În lumina reflectoarelor (eventual +16)

Hey! Este al nu ştiu câtelea fic al meu deci sper să vă placă şi sper că am mai evoluat în acest hobby. Va părea neinteresant primul capitol, dar nu va fi aşa cu celelalte!
Ficul este unul SasuSaku chiar dacă nu am precizat nici un nume la început, dar voi preciza cu timpul. Detalii... Vă spun că nu este un fic SF, poate doar 5-10%.

În lumina reflectoarelor (eventual +16) 2623848302

În lumina reflectoarelor (eventual +16) 2623848302

Happy winter!

În lumina reflectoarelor (eventual +16)

Capitolul 1.

În lumina reflectoarelor (eventual +16) HC_Burnie_footer_animated

    -Drace! Nu găsesc nimic pe net, nimic ce-mi poate aduce fericirea absolută, ceea ce caut eu! Toate site-urile sunt pline cu fete doar după cântat, fetele acelea fără voce doar trup zvelt şi nimic alt ceva în creier. spun nervoasă în timp ce dădeam de scrool-ul mouse-ului negru.

        Paginile albe se derulau în jos. Ideea de a fi în lumina reflectoarelor este un gând destul de nerealizabil dacă cântăreşti cât de greu este să ajungi sus. Oftez greu la acest gând. Uneori visez prea mult, dar acum chiar vreau să ajung acolo unde numai cei buni pot ajunge şi să demonstrez pentru prima dată că nu sunt bună doar la toceală şi că pot ajunge cineva cu capul pe umeri!
        Inima îmi tresare şi un zâmbet naiv îmi apare pe faţă, iar ochii îmi sunt plini cu lacrimi de fericire. Strig în gura mare începând să caut după telefonul mobil. Trebuie să sun aici, acolo unde cred că este locul meu şi numai al meu! Este destul de interesantă această agenţie chiar dacă nu spune cu ce se ocupă, doar numele mă atrage. Poate aceasta este vraja ce atrage tipele naive ca mine, dar nu-mi pasă!
        În timp ce vorbeam cu domnul respectiv despre întâlnirea de "afaceri" îmi scriam CV-ul căutând în final o poză cu mine, cea mai frumoasă poză pe care o aveam.
        Degete îmi umblau alert pe tastatură, iar privirea îmi era aţintită spre ecran. Uneori îmi ridicam ochelarii negri datorită ticului meu nervos care mă face să par nerăbdătoare.
        Termin comvorbirea cu respectivul şi-mi notez ceva pe un post-it verde neon apoi o lipesc de monitor. Ora 14.30, hmm? E destul de convenabilă ora după ce am stat cu individul la negocieri, el vrând să ne vedem la ora 20.00 în faţă la un club renumit pentru evaluările sale negative.
        Cu paşi lenţi şi obosiţi îmi fac drum până în baie pentru a-mi face siesta. Picături calde se loveau de corpul meu lăsând în urmă stări relaxante şi multe gânduri pozitive în vederea viitorului meu. Ce pot spune, sunt o fire mai pesimistă, dar vreau să sper cel puţin o dată că ceva bun se poate întâmpla în viaţa asta care numai rău mi-a făcut.

        A doua zi vine cu paşi repezi şi călduroşi. Ceaţa deasă poposea asupra oraşului Hell City, dar pe mine nu mă deranjează, e mai favorabil să plec de acasă când mama nu mă vede.
        Merg spre calculator şi deschid monitorul iar post-it-ul îmi batea în ochi. 14.30 eh? Nu am să uit această oră nici dacă o mie de treburi se vor abate asupra mea. Pot fi sigură că mama îmi va da multă treaba azi, deci va trebui să o refuz şi să-i spun că am de învăţat cu o colegă.
        Minciunile nu sunt bune, dar dacă îi spun mamei că merg la o agenţie la care nu stiu ocupaţia ei, răspunsul va fi cu siguranţă un nu răspicat care îmi va zornăi toată ziua prin cap.
        Inima începe a bate cu putere încercând să iasă din piept, iar mâinile îmi transpiră necontrolabil. Sunt atât de emoţionată încât nu m-am odihnit prea bine aseară având un coşmar tare dubios.
        Ridic simplu din umeri şi-mi arunc într-o poşetă CV-ul, o sticlă cu apă şi un corn, pornind spre o noua viaţă, un trai mai bun unde o pot face pe mama fericită.
        Este ora 14.00 iar ceaţa încă stătea aşezată peste oraş cu o aură foarte mândră. Numai existenţă ei mă bucură deoarece mă puteam camufla ca un assassin şi să fac tot ce-mi pofteşte sufletul.
        După un prânz copios încep cearta cu mama. Eram sigură că nu mă va lăsa să merg la acea colegă întrucât azi e sâmbătă şi trebuie să o ajut la curăţenie, dar învăţatul e învăţat şi nu are ce comenta. Îmi arunc geaca din miele maro peste umăr, îmi iau ghetele din piele întoarsă şi-mi pun poşeta pe umăr, ieşind din casă cu nervii la pământ.
        Nu vrea să mă înţeleagă, doar pe a ei o ţine şi acest lucru este cam deranjant de vreme ce am şi eu propia mea gândire şi propiul stil de viaţă, iar ea vrea să-mi strice toate aceste planuri.
        Paşi mei rasunau destul de asurzitor în liniştea cartierului destul de mic, în ciuda oraşului întins. Ploaia ce urma speria ori ce om sănătos la cap, dar pe mine mă bucura pentru că puteam simţi picăturile reci asezându-se pe faţa mea catifelată şi albă. Uneori, din cauza pielii, am fost slabă de sănatate, dar pe mine nu m-a afectat cu nimic pentru că ştiam că difenţa între mine şi restul o face un lucru atât de semnificativ pentru toţi oamenii care nu au nici o problemă.
        Se gândesc doar la ei şi numai la ei. Nu vor să ajute pe nimeni şi-şi fac propriul lor joc, într-o lume particulară cunoscută de ei înşişi. Oamenii puternici îi folosesc pe cei slabi pentru confortul particular şi uită de unde au plecat şi râd de cei fără puteri. În aşa ceva s-a transformat lumea chiar dacă suntem în anul 2012.
        Strâng din pumni la gândurile negrative şi lacrimi cristaline îmi colindă faţa. Plâng de ciudă şi de milă, dar un singur om nu poate schimba această lume care o ia încet la vale.
        Am ajuns destul de repede având în vedere că ceasul meu argintiu arăta ora 14.20. Restaurantul Leo este cam departe de casă mea, dar cu puţine scurtături, garduri sărite şi ziduri căţărate poţi face mai puţin cu 10 minute. Ar trebui să-mi fac gauri prin acele obstacole pentru a scurta cu încă 10 minute.
        Intru în localul cu o temă americană veche şi mă întâmpină un ospătar destul de tânăr. Ochii săi căprui spuneau totul, dar a scos pe gura un "Bine aţi venit!" călduros şi m-a poftit înăuntru. Nu era piţenie de om, doar un batrân ce sorbea gălăgios dintr-o ceaşcă de cafea foarte învechită alături având o ţigară din care trăgea cu poftă.
        Fumători abulanţi, numai pe prostii ştiu să arunce banii. Cu câţiva euro aruncaţi pe un pachet pot să-mi iau alt ceva în loc, orice alt ceva folositor şi de lungă durată.

    -Hey fătcucă, spuse el pe un ton tinerel, vino şi ia un loc. Cred că tu trebuie să fi fata cu care am vorbit aseară nu? mă aşez ruşinata şi el continuă. Eu sunt propietarul acestui restaurant şi te-am văzut des meditând pe aici cu prietenele tale. Nu am crezut că tu vei fi acea fată pe care am pus ochii.

        Cuvintele sale mi se păreau mai ciudate, dar mi-am propus să le ignor, luând în calcul că şi eu am momente când sunt puţin bizară. Şi da, frecventez destul de des acest local deoarece este la 5 minute distanţă de liceul în care mi-am petrecut 2 ani jumăte din viaţă, dar nu am ştiut că restaurantul poate fi a unui moş de vreo 60 de ani, mai puţin nu-i dau acestui om.
        Începem a vorbi despre politică, despre istorie şi diferite subiecte inteligente, dar tot istoria a fost mai captivantă şi având în vedere vârsta mea de doar 16 ani, spunea nişte ani pe care nu-i înţelegeam. Multe poveşti despre fronturi şi istorisiri captivante se aşterneau între noi avându-l pe acest tip ca personaj principal.
        Îmi pun coatele pe masă şi-mi prind capul cu mâinile uitându-mă cât de multe poate şti el, era captivată de nişte lucruri pe care unii le consideră banale.
        Îmi povestea multe chestii despre al doilea razboi mondial, despre pierderi şi câstiguri, despre Razboiul Rece şi multe detalii pe care nu le-am învăţat la ora de istorie. Era interesant să stai să-l asculţi şi să afli lucruri noi, dar aceste clipe au durat doar o oră jumăte deoarece mi-a cerut CV-ul, devenind foarte serios.
        Încep al căuta prin geantă, dar fără speranţă. Devin agitată deoarece stiu că l-am pus şi m-am uitat de nu ştiu câte ori prin ea, chiar şi la intrarea în restaurant. În ochii mei încep să se aşterne câteva lacrimi, dar le şterg subtil şi-mi continui căutarea. Scot pe masă mobilul şi cheile de la casă, apoi fixativul, pieptenul, rujul şi rimelul. Ajung la fundul genţii apoi răsuflu uşurată pentru că nu am uitat cel mai important lucru acasă.
        Il înmânez şi începe a medita. Ochii lui fugeau pe pagina albă până într-un anumit punct. Pupilele sale se dilatară apoi reveniră la mărimea iniţială. Îmi spuse că trebuia să aleg o altă poza, nu că nu e frumoasă dar nu-mi scoate trupul în evidenţă. Curioasă din fire întreb de ce, iar el ezită. Îşi deschise gura, dar după câteva secunde şi-o închise înapoi.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

prima

Choco :) : Prima, prima, dar de editat nu ai de gand sa editezi?

Bună .

Este un fic foarte frumos .

Îmi place atât de mult felul în care descrii tot ce se întâmplă .

Acţiunea nu mi se pare deloc grăbită . in love

Sincer , titlul m-a atras cel mai mult . lough

Aştept să văd ce se va întâmpla în următoarele capitole .

Spor la scris şi multe idei .

Sper să mă anunţi când pui următorul capitol . puppy eyes

Heya!

Îmi place fic-ul tău, abia aștept să văd ce se va întâmpla în următoarele capitole.
De asemenea, titlul mi se pare foarte interesant.
Spor la scris!
Anunță-mă, te rog, când pui next-ul! a hug

"Hey you!!"

Ce este cu acest fac-fic...atat de"FANTASTIC".Cum de nu am dat clik aici..cred ca imi pierd vederea..:)))
Glumeam...in legatura cu vederea:)).Ai o descriere, vai.Si imi place mult ,mult.Si vreau continuare..si vorbesc foarte serios.Cat se poate..>.<.Oh...Eu cred ca o sa ma anunti ...okay?Numai daca vrei , nu te oblig:))).Bine , bine deja dau in prostie.:|Ideea imi place mult si nu o pot scoate din cap...Deci..sti ce vrem noi.Un nou capitol...si il astept cu sufletul la gura.Spor la scris...Te-am pupacit.Pa-pa^^

Este superb acest capitol.Deabea astept sa vad cum vei dezvolta aceasta magnifica idee.Puteam sa jur ca misteriosul barbat era Sasuke,dar cand ai spus 60 ani,mi-am dat seama ca nu are cum.....Pai ce pot spune altceva inafara de asta?
Ps. Ma anunti si pe mine,nu?
See you well? awesome right?

Hey! Mă bucur tare mult că vă place şi am făcut puţin efort pentru a aduce nextul. Ştiu, îl veţi citi şi o să spuneţi că este foarte plictisitor, fără acţiune şi doar puţin suspans, dar am încercat să fac alt captiol, dar a fost mai nereuşit ca acesta şi prin urmare... l-am lăsat pe acesta iar mâine, la prima oră (ora 8-9) voi corecta + adăuga, aşa că... dacă-l citiţi pe la 9 reveniţi la ora 9.30 pentru că vor fi noi idei, dar acum este seară (12.37) şi am probleme cu părinţii dacă mă prind trează (o veche poveste). Vă las cu acest capitol şi voi reveni mâine cu un edit.
Aaaa da, personajele vor fi schimbate la înfăţişare, dar am ales ca Sasuke şi Sakura să rămână aceeaşi şi vă anunţ de pe acum că nu sunt tipul de om care să pună poze la sfâşitul capitolului cu personajele schimbate, rămâne la imaginaţia voastră să decideţi cum arată (aşa sunt şi cărţile, nu?).

În lumina reflectoarelor (eventual +16) 2623848302

Happy winter!

Capitolul 2

Melodia capitolului.

În lumina reflectoarelor (eventual +16) Burnie_400x500-240x300

        Sunt într-o confuzie totală, nu știu ce e cu mine. Acest domn mă bagă în ceață de câte ori îmi reproșează că nu-mi arăt destul corpul în fotografie. La ce se referă și ce treabă are corpul meu cu lumina reflectoarelor?
        Dacă stau bine să mă gândesc, nu l-am întrebat cu ce se ocupă agenția lui. Ar fi trebuit să fac asta de prima dată de când am intrat aici, dar se pare că asta e vreo tehnică de a lui. Chiar că am făcut-o lată de data asta... puteam măcar să îmi fac un plan de bătaie de acasă, dar am fost prea naivă şi s-ar putea ca asta să coste scump.
        Îi spun gândurile mele iar acesta ezită spunând că de asta a închis pentru azi localul, să putem discuta ca oamenii despre aceste detalii importante fără ca cineva să ne audă. Își pune coatele pe masă și-și încrucișă degetele apoi își lăsă toată greutatea capului pe ele.
        Ce drum greu am ales spre visul meu măreț, un drum cu obstacole care trebuie trecute cu capul sus, dar trebuie să știu neapărat dacă mă bag în asta sau nu! Cu siguranță nu o să mă implic în vreo mafie sau ceva straniu și periculos, nu trebuie să o bag pe mama în belele doar pentru gândurile mele egoiste.

    -Draga mea, Sakura, îmi accentuă numele atât de oribil încât m-am scârbit involuntar, am așteptat atât de mult această întrebare! Păi, agenția mea se ocupă cu promovarea fetelor PlayBoy, dar avem și asistenți băieți. Ai vrut să intri în această lume, unde toate reflectoare sunt ațintite doar spre tine, prin orice mijloace, deci... iată-te aici unde poți ajunge acolo unde îți propui foarte rapid, mijloace ușoare și bine plătite. Desigur, doar la cerința ta vom poza nud sau doar o jumătate a corpului. Nu trebuie să te sperii, la 16 ani vei fi cea mai căutată și, desigur, cea mai dorită fată în patul bărbaților. Nu trebuie să îi spui mamei tale nimic și să nu o lași să se uite peste revistele "PlayBoy in the Hell" și "My body is for you" și când te duci acasă să nu-i spui despre toate aceste detalii nesemnificative...

        Nervoasă peste limita normală mă ridic dintr-o suflare de pe scaunul din brad, acesta căzând pe jos, și-mi trântesc mâinile pe masa maro dărâmând ceașca cu cafea. Aceasta se rostogolește de pe masă apoi un sunet ascuțit brăzdă camera.
        Individul din fața mea își scoase țigara din gură și-mi suflă în față tot fumul toxic adunat. Îmi spuse că acea cană coata destul de mult, cam 10 euro, și se mai gândește dacă o plătesc sau nu. Îi spun că nu-mi pasă de acel obiect stupid din porţelan și nici nu îl voi plăti.
        Inima îmi bubuia atât de tare încât nu știam cum să o opresc, iar sângele mi se urcase în obraji. Capul îmi trosnea de durere , palmele îmi transpirau și picioarele nu le mai simțeam, mi se urcase tensiunea destul de mult, dar cum să nu ți se urce când auzi asemenea prostii?
        Cică model iepuraș. Eu?! Cine ar fi crezut că eu, o urâtă, voi fi aleasă pentru așa ceva, un lucru atât de idiot. Încep a râde sec și apoi pornesc lent spre podeaua bej, cădeam. Printre râsetele ce erau mai mult de șoc, îi spun să înceteze cu gluma pentru că nu e bine să își mintă un posibil adept.
        Am vrut cel puțin o viață normală, fără griji și probleme, dar se pare că după ce tata ne-a părăsit viața mea a devenit mult mai amară. Mama mea se certa mereu cu mine deoarece eram copilul cel mic, iar cel mare de 18 ani a ajuns un criminal având mandat de arestare pentru 10 ani.
        Vița mamei s-a complicat o dată cu acel șoc și a vrut măcar ceva bun de la mine, dar până și eu am trădat-o și m-am alăturat întunericului. Odată și odată îi voi spune mamei, dar acum nu este momentul, nu are voie să știe ce prostie am putut face.
        Dar oare dacă renunț ce se va întâmpla? Va veni după mine cu detectivi și assassini și o s-o omoare pe mama? Nu aș fi putut să fi ales altă agenție? Numele ăla care atrage orice pr*astă a funcționat.... am fost o dioată să judec ceva doar după aparențe, astea nu contează în totalitate.
        Aruncă lângă mine o carte de contact, albă cu scris auriu, plecând cu o mare nepăsare neavând deloc bunul simț să mă ajute să mă ridic. Îmi spune că mâine la ora 10.00 să fiu la adresa de pe carton sau o să mă omoare, apoi se întoarse afisând un zâmbet ce putea îngheța și soarele și-mi spune un banal "Ne mai vedem!" plecând cu mâna în buzunar.
        Cât de crud poate fi acest om! Se pare că acea discuție de o oră jumătate a fost doar așa... să mă facă să uit scopul inițial. Are o tactică destul de bună pentru a atrage tinerii în capcană. Mă uit la ceas și răsuflu greoi, doar 4 ceasul? Este atât de devreme, dar mâine începe școala și trebuie să mai învăț ceva pentru semestrul ce va urma şi cu o alta ridicată în sus dând din ea în stânga şi-n dreapta.
        Trebuie să-i spun mamei despre tot ce s-a intâmplat, dar dacă-i spun mă va spurca în toate felurile posibile și imposibile plus că am mințit-o că merg la o colegă să învăț.
        Oare să-mi fi scris numărul de telefon pe C.V.? Dacă da îl cred în stare pe acel nebun să îmi asculte toate convorbirile telefonice. Nu contează, trebuie să ajung acasă la 18.00, deci mai am de ajuns timp să merg la Elisabet să mai învăț ceva, și trebuie să îi zic în vreun fel tot ce mi se întâmplă, nu mai pot rezista!
        O sun, dar am, în locul tonului de așteptare, o melodie de la Rihanna. Sună cam de vreo patru ori, iar apoi pe o voce speriată și șoptită mă întreabă cine sunt. Îi spun că este o idioată și mă anunță că mama mea a sunat și i-a spus că sunt plecată până la magazin, așa că s-a hotărât să vadă dacă-s acolo și cică va ajunge cam în vreo zece minute, erau cincisprezece când a sunat-o ea. Cred că va lua taxiul că altă variantă nu văd să ajungă aşa de repede.
        O iau la fugă spre casa Elisabetei și din nou îmi folosesc scurtăturile, ele mă vor ajuta să ajung în vreo opt minute acolo. Oricum trebuie să mă grăbesc pentru că nu am nici o plasă.
        E ușor de recunoscut casa Elisabetei. Chiar dacă se poate numi vilă, modestia ei o face să îi zică casă, iar eu m-am obișnuit de la ea. Este o vilă de un crem mai mult spre alb cu un acoleriș care pare vechi, deși este cumpărat de un an, de culoarea scoarței de pin.
        Este singura casă din cartier care arată așa, deci e foarte ușor să ști unde stă Elisabeta Zenda Taylor. Este și cunoscută în tot orașul pentru limonada excelentă și pentru băuture rafinate pe care le creează în timpul liber.
        Am ajuns mai repede acasă la ea. Intru în fugă, îmi iau ceva de ronțăit din frigider și urc la etaj val-vârfej în camera Zendei. Aceasta stătea liniştită pe pat citind o revistă foarte cunoscută, mâncând o prăjitură făcută de bunica ei. Nu tresări, se obișnuise deja cu această atitudine fugarnică pe care am adoptat-o de ce a vreme.
        Își dă ochii peste cap apoi mă aranjează și mă invită să beau un Cocktail de căpșune cu puțină băutură alcoolică. Sorb gălăgios din ea, iar mama mea apare pe ușă foarte relaxată. Ne salută apoi plecă strigând în timp ce cobora scările că acum poate pleca liniştită şi poate să-şi facă treburile în continuare.
        Elisabet îmi oferă un caiet nefolosit și îmi scot un pix din ghiozdan. Îi spun să aștepte să mă "corecteze" ,iar aceasta dădu din cap. Încep prin ai spune să tacă din gură când citește asta și să umble cu degetul asupra caietului exact pe rânduri. După ce îi înșirui o parte din poveste scriu să spună că e e greșit ceea ce am scris.
        Elisabet se uita ciudat la mine, dar acceptă bucuroasă. Șterg acel paragraf scurt și înșirui și cealaltă parte. Ea reacționând normal, spuse că nu știa de acest lucru și îi mai scriu că cineva s-ar putea să ne asculte. Fata spuse că nu e corect iar eu am început să șterg cu pasta albă toată pagina, iar cea de dedesupt să o rup bucățele foarte mici ce nu mai puteau fi puse la o laltă sau trebuiau aruncată-n râu.
        O sun pe mama și o întreb dacă mă lasă să dorm la El iar ea acceptă doar dacă nu voi face ceva prostesc sau negândit.

