Nume: Uzumaki
Prenume: Kumiko
Varsta: 16
Inaltime: 1.60
Parul: Lung si stralucitor , de culoare neagra
Ochii: Rosii si plini de ura , fiind cam mari pentru fata mea , intotdeauna par mirata .
Sat: Konoha
Rang: Ninja fugar , facand parte din Akatsuki , in echipa cu Deidara
Caracter si fire: Instabila emotional , IQ-ul in jur de 200
Taijutsu: Cand inca era in sat , a invatat cateva tehnici de la Rock Lee
Genjutsu: Cel mai mare defect al lui Kumiko , genjutsu .
Ce ii place: Focul , sa vada oamenii arzand si chinuindu-se sau sa isi enerveze colegul de echipa , Deidara .
De cine ii place: m-am rusinat, nu va spun
Ce uraste: Satenii din Satul Frunzei si pe Mizukage-sama

Trecut:
Toata lumea o ura si-i intorcea spatele din cauza ca ea era diferita . Asa o numeau copii si satenii , dar nu se deosebea cu nimic de ei . A fost data la o parte si chiar au vrut s-o ucida arzandu-i casa in timp ce dormea iar ei sa priveasca scena . Naruto , vecinul ei , a vazut totul si s-a dus la Al Treilea Hokage sa-i spuna ce se intampla . Kumiko a fost salvata , dar faptasii au scapat nepedpsiti . Ea a inceput sa se imprieteneasca cu Naruto , copilul demon si sa se joace impreuna pana la prima lor misiune . Trebuia sa escorteze pe cineva pana la Mizukage-sama , dar asta a fost o capcana , Mizukage-le l-a luat pe Naruto si l-a omorat lasandu-l liber pe Noua Cozi . Ramasa singura , cu ura satenilor ura ei a crescut , a devenit jounin la varsta de paisprezece ani iar la cincisprezece i-a ucis pe toti cei care au vrut sa-i dea foc apoi a parasit satul devenind un ninja fugar alaturi de Akatsuki.

Descrierea aceasta tot eu am scris-o intr-un topic " Cum am fii noi in lumea ninja? "....Mi-a placut si m-am gandit sa fac un fic dupa ea.

Capitolul I

Uram orasul. Ii uram fiecare loc. Uram oamenii, uram sa-i vad fericiti sau vorbind si zambindu-si unii altora. Uram galagia pe care o faceau. Aveam sa imi pierd cumpatul, si sa ii omor daca Deidara nu se misca mai repede. Eram atat de adancita in gandurile si in ura mea, incat nici nu aveam chef sa ma cert cu blondul. Iar asta nu era des intalnit.
"Ii uram, ii uram pe toti. L-au ucis pe Naruto, au vrut sa ma ucida si pe mine. "Eram in drum sa-l gasim pe Sasuke, noul nostru aliat. Pain il trimisese sa captureze bestia cu opt cozi iar el lipsea deja de patru zile. Eu eram singura care avea incredere deplina in el, asta era sansa lui sa arate tuturor ca e de incredere. Fusese in acelasi sat cu mine si fusese tratat la fel. Fara mila, incercasera sa-l ucida, dar Itachi nu a putut sa ia viata unicului sau frate. Stiam ca vrea sa se razbune pe Konoha si eu aveam sa-l ajut.

-Kumiko, daca nu il gasim nici in urmatorul oras, il anuntam pe Pain! ce ma enerva cand lua singur deciziile si imi spunea ce sa fac. M-am oprit si l-am fixat cu privirea. Daca as fi putut, as fi aruncat fulgere din priviri, dar ochii mei sunt buni numai sa vada. Dintr-o data, aveam asa o pofta sa-l bat si spre norocul meu, tocmai iesisem din sat asa ca aveam cale libera. Dar trebuia sa ma gandesc ce voi face daca nu il gasim pe Sasuke. Nu aveam timp de aiureli din astea acum. Planuisem sa atacam Konoha peste o saptamana. Imi facusem prea multe sperante ca sa mai aman.

-Cara-te si mai joaca-te putin cu pasarelele pe lac. O sa ne oprim sa-l cautam pe Sasuke cand vreau EU!

Deidara a inteles ca de data asta nu era o gluma si m-a lasat in pace. Am ramas in urma, jucandu-ma cu colierul primului Hokage, ultima mea amintire de la Naruto. Ceea ce mi-a adus aminte de el si cat de mult ii duc lipsa. Mi-ar fi placut sa-l fi putut ajuta, dar pe atunci eram prea slaba. Abia daca scapasem eu cu viata. Amintindu-mi de el, mi-am amintit si cat de mult iubea satul. Eram sigura ca l-as fi dezamagit prea rau pe cel mai bun prieten al meu daca as ataca Konoha, dar ura mea era la fel de mare pentru satenii acelui sat. Imi venea sa inebunesc, ma gandeam la asta de zece ori pe zi de trei ani. Ca sa ajung la un consens, exista o singura solutie rezonabila.Daca nu il gasesc pe Sasuke, nu mai atac satul.

