Capitolul I

~Nu trebuia sa te intorci~

Sasuke’s point of view

                        V-ati intrebat vreodata cum ar fi viata fara jumatatea ta? Nu! Nici eu.. Mereu am considerat femeile niste obiecte care nu-ti pot oferi nimic mai multe decat placerea simtita in asternuturi, niste jucarii pe care sa le manuiesti cum iti pofteste inima. O singura femeie am iubit, dar acum o detest, o urasc si imi doresc sa nu o fi cunoscuto niciodata, asa-numita femeie careia trebuia sa ii spun „mama”, fiinta care mi-a dat nastere si care m-a abandonat tatalui meu, dupa care ea a plecat cu altul. Acum.. singura femeie pe care o respect este sotia tatalui meu, mama mea vitrega, dar doar atat, nimic mai mult.
                        Gandirea-mi profunda imi este intrerupta de un sunet placut de.. AH pe cine pacalesc eu, cine considera alarma ceasului placuta? Cine? Incerc sa o opresc, dar in zadar, pentru ca nu ajung la ea. Ma ridic nervos din pat si trantesc cu ceasul de perete, ei bine ce pot zice, sunt o persoana temperamentala si asta o stie toata lumea, chiar si tata impreuna cu Misae-san, sotia lui. Ma duc la baie pentru a-mi face ritualul diminetii, ca apoi sa ma pregatesc pentru „inchisoare”. Imi i-au o pereche de blugi negri, un tricou verde inchis si o pereche de bascheti tot verzi, apoi ma indrept spre ghiozdan, indes in el niste pixuri si caiete, pachetul de tigari si castile de la telefon. Cobor scarile si ies pe usa, indreptandu-ma spre liceu. Pe drum apare si prietena mea, Sakura, o tipa ce are parul rozaliu, asemena florilor de cires, iar ochii eu au nuanta ierbii proaspete. Am spus ca nu suport femeile, dar Sakura este doar o jucarie, o marioneta cu ate pe care o manuiesc in noptile in care nu am somn. La liceu, sunt deja obisnuit cu privirile tuturor atintite spre mine si Sakura, care sta lipita de bratul meu drept. Ce pot spune? Nimic nou, fiecare zi este la fel. In clasa, amicul meu Naruto, un baiat cu parul blond, asemena razelor de soare in mijlocul amiezii si ochii asemenea celui mai adanc ocean, statea impreuna cu Temari, prietena lui. Il salut si ma asez in banca mea, trantind pe ea un caiet si niste pixuri. Nici macar nu stiu ce ore am astazi, dar nici nu ma intereseaza. Ma plictisesc de moarte, iar cand a vrut sa ma ridic si sa ies din clasa, pe usa isi face aparitia scorpia scolii, cea mai dura profesoara din scoala, aceasta fiind profa’ de latina. Nici nu stiu de ce se mai preda, oricum nimeni nu intelege ceva sau o foloseste. Incepe sa predea despre importanta accentului, cum ca printr-o pronuntie incorecta se poate intelege altceva... si cam atat am inteles eu din toata lectia, pentru ca de la jumatate incolo nu am mai fost atent, atentia mea indreptandu-se spre telefonul meu mobil, am inceput sa il butonez, scriind un mesaj prietenului meu Naruto. Profa’ inceteaza instant din a mai preda, dar cum nu prea ma intereseaza, nu ma obosesc sa imi ridic privirea din ceea ce fac.
-Uchiha, ce scrii acolo? Ma intreaba profesoara vizibil iritata de comportamentul meu legat de ora ei. Cu o miscare simpla si lenta imi ridic privirea si mi-o indrept spre faptasa care imi intrerupe actiunea.
-Ceau! Ce faci? Ii raspund profei, fara a mai inventa scuze penibile, doarece stiu ca oricum imi va trece inca un patru in catalog, asa ca ce mar scofala. Mai terebuie si de-astea. La auzul raspunsului meu, putin mai mult impertinent, toti colegi mei incep sa rada in hohote. Ei bine, se pare ca m-am facut cu un bilet de pedeapsa, si probabil am sa mai primesc inca partu sau cinci bilete de acelasi fel, dar cui ii pasa, ca mie nu. De ce nu se poate intampla ceva nou, ceva spontan, iesit din comun sa dea peste cap toata ordinea aceasta, spre exemplu, eu stiu ce voi face toata ziua, deoarece asa s-a intamplat si ieri, si luna trecuta, si acum doi ani. Ca de obicei, am sa primesc o multime de pedepse, in pauze Sakura sau orice alta fata o sa stea pe capul meu, acasa, ca de obicei am sa ma inchid in camera pana ziua urmatoare. Gandurile mele sunt din nou spulberate de soneria clopotelului de pauza, le urasc, de ce nu pot fi si ele mai linistite.Pauza si restul orelor au trecut asa cum ma astepta, acum stau in sala de pedeapsa, profesorul de matematica, domnul Takamishi, un domn mai durduliu, cu parul saten inchis, din care se observau cu ususcurta cateva fire de par carunt, lins si mereu cu o carare pe partea dreapta, in general vine imbracat intr-o camasa, pantaloni de stofa, sacou si vesnica lui cravata visinie. Citea dintr-o carte cu diete si exercitii sportive si imi mai tragea cate o privire , sa se asigure ca nu am fugit. Ora aceasta, spre deosebire de celelalte trece foarte greu, dar poate asa ma tims sa reflec asupra unor lucruri. Cum ar fi sa fac o schimbare? Poate sa imi fac o noua freza sau sa abordez un stil vestimentar nou... Nu prea cred! Il aud pe profu’ de mate cum imi spune ca sunt liber, pe zia de azi si ca ne vedem maine. Cum ziceam, e ata de insipida viata mea, incat si profesorul meu de matematica stie ce se va ntampla maine. Pe drum spre casa am observat o multime de persoane, cupluri chiar si copii, si ma intreb, oare cineva isi da seama cat de asemanatoare sunt toate zilel, ca nimic nu mai e iesit din comun. Ajung acasa la poarta casei, cu privirea in pamant, cautand in buzunar dupa cheile de la intrare,intru linistit pe ea si ma indrept spre intarea in casa, imi ridic privirea, indreptand-o spre usa, cand vad ceva sinistru. Tensiunea imi creste instant, la fel si starea de nervozitate, era ea, era acolo statea cu bagajele in prag si se uiat la mine cu un zambet sters.