        A doua zi o iau cu pași repezi spre strada Kathleen numărul 31. Nu e destul de departe dacă-mi folosesc sfintele scurtături, s-ar putea să ajung în jumătate de oră.
        Planurile școlare cred că vor fi anulate pentru acest an, dar trebuie să încerc să vorbesc cu acel moșneag... nu vreau să fac ceva ce-mi va putea afecta familia, chiar dacă fratele meu a ruinat orice speranță pe care o aveam, la o viaţă normală în care el să mă apere şi să mă susţină şi să nu fiu arătată la şcoală cu degetul, lucruri foarte oribile.
        Ajung în fața unei clădiri cu două etaje vopsită într-un gri mat și acoperiș plat. E o agenție ce îți atrage atenția fără a te gândi măcar la ea. Mă mai uit o dată pe cartonaș:

Itachi Yahamura
Șeful agenției Smile Kitty
Strada Kathleen nr 31
Relații telefonice:----

        Itachi, hmm? Este un nume Japonez dacă iau în calcul că și eu provin de acolo, chiar dacă toată familia mea are un sânge englezesc, eu am crescut în acea țară frumoasă într-un orășel numit Naruto la bunicii mei care au murit acum 2 ani.
        Dar cu numele agentiei... Cum am putut fi atat de oarbă și să fiu atrasă de un nume atât de stupid? Poate că ăsta e secretul lui... poate de asta a ales acest nume, să atragă fetele și să le prindă-n capcană, apoi să nu le mai lase să scape.
        Pun mâna pe ușă cu intenția de a o împinge, dar aud niște țipete de excitare, dar și groază. O împing cu o oare-care reținere, dar lumina ce se revărsa la doar patruzeci de centimetrii de ușă nu mă lăsa să văd ce este în acea cameră întunecoasă, sumbră și cu un aer puțin umed.
        Cu reținere uimitor de mică închid ușile din metal, iar luma se aprinsese și ea. Era o cameră cam de zece metrii pătrați cu unele fete nud ce făceau poze, altele cu un halat alb pe ele uitându-se la niște tablouri, altele se învârteau pe lângă acel boșorog, iar 5% din ele se învârteau pe lângă modelele bărbătești care erau foarte chipeșe.
        Spun ușor un bună și văd cum o fată se apropie lent de mine. Ce frumoasă este! Are un păr lung până la talie, ce te înfioară atunci când îl vezi, negru cu reflexii albastre și niște ochi de culoarea cerului ce te captivează la fiecare privire.
        Această fată, pe care am înțeles că o cheamă TenTen vine din Marea Britanie, are 21 de ani și a lucrat ca ospătar la un Restaurant din Osaka, începe a-mi spune multe despre această muncă. După un rezumat complet și foarte scurt, a vrut să mă atenționeze că Itachij este ceva, dar nu a mai apucat pentru că a strigat-o acel bătrân și a fugit repede la el, nu cumva să-l supere.
        Bătrânul este o persoană înaltă, cu păr alb în cap și poartă ochelari. Pare un tip destul de OK, dar mereu aparențele înșeală, deci voi avea grijă cu acel Itachi.

    -Ăăă... domnul Itachi, am trecut azi pe aici să vă anunț că pot veni doar în Weekend și uneori de dimineață de la ora 6-9 și de la 10-11, având în vedere că am și școală de făcut, teme și trebuie să învăț și bine.spun aproape șoptit în timp ce inima îmi bătea cu putere.

        Gândul că nu am auzit ce poate fi acest om îmi dă o stare tulburător de agitată, ce-mi poate afecta foarte mult pregătirea bacalaureară. Vreau să termin cât mai repede liceul. Chiar dacă am 16 ani nu sunt atât de proastă... Răsuflu ușor să mă calmez apoi mă gândesc că la sfârșitul verii am o posibilitate uriașă să dau bacalaureatul dacă mă concentrez doar pe obiectele importante: Mate, Engleză și Informatică.
        Cred că voi fi prima fată care a terminat acest liceu la 16 ani, dar după multe ore de meditații aproape zilnice și probleme rezolvate pe bandă rulantă am reușit, mai greu, dar am putut să ajung unde am vrut cu învățatul, dar trebuie să continui pentru că dacă mă las acum nu o să-l pot lua cu note perfecte.
        Răsuflu greoi și somnul începe să mă chinuie. Faptul că nu am băut acea cafea de dimineață mi-a pus capac, dar trebuie să fac ceva.
        Vă întrebați de ce merg la școală și nu merg la zisa pregătire? Îmi trebuie note din cel puțin două clase liceale și acordul părinților, pe care, desigur, îl am. Nu a fost greu să-l obțin, doar cu niște ochi de cățel și niște vorbe duioase, mama mea a fost convinsă foarte ușor.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Edit.1:
1. Am uitat să-i spun Mariei să-mi zică părerea. Nutţi ştiu părerea dacă nu o scrii.
2. Voi pune nexturile o dată la o săpt la un număr minim de 3 commuri, dacă nu sunt 3 îl pun săpt care urmează şi tot aşa, depinde dacă îl am scris sau nu.
3. Ştiu că v-aţi aşteptat la alt ceva de la acest capitol, dar lucrez la următorul să fie mai bun!

Edit.2:
Am corectat capitolul şi am adăugat puţine idei, deci... sper că v-a plăcut şi voi veni într-o săpt cu nextul.

hello !! am trecut şi eu pe aici şi tot ceea ce pot spune este că îţi ador ficul in love

Felul cum descrii, faptul că nu ai mult dialog şi ideea în sine mi se par absolut geniale !! in love

Vreau următorul capitol şi dacă nu te superi să mă anunţi şi pe mine puppy eyes

Te-am

!!