Brusc, am simtit cum scap un baraj de griji. Ma simteam mai bine. Suficient de bine cat sa-l iau pe Deidara prin surprindere si sa-l imping in raul pe langa care tocmai treceam. Asta am si facut si m-am ales cu niste horcaieli si injuraturi si am fost si eu udata. Relatia mea cu Deidara este simpla. Ne ciondanim non-stop, ca fratii si in lupta ne acoperim unul pe altul destul de binisor. Ne placea sa facem pe sefii si sa ne prostim de cate ori aveam ocazia, ca acum. Dar aveam timp numai pana maine la apus sa-l cautam pe Sasuke fara sa fim si noi dati disparuti.

Satul in care intram acum era satul ascuns in nori. Casa lui Opt Cozi. A trebuit sa ne transformam, toata lumea ii stie pe temuti ninja fugari din Akatsuki. Ne-am dus si am intrebat niste chunini daca a incercat cineva sa-l rapeasca pe Killer-Bee si ne-am prefacut ingrijorati. Intr-adevar, Sasuke fusese pe aici dar se pare ca fugise in padure, salvandu-si viata.

Ne-am dus si noi in padure. Eu eram de asemenea si un ninja senzorial, asa ca am incercat sa-i simt chakra lui Sasuke. Deidara il cauta din aer zburand pe prostia aia de pasare alba caruia el ii spunea arta. Saream din copac in copac enervandu-ma ca dureaza atat de mult sa-l gasesc si mai ales ca a trebuit sa vin pana aici numai pentru el. Am sarit pe pamant dupa ce mi s-a parut ca am vazut o miscare, undeva langa un copac. M-am dus acolo si m-am uitat prin preajma. Ceva m-a prins de picior. Dintr-odata am simtit chakra langa mine. Il gasisem. L-am ajutat sa iasa de sub pamant si l-am chemat pe Deidara.

Sasuke era plin de rani, inclusiv una serioasa la plaman. Cred ca ii fusese tare greu sa respire sub pamant. Nu ma miram ca reusise, doar imi imaginam durerea. Din spusele lui, s-a luptat o noapte intreaga cu Opt Cozi, dar acesta i-a dat de stire printr-un animal Raikagelui, care a venit in persoana sa-l apere pe Killer-Bee. Karin, Juugo si tipul cu parul alb care nu mi se paruse suficient de important sa-i retin numele, fusesera ucisi. Eram sigura ca Pain o sa faca crize. Chiar ma bucuram ca eu n-o sa fiu afectata. Dar daca tot eram aici...l-am trimis pe Deidara sa-l i-a pe Opt Cozi de la spital. El s-a transformat imediat in asistentul Raikagelui si a luat argila cu pasarea sa-l poata transporta pe Bee. Nu a fost de acord, dar eu invatasem ninjutsu medical de la Sakura suficient cat sa-i dau primul ajutor lui Sasuke.

I caught you! Ai bagat ficul si pe acest forum bravo. Deci tu sti cine sunt nu? Adica ma sti cine nu ma stie :). Hai ca am inceput sa ma laud. Sti ce parere extraordinara am despre ficul tau...

Buna eu sunt Cristi un prieten al Ekaterinei. Din cauza unor probleme de nu a se putea loga, m-a rugat sa continui eu ficul pe acest forum.


Capitolul 3, prima parte- Shikamaru renunta!


Ma trezisem. Nu voiam sa deschid ochii de teama sa nu
dispara visul. Tsk, Naruto….dintre toti pe tine a trebuit sa te visez? Dar
imaginea disparuse si odata cu ea si Naruto… M-am ridicat si m-am uitat la
Deidara. Inca dormea dar n-avea tricou pe el. Putin cam indecent mi-am spus si
m-am gandit sa-l invat minte. M-am
ridicat din pat sperand sa nu se trezeasca, am luat o vaza de pe hol din care
am aruncat florile puse de Tobi si am umplut-o cu apa de la robinet. M-am intors in camera si m-am apropiat de el.
Ma intrebat ce viseaza sau daca viseaza ceva. Dar nu mai conta. Nu era inca
tarziua sa dau inapoi dar imi placea sa-l enervez de dimineata. Cu o ultima
privire spre blond, am aruncat apa si m-am teleportat pe hol. Nu era nevoie
sa-mi iau bataie de dimineata. Deidara e cu mult mai puternic decat mine. Nu
aveam sa i-o recunosc niciodata lui dar trebuia sa fiu realista. Am auzit
cateva injuraturi si pasi. Trebuia sa plec pana sa iasa din camera si sa-si dea
seama.


M-am dus in camera lui Konan, prima pe care am vazut-o. Nu
m-am mai gandit daca era cu Pain sau nu, pur si simplu am intrat fara ca macar
sa bat la usa. Manierele nu sunt punctul meu forte. Am auzit pasi de data asta pe hol si pe Tobi
urland. Cred ca il aruncase in aer pe bietul nevinovat.


-Senpaaaaai! Dar ce am facut? Tobi e baiat bun, Tobi e baiat
cuminte, a urlat el fugind si tipand trezind si enervand mai multa lume. Nu
m-am putut abtine si m-a bufnit rasul. Se trezise si Konan, nu stia ce se intampla,
dar m-a intrebat exasperata:


-Ce ai mai facut de data asta?