Hellău! Acesta este primul meu fic postat , asa ca sper sa va placa, si nu fi-ti prea duri cu criticile ( ca ma sperii repede ). In caz ca sunt greseli de ortografie da-ti vina pe calculator, EL E DE VINA.. Just kidding.

Buna ! Foarte frumos acest capitol . Te rog anunţa-mă când îl vei pune pe următorul , sunt curioasă cine este persoana care stă în prag .

Citat :

Hey!
Am ajuns si eu pe aici.
Ce viata plictisitoare are Sasuke.
Ma intreb cine e acea fata care statea in prag si il astepta.
Asta ne vei spune tu cand vei pune urmatorul capitol. Te rog sa ma anunti si pe mine cand il pui , pentru ca imi place cum scri si ce idei ai. Deasemenea sunt surioasa cum vei evolua in continuare.
Acestea fiind spuse , Deny te si iti ureaza succes in continuare

Heii, Deny, multumesc de comentariu si.. o sa vezi din urmatorul capitol ca viata lui Sasuke nu va mai fi asa plictisitoare, dar.. nu spun mai mult de atat. Am sa te anunt cand pun urmatorul capitol, deoarece inca nu stiu cand il postez, ca nu am asa mult timp la dispozitie, oricum, te anunt eu. A da, ma bucur ca iti place ideia.

Citat :

Buna ! Foarte frumos acest capitol . Te rog anunţa-mă când îl vei pune pe următorul , sunt curioasă cine este persoana care stă în prag .

DramaQueenxq, multumesc pentru complimentul adus capitolului, si am sa te anunt cand pun capitolul urmator.

Hey, Cookie-chan ! Mersi pentru anunt. Mai, mai, sincera sa fiu vorba lui Deny chiar e plictisitoare viata lui Sasuke . Cand citi ca Sakura era de brat cu Sasuke si ca doar e o alta jucarie de a lui, imediat ma uitai sus sa vad unde ai postat fic-ul . Soo, nu o sa fie o poveste de dragoste intre Sasuke si Sakura... ahaa, deci va fi alta . Ehh, nu am foarte mult de spus, dar... incearca sa descrii mai mult sentimentele si trairile personajelor, tot ce gandesc, momentele de tristete, fericire, extaz, bla, bla . In rest totul e chiar tare, nici nu e grabita actiunea, so imi place . Asa ca hai repejor cu next-ul
ps: sa ma anunti si pe mine, ca la cate fic-uri citesc sincer m-ai uit de unele
Te pupaceste Lola

Citat :

~Lola~:
Hey, Cookie-chan ! Mersi pentru anunt. Mai, mai, sincera sa fiu vorba lui Deny chiar e plictisitoare viata lui Sasuke . Cand citi ca Sakura era de brat cu Sasuke si ca doar e o alta jucarie de a lui, imediat ma uitai sus sa vad unde ai postat fic-ul . Soo, nu o sa fie o poveste de dragoste intre Sasuke si Sakura... ahaa, deci va fi alta . Ehh, nu am foarte mult de spus, dar... incearca sa descrii mai mult sentimentele si trairile personajelor, tot ce gandesc, momentele de tristete, fericire, extaz, bla, bla . In rest totul e chiar tare, nici nu e grabita actiunea, so imi place . Asa ca hai repejor cu next-ul
ps: sa ma anunti si pe mine, ca la cate fic-uri citesc sincer m-ai uit de unele
Te pupaceste Lola

Am sa te anunt cand pun next-ul, stiu ca viata lui Sasuke e plictisitoare, dar din capitolul urmator totul se schimba, sper.. sa imi vina idei. Stiu ca nu reusesc sa descriu sentimentele personajelor prea bine, dar am sa ma incerc sa o fac mai bine pe parcursul urmatoarelor capitole. Nextul nu stiu cand il pot aduce, cum am mai spus, sunt foarte ocupata, am examenele de capacitate anul acesta si... ma bucur ca iti place.

