Acesta este un alt fic în colaborare cu Andy Quinn așa că sperăm să vă placă! ^_^




"Sasuke, am inteles ca avocatii nostrii au ajuns la un compromis pentru procesul de divort. Nu uita ca procesul va avea loc peste doua saptamani, dar sunt sigura ca avocatul tau te tine mereu la curent. Maine cand ne intalnim sa semnam actele ai putea te rog sa o aduci si pe fiica noastra? Stiu ca ales sa stea cu tine, de aceea nu ma mai chinui sa fac cerere de custodie, dar imi este foarte dor de ea si as vrea sa o strang in brate. Ne vedem maine.”

Ceva imi spune ca fiica noastra nu are de gand sa te vada „nenorocito care m-ai stors de bani si doar m-ai folosit” ca sa reiau vorbele ei. Doamne, nu pot sa cred ca acele cuvinte au iesit din gura propriei mele fiice. Sunt absolut sigur ca acel baiat blond cu care mai nou umbla a corupt-o in asemena hal. Oare la ce sa ma astept de la un ingamfat care mai e si capitanul echipei de baschet? Mi-am scuturat capul. Nu era momentul si nici locul potrivit sa ma gandesc la asemena lucru. Eram la serviciu iar aici aveam alte lucruri pe cap de rezolvat.
Mi-am sprijinit coatele de birou si am inceput sa imi masez tamplele cu degetele, incercand sa ma concentrez la problemele de la servici. Dar ce parinte intreg la minte poate sa stea calm in timp ce fiica lui iese cu capitanul echipei de baschet, un descreierat, prost crescut care poate influenta in orice moment unicul sau copil! Inspira adanc Sasuke! Am aruncat privirea spre perete unde era agatat un ceas, care arata patru jumatate. Nu cred ca se va supara nimeni daca imi iau ultima jumatate de ora liber. Am pus toate actele in servieta cu gandul ca ma voi uita peste ele acasa, in liniste.
Am luat sacoul de pe spatarul scaunului intr-o mana, mi-am desfacut 2 nasturi de la camasa lila care mai avea putin si ma strangula, am slabit nodul cravatei, apoi am luat in cealalta mana servieta si am iesit pe usa dand direct in biroul secretarei mele. Konan, pe numele ei, e o femeie de douazeci si noua de ani, prospat divortata si mamica a unui baietel de noua ani.
- Tocmai voiam sa vin sa vorbesc cu tine, spuse ea cand ma vazu sprijinit de biroul ei.
- Iar eu tocmai imi luam liber ultima jumate de ora.
- Fix acelasi lucru voiam sa iti spun si sa te rog ceva.
- Ce s-a intamplat?
- E vorba de Pain, a spus ea oftand. Acum cateva minute m-a sunat si mi-a spus sa ne vedem sa semnam actele de divort. Dupa ce stai mai bine de zece ani cu cineva crezi ca il cunosti, dar de fapt nu e asa. Sasuke imi e asa de greu sa divortez de el, nici nu a vrut sa auda de un acord sa mai ramana, nu de dragul meu ci de al lui Aimi. Abia daca ii mai pasa de el. Iar acum cand se va termina totul, sunt sigura ca se va duce glont la parasuta aia, a spus ea incepand sa planga.
Adevarul e ca si mie imi e greu sa divortez de sotia mea, dar e mai bine asa. Nu va mai trebui sa ii fac toate mofturile ei copilaresti. Am stat si am privit-o pe Konan timp de cateva momente dupa care am pus o mana pe umarul ei.
- Uite sunt convins ca iti este foarte greu, dar trebuie sa fii tare pentru Aimi. Sunt sigur ca nu vrea sa o vada pe mamica lui plangand in hohote. Trebuie sa fii indiferenta ca sa nu ii dai satisfactie lui Pain, sa vada ce a pierdut, am spus in timp ce ea isi stergea lacrimile si aproba din cap. Deci ce voiai sa ma rogi?
- Aimi trebuie sa ajunga in curand. Ai putea te rog sa il iei la tine pentru cateva ore? Prefer sa fiu singura cand ma duc sa ma intalnesc cu Pain.
Am dat din cap semn ca putea conta pe mine. Baietelul lor invata la o scoala care se afla in fata cladirii de avocatura unde lucram. Institutia avea program After-School, iar Aimi isi petrecea acolo timpul facandu-si temele. Dupa ce se termina programul, adica la 4 jumatate, acesta doar traversa strada si venea la mama sa de unde mai apoi plecau amandoi acasa. Usile liftului se deschisera, iar de dupa ele aparu un baietel sfios cu parul portocaliu spre maroniu, cu ochi mari ciocolatii, o sapcuta, un ghiozdanel si mainile tinute la piept cercetand incaperea in cautarea mamei sale. Cand o vazu acesta incepu sa alerge spre ea, iar Konan s-a ridicat de pe scaun, s-a aplecat si si-a deschis larg bratele pentru a-l primi pe Aimi. Aceasta imi spusese ca micutul ei a devenit foarte sensibil de cand a aflat ca tatal lui nu mai vrea sa stea cu ei, de aceea trebuia sa ma port cu grija in seara asta. Dupa o imbratisare stransa si lunga acesta zambi larg si-i spuse lui Konan.