M-am uitat la ea cu o fata de copil nevinovat si i-am spus
sa nu se ingrijoreze apoi am plecat fara sa dau vreo explicatie in plus. Evident,
m-am dus in camera mea gandindu-ma ca Deidara il chinuie inca pe Tobi. Dar am
deschis usa si l-am vazut fara tricou. Am rosit si mi-am intors privirea. Nu voiam
sa devina un obicei sa se plimbe asa de fata cu mine, imi ajunsese de dimineata.
Eram cat pe ce sa tip la el dar mi-a luat-o inainte:


-Nu-mi spune ca te-ai rusinat numai de la atat! Tocmai tu…..


Grozav, acum ma mai lua si peste picior.Doar nu era sa tac si
sa ma uit la el. Cu toate ca meritam pentru ca i-am facut dar el nu stia….deci
nu se pune.


-Mai pune ceva pe tine. Nu vad nimic de admirat.


“Bineinteles, mint. Deidara e de admirat.” m-am gandit in
timp ce i-am aruncat tricoul de pe pat. Dupa asta, am stat toata ziua sa ma antrenez
cu Pain. Enervantul de Nagato vazuse si el ca am devenit mai slaba decat
aproape toti membrii si trebuia sa ma antrenez numai cu el cat avea el
chef. Nu ma lua usor si nici nu voiam
s-o faca. Daca ar fi facut-o, mi-ar fi scazut respectul de sine suficient de
mult cat sa nu ma mai simt in stare nici sa fac glume pe seama lui Deidara.
Pana la sfarsit, n-am putut sa inving decat patru cadavre umblatoare. Asta ma
enerva, pentru ca data trecuta tot patru reusisem. Dar numai puteam continua.
Eram plina de rani artificiale si nu mai aveam nici chakra. Am cazut si m-am
uitat la nori. Imi placea sa fac asta cu Naruto si Shikamaru. Gandindu-ma la ei, mi-am adus aminte cat le
duc lipsa. Cand eram inca in sat si eram cu totii inca o echipa cu
Minato-sensei eram asa fericiti….dar Naruto a murit iar eu m-am alaturat
grupului Akatsuki. Shikamaru a devenit jounin si are propria echipa acum.
Minato-sensei este al patrulea Hokage….numai eu devenisem rusinea echipei.
Dorinta de razbunare m-a adus aici. Dar adevarul e ca ma simtisem mai impacata dupa
ce le dadusem foc tutror celor care au vrut sa ard eu.


Flashback:


Simteam ura, dorinta sa-i omor. Eu singura nu eram suficient
de puternica sa ma razbun, dar o putere ciudata m-a ajutat. Probabil de asta
imi spuneau cu totii monstru si singurii care vorbeau cu mine erau Naruto,
Shikamaru si Minato-sensei. Nici macar nu fusesem ranita, dar imi curgea sange
din amandoi ochii. Ii vedeam arzand in fata mea. Tipetele si privirile lor ma
faceau sa ma simt bine. Au vrut sa scape de mine si au ajuns ei morti. Nu-mi
parea rau, simteam doar ca nu voiam sa se mai termine.


End Flashback


Atunci il intalnisem prima data pe Deidara. El ma adusese in
Akatsuki. In acea noapte m-a oprit. Daca nu aparea el, as fi distrus tot satul.



-Te-ai descurcat bine, s-a auzit vocea lui Pain. Nu mai fi
dezamagita.


Dar eram. Eram dezamagita in special de ce am ajuns si de ce
am facut. Printe oamenii omorati de mine era si mama lui Shikamaru. Probabil ma
urase si inca ma uraste. Nagato mi-a intrerupt iar gandurile si mi-a spus ca il
va trimite pe Sasori sa ma ajute cu ranile din moment ce nu mai aveam chakra sa
ma vindec. Dar nu a mai venit. In locul lui si-a facut aparitia tot enervantul
de Deidara. M-am gandit ca ar fi un moment bun sa-mi marturisesc pacatul de
dimineata.


-Stii….Deidara…..in legatura cu apa de dimineata….aproape
imi pare rau…


El doar a inceput sa rada. Nu ma asteptam la asta. Cea mai
buna variant la care ma gandisem ar fi fost sa azvarle cateva pasari diforme
spre mine si sa strige ca un nebun “ Katsu”. Probabil ca se razbunase suficient
pe Tobi. Fara sa-mi dau seama, mam trezit in bratele lui. Pentru un moment am
fost surprinsa de imbratisare, dar mi-am revenit si l-am lasat sa ma striveasca
la pieptul lui. Am soptit doar” Multumesc” . Acum el era mirat….dar s-a auzit
un zgomot.


-Senpaaaaaaaaai! O noua misiune! Tsk, idiotul de Tobi,
aparand normal, in cele mai nepotrivite momente.


N-am mai ezitat si m-am ridicat. Ma uitam fix la Tobi. El
si-a intors privirea si s-a uitat in ochii mei apoi a inceput sa strige si s-a
ascuns dupa Deidara, tremurand.


