Capitolul 3, a doua parte-Shikamaru renunta!
Eram in sat. Totul imi aducea aminte de copilarie… si
simteam o puternica dorinta sa omor. Sa ucid, sa aud urlete disperate, lacrimi
varsate si durere, multa durere. M-am dus la casa lui Shikamaru, dar nu l-am
gasit acolo. M-am transformat intr-o fata mai idiotica, Sakura o cheama parca,
si am intrebat pe cineva daca stie ceva despre Shikamaru. Acea persoana doar
s-a uitat urat la mine, Sakura asta nu are o reputatie prea buna, si mi-a spus
ca se antreneaza cu al patrulea. C-c-ce? Am crezut ca vad iar rosu in fata mea,
de data asta mai clar. Sange. Vedeam sange. Si iarasi dorinta aceea sa omor…
simteam de asemenea si cum ma arde mana dreapta. Nu mai simtisem asta din acea
noapte, noaptea in care am dat foc la paisprezece jounini. M-am dus pe terenul
de antrenament preferat de Minato-sensei si i-am vazut….nu am mai stat pe
ganduri si m-am transformat inapoi. Dar se pare ca ramasesem cu hainele urate ale
Sakurei, un kimono alb. Al patrulea si-a intors privirea spre locul in care
eram noi, iar eu m-am uitat in ochii lui. Dorinta, setea de sange…trebuia sa
ucid! Nu credeam ca ma mai pot controla mult!
I-am spus lui Deidara sa se miste si ne-am apropiat de ei.
Shikamaru se lupta cu Minato. Nu-mi pasa de ce, o provocare, antrenament ….nu
conta. Amandoi s-au uitat la mine. Pe Deidara nu-l stiau, dar probabil erau
buimaci din cauza sosirii mele neasteptate. Ma uitam la ei. Nu eram sigura ca
pot gandi limpede. Nu eram sigura ca-l pot invinge pe sensei-ul meu acum. Nu
voiam sa ma bucur de sangele lui. Trebuia sa plec. Dar blondul, blond si la
minte, banuiam eu, nu s-ar fi descurcat singur cu ei doi. Un Hokage si un
jounin. Ajunseseram la numai cativa metri, cand am auzit o voce.
-Kumiko… de ce ai venit? asta era vocea lui sensei. Blanda
lui voce. Mi-au dat lacrimile.
-E-eu…trebuie sa-l iau pe Shikamaru. Sensei, nu vreau sa te
ucid! Te rog, pleaca!am spus eu incercand sa-mi sterg lacrimile. Dar lacrimile
mele erau de sange….ca in acea noapte. Nu puteam sa ma mai controlez mult.
Minato, daca nu pleci acum, o sa mori! Nu intelegi? Pleaca oriunde altundeva! am
tipat eu ignorand total privirile iscoditoare ale lui Deidara.
Am vrut sa alerg spre ei. Sa nu mai pierd timpul pentru ca
nu mai aveam timp. Dar corpul nu m-a
ascultat. M-am uitat in jos si am vazut…..tehnica lui Shikamaru. O chestie nu
prea puternica, rar utila. Imitatia umbrei. Deidara s-a dus spre el, dar
Shikamaru nu mi-a dat drumul si inainte sa-mi dau seama, Minato era in fata mea….tinand
in mana un kunai plin de sange, sangele meu. Ma injunghiase. Si atunci am
simtit….dorinta aceea de sange…nici nu simteam durere. Doar sete de sange,
durere, lacrimi. Datorita lui Deidara care ii daduse una lui Shikamaru, tehnica
a fost eliberata iar el a cazut la pamant. Sensei se uita la mine, in ochii
mei. Si cred ca a vazut dincolo de ei, a vazut sentimentele mele, mi-a citit
dorinta. Nu era speriat, nici pe departe, doar uimit. Ca si cum ar fi stiut ca
ziua asta avea sa vina, dar nu se astepta sa vina asa devreme.
Am simtit chakra. Nu a mea, Deidara, Minato sau Shikamaru.
Erau niste sateni, shinobi, ce ne priveau. M-am intors si m-am indreptat spre
ei, facand sigilii si lasand foc in urma mea. Ardea, totul ardea. Mi-am dus
mana la fata, sange. I-am omorat, am aruncat in fiecare cu cate un kunai de la
spate. Tehnica mea speciala era sa misc lucrurile folosind chakra. Nu conta ca
de departe erau. Erau morti si eu le simteam sangele. Simteam cum dorinta mea
creste. Voiam mai mult, voiam sa ucid, si sa le aud strigatele disperate. Fusesera niste tanci de academie sau genini
probabil. Minato parea foarte suparat. Cred ca voia sa ma ucida.
-Kumiko, asta nu esti tu. Jubi, demonul cu zece cozi, vrea
sa puna stapanire pe tine. Nu-l lasa. N-ai incredere in el. Nu trebuie sa ucizi
ca sa simti ca existi. Adu-ti aminte, la naiba! Ai fost un copil fericit, iti
placea sa faci glume si sa razi de colegii tai, nu sa fii o criminala.
