Frica mi se accentuă, adrenalina curgându-mi prin vene. Şi acum ce, are de gând să violeze o nenorocită de elevă în clasa a XI a ? Aşa a ajuns sistemul didactic, să îl doară în cot de astfel de lucruri? Cine ştie câte victime a avut pedofilul ăsta.. Îşi apropie faţa de urechea mea, muşcându-mi lobul urechi, eu scâncind înfundat. Înghit în sec, încheieturile mâinii mele tremurându-mi.

- Ştii ce .. Cred că te voi trimite la olimpiadă anul acesta, te descurci bine la calculul algebric, spuse acesta uitându-se în ochii mei.

Um, poftim ? Adică .. poftim ?! Măresc ochii se surprindere, brunetul observând asta. '' Oh, iartă-mă, n-am vrut să te sperii. Pari atât de inocentă, îmi placi. Pe data viitoare. '' spuse brunetul cu un zâmbet radios pe faţă, încât şi mie îmi venea să zâmbesc. Îmi dădu drumul, după care se duse la catedră. îşi lua valiza şi plecă. Eu eram încă acolo, buimacă. Ce Dumnezeu a fost asta? Cum să zic.. M-a ''aproape-violat'' ? Tipul ăsta e un ciudat, în viitorul apropiat ar trebui să mă feresc de el, poate se ajunge la altceva. Şi ce m-a mai mirat al dr*cului de mult e că mi-a propus să merg la olimipada de mate. Pe asta n-am putut s-o prezic sută-n puşcă. Toţi profesorii din generală că ar fii mai bine să dau la un liceu fără matematică, dacă ţin la viitorul meu, dar , iată-mă la liceul cel mai prestigios liceu din oraş, la profilul mate-info, ahaha. Gândurile îmi sunt întrerupte de un alt elev din clasa a noua, care întrebă buimac dacă aici urmează să se ţină cursul de desen. Am răspuns absentă, mi-am luat cărtţile şi am ieşit val-vârtej din clasă, aproape dărâmându-l pe săracu' băiat.


Ora 13:55. Încă cinci minute frate, şi ajung acasă.. Acasă. Deja sunt sătulă de toate predicile profesoarei de religie, care e ditamai fardata, cu fuste mini şi unghii false. Şi Doamne fereşte-mă, e ditamai balena.. S-o vezi în fuste mini e ca şi acum l-aş vedea pe frate-meo cum cântă sopran. Fratele meu nici nu ştie să cânte normal, dapăi sopran. Aud clopoţelul zornăind. Îmi şi vine să mă ridic în picioare şi să urlu cu patos '' Haleluia, sweet Jesus ! '' Doamna profesoară ne puse să ne ridicăm să spunem o ultimă rugăciune. Ea, de credincioasă ce e, vorbea prin mesaje şi spunea şuşotit rugăciunea. Wow, de când 333 răspune la mesaje înapoi? Îmi adun cărţile şi ies din clasă. Îmi salut colegii în drum spre dulăpior. Pun combinaţia magică, după care îmi pun cărţile şi părăsesc şcoala, cumva.