- Ia ghici mami. La scoala se joaca,,Frumoasa adormita" si am primit rolul principal!
- Serios? Asta e minunat dragul meu. Asculta, mami trebuie sa plece pentru cateva ore,asa ca vei sta la unchiul Sasuke, bine?
-Bine mami.
Konan isi saruta baietelul pe frunte, dupa care l-am luat de manuta si am pornit spre lift.
- Spune-mi Aimi, ce ti-ar placea sa mananci la cina?


Era trecut de ora unsprezece, iar eu ma plimbam agitat prin toata casa. Pe unde putea sa umble fata asta, la o ora asa de tarzie?! Acum cateva ore Konan m-a sunat si m-a rugat sa il tin pe Aimi in noaptea asta la mine pentru ca negocierile nu se terminasera... chipurile. Asa ca dupa ce i-am hranit si culcat puiutul ei scump, a venit vremea sa ma ingrijorez pentru propriul meu pui care nu-si mai facea aparitia. O sunasem de cateva ori, dar imi daduse ocupat de fiecare data. Aveam un sentiment ciudat in legatura cu absenta ei neobisnuit de prelungita, iar cum intuitia unui parinte nu da gres niciodata, de un singur lucru eram sigur, ca fetita mea era cu derbedeul ala blond. Cine stie pe unde o fi? Cine stie ce putea sa-i spuna fetei mele ca sa o convinga sa ia droguri! Dumnezeule Mare! De ce stau aici si imi pun toate intrebarile astea, in timp ce ea poate fi violata chiar acum de obsedatul care pretinde ca ar fi prietenul ei. M-am repezit spre usa, de unde mi-am luat de pe noptiera cheile, telefonul si portofelul insa inainte sa deschid usa un taxi parca in fata vilei. M-am ascuns dupa fereastra, si urmaream in liniste cum fata mea si prietenul ei ieseau din taxi. I-am vazut cum se apropie de vila dar s-au oprit fix in fata usii, si au inceput sa se tina in brate unul pe altul, gata sa se sarute. Bine, mi-a ajuns... trei... doi... unu.
- Asa, e destul! Asta e usa casei mele, nu Tunelul Dragostei! Inauntru domnisoara, am spus apucand bratul fetei mele.
- Tata, ii spuneam noapte buna lui Naruto! Nu ma mai trata ca pe un copil!
I-am inchis usa in nas blondului, iar fata mea s-a dus glont in camera ei. Am oftat prelung, dupa care am urcat si m-am dus in biroul meu cu gandul sa ma uit atent peste dosarele unor clienti ale caror cazuri se disputa maine. Acum puteam sa ma concentrez fiindca eram acasa si eram cu inima impacata stiind ca bruneta era in patul ei si probabil in lumea viselor deja. Dar nici bine nu am deschis un dosar ca am auzit un sunet ciudat, ceva ce ma ducea cu gandul la un fosnet, sau o susoteala, poate chiar la un vuiet. M-am uitat din instinct pe fereastra si am vazut cum vantul puternic de afara batea crengile uscate, facandu-le sa se miste dintr-o parte in alta, dupa care o lumina puternica ca cea a unui blit mi se arata in fata ochilor. Se pare ca in curand va ploau. Dupa asta eram mai mult ca sigur ca acel sunet a fost de la vant. Cand ochii mei cazusera pe foi, se auzi din nou acel sunet, de data asta ceva mai tare si mai clar sa imi pot da seama ca nu era un vuiet ci suna mai mult a susoteala. Am inchis dosarul si am stat nemiscat sa ma prind ca naiba se intampla. La scurt timp dupa asta a urmat inca un sunet, apoi inca unul si inca unul mai clare si mai stridente. M-am ridicat de la birou si am iesit din incapere gata sa aflu cine nu are somn. Din instinct am intrat in dormitorul meu, unde l-am culcat pe Aimi. Baietelul dormea dus, strangand la piept o pernuta. Ce prost pot fi! Cum sa cred ca Aimi ar putea vorbi in soapta, la telefon in toiul noptii?! Plus ca daca ar fi facut asta m-ar fi rugat sa formez numarul pentru ca el e prea mic sa faca asta. Deci singura persoana care putea susoti la ora asta tarzie... Am deschis usor usa camerei fetei mele. Dupa cum banuaim, aceasta statea pe pat in pijamale, cu spatele la usa palavragind de zor cu Uzumaki. Cine altcineva putea fi?!
