saracul itachi.bravo mamica.esti TAREEEEE.ma bucur ca il vad si pe el bagat in poveste.arareori se intampla sa vad asta in alte ficuri, sau de ce nu, membrii akatsuki.mesic mult de anunt dulcii, si te astept cu next-ul mai REPEDEEEEE.Akatsuki_lavy ti pupa de nu te vezi.

Buna! Imi place ficul tau fosrte mult! Este o nautate pentru mine ca Sasuke are ochii verzi si parul saten, nu mi-l pot imagina! M-ai lasat in suspans total! Esti foarte buna pentru primul tau fic! Imi place felul tau de a scrie! Astept nextul si te rog anunta-ma cand il pui! Spor la scris! Te dulce!
P.S. Ador ochii verzi si nu numai pentru ca ii am si eu!

M-am intors si sunt gata sa spun cateva lucruri. pentru inceput, scuze ca am fost asa lenesa si nu am lasat comm la capitolul anterior, dar adevarul e ca nu am avut cum. Multumesc si ca m-ai anuntat. Si acum, capitolele astea sunt pur si simplu fantastice. Ceea ce ador este acest suspans genial care vreau sa se lumineze cat mai repede cu putinta. Pana atunci insa trebuie sa ma roada pe mine cu cruzimea lui specifica. Ei bine, lasand la o parte curiozitatea mea imposibila, chiar nu am nimic de comentat. Te rog sa ma anunti si data viitoare. Spor la scris! Te dulce! Ja ne!

Uiuiui, ce capitol. :> Cred ca palma aia a fost cireasa de pe tort, am savursat-o ca pe cel mai delicios desert si tine cont ca mie acum mi-e al naibii de pofta de ciocolata. N-am altcevace sa spun decat ca imi place mult cum scrii si modul in care pui in valoare fiecare personaj al tau. iti multumesc pentru anunt si te pup. :*

Un capitol foarte melodios! Hm? Cred ca m-ai molipsit cu termeni muzicali stai calma, sunt atuul tau si nu al meu, asa ca nu-i voi folosi... prea des. Ador capitolul asta, iar palma aceea, pai, Sakura stie cum sa faca un make up de calitate. Imi place de asemenea si povestea pe care ai creat-o, totusi, un copil de 5 ani trebuie sa fie psihopat nu alta ca sa-si omoare parintii. Imposibil sa nu se fi deranjat niciun cineva sa investigheze, nu? Oricum, sigur ne vei lamauri tu pe parcurs! I love it!! Mersi ca m-ai anuntat si te rog anunta-ma si data viitoare. Te dulce! Spor la scris! Ja ne!

Buna! Mersi ca m-ai anuntat!
Mi-a placut foarte mult capitolul! A fost foarte sensibil si dragut! Nu pot sa cred ca Sasuke este inca un idiot, ma bucur ca Sakura l-a plesnit! Imi pare rau de Naruto, e un baiat bun! Apoi a aparut Itachi, care chiar m-a surprins! Sper ca el si Sakura su nunse indrsgosteasca! Astept nextul si te rog sa ma anunti in continuare cand il pui! Spor la scris si la idei! Te ! Ja ne!

Măi, măi, măi! Cireșica devine rea și îmi place! Așa, Sakura, rupe-i mufa! =)))))))))) Aș fi vrut să-i văd fața „păpușelului șifonat”! Sunt sigură că mi-ar fi plăcut la nebunie! :)) Cât despre capitol per total, a fost exact cum ne-ai obișnuit, adică superb, mirobolant și alte adjective dintr-astea cu care ne mai cunoaștem noi. =)) Mulțumesc pentru anunț și sper ca o sa ma anunți și în continuare, nu cum am făcut eu cu next-ul de la Asul negru! =))))))) Kiss.

NEXT si imi place foarte mult. Abea astept sa vad ce se intampla in episodul urmator. NEXT.!!!!!!

dulcii mesic de anunt.frumos capitol.te astept cat mai repede cu next-ul caci sunt tare curioasa sa vad ce se intampla.doar nu vrei sa mor nu?doar sti ca asta patesc, curiosii nu??? Akatsuki_lavy ti

Awww!! Ce dragut e totul intre ea si Itachiii:x Sper ca asta nu se va schimba, nu-i asa?:-w
Oricum, mi-a placut o faza.

