Capitolul I




Destinul,daca vei cauta intr-un dictionar iti va raspunde ca este o soarta ce nu poate fii schimbata de oameni ,dar daca vei cauta in inima,vei gasi ceva cu totul diferit.Ura,durere,tristete,lacrimi si lista poate continua,asta inseamna pentru mine destinul.

Intotdeauna m-am intrebat cine ti-l croieste,cine te ispiteste sa alegi calea cea rea ,destramandu-ti viitorul si devenind relamente un nimic care exista doar ca sa faca umbra pamantului, deja ud si inegrit de la rautatile si lacrimile varsate de oameni.

Teoria mea despre destin este brusc intrerupta de ploaia abundenta care se lasa peste cel mai umed oras din Europa.Picaturile reci si rapizi se lovesc puternic de micutul meu geam din centrul Londrei.In negura noptii tot ce se putea distinge era lumina degajata de cate un fulger distugator care da o atmosfera terifianta.

Ma ridic incet din patul in care in ultimele zile am varsat mii si mii de lacrimi,reusind sa ajung pana in fata oglinzii.Chipul meu era palid si ochii rosi ,ca ai unui vampir.Darele lasate de lacrimi se puteau distinge usor pe obrazul meu de culoarea zapezii.Parul atarna ciufulit si fara viata,atingandu-mi usor umerii cu varfurile de o culoare de roz spalacit.Ochii verzi erau inconjurati de culoarea preferata a demomului ,fara nicio sclipite,nici o urma de viata.

Vrand sa ma indrept spre parter,unde ma astepta matusa Elena ,observ si analizez pentru ultima data camera in care am trait aproapre 17 ani.Nu imi venea sa cred cat de intunecata era,iar micutul trandafir salbatic din geam era la randul lui ofilit,parca amintindu-mi de moartea lor.Sfarsitul parintilor mei este inca o tragedie adaugata la viata mea de nimic.Nu imi venea sa cred ca erau morti,ca nu ii voi mai vedea niciodata si ca, de acum sunt singura.

Reusesc sa cobor incet numeroasele scari de marmura alba cu mici modele gri.Mana mea se plimba incet pe balustrada dreapta pana cand ajunge la capatul ei,atintindu-mi ochii spre persoana blanda din fata mea.Ochii ei se uitau cu ingrijorare la mine si ma priveau insistent,asteptand sa zic ceva.Nu o puteam face,nu puteam sa rostesc niciun cuvant,fiecare suntet pe care il pronuntam ma durea,iar plansul ma invada.Mereu am urat sa fiu considerata slaba,de aceea trebuie sa nu plang,sa nu ma vada nimeni .

Ii spuneam din priviri ca sunt bine,ea luand majoritatea bagajelor care asteptau langa usa.O priveam cum se indreapta prin ploaie spre masina,udand-o si stricandu-i chipul pefect.Semana perfect cu mama ,ochii caprui ca a celei mai inocente caprioare si parul roscat asemenea frunzelor ruginii.

Mai arunc o singura privire casei si pasesc incet prin ploaia abundenta ce imi brazdeaza obrazul.Imi placea ploaia,ma simteam libera si totodata usurata.Cerul plangea,dupa ei sau imi plangea de mila.Tunete se aud in surdina, fulgerele imi luminau calea,iar picaturile repezi si vioi ma indemnau sa zambesc la atingerea lor cu pielea mea.

Ma urc in masina micuta a matusii si privesc din nou spre vechia mea casa pana cand ne indepartam usor ,usor de ea,lasand in in spate,un umbra uitarii mea copilaria,dragostea si toata viata .

De acum incepe o noua viata,o noua Sakura!

Hei am venit cu al doilea capitol...sper doar sa va placa si promit ca data viitoare capitolele vor fii mai lungi...
Si vreau sa multumesc tututor celor care au rabdare sa citeasca un fic nou...stiu sentimentul..

Capitolul II





Drumul spre aeroport a fost linistit,niciuna dintre noi nu spunea nimic,iar linistea predomina in peisajul intunecat.Ma uit pe furis la ceas,vazand ca este abia ora 8.Eram trista de plecarea mea, nu voiam sa o las pe matusa singura sa aibe grija de mormantul si casa lor.Mi-as fi dorit sa ii pot vizita mai des,dar sunt sigura ca inca sunt cu mine,chiar daca nu fizic,de acolo de sus stiu ca ma vor pazi.

O mie de ganduri imi nelinistesc mintea,predominante fiind cele din acea zi, in care au fost omorati.Imi amintesc fiecare detaliu.Casa era plina de sange,iar doua cutite aruncate in bucatarie cu lama usor tocita si corpurile lor zacand fara viata pe gresia bucatariei.Lacrimile incep sa alunece usor pe obrajii mei,stergandu-le repede pentru a nu fi observate.

Motorul se opreste,anuntand ca am ajuns .Avionul era mare si alb,semanand izbitor cu un porumbel liber,aducand in urma lui doar pace si liniste.Asta era doar un basm,in lume nu exista fericire sau libertate.Toti suntem sclavii destinului si prizonierii timpului.Ne indreptam amandoua spre micutele scari,matusa oferindu-mi informatii despre ce trebuie sa fac cand ajung acolo.Ma uitam atent la ea,stiind ca asta este dorinta parintilor mei,sa ma mut in Tokyo,un oras vag cunoscut de mine chiar daca am locuit 4 ani acolo .Dupa indicatiile matusii imi intinde mana ei fina si delicata,tinand in ea o cheie si doua biletele.Pe unul se pare ca era adresa casei in care voi locui ,iar pe cel roz si frumos impachetat era ceva special,ceva ce doar eu pot citi si ce pot doar eu intelege.Era un bilet de la mama,scris cu ultimele puteri.

Ma uit cu regret la matusa,stiind ca va trebui sa ma despart de ea.O imbratisez strans,in semn de ramas bun si ma urc in avion.Din fericire locul meu este la geam ,putand sa retraiesc prin amintiri viata mea petrecuta aici.Avionul decoleaza,iar imaginea matusii dispare din ce in ce mai mult ,lacrimile gasindu-si o usita de scapare,alunecand pe obrajii mei.

Pluteam usor prin cerul nu tocmai linistit.Ploaia s-a oprit,dar norii prevestesc o noua invazie de picaturi.Imi amintesc cu greu primii ani de viata petrecuti in Tokyo.Cu ajutorul parintiilor si cursurilor de japoneza imi pot deslusi numele."Sakura"sau flori de cires.Amintirile mele se ratacesc incet,obosindu-ma si reusind sa adorm pe scaunul caldut si confortabil ,asteptand ca pilotul sa anunte sosirea in noua mea locuinta.


...Dupa 6 ore...

Pleoapele mele se deschid , iar pe obrajii mei sunt mici picaturi.Am avut acelasi vis,cel pe care il am in fiecare seara de cand au plecat.Ii vedeam in sicriu ,pregatiti sa se scufunde adanc ,sub lumea asta plina de rautati.Lacrimile se multiplica din ce in ce mai mult si imi invadeaza chipul.Privesc pe fereastra,micutele raze jucause de toamna tarzie ce mi-au atras atentia.Cerul era impodobit cu nori albiciosi,facand vederea redusa,semn ca va ninge.Este prima ninsoare din anul acesta si ma bucur ca o pot vedea aici.
Nu peste mult timp ,la difuzorul din avion se aude vocea ragusita a pilotului,anuntandu-ne ca in cateva minute vom ajunge.Imi inchid ochii fortat si astept sa ne indreptam in jos.Imi doream sa ajung,sa descopar cum este aici si mai ales daca voi putea trece peste toate ce s-au intamplat in ultimele zile.Simteam cum ma prabuseam ,atat fizic cat si psihic,viata mea luand o intorsatura groaznica.Uneori imi doream sa mor,insa stiam ca nu o pot face acolo,ca nimeni nu m-ar lasa sa fac asta,insa ,aici este o alta poveste.O pot face fara nici o strangere de inima.
Reusesc sa cobor incet din avion ,gasind un taxi care sa ma poata duce acasa,iar mai apoi la noua mea scoala si la noul meu colectiv.

Buna buna.Am sosit cu al treilea capitol.Vreau sa ofer multumiri speciala lui Mickey :) si LittleSmile pentru sfaturi si incurajari.Am incercat sa fac acest capitol mai lung .Voi incerca sa le lungesc cu fiecare capitol in parte ,iar probabil in curand va veni si o critica .De data asta inspiratia ma cam lasa la greu dar ...
Sper sa va placa !!!


Capitolul III


Geamul fumuriu al taxiului ma poarta pe taramul sperantelor.Imi doream ca ,aici in Tokyo ,sa pot trai asemenea fiecarui adolescenta de 17 ani.
La trecerea rapida a masinii pe langa numeroasa populatie agitata imi pot aminti clipele mele din vechea scoala.Da ,este deprimant faptul ca nu am avut prieteni,ca nimeni nu isi dorea sa-si petreaca timpul cu mine ,sau macar sa imi simta prezenta doar din cauza faptului ca tatal meu era un mare om de afaceri din Londra.
Imi aduc aminte de asa zisii mei prieteni,cei care vorbeau cu mine doar pentru ca parintii lor aveau nevoie de un serviciu,insa odata cu dezvoltarea mea am realizat si am jurat ca nu ii voi lasa sa se mai apropie de mine.
Astfel,in clipele cele mai dureroase din viata mea nu am avut puterea sa vorbesc cu nimeni,nu am avut pe nimeni de varsta mea care sa ma sustina.Comportamentul meu a devenit ca cel al unei fiare.Nu vroiam sa vorbesc cu nimeni,sufeream in liniste,fiind doar o alta vietate pe langa alte milioane,intr-un cuvant spus neinsemnata.
Am invatat sa zambesc doar din dorinta de a nu le oferi si celorlalti tristetea mea.Eu ma gandeam la ei,dar acestia nici nu ma bagau in seama.
Brusc japoneza vulgara auzita m-a trezit la realitate.In fata mea se zarea o cladire uriasa cu doua etaje,insa ceea ce mi-a atras cel mai mult atentia la ea este ca avea o camera cu peretii din stilca.Intodeauna le spuneam asta parintilor mei.In urmatoarea clipa ochii incepusera sa se umezeasca si vederea sa se incetoseze.
Imi intorc rapid privirea la taximetrist,ii multumesc si plec cu bagajele in noua mea locuinta.
Fiecare incapere era decorata si achizitonata cu cele mai noi tehnologii,dar oare toate acestea iti pot aduce fericirea?Eram constienta ca va trebui sa traiesc singura in aceasta mare casa.Urc la ultimul eraj si gasesc in sfarsit camera cu peretii transparenti,lasand sa iasa la iveala o mininata gradina ,cu o piscina ,un leagan si o casa intr-un cires batran.Melancolia ma cuprinde incet ,incet privind un peisaj ce ma va insoti in drumul singuratatii.
Cobor in bucatarie,pregatindu-mi o cafea inainte de a pleca la noua mea scoala.In aceasta privinta am mari emotii,dar ce s-ar putea intampla...
Dupa un dus revigorant,m-am imbracat si am plecat la scoala.Urcandu-ma dinnou intr-un taxi am aflat ca drumul pana la liceu este chiar foarte scurt.Nu cred ca mi-ar fi luat mai mult de 10 minute.
Scoala parea impunatoare si totusi blanda.Curtea si parcarea imensa ma face sa cred ca nu oricine isi permite sa invete aici.Sentimentul de teama imi inunda corpul si tremuratul incepe a aparea.Pasii mei apasati si mari ma duceau pe calea disperarii.Voiam doar sa se termine cat mai repede,astfel grabindu-ma pe cat posibil.
Ajungand in cancelarie ,zaresc o doamna blonda,putin plinuta ce iti transmitea un respect deosebit.Ma opresc si o intreb politicos despre noul meu dirigine, Kakashi Hatake.Un mic suras se contureaza pe fata.
-Deci tu trebuie sa fii noua noastra eleva.
Dupa un calduros "Bun Venit"ma indrept spre o persoana relaxata si tacuta din intreaga cancelarie in care nelinistea si agitatia erau prezente.Apropiindu-ma incet carte el ,incercam sa imi fac simtita prezenta,fara a scoate insa vreun cuvant.La salutul profesorilui am simtit cum toata fiinta mea a trasarit,pierzandu-ma dinnou in realitatea cruda.
Drumul spre clasa a fost asaltat de vocea noului mei diriginte,povestindu-mi despre felul parintilor mei si despre cat de bine am sa ma integrez in noul colectiv .Urcam scarile cu o nesiguranta ce nu imi putea sustine nici macar picioarele.Priveam holul lung ce se intindea in fata,parea nesfarsit ,iar eu ma puteam simti deja pierduta.