- Sper ca nu esti prea suparat pe mine, pui. Promit ca maine dimineata cum ne vedem ma revansez dublu! -A urmat o scurta pauza in care mi-am marit ochii ca prostu' in targ. Dar asta nu a fost nimic fata de urmatoarele ei cuivnte care m-au socat.- Mrrr, nici nu stii ce diavolita rea pot fi.
Dumnezeule! Nu imi pot crede urechilor. Cum a putut spune asa ceva?! Daca nu cumva... Am trantit usa de perete, m-am repezit spre ea ca o furtuna, i-am smuls telefonul din mana si l-am inchis.
- Hinata, tu cumva ai luat droguri de esti asa o diavolita?!
- Ce? Nu m-am atins de asa ceva.
- Asculta aici domnisoara, sa nu indraznesti sa ma minti! Stiu bine ca Uzumaki e consumator asa ca sa te prind ca...
- Nu te mint tata! Am fost la carnaval cu baietii. A fost si Hidan si stii bine ca e ca si un frate mai mare pentru mine, si stii ca nu vrea sa ma ating de droguri. Iar daca vrei sa stii asa de mult nu am facut-o si nici nu o voi face! Hidan poate sa iti confirme! Daca stiam ca faci asa urat mai bine alegeam sa stau cu mama.
- Da?! Atunci ce te opreste sa pleci? Du-te sa stai cu ma-ta si cu bosorogul ei care o intretine. Dar cand o sa ai nevoie de ceva sa nu te prind ca vii inapoi. Stii bine ca eu eram cel care te ajuta si iti dadea banii de buzunar.
M-am intors pe calcaie, gata sa plec insa nici bine nu am apucat sa ies dinc amera ca Hinata ma opri, apucandu-ma de brat. Mi-am intors pe jumatate capul si am vazut cu coada ochiului cum acesta incepu sa planga. M-am intors spre ea, am luat-o in brate si am inceput sa o mangai pe spate, in timp ce ea suspina adanc cu capul afundat la pieptul meu. Am tinut-o strans, mi-am asezat barbia pe crestetul capului ei si am inceput sa o linistesc pana cand s-a mai potolit din plans.
- Ce ar fi sa vorbim noi putin. Ce spui?
Hinata a dat din cap in timp ce isi stergea lacrimile semn ca e de acord, apoi ne-am asezat amandoi pe pat.
- Tati imi pare sincer rau, nu am vrut sa...
- Gata, gata Hinata, e in regula, stiu ca nu ai vrut. Imi cer si eu scuze, cred ca am exagerat putin, dar de cand am aflat ca Naruto i-a droguri incepe sa imi fie din ce in ce mai frica sa te las cu el.
- Tata sunt si eu constienta ca nu e bine ce face, iar el mi-a spus ca ia numai inainte de un meci, ca sa il strimuleze. Adevarul e ca niciodata nu l-am vazut sa vina la vreo intalnire de-a noastra drogat sau sa dea semne ca ar vrea sa ia. Apropo... tu ii stii pe Sasori, Deidara si restu gastii nu? A intrebat ea schimband brusc subiectul.
- Da, ce-i cu ei? Am intrebat somnoros.
- Pai... hmm.. veni vorba de tine si mi-au spus ca... ca arati foarte tanar pentru un parinte care are un copil de saisprezece ani. Nu au spus-o cu rautate doar ca... ei bine, m-a cam pus pe ganduri chestia asta.
Am inghitit in sec. Nu am crezut ca aceasta zi va veni asa de curand. Stiam foarte bine ca nu voi putea tine ascuns lucrul acela fata de ea la infinit, dar tot sunt de parere ca e prea devreme.
-Ei bine Hinata, poate doar exagereaza, doar stii cati ani am, am spus incercand sa schimb subiectul.
- Pai... e foarte jenanta situatia. Ideea e ca nu sunt sigura asta e tot. Stiu ca esti mai mic ca mama cu doi ani, iar cum ea are vreo treizeci si noua-patruzeci de ani tu trebuie sa ai ori treizeci si sapte ori treisezi si opt de ani, a spus ea cu convingere. Si nu e chiar atat de rau, adica si in ziua de azi mai sunt oameni care fac copii la douazeci de ani.
- M-ai facut mai batran cu patru-cinci ani, am spus chicotind. Am numai treizeci si doi.