-Demonul cu ochii rosii vrea sa ma omoare! Senpaaaaaao, fa-o
sa plece!


Dar am plecat singura. Trebuia sa-l intreb pe Nagato ce mai
vrea de la noi. Si dintr-un motiv anume, aveam un sentiment rau. Imi era chiar
putin teama.


-Kumiko, tu esti singura care ne poate spune ceva despre
shinobii Konohei. Avem nevoie de unul anume. Treaba ta este sa ni-l aduci.
Numele este Nara Shikamaru.


Am crezut ca vad rosu in fata mea. Trebuia sa ce? Sa-mi
capturez fostul si ultimul coleg ramas de echipa. Un geniu nu chiar atat de
puternic. Probabil Pain….dar NU! Nu voiam ca Shikamaru sa faca parte din
Akatsuki. Ar fi fost prea crud din partea mea. Ii facusem deja atatea! Normal
as fi spus sa-l trimita pe Itachi. E si el un fost shinobi al Konohei dar el nu
stie de ce sunt in stare shinobi ai satului din generatia mea. Si era prea
preocupat sa ia ochii fratelui sau pentru ca nu mai vedea bine de cand isi
activase mangekyou sharingan si ar fi fost prea periculos pentru el. Si voiam
sa fiu sigura ca Shikamaru nu va fi ucis din “ greseala”, trebuia sa accept.
Aveam sa fiu de acord sa ma duc pana in iad si sa ma intorc…


Imagini:


http://fc01.deviantart.net/fs48/f/2009/204/8/8/The_fall_of_Jigoku_by_ketsueki_dream.jpg - Kumiko ( imagine Flashback )


http://fc01.deviantart.net/fs70/i/2012/164/c/b/deidara_by_randomepicalex-d53csi4.jpg
- Deidara

Capitolul 3, a doua parte-Shikamaru renunta!


Eram in sat. Totul imi aducea aminte de copilarie… si
simteam o puternica dorinta sa omor. Sa ucid, sa aud urlete disperate, lacrimi
varsate si durere, multa durere. M-am dus la casa lui Shikamaru, dar nu l-am
gasit acolo. M-am transformat intr-o fata mai idiotica, Sakura o cheama parca,
si am intrebat pe cineva daca stie ceva despre Shikamaru. Acea persoana doar
s-a uitat urat la mine, Sakura asta nu are o reputatie prea buna, si mi-a spus
ca se antreneaza cu al patrulea. C-c-ce? Am crezut ca vad iar rosu in fata mea,
de data asta mai clar. Sange. Vedeam sange. Si iarasi dorinta aceea sa omor…
simteam de asemenea si cum ma arde mana dreapta. Nu mai simtisem asta din acea
noapte, noaptea in care am dat foc la paisprezece jounini. M-am dus pe terenul
de antrenament preferat de Minato-sensei si i-am vazut….nu am mai stat pe
ganduri si m-am transformat inapoi. Dar se pare ca ramasesem cu hainele urate ale
Sakurei, un kimono alb. Al patrulea si-a intors privirea spre locul in care
eram noi, iar eu m-am uitat in ochii lui. Dorinta, setea de sange…trebuia sa
ucid! Nu credeam ca ma mai pot controla mult!


I-am spus lui Deidara sa se miste si ne-am apropiat de ei.
Shikamaru se lupta cu Minato. Nu-mi pasa de ce, o provocare, antrenament ….nu
conta. Amandoi s-au uitat la mine. Pe Deidara nu-l stiau, dar probabil erau
buimaci din cauza sosirii mele neasteptate. Ma uitam la ei. Nu eram sigura ca
pot gandi limpede. Nu eram sigura ca-l pot invinge pe sensei-ul meu acum. Nu
voiam sa ma bucur de sangele lui. Trebuia sa plec. Dar blondul, blond si la
minte, banuiam eu, nu s-ar fi descurcat singur cu ei doi. Un Hokage si un
jounin. Ajunseseram la numai cativa metri, cand am auzit o voce.


-Kumiko… de ce ai venit? asta era vocea lui sensei. Blanda
lui voce. Mi-au dat lacrimile.


-E-eu…trebuie sa-l iau pe Shikamaru. Sensei, nu vreau sa te
ucid! Te rog, pleaca!am spus eu incercand sa-mi sterg lacrimile. Dar lacrimile
mele erau de sange….ca in acea noapte. Nu puteam sa ma mai controlez mult.
Minato, daca nu pleci acum, o sa mori! Nu intelegi? Pleaca oriunde altundeva! am
tipat eu ignorand total privirile iscoditoare ale lui Deidara.


Am vrut sa alerg spre ei. Sa nu mai pierd timpul pentru ca
nu mai aveam timp. Dar corpul nu m-a
ascultat. M-am uitat in jos si am vazut…..tehnica lui Shikamaru. O chestie nu
prea puternica, rar utila. Imitatia umbrei. Deidara s-a dus spre el, dar
Shikamaru nu mi-a dat drumul si inainte sa-mi dau seama, Minato era in fata mea….tinand
in mana un kunai plin de sange, sangele meu. Ma injunghiase. Si atunci am
simtit….dorinta aceea de sange…nici nu simteam durere. Doar sete de sange,
durere, lacrimi. Datorita lui Deidara care ii daduse una lui Shikamaru, tehnica
a fost eliberata iar el a cazut la pamant. Sensei se uita la mine, in ochii
mei. Si cred ca a vazut dincolo de ei, a vazut sentimentele mele, mi-a citit
dorinta. Nu era speriat, nici pe departe, doar uimit. Ca si cum ar fi stiut ca
ziua asta avea sa vina, dar nu se astepta sa vina asa devreme.


Am simtit chakra. Nu a mea, Deidara, Minato sau Shikamaru.
Erau niste sateni, shinobi, ce ne priveau. M-am intors si m-am indreptat spre
ei, facand sigilii si lasand foc in urma mea. Ardea, totul ardea. Mi-am dus
mana la fata, sange. I-am omorat, am aruncat in fiecare cu cate un kunai de la
spate. Tehnica mea speciala era sa misc lucrurile folosind chakra. Nu conta ca
de departe erau. Erau morti si eu le simteam sangele. Simteam cum dorinta mea
creste. Voiam mai mult, voiam sa ucid, si sa le aud strigatele disperate. Fusesera niste tanci de academie sau genini
probabil. Minato parea foarte suparat. Cred ca voia sa ma ucida.


-Kumiko, asta nu esti tu. Jubi, demonul cu zece cozi, vrea
sa puna stapanire pe tine. Nu-l lasa. N-ai incredere in el. Nu trebuie sa ucizi
ca sa simti ca existi. Adu-ti aminte, la naiba! Ai fost un copil fericit, iti
placea sa faci glume si sa razi de colegii tai, nu sa fii o criminala.


-Scuteste-ma de fleacuri de-astea. Sunt un shinobi fugar, un
criminal de rang S. Eu ucid. Obisnuieste-te la naiba cu ideea! am spus dar…inainte
sa-i pot spune ca e un prost si ca nu mai inseamna nimic pentru mine, m-am
trezit intr-un loc intunecat….


Era o puternica chakra acolo. Era infiorator. Nu ma
obisnuisem prea bine cu intunericul, dar puteam vedea in fata mea niste gratii imense.



-Ku-mi-ko. Nu ne-am cunoscut inca… eu sunt demonul din tine.
Cred ca tocmai ti-a spus Minato. El este cel care m-a sigilat in tine. Hai sa
ne razbunam impreuna. Doar desfa sigiliul. Ne vom razbuna, le vom arata de ce
suntem in stare. Doar da desenul ala urat jos.


Eu, fara sa realizez, ma apropiam de el. Si in fata mea era
o pata alba cu cateva linii pe ea. Am intins mana si am atins-o. Nu eram sigura
ca eu imi controlez corpul, dar voiam sa mai vad sange. Asa ca am tras cu toata
puterea de el si l-am dat jos.


O chakra rosie cu negru a cuprins toata incaperea si m-am
trezit din nou afara, cu ceilalti. Deidara era intr-o balta de sange,
chinuindu-se sa respire, Shikamaru zacea inca inconstient langa el. M-am dus la
blond si l-am vindecat. Nu mai era nevoie sa economisesc chakra, acum aveam mai
multa decat puteam duce. El s-a ridicat fara sa-mi multumeasca, desigur.


-Vad ca te descurci singura. Te mai las un pic, eu o iau
inainte.


Nu era nevoie de mai mult. Am simtit acea chakra puternica
langa mine si inauntrul meu. Minato-sensei se uita la mine. Probabil se gandea
ce sa faca. Dar durerea din abdomen abia acum isi facuse aparitia. Cred ca ma
injunghiase cu zeci de minute in urma. Am cazut in genunchi si am incercat sa
ma vindec, numai ca n-am reusit. Stateam acolo, scuipand sange si intrebandu-ma
daca sa-l omor sau nu, nicidecum daca o sa mor eu. Dar ceva s-a ivit in fata mea. Un baiat care semana cu
Itachi. O ruda, cineva din clanul lui? M-am uitat in ochii lui…Sharingan. S-a
uitat si el in ochii mei si atunci am simtit cum toata chakra se duce inapoi,
dorinta de sange dispare. Cum reusise?


-Tu, sadico, vreau sa stiu unde e Itachi.


Grozav, m-am gandit acum. Se pare ca puteam gandi limpede.
Mersi de ajutor. I-am spus doar sa ma ia de mana si am disparut. Eram in aer.
L-am strigat pe Deidara sa arunce doua diformitatii si sa le faca sa zboare. Nu
erau preferatele mele, dar ma durea rana. Se vindecase un pic de la acea chakra
ciudata, dar nu complet.