Helauu..^^

Ai adus continuarea ..daaa! Hm...cum am mai spus ...imi place descrierea ta..Nuu...o ador.Si ideea .ohh.O iubesc.Si te rog sa ma anunti si data viitoare .Te-am pupacit si spor la scris. În lumina reflectoarelor (eventual +16) 78717

În lumina reflectoarelor (eventual +16) 78717

Bunaa. Am trecut si eu pe la ficul tau atrasa de titlu. Imi place foarte mult actiunea si descrierea este foarte frumos facuta. Stii sa te joci cu frazele si cuvintele si astfel atragi atentia cititorului. Dupa cum vezi ai deja minim trei comuri deci poti aduce urmatorul capitol. As vrea sa ma anunti, daca vrei.

Buna!!!!Ce faci????......Daca nu-mi raspunzi tu iti spun eu ce fac , eu astept nextu cu nerabdare , de ce???de ce-l aduci asa tarziu nextu??? crying

E, lasa ca asa ma faci mai curioasa , nu? Pai , mie asa mila de Sakura , in ce s-a mai bagat saraca......Chiar imi place capitolul foarte mult !!!! Aaaaa,si ador cantecul , de cat timp il cautam , da uite ca norocul m-a trasnit astazi....In rest , nu prea mai am de spus mai nimic , deci te las....
Te kiss

si te

si te mai si hi!

Subiect: Re: În lumina reflectoarelor (eventual +16) Dum 17 Mar 2013, 22:07

Aho, aho copii și fraț
Stați puțin și ascultaț
Noul next a aterizat
Și sper ca nu v-ați suparat
Că am întârziat.

Sper să vă placă
Și altă dată
Voi veni de îndată.

În lumina reflectoarelor (eventual +16) 2623848302

Happy spring!

Capitolul 3

Daţi click pe imagine pentru a vă duce la link-ul de la melodie.

Albinele albe zboară spre pământul tare și rece proaspăt udat de prima zăpadă. Îmi sprijin capul pe mâna dreaptă și continui filmul naturii. Este cel mai liniștitor lucru pe care l-am văzut vreodată. Iarna e anotimpul meu preferat. Mereu m-a liniștit și m-a făcut să uit pentru o scurtă perioadă de problemele care mă bântuie mai tot timpul. Iarna este pură și relaxantă, un anotimp al celor bogați în imaginație și al celor pasionați de sporturi extreme.

"Vreau să te avertizez de ceva. Ai grijă, Itachi este un..."

        Acest gând mă omoară. Ce a vrut să spună și nu a mai apucat? Oare are ceva cu drumul pe care l-am luat? Imi las capul pe banca si oftez greu. Nu este nimic din ceea ce aș putea face pentru a fi mai fericită. Ghinionul tatălui meu mă urmărește peste tot... și el a fost un ghinionist la fel ca noi, dar mereu mama dă vina pe taicămiu pentru că ea a fost norocoasă până l-a întâlnit pe el, iar dragostea a orbit-o și nu a văzut ce nenorocit poate fi.

   -Sakura Haruno, citește paragraful trei cu voce tare și clară.se auzi vocea profesoarei, foarte nerăbdătoare să se termine mai repede ora. Dacă îi spune careva de la ce pagină primește 1!
   -Hai, hai!spun în timp ce mă ridicap de pe scaun și-mi luam cartea albastră cu foi bej deschis, o carte foarte veche în care fragmente din operele lui Agata Christe, Margaret Mitchell și alți scriitori englezi se îmbină armonios pentru a face orele cât mai plăcute.

"Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă"

(Emily - Pe aripile vântulu)

       Mă așez greoi în bancă. E obositor să fi geniul școlii deoarece toată lumea te tratează altfel, iar profesorii, automat, vor să intervii în locul lor dacă nu știu ceva şi colegii mei iubitori vor să aibă lecţiile de la mine. Totul este o harababură atunci când intru în clasă, toţi încep a ţipa și se comportă ca la zoo, iar dacă nu le dau încep să mă necăjească şi să-mi spună că sunt rea pentru că nu îi ajut la teme.
       Îmi pun cartea-n bancă și mă ridic. Îi spun profesoarei că poate să-mi dea test ora viitoare din ce predă în ultimele zece minute din oră. Curioasă din fire și puțin iritată, mă întreabă de ce, iar eu calmă îi răspund că nu am chef de Limba Engleză. Se făcu roșie ca un drac și-mi spuse că am absent plus că trebuie să pregătesc povestirea oral și scris la "Pe aripile vântului" și "Crime în Mesopotamia" , iar pe lângă astea, test de zece minute dintr-un subiect pe care-l face special pentru mine. Dau afirmativ din cap numai să scap de gura ei uscată și trecută de vârsta a doua.
       Cred că diriginta este singura profesoară care mă urăște cu adevărat, dar totuși... doamna, cu fața ei rotundă și mereu cu bujori în obraji, stă cu fundul pe marginea catedrei și se uită impunător la mine fiind palidă iar ochii devenindu-i un albastru șters. Îmi spuse un bine și-mi pun ghiozdanul peste umăr și pornesc spre nicăieri. Încă două ore de stat degeaba... Cea mai mare fericire a unui elev este atunci când chiuleşte, căci nimeni nu îi are treaba în acele 50 de minute.
       Încă ninge... acel peisaj care mă liniștește este încă aici, aici cu mine. Iarna mereu este aici să ma consoleze și să mă facă să uit de toate problemele insuportabile. Fulgii albi trimiși de Dumnezeu ne încântă privirile și ne face să uităm pentru puțin timp de grijile pe care le purtăm de mai mult sau mai puțin timp. Iarna este cel mai friguros anotimp, dar şi cel mai plăcut. Este alb, plăcut şi relaxant mai ales când te poţi duce la ski sau la patinoar.

   -Hey, Haruno! Trebuie să-i arăți școala unui elev.se auzi o voce entuziasmată din spatele meu. Hai, vino, Cosmin Uchiha. După ce spuse asta un băiat înalt dădu colțul. El este un elev transferat din România, dar familia sa își are originea din Japonia. Te rog să-i arăți școala și clasa a 12-a A.

       Numele de familie Uchiha îmi sună destul de cunoscut. Am cunoscut mulți oameni din această familie în politică și am avut 2 prieteni în copilărite cu același nume de familie. Mai mult îmi dă impresia de clan și oameni care se ocupă de justiție și tot ce înseamnă dreptate. Cei doi băieţi pe care îi ştiam eu, erau corecţi şi mereu căutau dreptatea. Nu acceptau când cineva îşi bătea joc de mine şi mereu mă protejau de bătăuşi, dar au trecut cam 5-6 ani şi nu mai ţin minte cum arătau.
       Cosmin îmi spuse entuziasmat că debia așteaptă să fim colegi de clasă, dar îi stric imediat fericirea spunându-i că sunt cu doi ani mai mică ca el și de anul viitor nu vom mai fi în același liceu pentru că dau Bacul chiar în această vară. Vizibil supărat îşi lasă capul în pământ şi imi reproşă că sunt prima persoană pe care a văzut-o aici şi că nu ar trebui să fac acest gest, poate învăţ degeaba şi nu iau bacul.
       O iau înainte iar el mă prinde de mână. Încerc să mi-o smulg, dar eșuez amarnic și îl întreb ce poftește. Vocea mea sumbră răsună în tot holul văruit într-un galben șters. Ochii îi erau foarte pătrunzători iar uniforma specifică altei școli îi era dezordonat aranjată. Îi închei cămașa așa cum se poartă la noi în liceu și îi aranjez frumos gulerul. Rămase uimit de gestul făcut și-mi mulțumi nedumerit. Îi spun că îi este interzis să umble atât de dezordonat.