Fața aia oricum avea nevoie de reparații. Dying, really!=)) A fost geniala si asa cum a spus si wife "asta suna a Dara"=)) Uf,, ce-mi place:x
Apropo, in ultimul capitol ai avut tendinta de a grabi actiunea, dar sper ca iti vei reveni:* Spor la scris si sa aduci next-ul cat mai curand!:*

6. Partituri pierdute

                  Sakura’s point of view


      Suntem învățați de la cele mai fragede vârste că a spune adevărul este mereu cea mai bună cale, dar când adevărul riscă să rănească pe cineva cum e? Cum e când ești obligat să minți doar pentru a-i proteja pe cei la care ții? Aici intervine viața care ne învață încă o dată că nu tot ceea ce e etic e și moral. Nu ne puteam ghida viața după niște principii sobre, lipsite de sentimente, care nu fac decât să ne îndepărteze de ceea ce ne dorim sau de cei pe care îi dorim. Gata! Ajunge! Nu mă mai interesează de el, de ea, de ei, de nimeni. Am fost până acum copilul acela inocent dispus să ajute pe toată lumea, dar gata! Nu asta sunt eu și e timpul ca toți să afle cine sunt. Nu mă mai pot ascude după cuvinte si aparențe. Nu mai vreu să iert sau să mă compromit ca altora să le fie bine. E timpul meu. O să fac exact ceea ce simt, fără să mă mai gândesc la consecințe sau la ce vor spune cei din jurul meu sau să îmi mai pese dacă rănesc sau dezamăgesc pe cineva. De ajuns! E timpul ca adevărata Sakura, cea care a urlat și a implorat zi și noapte pentru a evada din adâncul meu, să arate cine e de fapt. Asta sunt și nu îmi pasă cui îi place și cui nu!

      Îl cunosc pe Naruto de ceva vreme, în deajuns de multă încât să știu cine e și ce îi trece lui prin cap. Nu e ca toți ceilalți băieți și nici nu prea îmi pasă dacă vorbele mele îl vor deranja, îl vor surprinde sau, mai mult, dacă altcineva va avea ceva de obiectat. E viața mea, sunt deciziile mele și mai ales, e inima mea pe care eu hotărăsc cui i-o dăruiesc. Nu vreau să mă mai gândesc la consecințe și oricum, Naruto e destul de mare să înțeleagă asta. Ei și dacă nu, atunci, problema lui.
      Acum era momentul potrivit să spun exact ce simt. Ar fi fost necesară o anumită stare, dar cum să pot eu să fiu sentimentală cand în fața mea păpușelul încă era speriat și nici nu știa ce l-a lovit? Tipul ăsta pe cât era de bun, pe atât era de prost! Eram foarte amuzată de toate divele care intraseră într-un “sevraj” pentru că prințul lor era șifonat. Și tocmai când să încerc să îi vorbesc lui Naruto și să încerc să îi explic ce simt, am văzut-o pe Hinata cum venea spre mine, la un pas de a exploda. La un moment dat chiar am crezut că va exploda la cât de nervoasă era! Ar fi fost drăguț. Poate ar fi zburat bomboane din ea, căci asta păre să aibă în locul ăla gol în care oamenii au de obicei o chestie numită creier.

            - Cum îndrăsnești ratato să te atingi de iubitul meu, mă întrebă ea la un pas de a mă lua la palme.

Nu am mai apucat să mă feresc, căci nu a mai fost nevoie. Nu am mai putut nici să scot vreun cuvânt sau să reacționez în vreun fel pentru că Naturo era deja în picioare în fața mea, uitând-se la ea ca la un mic vierme deasupra căruia avea deja piciorul ridicat. Adevărul e că Hinata era cam cât jumătate din Naruto. Era o jumătate de om, dar cu un tupeu cât pentru 10.

            - Spune-mi, te rog, că nu voiai să faci ceea ce mi s-a părut mie că urma să faci, mârâi blondul, încercând să își controleze furia care mă speria până și pe mine.
            - Și dacă aș fi vrut să o lovesc, ce? Merită! E doar o ratată și așa va rămâne mereu, țipă ea indicnată. Și apropo rozalio, spre binele omenirii, nu mai încerca să atragi atenția unui băiat. Nu te va plăcea mai mult de pe patul de spital, mormăi ea cu un aer destul de superior și cu un zâmbet ironic, plecând apoi spre banca ei.