Hey there.
In primul rand mersi mult ca m-ai anuntat ca l-ai postat.
Deci, mie una imi place. Fiind primul capitol, prea mult nu da de inteles. Am reusit sa-mi recreez o imagine in mintre referitor la ce se intampla in text. Imi place foarte mult. :3 O singura greseala de ortografie am zarit ( pra = prea ) da' se rezolva cu edit.
Astept nu nerabdare urmatorul capitol.
Te-am tzucat!

Heiii prietenaşo Karma, ma bucur ca iti place si ca ti-ai format o imagine referitoare la text. Paii... Te-am poopat si io
A da, multumesc ca mi-ai spus de greseala, am sa o repar.

Buna! Am trecut si eu pe la ficul tau si pot sa-ti spun ca-mi place ce am citit pana acum.Ma intreb oare cine va fi in fata casei lui Sasuke?Ei bine, spor la scris in continuare si daca vrei anunta-ma cand pui capitolul urmator!

Hellau, scuze ca am intarzaiat cu capitolul acesta , dar saptamana aceasta a fost foarte incarcata si nu am avut timp de nimic. Multumesc celor care au comentat si celor care au citit , sper ca v-a placut si sper sa va placa si capitolul acesta.
]Scuze pentru greselile de ortografie.

Capitolul 2

~Noule meu vechi sentiment~

Sasuke’s point of view

                     
                  Imi sterg repede ochii sa ma asigur ca e doar o iluzie, o fantasma, nu poate fi ea, eram prea panicat ca sa imi dau seama de ce fac, ce spun sau sa ma misc. O vad cum se apropie de mine, parul ei, de culoarea carbunelui amestecat cu pigment purpuriu, se misca atat de gratios in stanga si in drapta, parca mama natura ar fi vrut sa faca perfectul absolut printr-o simpla fiinta. Bratele ei sunt trecute pe dupa gatul meu, atingandu-mi firav firele de par , apoi tragandu-ma mai aproape de ea. Nu puteam sa ma misc, vreau sa o arunc in departare, sa ii spun sa pleca sa nu o mai vad niciodata.
                  Sunt confuz, stiu ce mi s-a intamplat, dar.. nu vreau sa recunosc, nu vreau nici in ruptul capului sa admit asa ceva. Acum.. vreau sa o imbratisez, vreau sa o strang in brate si sa ii spun ca mi-a fost dor de ea si sa nu o mai las sa plece de langa mine. Ah! Confuzia asta ma raneste, ma distruge in interioe, imi frange fiecare bucatica din corp. De ce? De ce trebuie sa simt asta, de ce ura si iubirea trebuie sa fie in uniosn. In acest moment... imi doresc sa mor. Vreau sa pier , sa dispar de pe acest pamant. Poate daca nu existam eu viata tuturor ar fi fost mult mai buna. Bratele ei sunt desprinse din stransoare, o vad, ma vede. Pielia ei a ramas la fel de deschisa, tenul ei nu avea pic de imperfectiuni. Perfecta! Vreau sa o ating si ma urasc pentru chestia asta, nu trebuia sa vina, acum mi-a dat pese cap toata ziua, sau ce a mai ramas din ea. Sper sa nu stea mult.
                  Zambeatul ei imi frangea inima, o spargea in mii de bucatele. Trebuie sa aduc o matura, imi spun eu in gand, incercand sa fac o gluma, pentru mine, poate asa imi mai ridic moralul. Nu merge. Incerc si eu sa schitez un zambet natural, care dupa parerea mea seamana mai mult cu o strabatura. Chicoteste... Acest sunet care se aseamana clopoteilor ce clincanesc in timp ce un vant lin adiesi si ii misca. Urechile mele sunt atat de dornice, vreau mai mult, mult mai mult. O urasc. O urasc asa mult, doar din cauza ca nu pot sta linistit in preajma ei, doar din cauza ei se intampla totul. Ea este de vina pentru tot . O urasc si asa va fi mereu, este doar o alta persoana stupida ce incearca sa imi atraga atentia.