-Scuteste-ma de fleacuri de-astea. Sunt un shinobi fugar, un
criminal de rang S. Eu ucid. Obisnuieste-te la naiba cu ideea! am spus dar…inainte
sa-i pot spune ca e un prost si ca nu mai inseamna nimic pentru mine, m-am
trezit intr-un loc intunecat….
Era o puternica chakra acolo. Era infiorator. Nu ma
obisnuisem prea bine cu intunericul, dar puteam vedea in fata mea niste gratii imense.
-Ku-mi-ko. Nu ne-am cunoscut inca… eu sunt demonul din tine.
Cred ca tocmai ti-a spus Minato. El este cel care m-a sigilat in tine. Hai sa
ne razbunam impreuna. Doar desfa sigiliul. Ne vom razbuna, le vom arata de ce
suntem in stare. Doar da desenul ala urat jos.
Eu, fara sa realizez, ma apropiam de el. Si in fata mea era
o pata alba cu cateva linii pe ea. Am intins mana si am atins-o. Nu eram sigura
ca eu imi controlez corpul, dar voiam sa mai vad sange. Asa ca am tras cu toata
puterea de el si l-am dat jos.
O chakra rosie cu negru a cuprins toata incaperea si m-am
trezit din nou afara, cu ceilalti. Deidara era intr-o balta de sange,
chinuindu-se sa respire, Shikamaru zacea inca inconstient langa el. M-am dus la
blond si l-am vindecat. Nu mai era nevoie sa economisesc chakra, acum aveam mai
multa decat puteam duce. El s-a ridicat fara sa-mi multumeasca, desigur.
-Vad ca te descurci singura. Te mai las un pic, eu o iau
inainte.
Nu era nevoie de mai mult. Am simtit acea chakra puternica
langa mine si inauntrul meu. Minato-sensei se uita la mine. Probabil se gandea
ce sa faca. Dar durerea din abdomen abia acum isi facuse aparitia. Cred ca ma
injunghiase cu zeci de minute in urma. Am cazut in genunchi si am incercat sa
ma vindec, numai ca n-am reusit. Stateam acolo, scuipand sange si intrebandu-ma
daca sa-l omor sau nu, nicidecum daca o sa mor eu. Dar ceva s-a ivit in fata mea. Un baiat care semana cu
Itachi. O ruda, cineva din clanul lui? M-am uitat in ochii lui…Sharingan. S-a
uitat si el in ochii mei si atunci am simtit cum toata chakra se duce inapoi,
dorinta de sange dispare. Cum reusise?
-Tu, sadico, vreau sa stiu unde e Itachi.
Grozav, m-am gandit acum. Se pare ca puteam gandi limpede.
Mersi de ajutor. I-am spus doar sa ma ia de mana si am disparut. Eram in aer.
L-am strigat pe Deidara sa arunce doua diformitatii si sa le faca sa zboare. Nu
erau preferatele mele, dar ma durea rana. Se vindecase un pic de la acea chakra
ciudata, dar nu complet.
-Unde e Shikamaru, sper ca nu l-ai scapat si pe el, am spus
eu aproape cu rautate in voce. Imi aduceam aminte cat de usor a pierdut
Shikamaru. Dar el nu e chiar atat de slab. Ar
fi trebuit sa reziste mai mult. Nu ma asteptam sa invinga, dar eram sigura
ca a renuntat sa mai lupte. Probabil se gandise la asta ca la o durere de cap,
ceva enervant de facut. Dar nu…totusi nu…nu cand de asta depindea viata lui.
Sau poate voise sa faca parte din Akatsuki? Sa fie capturat, sa renunte cu
pretextul ca a fost invins?
…………………….
-Senpaaaaaaaaaaaaaai! s-a auzit vocea idiotului de Tobi. Oh,
nu! a spus el cand m-a vazut pe mine. Senpaaai…si eu care ma rugasem ca demonul
cu ochii rosi sa nu se mai intoarca. Apoi si-a intors privirea spre baiatul pe
care eu il asemanasem cu Itachi si banuiam ca e fratele sau varul lui. Sunt o
scolarita indragostita de un brunet cu priviri de diavol, a spus el cat se
poate de serios inspre musafirul nostru care inca nu-si retrasese Sharingan-ul.
-Tobi, dobitocule, mai taci! a urlat Deidara la el. Du-te si
pune-l pe Hidan sa tina dieta. Si asa s-a ingrasat ca porcul.
Nu eram sigura cam ce legatura are asta….dar atata timp cat
il face pe Tobi sa plece...
Deci cam asta ar fi next. Nu prea e genul meu sa scriu
despre scene romantic cu mult pupi-pupi… in urmatorul capitol…n-o sa spun ce se
va intampla J)
Asta a fost ca sa-l enervez si sa-l fac mai curios pe Chris … J) Sper sa nu ma bata ca
e cam scurt capitolul. Apropo Chris, suntem jmeni rau. Am luat amandoi la
testul forum-ului 8,2….like a boss!
Imagini:
http://alive-ua.com/uploads/posts/2012-04/1335656020_1.jpg- Kumiko, dorindu-si sange
http://fc06.deviantart.net/fs46/f/2009/192/d/8/Enma_Ai_by_Renji200.jpg - Kumiko, demonul cu ochii rosi -> asa o
vede Tobi si de asta se sperie mereu de ea