      Nu am mai apucat nici măcar să îi mulțumesc lui Naruto că mi-a luat apărarea, dară să îi mai spun și ce voia sau nu să afle de la mine. Pofesorul de psihologie intrase în clasă, destul de întârziat. Nimic nou. Nu prea ajungea la timp la ore și probabil că și acum a venit atras de zarva creată de micul incident. Era mereu la fel. Sobru, îmbrăcat de cele mai multe ori în vreun costum gri și purtând o cravată care părea să existe de mai mult timp decât oricare dintre noi. Era destul de ciudat. Era primul an în care ne era profesor, dar trecuse destul de mult timp încât să ne plictisim de el. Venea mereu doar în costume ponosite, lipsite de viață, aproape la fel ca el și cu o servietă care părea să-i fi aparținut mai întâi lui Cuza, parcă și ea dorind să scape din sobrietatea în care își făcea veacul.
      Orele de psihologie erau mereu plictisitoare. Vorbărie, vorbărie și iar vorbărie. Explicații complicate, sute sau chiar mii de cuvinte pe care nimeni nu le înțelegea și nu le va înțelege vreodată. Orele păreau interminabile, iar după ce că ne plictisea zeci de minute cu propoziții care la o mică analiză nu aveau nici cea mai vagă urmă de logică, se mai gândea să ne mai țină și în pauză, că doar nimicurile lui ne vor fi de folos cândva. Oricum nu mă puteam concentra la nimic din ce spunea el și nu pentru că ar fi fost plictisitor, căci da, era și asta o parte, dar privirile ascuțite alea lui “Ken” și “Barbie” nu îmi dădeau pace. Mă înjunghiau cu atât de multă ură și cu atât de multă satisfacție. Privirile lor tăioase erau alimentate de inocența cu care blondul mă pivea din când în când. Părea doar un copil nevinovat care nu vrea altceva decât iubire.

      Gândurile mele au fost repede spulberate de presiunile pe care majoritatea colegilor le făceau asupra profului, căci se sunase deja de 3 minute. Uram orele astea, dar parcă acum nu îmi doream ca proful să iasă din clasă, căci asta ar fi dus ori la o mărturisire a sentimentelor ca în filmele proaste americane, ori o mică schimbare de look pentru bruneta care abia aștepta să îmi sară la gât. Se pare că bruneta a ieșit afară, ceea ce însemna că trebuia să încerc să spun ceea ce trebuia și poate și ceea ce blondul voia să audă. Totuși pacă mi-ar fi plăcut și o mică smotoceală cu bruneta. Ar fi fost cea mai bună metodă de a-i scoate figurile din cap; cu forța. Nu aveam nici cea mai vagă idee cum îi voi spune blondului, căci era prima dată când eram nevoită să fac așa ceva. Privirea lui atât de dulce și mângâietoare, înrăutățea și mai mult lucrurile. Ochii ăia albaștrii mă atrăgeau spre laguna de dincolo de ei cu o forță pe care nu o înțelegeam, dar de care îmi era prea frică pentru a o putea opri.

            - Naruto, am încercat de când am ajuns să îți vorbesc și acum nici măcar nu știu cum să o fac, i-am șoptit oarecum rușinată și luându-l de mână. Naturo eu...eu...

      Nu a mai fost nevoie să spun nimic. Ochii mei spuneau totul, cred. Cuvintele care trebuiau să iasă din gura mea și erau la un pas de a se face auzite au fost oprite de ceva ce nu înțelegeam până acum. O atingere fină pe obraz și o dulceață aparte pe buzele mele. Un farmec incredibil mă copleșea și mă îmbăta. Nu am crezut niciodată în farmecul primului sărut, însă acum mă simt o parte din Naruto. Inima bate atât de tare încât pentru un moment am crezut că va ceda. Cele câteva secunde în care buzele noastre s-au unit printr-un sărut au fost mai mult decât suficiente pentru a înțelege ce simt. Cuvintele erau de prisos, iar momentul în care Naruto s-a îndepărtat puțin de mine pentru a mă putea privii în ochi și am văzut în ochii lui teama de reacția mea, i-am căzut în brațe. Nu mai eram capabilă să spun nimic și nici nu aș mai fi vrut ca momentul acela să se sfârșească. Pentru prima oară mă simțem “întreagă”, mă simțeam eu, nu mai simțem acea senzație cum că aș fi “incompletă” și mai ales am simțit pentru prima dată ce înseamnă să iubești.