Chiar la capatul nesfarsitului coridor profesorul incetineste si intra in clasa.Usa imensa de lemn putea asigura protejarea si de o explozie,copii fiind in siguranta.Lumina orbitoare imi inunda fiinta de caldura soarelui.
Priveam intreaga clasa ce parea oarecum plictisita si somnoroasa.Imi arunc privirea peste chipul fiecarui elev.Nimeni nu imi atragea in mod neobisnuit.Colegii mei pareau sa cunoasca deja scopul meu aici,astfel ridicandu-si privirea mirata la mine.
Dupa prezentarea facuta de profesor,acesta ma aseaza langa un brunet a carui atentie era indreptata spre mine.
Deodata o voce subtire,dar puternica rasuna in toata incaperea sub forma de protesc.Da,banuiesc ca ea este prietena lui din moment ce ochii ei ma fulgereau cu privirea.
Ma asez linistita in banca aleasa de diriginte ,adresandu-i un scurt salut persoanei de catre mine.Isi intoarce deodata privirea ,uitandu-se atent la chipul meu ,iar buzele sale intredeschise si pline de culoarea diavolului rostea la randu-i un salut.
Privieam inca o data toti elevii cu care aveam sa imi petrec restul liceului.Fiecare era ocupat cu cate ceva,insa aud cum cuvintele rostite rar si cu mult calm imi inunda urechile.
-Vei da patru teste astazi pentu a-ti testa inteligenta,iar in pauza mare va trebui sa iti arat cabinetele si la sfarsitul orelor sa te duc acasa.
Cuventele lui reci imi ofereau o liniste interioara,dar si o senzatie de disconfort.Nu vroiam sa fiu inca din prima zi o pacose,astfel i-am spus ca nu este nevoie.Inchizand repede subiectul printr-un singur cuvant"obligatie",el isi reia castile in urechi si se intoarce spre geamul mare ,privind cerul.
Ora se sfarsise repede,la fel si urmatoarea.Stateam linistita in banca cand ochii partunzatori acoperiti de suvitele intunecare imi apar in fata ,spunandu-mi parca din priviri sa il urmez.Mergeam in rand cu el si vizitam numeroalele laboratoare,insa linistea dintre noi ma facea parca sa innebunesc.Vroiam sa ma intrebe ceva sau sa imi spuna orice altceva decat indicatiile date despre cabinete.Paseam nelinistita si apasat,in timp ce mersul lui cu miscari regulate parea perfect.Trageam din cand in cand cu coada ochiului la privirea sa ferma.
Nu puteam citi nicio urma de fericire sau bucurie pe fata lui,ci doar duritate si liniste.Poate ca de asta il vroiam amic,pentru ca stiam ca orice i-as spune va putea sa nu ma dezamageasca .
In fata noastra apare o fata blona,cu o feminitate aparte.Era cea care m-a privit dusmanos inca de la venirea mea in clasa.
Ii sare la gatul lui Sasuke,caci asa il chema pe brunetul de langa mine,chemandu-l cat mai urgent in sala de mese.Ajung si eu,dar intampinarea nua fost tocmai placuta.Vedeam un grup urias de elevi adunati la o masa.Iubita lui Sasuke parea sa fie regina ,slujitoarele ei fiind cu adevarat supuse.Radeau zgomotos ,iar toate privirile erau atintite la mine,in special cea a lui Sasuke si a celorlalti prieteni ai lui.
Da,puteam recunoaste acea privire batjocoritoare ce se regasea pe chipul multor elevi din incapere.M-am intors rapid la bucatareasa,cerand doar o apa si un micut desert.
Incaperea inca vibra sub rasetele rele ale colegilor mei,iar eu ma indreptam spre o masa libera.Ma asez si incep a citi o carte ce avea ceva special in ea.Era un cadou de la parintii mei.Spuneam ca eu sunt asemenea personajului principal.Vroiam cu nerabdare sa privesc prin descrierea unui personaj ce credeau ei despre mine.
Lectura mea este brusc de un grup de baieti care ,cu o singura miscare imi darama cartea si pranzul.Ma uit socata la cei trei tipi bine facuti si inalti.Nu puteam crede ca toate astea se pot intampla doar intr-o singura zi de scoala.Ma reped repede la carte si,sub privirile tuturor ma intrept la ultimul etaj,unde stiam sa voi gasi o micuta mansarda.