-Unde e Shikamaru, sper ca nu l-ai scapat si pe el, am spus
eu aproape cu rautate in voce. Imi aduceam aminte cat de usor a pierdut
Shikamaru. Dar el nu e chiar atat de slab. Ar
fi trebuit sa reziste mai mult. Nu ma asteptam sa invinga, dar eram sigura
ca a renuntat sa mai lupte. Probabil se gandise la asta ca la o durere de cap,
ceva enervant de facut. Dar nu…totusi nu…nu cand de asta depindea viata lui.
Sau poate voise sa faca parte din Akatsuki? Sa fie capturat, sa renunte cu
pretextul ca a fost invins?


…………………….


-Senpaaaaaaaaaaaaaai! s-a auzit vocea idiotului de Tobi. Oh,
nu! a spus el cand m-a vazut pe mine. Senpaaai…si eu care ma rugasem ca demonul
cu ochii rosi sa nu se mai intoarca. Apoi si-a intors privirea spre baiatul pe
care eu il asemanasem cu Itachi si banuiam ca e fratele sau varul lui. Sunt o
scolarita indragostita de un brunet cu priviri de diavol, a spus el cat se
poate de serios inspre musafirul nostru care inca nu-si retrasese Sharingan-ul.


-Tobi, dobitocule, mai taci! a urlat Deidara la el. Du-te si
pune-l pe Hidan sa tina dieta. Si asa s-a ingrasat ca porcul.


Nu eram sigura cam ce legatura are asta….dar atata timp cat
il face pe Tobi sa plece...


Deci cam asta ar fi next. Nu prea e genul meu sa scriu
despre scene romantic cu mult pupi-pupi… in urmatorul capitol…n-o sa spun ce se
va intampla J)
Asta a fost ca sa-l enervez si sa-l fac mai curios pe Chris … J) Sper sa nu ma bata ca
e cam scurt capitolul. Apropo Chris, suntem jmeni rau. Am luat amandoi la
testul forum-ului 8,2….like a boss!


Imagini:


http://alive-ua.com/uploads/posts/2012-04/1335656020_1.jpg
- Kumiko, dorindu-si sange


http://fc06.deviantart.net/fs46/f/2009/192/d/8/Enma_Ai_by_Renji200.jpg - Kumiko, demonul cu ochii rosi -> asa o
vede Tobi si de asta se sperie mereu de ea

Buna,am trecut si eu pe aici si sincer sunt uimita.Deja il iubesc,e uimitor si are acel neasteptat.Abia astept nextul.

SA STII CA NU E AL MEU

Este foarte frumos. Abea astept next-ul. Am si eu un nou fic la ficuri originale si se numeste O noua iubire, o noua suferinta este despre 2 frati care nu au nicio legatura de sange ,fata stie ca ei nu sunt frati ,baiatul nu.......ai putea sa treci si pe la ficul meu? abea astept next-ul. Este o idee originala.

Ooo vai! Ce dragut! =)) Zici ca citesc despre mine! Bravo Katherina! Si multumim Chris ca ne pui tu capitolele...cum ea nu poate. :)) =)) Doamne, ce dragut! La faza cu imbratisarea dintre cei doi....ce a fost? Un gest fortat, sau parca au simtit ceva rau....sau pur si simplu sunt doar buni prieteni. In fine, eu abia astept next pentru ca e super. Si hai hai hai hai Chris cu next-ul ala pentru ca vreau sa mai citesc despre mine. :)) Doar eu si Kumiko avem acelasi nume.

Dragi fani se pare ca am o veste catastrofica. Ficul v-a mai avea 6 capitole, din cauza ca pe forumul pe care a postat mai intai acest fic, i-au dat T/C.
Dar o sa imi asum eu aceasta rasponsibilitate, si de la capitolul 6 in sus voi continua personal. Arigatoooooooo
Capitolul 4- Tobi


Cateva zile dupa, totul revenise la normal. Normalul nostru,
bineinteles. Tobi enerva pe toata lumea facand glume. Deidara se certa cu
Sasori despre arta. Sadicul de Hidan se ruga la un medalion cu un triunghi in
el. Pain isi facea cruce cand ii vedea si o tot pupa pe Konan. Konan era de
umplutura pe acolo. Itachi si Sasuke s-au batut si Itachi a castigat. Nu
credeam ca el chiar o sa ia ochii fratelui sau, dar a facut-o. M-am mai si
deranjat sa il salvez de Killer Bee. Statuse trei zile la noi in grup si apoi a
plecat sa-si faca propria echipa. Dar Sasuke nu mai arata ca atunci. De asta nu
l-am recunoscut cand l-am vazut prima data. Cand il salvasem eu avea parul
lung, ca Madara, si cand a aparut in fata mea intrebandu-ma unde e Itachi, el
nu stia ca inca face parte din Akatsuki, avea parul scrut si tepos la spate.
Idiotul, putea sa nu se duca singur la o moarte sigura.


Eu aveam sarcina sa-l
instruiesc pe Shikamaru. Ma gandisem ca nu e atat de rau ca face parte din
Akatsuki, nu? O sa fim din nou o echipa. Adica ma rog, el o sa fie cu Tobi dar
tot din acelasi grup vom face parte. Nu era cea mai buna varianta la care ma
gandisem eu, dar era destul de misto.


