Capitolul 1: Un simplu mesaj

    Diana fugii rapid spre casa, abia asteptand sa vada daca are vreun mesaj nou. Isi arunca ghiozdanul pe pat si aprinse calculatorul. Inspira si expira rapid, prea rapid. Isi simtea inima batand atat de tare incat intreg corpu-i fermata de nerabdare. Dura parca o eternitate pana cand Facebook-ul i se incarca.
     Intreg entuziasmul ii pierii atunci cand vazu ca nu a primit niciun mesaj. Lasa capul pe spate, vizibil dezamagita. El nu era conectat, probabil era la vreo terasa de fite cu prietenii lui. Fata isi masa tamplele ca sa se calmeze. Inchise ochii si se gandi ce era de facut, nu a mai fost atat de indragostita pana atunci. O framanta gandul ca el nu ii scrise nimic. Credea ca el era indragostit, apparent nu era asa.
      Decembrie, 21 decembrie, ziua in care scoala s-a terminat, ziua in care l-a cunoscut pe el, ziua care i-a schimbat viata. Isi simtii telefonul vibrand in buzunar, poate era un mesaj de la el. Inchise ochi inainte sa deschida mesajul.
         Ne intalnim in 10 minute langa ganguri.
       Diana era confuza, l-a conoscut doar de cateva zile pe o retea de socializare in care nu poti avea incredere in nimeni si deja o cheama afara. Avea de gand sa-l vada fata in fata, dar nu credea ca o sa se intample asa de repede. Isi lua cele mai frumoase haine, se aranja cat putu de bine si porni usor sfioasa spre gangurile din apropierea orasului. Amandoi stateau in acelas cartier marginas, doar ca nu stiau unul de altul decat de cateva zile. Ningea, zapada incepu sa-i strice parul, asa ca o lua la fuga. El era deja acolo, si nu era singur. Erau cinci, cinci baieti care aveau aproximativ 18 ani. Diana facu un pas inapoi, nu ii era frica de ei, dar ii era rusine. Stia ca el nu-i va face rau, inca din prima secunda stia ca el este protector si dragut. Pitica, asa cum o numise el in convorbirile de pana atunci era prea credula. El ii facu semn sa se apropie. Ea accepta, se duse zambind langa ei.
       - Hei, scumpete, rosti unul dintre baieti, ce zici vrei sa ma saruti odata?
       Fata facu ochii mari si incerca sa faca un pas inapoi. Nu putu fiindca el o prinse de geaca si o trase spre el. O saruta frantuzeste. Diana se zbatu, incerca sa urle sa fuga dar stransoarea lui era prea puternica si nimeni nu era prin preajma. Simtii cum e luata pe sus. Au urcat-o intr-o masina si au pornit in tromba. Dupa vreo jumatate de ora in care Diana a fost pi*aita, atinsa in toate locurile posibile si i-a fost luat telefonul, au parcat in apropierea unei case. Au dat-o jos si au dus-o intr-o pivnita unde se afla o singura saltea. Au trantit-o pe jos si au lasat-o singura cateva minute.
       Nu avea rost ca fata sa inceapa iar sa tipe, oricum nu o auzea nimeni....
       Diana analiza situatia, nu era nimic de facut. Poate pana cand parintii ei o sa-si dea seama ca lipseste va fi prea tarziu. Chiar crea ca poate sa aiba increde in Brunetul. Totul s-a petrecut prea repede. Nu avu timp nici sa respire. Gandurile i-au fost intrerupte de el. Fata il implora sa o lase sa plece, el nici nu o baga in seama. Incepu sa se dez**ace. Primul instinct al fetitei a fost sa se ghemuiasca intr-un colt. El merse dupa ea, o ridica si incepu s-o dez**ace brutal. In acel moment Diana realiza ca viata ii va fi distrusa si ca acea casa alba va fi patata, patata cu propriu-i sange neatins.

Yang: Un capitol trebuie sa aiba minim 25 de randuri.

Cum am promis, am trecut pe aici.
Ai inceput mult prea brusc dupa parerea mea. Adica un capitol are si el caorice opera, introdus, cuprins si incheiere. Tu ai inceput deja cu cuprinsul.
Cred ca puteai descrie mai bine personajele. Tot ce stiu este ca pe ea o cheama Diana si ca el e brinet, nimic mai mult.
Incearca sa nu mai alergi actiunea si sa adaugi mai multa descriere. Va fi mai bine caci tema e una frumoasa.