                - Mi-a fost dor de tine.. fratioare. spune ea zambine timid, si stie... stie ca urasc sa imi spuna asa. Noi nu suntem frati, noi nu suntem nimic. Ea e doar fiica Misaei, e doar o fata proasta care ma calca pe nervi cu felul ei neatent si zapacit de a fi. O simpla adolescenta care are un caracter foarte copilaros. Ea e doar un copil mare. O fata stupida care nu stie nimic, absolut nimic. O ajut sa isi duca bagajele in camera ei, ca nu sunt eu cel mai mare nesimtit, dar as putea fi, la ce grele sunt, mai bine o lasam pe ea, sa invete sa nu mai vina asa, ca desteapta, pe nepregartita masa. Ajung sus, la etaj, in camera ei si ii las bagaejle.
                - Okay, nu imi atingi lucrurile, nu intri in camera mea, nu vorbesti cu mine , daca ma vezi pe afara nu ma cunosti, nu te cunosc, nu te intereseaza de viata mea asa cum nici pe mine nu ma intereseaza de a ta. Clar? ii spun fetei ce sta in fata mea, linistita si poate putin timorata, incercand sa par calm, dar.. nu imi iese. A da, daca iti e foame, sti unde e frigiderul. Spunandu-i acest lucru ies din camra, trantind usa dupa mine. Am nevoie de aer, mult aer. Poate nu trebuia sa imi doresc ca lucrurile sa se schimbe, imi era mai bine asa, cu o viata plictisitoare. Ies afara si ma indrept spre parc, am nevoie de timp pentru a ma gandi cum sa evit acea pacoste nou-venita in casa.Ah! Parcul, mereu mi-a placut sa stau aici, mai ales langa lac. E multa liniste si este un loc verde, cu aer curat si vrabiute ce canta triluri cu ale sale voci mieroase. Ma asez langa un copac, in apropierea lacului, aici este locul cel mai linistit din parc. Privelisetea ce se afla in fata ochilor mei este mai mult de cat sublima. Petalele florilor de ciresi valseaza in ritmul adierii vantului, imprastiindu-se prin toate locurile, iar frunzele verzi ale copacilor se ating gingas unele de altele si formeaza un sunet fosneit, placut si linistitor, printre care se zaresc veverite micute. Acestea imi provoaca o stare de euforie, liniste si pace. Imi place.
                  Primul lucru ce imi vine imi minte este... sora mea vitrega, aceste cuvinte imi provoaca iar nervii si agitatia de care incercam sa scap cand am venit aici. Sora mea, pe numele ei, Hinata, e un copil mare, o adolescenta de saisprezece ani cu un comportament de sase ani. Ea! Ea este singura persoana de care nu pot sa ma ascund dupa masca pe care o port si dupa care incerc sa ascund durerea si slabiciunile mele. O urasc pentru acest lucru, o urasc pentru ca mereu sunt slab in fata ei, o urasc pentru ca nu ma pot ascunde sub masca. Privirea imi este indreptata spre Naruto, vine spre mine, pe fata are o expresie trista si indurerata. Cum am spus, el este un bun prieten pentru mine, stie cine sunt eu, adevaratul eu. El a fost, este si va fi mereu langa mine, el este singurul care mi-a oferit un umar in zilele in care aveam nevoie sa plang, sa imi inec tristetea in stropii limpezi ce mai mereu abunda de tristetea ce se afla in sufletul meu. Blondul vine si se aseaza langa mine si incepe sa imi povesteasca despre cearta pe care a avut-o cu Temari, sau Temmi cum o alinta el. Stiu ca ei s-au mai certat dar de data asta, imi povesteset el, nu e cale de impacare. Sincer, nu stiu cum pot sa il ajut asa ca il invit la mine acasa sa doarma peste noapte ca ai mei sunt plecati trei zile in Beijing, la o intalnire a afaceristilor. Nu prea sta el pe ganduri si accepta una doua invitatia mea, pentru ca stie ce nebunii am mai facut noi cand tata si Misae-san sunt plecati din tara. Vai! Acum mi-am amintit ca eu am acasa o pacoste, chiar daca Naruto stie de existenta ei, tot ma enerva chestia asta, ca ea este acolo. Dar, sincer ce-i pasa, ea e doar acolo, nu are cum sa ma opreasca pe mine si pe pampalaul meu prieten sa nu facem ce vrem.


Hinata’s point of view

                  Lumea viselor, preferata mea, singura lume in care pot sa fac ce vreau, dar din pacate este spulberata de un zgomot asurzitor de usa. Sasuke-nii-san probabil iar e furios pe mine. Ma supara si ma intristeaza acest lucru. El ma considera doar un copil prostut care nu stie nimic. Se inseala. Ma ridic incet de pe canapeaua aflata in camera de zi, fara sa misc paturica mea care ma acoperea , of, iar am adorimt in fata televizorului. Drumul din Stuttgart a fost foarte obositor, chiar daca am fost in avion, a durat destul de mult. Eu am locuit in Germania, Stuttgart, timp de cinci ani, iar acum m-am mutat alaturi de mama si Yano-san in Nagoya, Japonia. Pe Sasuke l-am cunoscut in urma cu 3 ani si de cand l-am cunoscut a ramas la fel de nepasator si rau, ceea ce ma raneste uneori, dar nu vreau sa ii arat, vreau sa stie ca sunt o femeie puternica si... nu imi reusete. Il vad cum vine in camera urmat de un baiat blond, de aceiasi varsta cu a lui. Incerc sa ma dau jos de pe canapea, dar imi spune ca nu ramane aici, ca merge in camera lui si sa nu indraznesc sa il deranjez. Ma asez inapoi in locul meu calduros si ma incrunt si scot limba la el, bineinteles in timp ce el e cu spatele la mine, ca probabil l-as enerva foarte tare pe „rege” daca as face asa ceva in fata lui. Blondul, al carui nume imi este necunoscut, incepe sa rada la mutrele pe care eu le fac pe la spatele lui Sasuke, ei bine si eu as rade daca as fi in locul lui. Cei doi baieti se duc in camera brunetului si ma lasa pe mine aici, singura, din nou.
                  Campie... O campie verde, ca smaraldul, se intinde, inconjurand toata zarea. Vantul ce adie lin imi imprastie buclele brunet-violete in toate directiile. Imi place! Cerul, de un albastru intens, cuprindea intreaga bolta cereasca. Simt doua brate puternice cum imi inconjoara talia mea micuta, ma simt protejata, simt ca sunt indestructibila si ca pot face orice. Buzele acelei persoane imi saruta incet si tandru obrazul, saruturile coboara pe gatul meu si apoi urca pe frunte. Ma simt atat de bine, imi doresc ca acest moment sa nu se termine niciodata. Bretelele rochitei mele sunt rease in jos, incet si gentil, imi doresc asa mult sa vad cine este aceasta persoana. Vreau sa stiu cine ma face sa ma simt ata de bine. Simt cum rochita imi coboara din ce in ce mai jos, nu vreau acest lucru, eu vreua sa vad cine este persoana din spatele meu. Saruturile lui sunt indreptate spre umarul meu drept, pe spata pana la umarul meu stang. Una dintre mainile lui imi magaie talia, iar cealalta ma cuprinde intr-o imbratisare. Vreau atat de mult sa vad cine este. Incerc sa ma intorc, dar nu pot, ceva ma tine legata asa, in aceasta pozitie. Ma simt agitata, nu mai simt acea protecti, acum.. nu mai simt nimic. Persoana gendila si tandra a disparut, iar in locul ei a aparut o persoana nervoasa si agresiva. Rcohia mea alba e toata sfasiata, iar mainile individului se plimbau nestingherit pe tot corpul meu. Imi scoate rochita brutal si incepe sa ma sarute fortat. Nu imi place, nu mai vreau. Incerc sa ma zbat, dar nu pot, ceva ma tine in loc, vreua sa plec de aici, sa nu mai simt aceste atingeri. Incerc sa strig, glasul nu reuseste sa iasa din gat, se blocheaza, agitatia creste. De ce eu? De ce?
                  Ma ridic speriata de pe canapea, sunt toata transpirata, a fost doar un vis, nimic mai mult, doar un vis. Eu chiar nu ar mai tebuii sa mananc ciocolata inainte sa ma culc, mereu mi-a provocat cosamruri. Ma ridic incet si ma indrept spre bucatarie, am nevoie de un pahare mare de apa. Apa e rece, chiar am nevoie de ea. Dupa ce termin la bucatarie ma indret spre camera mea, am nevoie de un dus, un dus rece. Picaturile reci de apa imi dezmierdau fiecare particica din corp, ma simt asa bine, asa curata. Termin cu dusul, ma schimb in pijamale si ma bag in pat. Am nevoie de mult somn, dupa acel cosmar.

Tu!Tu!Da tu!Esti cea mai tare!Povestea pe care o scrii e minunata, chiar daca sunt cateva greseli de ortografie pe ici pe colo.Asta se poate rezolva.Ai un limbaj foarte expresiv, ceea ce imi place!Te si sa ma anunti si data viitoare cand postezi un nou capitol!Si inca ceva....Sunt PRIMA!!!

Citat :

anne_marie1757
Tu!Tu!Da tu!Esti cea mai tare!Povestea pe care o scrii e minunata, chiar daca sunt cateva greseli de ortografie pe ici pe colo.Asta se poate rezolva.Ai un limbaj foarte expresiv, ceea ce imi place!Te si sa ma anunti si data viitoare cand postezi un nou capitol!Si inca ceva....Sunt PRIMA!!!

Citat :

**Deny**

Hey
Multumesc ca m-aai anuntat
Un capitol superb
Nu m-am asteptat ca acea persoana sa fie Hinata
Sunt curioasa sa vad ce se va intampla in continuare si cine e persoana din visul Hinatei.
Scri superb , imi place foarte mult , desi ai unele greseli de tastare care vor disparea cu un edit.
Deny te si iti ureaza succes in continuare

Ma bucur enorm de mult ca va place Ma face fericita . Va pup si eu, si in legatura cu greselile de tastatura, ati putea va rog sa imi spune-ti care sunt, deoarece eu nu le vad nici de ma bati. Oricum, imi pare sincer rau ca le-am facut, dar doar seara am avut timp sa scriu si seara imi e prea lene ca sa imi aprind lampa sau veioza, sau cum vreti voi sa ii spuneti.

**Deny**, ma bucur ca iti place ficul meu si multumesc pentu ca mi-ai spus unele dintre greseli, am sa le caut si le voi edita. Te pupacesc si eu a doua oara.

Heeeey!A aparut next-ul!Imi place la nebunie.Abia astpet ca Sasuke sa se indragosteasca de Hinata.E putin ciudat caci e sora lui vitrega dar na, eu tot vreau sa se sarute!Sa ma anunti la next!Te si spor la scris in continuare.

.Astept next-ul,sa ma anunti cand il pui si ai o idee originala.

Heii, scuze ca nu am mai postat de mult, mult timp, dar am avut examenele de admitere si examenele nationala si am fost si o puturoasa lenesa. Iertati-ma ca nu postez acum capitolul, dar nu sunt acasa la mine si dosarul cu ficul e in pc-ul meu, dar il voi posta duminica, 07.07.2013 - maine, seara, deoarece atunci ajung acasa. Va rog sincer sa ma scuzati.

Choco, mutumesc de critica o sa incerc sa tin cont de ea, iar Deny, Anna-Maria si Cecilia, ma bucur ca va place si ca vreti next-ul.

---

Am venit cu editul, ioi m-am speriat deoarece nu stiam daca pot sa il aduc astazi ca nu mi-a mers netul pana la ora aceasta. Scuzati intarzaierea si greselile de tastatura.

---

Hinata’s point of view
           


           Stau pe așternutul movaliu, cu pete albe, pufos ce împrejmuiește o parte din camera mea, covorul micuț cu formă ovală ce stă chiar în mijlocul acesteia este foarte comod. Închid ochii și îmi pun mâna dreaptă peste ei. Lumina soarelui se răsfrânge direct în geamu balconului meu acoperit cu o perdea mătăsoasă de culoarea sidefului. Mă gândesc la Sasuke-nii-san și la ce mi-a spus ieri dimineața.Își dorește să uit tot ce s-a întâmplat între noi in acea seară, tot. Nu îmi doresc acest lucru, eu chiar vreau să îmi amintesc tot, cu lux de amănunte, sentimentele acelea au fost atât de intense, cu cât mă uitam mai mult in ochii lui abisii. În acele doua perle negre, ce fac parte din cel mai scump colier din lume, în care te pierdeai cu ușurință. De fiecare dată când mă gândesc la el mă doare pieptul și obrajii mei devin din ce in ce mai roșii. E cam stupid, dar chiar îmi doresc să aflu ce se întamplă cu mine, ce sunt aceste sentimente nou apărute și ce își doresc ele de la mine.

          Aud un ciocanit scurt la ușă, dar nu il bag în seamă, poate a fost doar imaginația mea. Închid la loc ochii și mă întorc pe partea cu balconul, ușa fiind în spatele meu. Stau și mă întind un pic, iar apoi mă uit la ceas. 7:06, mai am timp să mai stau pe covorașul meu micuț, drăguț. Dintr-odată  aud niște pumni care îmi zguduiesc ușă şi o voce masculină ce îmi face din nou inima să tresară, care îmi spune că dacă nu sunt gata in douazeci de minute pleacă fară mine.       
                                           
           Mă ridic de pe covoraș, apoi intru în baia mea micuţa, de culoare rozalie, şi îmi fac ritualul de reîmprospătare. Mă îmbrac într-o pereche de jeans skinny negrii, un maieu alb , simplu, și o cămașă verde , în carouri descheiata, în picioare m-ăm încaltaţ cu bascheţii mei „Converse All Star” verzi. Îmi piaptăn buclele brunet-purpurii, mă indrept spre ghiozdanul meu negru cu dungi albe și îmi îndes in el tot ce am nevoie. Ies pe ușă și mă întâlnesc, pe hol, cu Sasuke-nii-san. Îi zâmbesc și o iau înainte pe scări. Inima o ia la goană de fiecare dată când îi aud pașii în spatele meu. Încerc să le măsor intensitatea, e nervos. Ajung jos, o pup pe mama care îmi spune să am grijă de mine. Îi zambesc, iar apoi ies pe ușa vișinie , din lemn masiv.

           Mă îndrept spre mașina lui. Nu îmi place să mă duc cu el la școală, toată lumea se uită la noi, iar fetele de la mine din clasă mă bagă in seamă doar pentru că Sasuke-nii-san și eu stăm în aceeași casă. Mereu mă intreabă de el și de ce face el acasa. Pff de parcă m-ar interesa viața lui. Îmi spune să urc pe bancheta din spate, deoarece astăzi vine și Naturo-sama cu noi. Mă asez și îmi pun capul pe geam, astăzi am oră de sport cu profesorul nosru pervers, care se uită mereu la sânii fetelor. Se zvonește că acum doi ani a oblidat o elevă să întrețină relații intime cu el. Căt de groaznic. Nu vreau să știu și celelalte zvonuri despre el. Mă îngrozește gândul că s-ar putea apropia de mine. În Școala Geneală din Stuttgart am fost nevoită să permit tuturor elevilor și profesorilor să îmi aingă sânii, deoarece Doamna Director Wilva Zweig a fost cea mai rea profesoară, mereu m-a umilit, de fiecare dată când avea ocazia aceasta. Sânii mei au fost una dintre ocaziile ei. De când a început perioada pubertîții eu m-am dezvoltat mai accelerat decât celelalte fete. Directoarea văzând acest lucru a crezut că mi-am facut operații estetice de mărire pentru aa trage atenția tuturor. Aceasta, la început, m-a jicnit în toate felurile, dar după aceea a spus tuturor ca îmi pot atinge sânii fără să se întâmple ceva.

          Observ că am ajuns la liceu, afară ploua, probabil și cerul plânge odată cu mine. Amintirile dor... amintirile mele dor. Ajung în clasă și mă așez în banca a doua de la fereastră, locul meu. Închid ochii, iar în secunda următoare capul meu face contact cu materialul metalic si rece al băncii. Îmi dezlipesc buzele roșiatice una de cealaltă pentru a putea respira și deschid ochii sa privesc picaturile de apă cum se zdrobesc de geamul clasei, formând fâsii sclipitoare, dând forme diverse, conturând întreaga monotonie. În zare se observă mulțimea de copaci ce stau liniștiți, asteapă... Așteaptă să li se aducă laude, să fie apreciati, dar în schimb ei sunt badjocoriți, tăiați și transformați în suveniruri. Câta lipsă de respect, dar m-am obisnuit cu societatea de acum, desi mi-ar plăcea să mă fi născut pe vremea când respectul nu era o raritate.   
           
           Aud ușa clasei cum se deschide, mai apoi pentru a fi trântită. N-am de gând să mă mișc din poziția mea, stau prea confortabil, iar despre persoana care acum a intrat știu cine e. James Walloh, alias profu’ de sport, un tip atrăgător ce-i drept, dar pervers și arogant. Înaltimea sa depășea 180 de centimetri, iar părul său de culoarea ciocolatie este mereu aranjat și bine întreținut. Ochii lui sunt de culoarea caramelului topit, iar buzele-i, conturate în cel mai mic detaliu într-un zâmbet ce lasă la iveală dantura sa perfecta, sunt colorate în roziu pal, ceea ce contrasta perfect cu tenul lui cafeniu, înebunea orice fată până în măduva oaselor, însă interesul meu pentru el este și va fi mereu de plus, minus zero. Își drese glasul și începu a face prezența. Toate fetele trepidau la auzirea numelui lor rostit de el. Se ridicase usor și păsise apăsat până în capătul clasei, se uită atent la fiecare persoana apoi își îndreaptă privirea spre un punct fixat pe tablă. Se uită iar la noi apoi înghite în sec și începe să vorbească despre ziua aceasta, despre cum activitățile sportive au fost amânate din cauza ploii și multe altele, dar restul nu am fost atenta.

          Sunetul clopoțelului îmi distrage atenția de la copacii alfalți în zare.  Mă ridic din banca mea și ies pe holul îngust cu peretii bej, care cândva erau albi. Mă îndrept spre parterul școlii. Am nevoie de o privire, doar o privire din partea lui pentru a-mi liniși ziua, pentru a-mi reda rambetul și fericirea.  Ochii lui blânzi, calzi și prietenoși sunt tot ce-mi doresc, să văd acel azuriu și să zâmbesc necontenit, asta e ceea ce vreau. Să mă duc la el și să-l întreb ce face, iar acesta să îmi răspundă cu un zâmbet ce le întrece pe toate și să îmi ciufulească bretonul, apoi eu să fac botic de supărată și-n schimb să primesc o îmbrățișare, dar astea sunt vise... Vise pierdute în zbor, amintiri uitate și zâmbete amare. Tot ce-mi doresc este să-l mai aud odata zicându-mi „Pitic”, urmat de mâna lui ce mă trăgea spre el să ma ciufuleasca și să mă gâdile. Vechi amintiri ce-mi fac inima să tresară, vechi amintiri ce nu se mai întorc.

          O zi de școală terminată, cam plictisitoare ce-i drept. Acum trebuie să plec acasă, Sasuke-nii-san a plecat mai devreme fără să mă anunțe, iar eu acum trebuie să merg pe jos prin ploaie. Nimic deranjant! Pornesc în pas lent spre casă, cu capul îndreptat spre sol, fără să mai feresc bălțile ce îmi udă papucii și pantalonii. Nu cred că am de gând să stau astăzi prea mult pe drum așa că o iau pe o stradă lăturalnică ce duce spre stația de autobuz. O strada întunecoasă aflată între blocuri, un loc bun pentru golanii, betivii si drogaii ce se strang seara la “focul de tabara”. Grabesc pasul, fiind nori pe cer strada nu este prea luminata, iar posibilitatea ca sa ajung in mainile unor obsedati este mult mai mare.  Incercarea mea de a merge mai repede da roade, in fata mea se afla statia de autobuz, trebuie doar sa ies dinte blocuri si sa trec strada.
          
           Simt o stransoare puternica ce imi cuprinde bratul stang, iar in momentul urmator sunt trantita de unul dintre zidurile de aici. Ma las usor in jos, impactul a fost unul dureros, spatele meu este incordat, iar simtul meu de autoaparare este micsorat cu fiecare picatura de ploaie ce imi atinge obrajii. Ma simt atat de grea, doresc nespus de mult sa ma ridic, dar ceva ma tine legata. Mainile mele sunt ca si plumbul, starile de soc imi provoaca dezechilibru, iar toate comenzile date de creier mainilor si picioarelor sunt stopate. Asa s-a intamplat si atunci cu  Sasuke-nii-san, dar acum nu mai e nimeni care sa ma protejeze. Sunt asa de neajutorata, uneori imi doresc sa mor, sa nu mai fiu o povara pentru toti cei care ma inconjoara. Lacrimile incep sa imi strabata obrajii, uneori ma intreb, de ce m-am nascut, provoc atata durere celor ce ma inconjoara si totusi toti imi zambesc de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Ochii mei se inchid usor, dar ii deschid pentru a vedea ce se intampla, nu imi reuseste foarte bine, deoarece tipul acela a suflat catre mine un fel de praf alb-galbiu, probabil somnifer. Totul se vede in ceata, nimic nu e clar, iar pamantul se invarte cu mine. Mi se face rau! Simt doua maini care incearca sa ma dezbrace si imi saruta gatul, ma simt scarbita, murdata. Incerc sa fac ceva,dar somniferul incepe sa isi faca efectul, nu mai simt nimic. Aud niste pasi venind dintr-o directie necunoscuta mie, se apropie din ce in ce mai mult.