-Senpaaaaai! Shiky, asa ii spune Tobi lui Shikamaru, a spus
ca o sa lase demonul cu ochii rosi sa imi dea foc daca nu plec de langa el.
Sunt o scolarita suparata.


Tobi glumea. Nici el nu credea ce spune. Doar ca asta ii
placea lui sa faca, sa ne amuze pe noi. Sau poate doar asa se distra el. Nu
aveai nevoie de multa minte sa iti dai seama de asta. Dar Deidara s-a dus la
el, l-a ridicat de gulerul camasii si l-a aruncat prin tavan. Cred ca se
saturase sa il tot auda zmiorcaindu-se. Tobi zbiera si dadea din picioare, nu
ii vedeam mainile. Eu am inceput sa rad si am plecat inainte sa arunce in aer
jumatate din ascunzatoarea Akatsuki din Est. M-am dus la Shikamaru in camera.
Am intrat fara sa ma deranjez sa bat sau ceva. El era intins pe pat citind o
carte. L-am luat de mana si cum mi-era lene sa mai merg pana afara m-am
teleportat cu tot cu el. Doar ca nu apucase sa se ridice din pat, asa ca a
cazut. Nu l-am lasat sa se ridice si m-am intins si eu langa el.


-Nu e asa rau. Norii sunt la fel, chiar daca sunt priviti de
aici, a spus el. Mie imi venea sa rad, dar mi-am adus din nou aminte cum a
pierdut el ieri, cred ca ma obseda asta. Am vrut sa-l intreb, dar a continuat.
Sunt sigur ca te-ai intrebat de ce am cedat. De ce mi-am incalcat promisiunea
pe care ti-am facut-o acum mult timp, ca nu o sa renunt niciodata, nu o sa ma
dau batut. Adevarul e ca eu vreau sa fac
parte din organizatia asta. Nu am tinut niciodata la sat sau la sateni. Am vrut
doar putere, pentru ca atunci cand eram genini si tu si Naruto ma intreceati in
orice.


Nu mai eram surprinsa deloc. Ma asteptam la asta. De la un
timp, ma tot astept la lucruri rele. Dar emotiile erau altele. Ma durea, durea
sa stiu ca el gandea asa. Simteam ca trebuie sa plec, si asta am facut. M-am
dus sa-l caut pe Tobi, sa ne antrenam. Nu puteam sa stau intr-un singur loc.
Simteam cum toate sentimentele mele vor sa iasa afara, si mi-era frica sa nu
apara din nou acea dorinta. M-am dus spre camera lui, si am intrat. Ca
intotdeauna, nu am batut. Am deschis pur si simplu usa si l-am vazut citind
niste foi. Niste foi ca niste pergamente. Erau ciudate, cu niste simboluri pe
care le mai vazusem undeva. El a intors privirea si s-a uitat la mine.


-Aaaaaaa, doar n-ai venit sa ma omori. Daca scriam scriosori
de dragoste?


-N-ai tu iubite. Acum misca-te afara. Vreau sa ne antrenam.


El a inceput sa se ziorcaie si sa-mi zica ca nu vrea de
frica sa nu moara. Cateodata ma intrebam daca chiar vorbeste serios. Asa ca
i-am spus doar sa inceteze sa se planga ca o fata si sa se grabeasca. Ma rog,
i-am spus in felul meu, adica am tipat. Atata timp cat nu aveam dorinta aceea
de sange, era in regula. Ma intrebam daca sa-i spun sau nu lui Pain. Nu stiam
in ce fel va reactiona, dar m-ar fi putut ajuta, poate. M-am gandit sa risc.
Doar n-o sa ma dea afara din Akatsuki. Nu-l credeam chiar asa zebzec. Dar n-aveam chef acum de el si de intrebarile
lui. Asa ca am mers inainte lasadu-l pe Tobi sa urle in urma mea. Cateodata ma
intreb de unde are atata energie sau cum se suporta.


Asta am facut toata ziua. Mi-am varsat nervii si
sentimentele din ultimele zile pe Tobi. Nici nu stiam ca are atata putere…sa-mi
reziste o zi intreaga. Dar m-am plictisit pe la zece de el si i-am spus sa se
care sa-i faca codite lui Deidara. Era momentul sa vorbesc cu Nagato.


…………………………………


-Nagato, stii….in legatura cu demonul din mine. Cateodata il
cred un pericol. Am nevoie sa invat sa-l controlez, m-am balbait eu incercand
sa-I explic cat de bine pot ce vreau.


-Kumiko, nu poti. Din cauza sentimentelor tale nu ve reusi.
Dar te voi pune in echipa cu cineva care iti poate controla puterea. Cineva
care s-a antrenat mult sa poata controla asa ceva. Unul dintre cei mai buni
Uchia. De acum vei fi in echipa cu Tobi.


Mi-a picat fata. Nu vedeam nici rosu, nici negru. Vedeam
normal. Doar ca nu eram atat de sigura ca Tobi poate controla asa ceva sau ca e
unul dintre cei mai buni din clanul lui. Nu-l consideram nici macar mai
puternic decat mine. El era genul de shinobi care…daca l-ai vedea hotarat sa te
atace, ai rade si i-ai spune sa plece sa invete sa faca thenica clonarii. Dar
atunci cand Nagato spune ceva e imposibil sa-l faci sa-si schimbe hotararea,
asa ca am plecat lasand usa deschisa. Ii simtisem prezenta lui Itachi si eram
sigura ca astepta sa vorbeasca cu Pain despre invierea unui anumit Yahiko, nu
ca mi-ar fi pasat mie de ala, dar am auzit numele luI Tobi.


-Pleaca. Cauta-l pe Tobi si spune-i ca e timpul sa aratam
adevarata lui identitate. Spunei ca avem nevoie de Sharingan pentru asta, si
trebuie sa afle ca demonul din Kumiko iese de sub control si trebuie oprit. Il
vom lasa pe el sa decida cum. Nu ne intereseaza asta. Sa aduca si sigiliile,
stie el pentru ce ne trebuie.


O Doamne! Cine ar fi crezut…dar mi-am amintit. Astazi il
vazusem pe Tobi citind ceva, uitandu-se pe niste semne. E-el trebuia sa decida
ce sa faca cu mine? Cu puterea din mine? Adica el…adevarata lui identitate…deci
nu e cine credeam noi ca e. Asta explica si caraghioasa lui masca. De fiecare
data cand ne luam de el ca poarta chestia aia pe fata ne spunea ca are cosuri
si ii e rusine cu ele. Nimeni nu credea, dar cu totii radeam si nu se mai
intreba nimeni nimic. Ceva nu se lega. De ce se prefacuse Tobi atata timp?
Totul mi se parea atat e ciudat. Dar nu ma uimea. Mereu se intampla cate ceva
care sa ma dea cu totul peste cap.


Am inceput sa vad rosu…si sa simt. Era din nou. Acea
dorinta. O simteam, era puternica si eu voiam sange. Simteam sangele
circaulandu-mi prin corp, simteam cum imi curg si lacrimile de sange, totul era
legat de el, de acel ceva rosu. M-am dus rapid in camera mea, pe Deidara il
dadusem demult afara, si m-am gandit sa ma schimb. Eram numai in pantaloni
scurti cand am auzit o usa. M-am uitat sa vad pe cine urma sa bat. Era Tobi
care se apropia de mine fara sa se sinchiseasca ca eu eram aproape dezbracata.
Mi-am pus un tricou pe mine si m-am aruncat pe pat intrebandu-l ce mai vrea.


-Kumiko, stiu ca ai ascultat pe hol. Ai auzit, nu? era
ciudat, vocea lui nu mai era ca de bebelus rasfatat. Era normala, chiar
autoritara. M-am uitat spre el. Nu mai purta masca. Puteam sa-i vad fata. M-am
uitat in ochii lui. Sharingan, dar nu unul normal. Atunci mi-am dat seama ca nu
mai aveam dorinta de sange.


-T-tu ai…m-am balbait eu. Vad ca te descurci, am spus de
data asta sigura. Bun, acum putem vorbi fara sa ma gandesc eu la sange.


-Numele meu real este Uchia Obito. S-a crezut ca am murit,
iar eu nu am vrut sa se afle ca am supravietuit, s-a apropiat de mine si mi-a
atins unul dintre obraji. Vei afla mai multe pe parcurs. Micuta Kumiko, esti
asa o fiinta fragila, o fetita drauta caruia ii plac necazurile. Noi doi vom
face lucruri spectaculoase impreuna. Ii vom distruge pe cei care ne-au gresit.
Intreaga Konoha.


Apoi mi-am amintit. Asta imi spusese si demonul. Dar vorbele
lui erau asa de….nu stiu. I-am dat una peste mana si i-am spus sa se care. Dar
el m-a apucat de incheietura si m-a azvarlit in perete. M-am ridicat fara nici
o zgarietura, dar totul era asa schimbat.


-Sa nu indraznesti sa faci pe sefa cu mine. Nu te pot ucide,
dar exista lucruri mai rele decat moartea. Tine minte asta.


Ma bucuram sa aud ca pot distruge insfarsit Konoha. Dupa ce
Sasuke abandonase planul si fusese ucis, acum imi venea cea de-a doua sansa sa
fac ceea ce mi-am propus. Eu si Obito
aveam sa ne folosim unul de altul pentru scopurile proprii. Dar intr-un fel ma
si temeam de el. Nu de teama ca m-ar putea ucide, ci de teama ca ar muri altcineva.
O alta persoana draga mie. O ultima persoana draga mie. Nu Shikamaru. El nu mai
insemna mare lucru. Nu mai era asa cum il stiam eu. El era o frumoasa amintire
a ceea ce fusese odata. Dar exista o cu totul alta persoana….cineva diferit. Daca
acel cineva ar murii, as distruge si singura toate satele de shinobi. Sosise
momentul pe care il asteptasem de ceva timp, distrugerea Konohei.



Deci pana la urma nu stiu cum , dar ai avut dreptate ) De unde stiai tu ca Tobi nu o sa ramana un ratat ) cateodata zici ca imi citesti gandurile, doamne )