Capitolul 2: Cutitul ascutil al inocentei varste

          Prinsa pe podea de cand am intrat. Aceasta pivnita intunecata cu acesti necunoscuti. E deja tarziu si nu am mancat nimic azi. Ma doare capul ingrozitor, am ochii umflati de atata plans si inima zdrobita, imi este rusine de tot ce s-a intamplat. Mi-am pierdut puritatea, ceva irecuperabil, ceva ce nimeni nu o sa-mi mai dea inapoi vreodata. Intotdeauna mi-am imaginat acel moment ca fiind unic, cu lumanari parfumate, petale de flori si baiatul care imi va marca viata. Si el mi-a marcat viata, dar nu in acel mod ci in cel mai negative mod posibil.
         Unul dintre ei pasi usor in camera rece si umeda. Nu semana cu Brunetul, dar nici el nu era urat. Tinea ceva in mana, ceva ce seamana cu o farfurie cu mancare. Ochii ii erau atat de incetosati incat Diana nu putu delusii toate detalile. Nu stia cum sa reactioneze, primul gand care ii trecu prin minte fu acela sa fie o fetita cuminte, poate asa va putea scapa cu viata, sau poate nu...Baiatul ii zambea pervers. Se apropie de ea si o atinse pe fata cu un deget.
      - Uite cum facem, zise el. Eu iti dau ceva sa mananci, iar tu dai hainele astea jos. Daca vrei iti pun si muzica.
     Diana lasa capul pe spate. Incerca sa mimeze un zambet intimidator. Nu-i iesii. Se ridica de pe podeaua rece si ii intoarse spatele. Deja o vio**se baiatul in care avuse incredere si o lasase sa-si planga de mila acum mai putin de o ora, nu stia daca mai poate rezista unui alt v*ol. Avea 14 ani, nu era destul de matura incat sa realizeze gravitatea situatiei.
     Incerca sa faca din toate astea un joc, sa se joace asa cum se joaca si acei baieti cu sentimentele ei. Era inca un copil, jocurile erau specialitatea ei, le juca tot timpul atat cu prietenii si cu parintii cat si cu baietii. Era mica, dar mai avuse tangent cu baietii, totusi Brunetul, a fost singurul baiat pentru care a simtit ceva inca de la inceput si fara sa-l priveasca in ochi.
    - Sa presupunem ca eu voi face asta, spuse ea inspirand adanc, ma voi dez**aca pentru tine. Ce se va intampla dupa? Ma vei lasa sa plec?
    - Bineinteles, rosti el cu acelas zambet perve*s pe buze. De indata ce vom termina vei fi libera sa pleci.
     Diana analiza o clipa situatia, poate chiar avea sa plece, poate el o va lasa sa se intoarca acasa, sa uite de tot. Nu era sigura de ce avea sa faca, dar...ce avea de pierdut? Da, era in joc orgoliul ei, durerea provocata de actul in sine si sentimentele zdrobite, dar mai era in joc libertatea. Poate daca coopera putea sa-si revada parintii si prietenii. Acela putea fi asul din maneca ei.
     Efectiv se arunca in bratele lui sarutandu-l cat putu de provocator. Incepu sa-l dez**ace si oricat de rusine si mai ales scarba i-a fost sa faca asta, reusii sa nu exprime nici unul din aceste sentimente. El nu comenta nimic, statea cu mainile incrucisate lasand-o pe ea sa faca toata treaba. Diana isi simtea stomacul in gat, dar trebuia sa-i faca pe plac, trebuia sa ajunga cumva acasa. Cand el nu mai avea haine, incepu sa o pip*ie si sa o sarute. Copila nu mai rezista, fugii intr-un colt si incepu sa planga si sa urle isteric. A crezut ca poate rezista, dar ii era imposibil.
     Era cea mai buna jucatoare din cate cunoscuse, dar jocul asta era evident prea greu pentru ea. Inocenta varstei nu-i permitea sa joace atat de murdar. El se apropie de ea si o lua in brate. O prinse de barbie si o saruta, apoi incepu sa-i atinga coapsele cu miscari verticale. Ea il impinse cu toata puterea. Nu-i stia nici macar numele, nu putea sa-l lase sa-i fure puritatea ramasa.
      Din fericire el nu putu sa faca o alta miscare pentru ca usa pivnitei se deschise lasand sa patrunda inauntru aceeasi silueta cunoscuta. Era Brunetul.
     - Ivan te rog, striga Diana printer lacrimi, te rog lasa-ma sa plec. Nu va afla nimeni, te rog lasa-ma acasa!
     - Vezi frate, pe mine ma vrea, rosti Ivan vizibil fericit. Hai lasa-ma sa vorbesc cu domnisoara aceasta, sau ma rog, fosta domnisoara.
     Celalalt baiat iesii din camera fara sa comenteze, lasand farfuria cu mancare langa saltea. Ivan analiza o clipa incaperea, hainele aruncate pe joc, Diana jumatate dezbraca*a.
     - Esti naiva. Chiar credeai ca el te va lasa sa pleci? Iti vand un pont, sederea ta aici va fi lunga si daca vrei sa supravietuiesti trebuie sa intelegi ca eu sunt seful, stiu tot ce misca iar tu, molie, faci ce spun eu si cum spun eu, altfel...
     Facu o grimasa. Isi trecu degetul aratator pe langa gat, echivalentul cuvantului moarte. Diana inchise ochii si ii stranse tare sperand ca se va trezi dintr-un vis urat. El se apropie de ea si o apuca de barbie, apoi o smuci.
    - Acum mananca, continua el, maine va fi o zii plina, o sa ai niste vizitatori, cu ocazia asta faci si tu un banut cinstit. Iti voi lua hainele, sa te inveti minte sa nu faci prostii decat atunci cand iti spun eu.
      Ivan iesi, lasand-o pe Diana sa zaca singura pe podea, in frig fara haine sau vreo patura.

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.