Flashback
'' - Măi, măi.. Ca nerespectuoasă fata. Ce-ar fi să pofteşti la un exerciţiu ? spuse acesta aşezându-se la catedră. ''
'' - Ştii ce .. Cred că te voi trimite la olimpiadă anul acesta, te descurci bine la calculul algebric, spuse acesta uitându-se în ochii mei. ''
'' - Observ prin limbajul trupului tău că eşti cam agitată, vreo problema? spuse acesta cu un zâmbet cald pe buze. ''
'' Oh, iartă-mă, n-am vrut să te sperii. Pari atât de inocentă, îmi placi. Pe data viitoare. ''
End of flashback
De ce ţin să mă gândesc la idiotul acela? Zici că mi-ar controla gândurile, ce Dumnezeu.. Poate.. mă simt atrasă de el? Imposibil. De ce? Pentru că singurele persoane de care sunt ataşată cu adevărat sunt mama mea, fratele meu şi Hinata. Şi deşi m-aş mai ataşa de o altă persoană în viitorul apropiat, nu el e acela. De ce? Nu-mi plac perverşii deloc, îi urăsc. Şi în plus, a trecut o nenorocită de zi. Nu mă pot ataşa de cineva într-un timp atât de scurt. E impo-
- La ce te gândeşti ?
Tresar la auzul acestei voci masculine, care pur şi simplu îmi mângâie timpanele. şi ridic privire. Soarele de aprilie îi scotea în evidenţă trăsăturile feţei. Era cu un cap mai înalt decât mine. Câţiva centimetri distanţă între noi. Un parfum atât de pătrunzător, nările mele fiind în extaz. Sasuke ..
- Umm.. Ce te doare pe tine la ce mă gândesc ? răspund, încercând să mă dezmeticesc din gândurile mele, confuzia din vocea mea fiind evidentă.
Chicoti. Un chicotit atât de copilăresc, şi totuşi, are acel şarm specific bărbaţilor. Îl văd uitându-se la mine din cap până-n picioare, muscându-şi lbuza inferioară discret, dar tot am observat. În viaţa mea nu am văzut nişte ochi atât de negri, de frumoşi.. Şi totuşi, parcă exprimă o anumită întunecime, tristeţe, ceva.. diabolic. Simt o mână pe umărul meu, şi ridic privirea asupra brunetului, care era atât de aproape de mine.. '' Dacă nu te simţi bine, te pot duce cu maşina acasă. Haide, mă ofer. '' Nu e cumva un joc ? Desigur, aş vrea să merg, prin partea asta trec o grămadă de derbedei.. Dau afirmativ din cap, şi pot s-o zic cu mâna pe inimă că asta .. e cea mai mare prostie pe care am făcut-o în întreaga mea viaţă. Uhh. Sasuke zâmbi. Mă prinse de mână, a lui fiind atât de caldă, iar a mea fiind atât de rece. Îl urmez. Ajunsesem la un porsche luxos, de un negru atât de frumos.
Ca un adevărat gentleman, îmi deschise portiera de la maşină. Mă aşez pe scaunul pasagerului, atât de moale, de fin .. Deschise cealaltă uşă, aşezânduse lângă mine. Porni motorul maşinii. Se uită la mine, cerând din priviri adresa mea. Mormăi strada, acesta încuviinţând şi pornind la drum. Îmi îndrept privirea pe geamul din lateral, adâncindu-mă în gânduri. Aşa fac mereu când merg cu maşina. În linişte. Văd străzile curgând, cele cunocute mie. Hei, deci chiar mă duce acasă. Motorul se opri. Eu tresar, întorcându-mă rapid către el, dând nas în nas cu el. Buzele ni s-au atins. Atât de moi, de fine, de cărnoase .. Îmi retrag faţa. Simt cum iau foc. Mă uit la el buimacă, acesta privindu-mă blând. Îmi deschise portiera şi îşi luă rămas bun, sărutându-mi mâna. Îi zâmbesc blând, după care intru în casă. Mă mai uit încă o dată în spate, observându-l pe brunet privindu-mă, şi în acel moment îmi zâmbi şi îmi trase cu ochiul. Intru în casă. Încui uşa. Mă lipesc cu spatele de uşă. Oftez. Un oftat plăcut. Ce am? Ce mi-a făcut?
O văd pe mama şi o salut zâmbind. Aud nişte împuşcături de la etaj. Oh, iarăşi se joacă Daisuke counter strike, mama lui de copil. ' Bambucea, treci jos. ' strig eu râzând. Bambucea e porecla lui, pusă de mine, de când eram mică. Nu ştiu de ce, dar îmi place, şi în plus pe el îl enervează la culme. Ajuns jos, un băieţel brunet, cu ochii albaştri , de 10 ani, sări la mine în braţe.
Restul zile decurse rapid. Am mâncat, am citit, teme şi chestii de timpul liber. Sunt în pat acum, gândindu-mă la cele întâmplate astăzi, nişte gânduri atât de plăcute. Ah, Sasuke.. Uchiha Sasuke. Atât de masculin, de frumos, şarmant , blând.. Iar eu sunt o idioată. N-are cum să placă o fată de nici 17 ani. E un vis imposibil. Dar, mă voi mulţumi pentru fiecare moment în care îmi rosteşte numele,mă conduce acasă, mă scoate la tablă, se uită la mine. Nu am mai zis asta niciodată, dar aştept fiecare oră de matematică.

________________________
Sper că v-a plăcut capitolul. Vă mulţumesc pentru fiecare vizualizare, fiecare coment. O zi faină să aveţi în continuare, succes mâine la şcoală.