      -Ia-ti mainile de pe pitica mea! Se aude o voce masculina foarte cunoscuta mie, incerc sa deschid ochii, dar totul e in ceata, tot ce vad sunt culori diforme si niste piese miscatoare, doua persoane mai exact. Lovituri date si gafaieturi se aud de peste tot, mi-e frica sa nu pateasca eroul meu ceva. Starea de soc se amelioreaza, dar in incercarea mea de a ma ridica alunec si cad intr-o balta aflata acolo. Vreau sa te pot ajuta, dar sunt prea neajutorata... Simt cum sunt ridicata de la sol si acoperita cu o jacheta. Deschid usor ochii, dar inca sunt in ceata, tot ce vad este un zambet mare, zambetul lui. Sunt fericita, dar oare acesta mi-e sfarsitul? Nu ma supar daca e asa, imi dau duhul fericita, in bratele lui.

         Ma trezesc intr-o camera frumos decorata, verde si bej. Nu-mi amintesc prea multe din ce s-a intamplat, dar stiu ca el m-a salvat. Imi duc mana dreapta pe frunte si simt in bandaj, imi ridic usor capul, iar apoi intreg corpul. Durerea este prezenta peste tot, iar bandajele imi impanzesc corpul. Dau usor cearceaful ce ma acopera la o parte si observ ca sunt intr-un tricou barbatesc albastru inchis, simplu. Obrajii mei se inrosesc stiind ca el m-a schimbat de hainele unde, dar devin si mai aprinsi la vederea sutienului meu pe unul dintre scaune, ddesupt fiind celelalte haine. Imi duc mana la gura, cascand, in acel timp printul meu fermecator inta pe usa cu un pahar de ciocolata calda. Imi zabeste si se aseaza langa mine, dar se ridica imediat cum observa ca eu inca ma holbam la sutien. Inroseste si acesta si se intoarce spre usa, dand sa iasa. Pun cana pe noptiara si ma ridic din pat, sarind la el in spate, pupandu-l pe obraz in semn de multumie. Acesta inroseste iarasi, dar mie mi se parea foarte dragut. Incep sa rad, iar acesta ma intreaba ce s-a intamplat sau daca a facut el ceva. Dau negativ din cap, dar continui sa rad.


      -Bine, daca nu imi spui de ce razi atunci iti voi da eu un motiv sa razi pitica mea. Incetez din a rade, vrand sa analizez ce a spus, dar timpul este limitat, deoarece sunt trantita pe pat si gadilata. Un vis implinit, el nu ma uraste. Dintr-odata usa se tranteste de perete, iar pe ea intra persoana pe care o detest din toata inima. Statea acolo cu un zambet tamp pe fata ce imi provoaca dezgust. Dorinta ei de a avea tot ce imi ma face pe mine fericita este atat de mare incat a ajuns la limita extremului. Este o profitoare, dar acum cativa ani imi era cea mai buna prietena, doar pentru ca il voia pe Sasuke-nii-san. Aceasta femeie imi provoaca greata si dezgust. Desi e frumoasa pe exterior, sufletul ei e putred.

          Sayiure Daiuci! O fata de saptesprezece ani cu forme de fotomodel, picioare lungi si subtiri, iar inaltimea ei ajunge la 170 de centimetri. Parul ei saten inchis, mereu intins cu placa, e prins usor intr-o coada de cal ce ii ajunge pana sub omoplati, aranjat usor cu fixativ, ochii eu de un vede crud fermecau pe oricine doar prin simpla vizualizare a acestora. Tenul ei roziu este lipsit de impuritai, iar buzele micute si rosii sunt conturate cu delicatete, fiecare detaliu fiind evidentiat. O fiinta care arata ca un inger, dar o prefacuta fara cusur. Ma intreb ce mai vrea acum?

 

Imi place foarte mult ficul. Abea astept nextul. Ai putea sa treci cu un comentariu si pe la ficul meu "Adolescenti rebeli"?

Hey! Multumesc de anunt si nu iti face griji , mare parte din membrii forumului au aceasi problema ca tine , deci e in regula. Capitolul a fost interesant , dar totusi ma intreb cine e acel erou ce a salvat-o pe Hinata. Sper ca ma vei anunta si data viitoare si ca ma vei putea ierta pentru acest minuscul comentariu , dar sunt putin obosita. Ma voi revansa data viitoare , sper... Oricum , succes la tastat si noi idei. Deny te

Îmi place foarte mult. Aştept nextul.