   -Așa sunt eu, dacă te deranjează poți veni acasă la mine să mă aranjezi în fiecare dimineață.spuse în timp ce-și mișca sprâncenele în sus și-n jos. Poate pe la 19-20 de ani facem și câțiva copii.

       Îi trag o palmă și îi spun să înceteze pentru că nu e de glumit cu asta. Urăsc glumele idioate făcute de niște băieți fără obraz, dar cel mai mult urăsc bătăuşii şi dezordonaţii, sunt de-a dreptul iritanţi. Îi spun că trebuie să pornim pentru că am puțină treabă și e cam urgentă, iar el făcu o față gen "Lasă-mă să te las". Ce primă impresie minunată!

   -Gata, am terminat!spuse Itachi după ce mă cobor de pe platformă. Sakura, dacă nu ai treabă mai poți rămâne pentru o tură fulger.

       Îmi arunc halatul pe mine și mă duc la el în birou ca să pot lămuri situația. Aș mai avea timp pentru o tură deoarece ora 18 nu semnifică nimic pentru mine, iar dacă mă sună mama pot să-i spun că sunt la pregătire la o școală specializată.
       Intru timid în birou și-l întreb despre ce e vorba. Îmi întinde un catalog și-mi spune că va trebui să facă o excepție la mine și va trebui să fac poze într-o revistă de modă, chiar dacă nu vrea asta. Ridic dintr-o sprânceană și mă uit ciudat la el. De ce spune asta? Ce este cu el? Ce fel de om este acest tip? Nu mi se pare corect să fie așa de posesiv cu niște fete care își fac treaba și cu care nu a mai avut probleme în trecut. Este revoltător!
       Trecând peste starea lui posesivă, accept bucuroasă și cu un zâmbet tâmp pe față de parcă aș fi fost un ciştoc căiruia i s-a oferit o bomboană încep să zâmbesc. Îi spun să aștepte pentru a-mi lua lenjeria intimă și mă anunță că voi avea un manechin ca sprijin și să nu mă sperii dacă văd ceva mișcându-se.
       Pornesc greoi spre vestiare târând după mine tocurile de 16 centimetrii. Chiar dacă eram entuziasmată că voi apărea într-o revistă de modă, oboseala nu mă lasă să-mi continui acea stare euforică. Poate pe mâine dimineață voi realiza că fac ceva pentru a mă putea lansa mai sus.
       Depinde și cât de sus vreau să ajung. Dacă vreau să fiu un artist complet sau să mă axez pe ceva anume trebuie să mă hotărăsc foarte repede, dar nici să regret. Încep să gesticulez și să zâmbesc strigând câte un da din când în când.
       Mă învârt și țip de extaz, dar nu durează mult până dau peste cineva și pic peste el. Fața îmi era total necunoscută iar întunericul mortal îmi amplifica frica. Nu știam cu cine am deaface, ori este modelul ori este un tip la furat. Poate fi un violator ce vrea să profite de corpul unei crăițe, un bețivan ce crede că a intrat într-o crâșmă sau oricine altcineva.
       Nu disting nimic, doar două șuvite ce-i înconjura fața și niște ochi ce erau de pătrunzători. Frica se amplifică, iar sângele îmi fierbe de adrenalină. Poate îmi doream să înving singură hoțul sau, poate, doar doream să fug și să mă ascund. Dar dacă este acel model cu care trebuie să pozez?
       Mă ridic rapid și mă-mi scutur praful de pe capotul ce nu-și vedea strălucirea. Îl întreb cu frică, dar cu mai multă reținere, cine este și el mi se prezintă ca fiind....

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Necorectat!
După câte observați am adus capitolul dar nu este corectat. Ce neserioasă pot fi! Revenind, îmi cer scuze și dacă ați citit poezia în ea spune că am întârziat din cauza pedepselor și da, este adevărat. Am fost neserioasă și am luat note sub 8 și am cam avut de suferit cu 1-2 săpt pt fiecare notă

Subiect: Re: În lumina reflectoarelor (eventual +16) Dum 17 Mar 2013, 23:27

Helăăău !

Hm, credeai că am uitat acest fic ?! În lumina reflectoarelor (eventual +16) 4069099782

Te înşeli, aşteptam continuarea de ceva vreme. Mă bucur că ai adus next-ul.
Mi-ai făcut seara mai bună ! În lumina reflectoarelor (eventual +16) 301723

Îmi place mult fan fic-ul tău. Vreau continuarea, îţi urez spor la scris.
Mulţi pupici. Ceaooo. În lumina reflectoarelor (eventual +16) 208323

Ps: PRIMAAA!!! În lumina reflectoarelor (eventual +16) 348112

Subiect: Re: În lumina reflectoarelor (eventual +16) Lun 18 Mar 2013, 15:34

Heei!

Ce faci? Vad ca eu nu am trecut pe aici, nu? Ei bine, chiar nu stiu de ce. Imi pace tare mult, ma incanta ideea pe care ai ales-o, chiar daca mi se pare foarte ciudat sa se intalneasca cu seful unei agentii care nu stii cu ce se ocupa. Deci, asadar si prin urmare, astept nerabdatoare continuarea! Poate ma anunti si pe mine.^^

Subiect: Re: În lumina reflectoarelor (eventual +16) Joi 21 Mar 2013, 19:07

Meli! Imi pare bine ca ai adus nextul acestui fic, intr-adevar credeam ca s-a asternut praful pe el. Ce sa spun, imi place foarte mult. Ai actiune, descriere, suspansul ala de la sfarsit in love

Deci, chiar m-ai facut sa imi rod unghiile la cat de nerabdatoare sunt. Oare tipul care a rapit-o sa fie Sasuke? Tot ce este posobil.
Oricum eu astept urmatorul capitol, sper sa ma anunti in continuare.

Subiect: Re: În lumina reflectoarelor (eventual +16) Joi 21 Mar 2013, 21:32

hei n-am mai comentat de mult dar vine un concurs important si trebuie sa invat si la vioara si la pia foarte foarte mult. Nu prea am avut timp decat sa-mi pun si mie un next la fic.