      Pentru o secundă mi-am aruncat ochii la Naruto. Era atât de fericit și fericirea lui era atât de dulce. Apoi ochii mi-au zburat la Ino care chicotea cu o atitudine puțin diabolică, de parcă ar fi știut totul, dar era prea bună și noi nedemni să ne spună ce se va întâmpla. O adoram pe fata asta, dar atitudinea ei de guru era stupid de ciudată. O făcea pe indiferenta și pe inabordabila, dar știu că și ea s-ar fi înmuiat în fața “lui”. Când Naruto era la un pas de a mă săruta pentru a doua oară, ușa clase se izbi de perete, iar silueta aia atât de cunoscută dădu năvală ca un uragan.

            - Ia mâna de pe ea, idiotule!

      Asta era exact ceea ce îmi lipsea. Nu că sigur era cineva căruia nu îi prea plăcea să mă vadă fericită pe undeva pe acolo, pe sus. Cât ghinion să ai? Fericirea a cam prins contur de desgust, iar ochii căprui ai lui Ino prinseră o culoare roșiatică. Știam că asta nu se întâmplă decât atunci când era extrem de nervoasă și nici nu o învinovățesc, căci și eu eram nervoasă. Cuvintele acelea și mai ales “idiotule” îmi stricaseră puțin cheful, dar tindeau să mă și sperie putin. Îmi place să fac ce vreu. E atât de amuzant când îi văd pe cei din jur zbătându-se să mă oprească! Simțeam că urma o noua lovitură. Una dulce!

Iuhu! Ce pot sa zic, ai avut uncapitol plin de intrigi si de actiuni inedite. La unele ma asteptam, la altele nu, dar ca intreg s-au imbinat tare bine. Imi place felul in care scrii, de fapt nu, il ador, asa ca citesc foarte repede capitolele tale, chit ca sunt destul de lungi. Sper ca nextul va aparea destul de curand, caci am chef de si mai multa actiune in stilul tau. Ma intreb cine va primi acea lovitura, chiar va fi o surpriza, cred. Spor la scris in continuare. Te pup. :*

Buna, Dara! Multumesc pentru mesaj! Capitolul a fost foarte grozav si foarte bine descris, parca eram acolo vazandu-i pe Naruto si Sakura sarutandu-se. Chiar nu m-am asteptat la asta! Sunt sigura ca urmatorul capitol va fi la fel de superb, sau poate si mai superb. Sper sa aduci nextul repede si sa ma anunti si pe mine, te rog. Ma intreb ce se va intampla in cotinuare, mai ales in legatura cu Sasuke si Sakura, si poate chiar Hinata. Te pup dulce!

dulciiiiiiiii ce sa mai zic eu de tine.ma surprinzi de fiecare data cand scri , incat nu am ce sa zic.doar un singur lucru ar fi.NEXT NEXT cat mai repede posibil caci mor aci de inima.da ?Akatsuki_lavy ti dulshe geniala mea mica.

Iiiii, ce mi-a plăcut capitolul acesta! :* Devii din ce în ce mai bună, Dareișăn! :)) A fost atââââât de dulce sărutul dintre Naruto și Sakura. Nu se mai ține așa de tare pe poziții Sakura, hă?=))) Eh, o înțeleg. Oricum, mulțumesc că m-ai anunțat și sper să mă anunți și în continuare! :*

P.S.: Remarcă faptul că am ajuns devreme. ;;)

Gata capitolul? Pot sa lesin acum,nu? Noapte buna! Stai asa! Am nevoie de next mai intai! Si aici si la Black Rose! Deci, daca nu pot lesina, tre' sa las comm, nu? Si recunosc, chiar nu-mi displace asta! Capitolul asta e absolut perfect!!! Iubesc la nebunie acest titlu, al capitolului. E pur si simplu fantastic! Nu gasesc cuvinte care sa exprime cat de mult imi place capitolul asta! Actiunea, intriga creata, descrierea, dialogul sunt nemaipomenite!!! Tot ce vreau e acel afurisit de next care, cred eu, nu-mi va satisface mie suspansul si nu va veni prea curand. Pana atunci insa, te rog sa ma anunti cand postezi acel next si sa o faci cat mai curand posibil. Te dulce! spor la scris! Ja ne!

FanFic SasuSaku Blocat din cauz inactivitatii.
P.S.: