De când a plecat el am fost diagnosticată drept o nebună. Am devenit mult prea impulsivă, îi răneam pe cei dragi, iar eu nu mai ţineam minte absolut nimic din ceea ce se întâmplase. Cred că ayi vor veni să mă ia de acasa, din acest micuţ sat. Numit Konoha. Stau şi îmi plâng de milă, deoarece ei nu pot să înţeleagă că eu fac chestiile astea fără intenţie. Până acum câteva luni a fost totul perfect. Îmi îndeplineam misiunile cu succes, vindecam răniţii din spital. Până când am fost tirmisă într-o misiune în Ţara Fierului. Acolo totul a devenit mai ciudat. Eram singură, trecând pe lângă un pod şi mi-a apărut imaginea lui în minte. M-am prăbuşit pe pod, mai precis de npe pod căzând în gol, dar eram prea speriată pentru a putea ţine ochii deschişi. Am fost salvată de cineva, dar în acelaşi timp am simţit şi o durere îngrozitoare pe umăr. Nu ştiu exact ce este, dar am rămas acolo, pe stânca de de-asupra podului două zile până ce am putut să mă mişc din nou. Parcă ceva îmi controlase mintea. Cel mai rău mă face să mă simt faptul că am rănit-o pe Hinata. Semnul blestemat, care mi-a fost pus de Orochimaru mă controlează. Orochimaru era persoana care m-a slavat atunci, şi acea mare durere era Semnul Blestemat. Nu mai deţin controlul asupra corpului meu.Atunci am decis să părăsesc satul pentru a deveni un ninja fugar.



Sunt la ieşirea din sat. Îmi aduc aminte de trecut, când eu stăteam aici şi încercam să împiedic persoana iubită să plece. Pentru mine va fi mai uşor, pe mine nu mă iubeşte nimeni. Îmi ridic capul spre lună, admirându-i frumuseţea. Îmi întorc privirea şi îmi iau adio de la satul unde am copilărit. Respir adânc păţind pe poarta de la ieşirea din sat. Ştiam ca ceea ce fac acum nu i-ar fi încântat acum pe răposaţii mei părinţi, dar asta era singura cale prin care puteam să îi protejey pe cei dragi. Bănuiesc că plecarea mea nu va afecta pe nimeni. Mai fac câţiva paşi picioarele tremurându-mi. Probabil îmi era frică. Am plecat din Konoha fără a ştii unde să mă duc, sau ce să fac. Mi-am făcut curaj şi mi-am zis că oriunde ajung e mai bine decât în sat. La acele gânduri o mică picătură cristalină mi s-a prelins pe faţă. Era momentul să-mi iau adio definitiv de la Konoha.

Încep să alerg, dar încă gândindu-mă la tot ceea ce am lăsat in spate. Am lăsat-o pe Hinata, pe Tsunade, dar şi pe Naruto care mi-a fost ca un frate. Nu pot să cred ceea ce am făcut. Cred că va fi distrus. Împreuna trebuia să îl readucem pe Sasuke în sat, iar eu i-am călcat pe urme acelui Uchiha cu sânge rege. Ultimele cuvinte pe care mi le-a zis, încă le ţin perfect minte. Unul din ele a fost „ Enervantă!”. Acest cuvânt îmi răsună în minte tot timpul. L-a scos pe gură cu atâta venin, de parcă vroia să mă omoare doar cu el, iar celălalt cuvânt a fost un „Mulţumesc!”, spus din inimă, de parcă ar fi vorbit două persoane total diferite cu mine.

Mă opresc pentru că aud un sunet din tufişuri. Mă opresc foarte speriată. Bătăile inimii mi se accentuează. Nu sunt în stare să mă lupt în circumstanţa în care mă aflu. Încă ma doare semnul blestemat. Din tufiş iese un ninja al satului Sunet, o fi vreun discipol de-alui Orochimaru. Îmi bag mâna în borsetuţa cu uneltele ninja şi apuc un kunai, apoi îl arunc spre el cu toată forţa. Acesta se fereşte, iar eu, rămânând făra opţiuni, va trebui să îmi canalizez toata chakra în mâini pentru a avea mai multă forţă. Încerc să fac asta, dar o durere îngrozitoare mă cuprinde. Îmi închid ochii din cauza durerii, iar când mi deschid am shuriken exact în faţa nasului. Nu mai am timp să mă feresc, dar shurikenul a fost blocat de cineva. Nu am văzut de cine, deoorace acel, cineva nu vroia să îşi lase dezvăluită poziţia. Se pare că şi adversarul meu era la fel de derutat ca şi mine. Deci e un aliat. Cel puţin aşa sper, adică, dacă ma prinde acesta sau cel ascuns, tot acolo este. Ninja din Satul Sunetului, mai aruncă un kunai, iar de această dată, în faţa mea apare o siluetă de bărbat. Era înalt, avea părul negri si prins într-o coadă. Era din organizaţia Akatsuki. Se pare că este Uchiha Itachi, fratele lui Sasuke. Oare ce caută el aici? Până când termin de gândit, adversarul meu, era pe jos, înconjurat de nişte flăcări negre, Cred că acesta este formidabilul justu al clanului Uchiha, Amaterasu.

-Bună, Sakura! Am auzit că vrei să trădezi satul. Ce ai zice să faci parte din Akatsuki?

-Sună destul de bine, Itachi. De ce ai vrea să fac parte din organizaţie?

-De ce nu am vrea un excelent medic ninja la noi în echipă?
+....

Buna ! Am ajuns si eu pe aici si vreau sa-ti spun ca primul capitol mi s-a parut destul de bun , desigur o sa mai conturezi ideea in capitolele ce vor urma , deci hai cu next-ul si daca deranjul nu este prea mare ma poti anunta si pe mine cand il postezi .
Ramane pe data viitoare sa ne mai ,, citim " .
Te-am pupat !

Buna nu pot sa cred ca ai atat de putine comentarii deoare ce este un fic super tare abea astept sa vad ce o sa faca Sakura in akatusuki daca poti sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul

Fan-fic blocat din cauza inactivitatii. Ultimul post dateaza din 2 aprilie, noi aflandu-ne in 1 iulie.
Daca vrei sa il redeschizi, poti anunta un critic/moderator.