Subiect: Re: În lumina reflectoarelor (eventual +16) Vin 22 Mar 2013, 23:35

Foarte interesant atat acest ultim capitol, cat si anteriorul la care nu am ajuns din cauza scolii. Imi place ideea ficului tau, abia astept sa vad ce se va intampla in continuare! kiss

Subiect: Re: În lumina reflectoarelor (eventual +16) Mier 10 Apr 2013, 11:48

Bau bau... De acum voi pune imaginea şi melodia capitolului într-una... adică ve-ţi putea da click pe imagine şi să vă ducă direct la URL-ul de pe youtube. Dacă nu ve-ţi asculta melodia şi ve-ţi citi capitolul degeaba le faceţi separat... Încerc să fac o atmosferă prin asta, ca în anime-uri!,

În lumina reflectoarelor (eventual +16) 2623848302

Lectură plăcută!

Capitolul 4

   -Eu sunt modelul ce te va ajuta în ședința de azi. Mi se pare că suntem și colegi de muncă, dar nu ne-am intersectat niciodată. Eu sunt....

       Aud vocea șefului care mă întreabă dacă sunt gata, iar eu țip cu un ecou asurzitor că nu. Fug spre vestiarele fetelor fără a mă mai interesa cum îl cheamă pe acel tip ce părea să aibă cam vreo 20 de ani și mă îmbrac rapid cu prima ținută ce părea primăvăratică. Mă admir pentru câteva secunde în oglindă apoi fug spre marea încăpere. Dacă m-ar vedea fetele cu această ținută sigur ar muri de invidie... Hainele astea nici măcar nu au apărut pe piață și chiar dacă ar fi, ar costa mii de euro. Nu mă laud cu cultura mea în acest domeniu, dar când ști multe ai tendința să te lauzi fără să bagi de seamă.
       Mă simt mândră și bucuroasă. Știu că nu voi mai avea asemenea șansă prea repede, dar speranța mea nu moare și sper doar să mă mai "lase" să mai fac asemenea Photo Shooting mai ales că vreau să ajung şi mai sus decât sunt acum, să ajung cât de sus pot şi să fiu mereu, şi mereu, şi mereu în lumina reflectoarelor.
       Gândurile îmi sunt întrerupte de Itachi care mă anunță că lumea așteptă "prințesa". Fotografii erau pe poziții, echipa cu lumini era pregătită iar modelul stătea pe un scaun pe care scria "Regizor". Parcă eram într-un film de la Holywood în care toţi aşteaptă unicul personaj principal din film. Este o senzaţie unică şi mă simt feeric, ca atunci cânt de drogezi iar totul ţi se pare roz. Nu m-am drogat niciodată şi nici nu aş vrea, dar am auzit că acestea îţi dau o senzaţie de fericire pentru o scurtă perioadă de timp şi te fac să vrei mai mult, mai mult până organismul cedează.
       După mai multe poze și apropieri corporale între mine și individ terminăm cu toate anotimpurile și mi se dă drumul. Nu cred că îl voi mai întâlni vreodată așa că nu mă voi osteni să-l întreb nici numele de familie. Chiar dacă este un băiat frumuşel nu voi mai apela la el, poate dacă ne vom întâlni peste câţiva ani buni la altă şedincă că am văzut că e cam astaltat de fetele de pe aici şi nu are ochi pentru unele ca mine care sunt noi.
       Scutur din cap la gândul acesta şi încep să mă îmbrac în uniforma școlară, de o culoare ștearsă de la atâta spălat, și o iau spre ieșire. Nu este atât de neobișnuit după doi ani de spălături să fie ștearsă, mă mir de cum nu s-a rupt la câte căzături am tras cu ea.
       Deja este seară. Nici luna, dar nici stelele nu se văd pe cer fiind acoperite de o pătură neagră. Frigul s-a lăsat ușor peste Hell City iar lumea de pe stradă deja era pregătită pentru așa un frig, numai eu nu, am doar un hanorac gri peste ea şi nu este aşa lung să îmi ţină cald şi la spate.
       Ies ușor și dau de un individ. Părul său ciufulit avea reflexii de portocaliu iar ochii săi erau de o culoare foarte neobișnuită. Îmi zâmbește ușor iar eu îi sar în brațe întrebându-l ce caută aici. Îmi zice că pe mine apoi îmi pică fisa: fratele meu mai mare, Naruto, era mai nervos ca de obicei. Pe fața lui se citea iritarea. Se pare că scăpat din închisoare. Au trecut deja 10 ani sau doar 5? Nu știu ce să spun, dar trebuie să cred că s-a schimbat și nu mai este atât de insuportabil.
       Mă ia de mână și mă bruschează trăgându-mi una peste față de parcă aș fi fost o păpușă. Mă lasă să mă preling pe pământul umed și mă trage de păr. Nu schițez nimic, sunt obișnuită cu genul acesta de oameni, nu mă mai ating la inimă. Posibil, acum ar fi trebuit să plâng și să-mi cer iertare pentru că sunt un model PlayBoy, dar eu nu mai sunt genul acela slab.
       Se pare că închisoarea nu l-a schimbat deloc, doar că la făcut mai puternic. Mă ia de mână și mă trage rapid după el. Este o fire destul de posesivă și care nu acceptă minciunile. Dacă nu ar fi posesiv și violent ar fi cel mai bun frate și un soț minunat pentru viitoarea fată.

   -Să-i spui la măta ce faci și nu va fi prea fericită. De data asta te las în pace, dar dacă te mai prind pe aici te fac de rușine. Decât să câștigi bani fiind o *vulpe mai bine te sinucizi, ști că urăsc vulpile astea însetate după bani. Am crezut că o fire înțeleaptă ca tine nu va alege chiar această cale, dar se pare că prostia de bani te-a orbit ca și pe mine, dar nu! Nu te voi lăsa să ajungi ceea ce am fost eu! Vreau să te scap de aceste greutăți, dar știu că nu mă vei crede.

       Încep să lăcrimez, dar mă abțin să le scap. Îi zâmbesc ușor și îi mulțumesc chiar dacă nu era nevoie. Sufletul său mare mereu va avea grijă de inima mea împietrită. După ce a plecat tata am încercat să opresc orice sentimente, dar uneori a fost este și va fi prea mult pentru mine.

   -Nu pot Naruto, chiar nu pot să-ți fac de data asta pe plac, chiar dacă mă faci de rușine. Mă opresc și mă uit spre cer... da, nu pot face asta nici chiar dacă vreau să mă opresc. Omul ăla este nebun, a zis că îmi va face rău dacă spun cuiva despre asta sau nu voi veni o zi la agenție. Spunând asta îmi ridic capul spre cer. Luna își face simțită singură prezența. Oricât aș vrea să nu spun asta, dar trebuie să ai încredere în mine. Nu mai trebuie să fi un criminal, acum am viața mea și știu că, deși sunt minoră, nu pot să mă descurc singură, dar hai să încetăm cu joaca, bine? Tu ești un criminal, eu o vulpe iar mama este o simplă fiintă. Mă voi ține de școală și voi ajunge cineva de care să vă mândriți, dar nu trebuie să suferiți din cauza prostiei mele.

       Îmi las capul în jos și-l privesc în ochi. Nici el nu plângea, dar știu că ar vrea să mă ia în brațe și să-mi zică că este de partea mea, dar situația îl depășește. Este conștient că am dreptate și că nu ar trebui să se implice. Este treaba mea până la urmă, eu trebuie să mă ocup de ea! Numai eu.
       O luăm amândoi uşor spre casă. Mama va fi fericită să îl vadă din nou pe unicul meu frate şi probabil va începe a plânge, doar e MAMA! Naruto merge îngândurat, împiedicându-se uneori. E neobişnuit pentru el să fie aşa împrăştiat. Nu e treaba mea, mereu am fost reci, de ce m-ar interesa acum? Este numai problema lui că se gândeşte la alte persoane şi nu-şi vede de treaba lui... enervant.
       Luna ne lumina calea destul de interesant. Lumina ei se revărsa peste oraş cu o putere incredibilă, făcând totul să se asemene cu ziua, chiar şi vizibilitatea era ridicată. Probabil a venit acea seară, în sfârşit este aici! Data de 14 sau 15 Mai? Când voi ajunge acasă ochii vor căuta acea dată în sufreageria albă, pe calendarul crem ce stă "spânzurat" de perete.
       Ce se întâmplă pe 14 sau 15 Mai? Ziua şi noaptea se confoundă, iar personalităţile oamenilor se vor inversa. Este ciudat, ca în cărţile alea SF în care tot ce pare imposibil se întâmplă. Acum că am plecat de acolo sunt curioasă să văd cine este acel model, cum îl cheamă, dacă are prietenă.

“Sakura! Tu te auzi ce spui?! Nu ai voie să te îndrăgosteşti de nimeni! Este imposibil! Ai ţinut mulţi ani asta în tine iar acum îi dai drumul atât de uşor...”

       Nu pot să resist gândului ăstuia. Nu am avut un prieten până acum şi nici nu vreau! Vocea mea interioară mereu are dreptate, mereu mă ghidează spre calea cea bună. Dar cu mama cum rămâne? Nu vreau să o dezamăgesc şi nu vreau să o fac să sufere din cauza prostiei mele. Sunt în cea mai mare încurcătură şi nici măcar nu pot ieşi, mereu problemele au o lumină la capătul tunelului , o lumină salvatoare dar aici… aici nu este nimic!
       Îmi bag mâna dreaptă în buzunarul hanoracului meu favorit, iar cu cealaltă îmi verific mesajele. Aveam un mesaj de la Cerasela, o bună prietenă de a mea. Îl deschid pentru al citi, dar îmi aud numele de undeva de departe. Îmi ridic capul debusolată şi mă uit să văd cine m-a strigat. Tipul ce l-am întâlnit mai devreme alerga cu ceva în mână. Era ghiozdanul meu! L-am uitat pe bancheta din vestiar, ce uitucă pot fi! Mă ajunge din urmă şi … CE FRUMOS POATE FI!
       Acum că nu mai suntem la muncă pot să mă uit mai atentă la el.O şuviţă neagră ca negura nopţii îi înconjura faţa albă, este mai înalt ca mine cu un cap şi ceva şi este foarte drăguţ. Îmi întinde geanta şi-mi spune că am uitat-o. Dau aprobator din cap şi-i spun că sunt dezordonată mai mereu, dar cui-i pasă!

   -Nu am putut să mă prezint mai devreme, adică nu am apucat. Vin din Japonia la fel ca tine şi alte câteva persoane de la firmă, voi începe să frecventez şcoala începând de Luni şi mă numesc....

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
*vulpe - cuvântul folosit de Naruto pentru femeile uşoare. Îl voi folosi mai des pentru că nu vreau să folosesc celelalte cuvinte sinonime cu "Femeie uşoară" aşa că trebuie să vă obişnuiţi.

Am spus că acest fic va avea doar 5-10% SF nu? Acest capitol conţine puţin din acel SF, dar nu ştiu dacă îl voi mai folosi, vreau doar un fic normal... cu o fată normală, fără superputeri şi chestii din astea. Cred că, dacă iau un pic ideile mele până la sfârşit pot să vă zic că sunt cazuri ca acestea, dar nu m-am inspirat din ele, mi-a venit ideea fără să vreau şi mi-a picat fisa prin al 3-lea capitol. Voi încerca să fie cât mai original şi dacă mai întâlniţi o idee asemănătoare nu m-am inspirat de acolo! (chiar nu ştiu dacă există loc din care m-am inspirat sau o să mă inspir!)
Îmi cer scuze că nu am putut să fac un capitol cu sentimente, dar nu ştiu cum să le implic... am descris puţin acolo unde Sakura este fericită, dar în rest ea nu simte un sentiment anume ...
Da, Naruto e fratele mult fisat a Sakurei, cel care a stat în închisoare şi referitor cu suspansul acesta.... Vreau să vă fierb puţin şi să vă las să vă gândiţi chiar dacă, cred că, ştiţi cine este acel cineva, dar nu confirm nimic!
Sper că v-a plăcut!

Subiect: Re: În lumina reflectoarelor (eventual +16) Mier 10 Apr 2013, 12:41

Buna Mely.
Imi pare bine ca ai adus next-ul, este interesant, si imi place ca nu folosesti mult dialog obositor.
Descrierea este la locul ei, desi ai putea accentua mai mult unele momente.
Revenind la actiunea ficului ce este lenta, deci perfecta: Naruto frate mai mare? Destul de interesant. Dar acum, sunt curioasa cum il introduci pe Sasuke.
Melodia a fost minunata, apropo.
Sa-mi dai de veste la next. happy

Subiect: Re: În lumina reflectoarelor (eventual +16) Sam 13 Apr 2013, 13:30

foarte bine ai evoluat foarte mult. Mersi ca m-ai anuntat.

Subiect: Re: În lumina reflectoarelor (eventual +16) Mar 16 Apr 2013, 23:06

Buna, buna!

O sa incep prin obijnuitul ,,Imi place mult''. Naruto a fost la inchisoare?! Uite ca am trait s-o vad si pe asta. ''Vulpita'' noastra a pus ochii pe modelul ala, ha? Pai da, cum ai zis am o banuiala, dar astept sa vad ce ne oferi in urmatorul capitol.
Imi place descrierea la fic, imi place estetica, imi place ideea, mai e oare ceva ce am omis? Chiar ai experienta, asa-i? Se vede oricum. Poate ca nu ai avut cine stie ce descriere sentimentala, dar mie imi place si asa. Oricum eu sunt omul cu actiunea, deci e perfect. Si ca o incheiere, poate te mai grabesti si tu cand ai de gand sa postezi nextul. Multumesc pentru anunt si sa nu cumva sa ma uiti vreo data! O seara buna!

Subiect: Re: În lumina reflectoarelor (eventual +16) Mier 17 Apr 2013, 14:07

foarte frumos.te astept cu next-ul dulceata.Akatsuki_lavy ti pupa dulce dulce. ;;)

Fan-fic blocat din cauza inactivitatii. Ultimul post dateaza din 10 aprilie, noi aflandu-ne in 1 iulie.
Daca vrei sa il redeschizi, poti anunta un critic/moderator.