A stat putin uitandu-se intr-un anumit punct, gandindu-se probabil la spusele amicilor ei si dintr-o data i s-a aprins beculetul. Acum urmeaza partea cea mai grea. A facut ochii mari cat cepele, s-a ridicat de pe pat si a inceput sa tipe disperata ca nu se poate sa o fi facut la numai saisprezece ani. Insa cum varsta nu minte niciodata, era total adevarat ce spusese. Am oftat prelung, incercand sa imi gasesc cuvintele potrivite pentru explicatiile caruia ii eram dator. Nu eram deloc mandru de asta. Am incercat sa o conving sa se potoleasca si sa se aseze la loc, insa era atat de aprinsa incat parea ca nu voia cu niciun chip sa purtam o conversatie calma.
-Bine Hinata, iti voi spune. Totul a inceput cand i-am propus mamei tale sa fim impreuna. Desi e mai mare ca mine, cum ai spus tu, a acceptat si asa devenisem cel mai popular cuplu din liceu. Am ramas surprins ca acceptase, dar credeam ca o facuse la msito... insa nu se comporta asa, imi dadea impresia ca tine la mine cu adevarat. Apoi intr-o seara, bausem cam mult si ne-am facut de cap. Un singur weekend petrecut impreuna a sprt echilibrul nostru. Peste o luna Hanabi venise la mine disperata spunandu-mi ca e insarcinata.
Am facut o pauza incepand sa imi amintesc acea zi. Imaginile si sunetele imi treceau rapid prin minte, fara ca eu sa le pot face fata. Cu toate astea imi aminteam fiecare secunda din acea zi. Eram doar un pusti de saisprezece ani, care ii era capul numai la distractie si nici decum la un copil. Fusesem socat cand auzisem cuvintele acelea blestemate, fusesem neputincios cand imi ceruse sa ma gandesc la o solutie pentru mica noastra problema, fusesem un las cand lasasem totul in urma si plecasem.
-Apoi ce s-a intamplat? M-a trezit Hinata la realitate.
- Am plecat, am spus eu inghitind in sec. Ma mutasem din oras. Timp de doi ani refuzasem sa vorbesc cu Hanabi, refuzasem ca cred ca esti copilul meu, totul pana intr-o zi de vara.


Ce bine e sa fii inapoi acasa! Sa iti petreci timpul in locurile preferate! Sa colinzi vechile strazi! Nicaieri nu-i mai bine ca acasa, in orasul in care te-ai nascut si copilarit. Ii eram dator lui Itachi, fratele meu mai mare si singurul care a stiut de problema mea de acum doi ani. El a ramas in oras in tot acest timp, iar de curand ma informase ca avea vesti cum ca Hanabi si tot familionul ei se mutasera din oras. Acum puteam sa ma inscriu aici la facultate si sa imi pot trai anii tineretii fara griji. Parcul se arata in fata mea in toata splendoarea sa. Copacii mari si verzi de o parte si de alta a aleei iti dadeau impresia ca esti protejat de garzi la intrarea in "gradina regala." O boare racoroasa de vant se izbea de mine, trimitandu-mi fiori in tot corpul, iar fosnetul de matase al aripilor pasarilor se auzea in surdina, cum lopatau grabite in inaltul cer curat ca lacrimea.
Soarele crud binecuvanta natura cu razele sale puternice. Albinele, picaturi stralucitoare de aur zumzaiau de colo-colo, fiind imbatate de parfumul dulce al florilor care defila grandios prin aer. Puteai spune ca era o zi perfecta! Insa plimbarea mea linistita a fost intrerupta brusc. O copila de cativa anisori se prinse de unul din picioarele mele. Se uita fix si fara expresie la mine, in timp ce si eu o analizam. O fetisoara rotunda cu obraji rumeni, buze micute trandafirii, nasuc mic si roz si ochii mari si sclipitori. Parul lung si stralucitor era prins in doua codite jucause, rochitica lila si vapoaroasa cu un ursulet pe ea, ii acoperea trupul firav si in picioare sandalute de aceeasi culoare. Deodata isi ridica mainile cu degetelele sale micute semn ca voia cu disperare sa fie luata in brate si sa fie alintata.
- A cui esti tu? Am intrebat ridicand-o.
Micuta nu a spus nimic, ci din potriva, si-a pus capul pe umarul meu ca si cand ar fi simtit ca e in bratele potrivite. Nu puteam spune ca nu imi placeau copii, bineinteles ca imi doream dupa ce aveam sa imi intemeiez o familie, insa nu acum, am doar optsprezece ani. Insa fetita asta avea ceva ce ma atragea in mod deosebit la ea. Orice copil e mic si inocent, dar ea imi parea cel mai dulce copil din cati vazusem vreodata. Era asa de adorabila cu capusorul ei pus pe umarul meu. "Oare nu o pot lua cu mine acasa?" M-am intrebat in gand, chiar daca stiam care e raspunsul. Trebuia sa ii gasesc parintii, cine stie de cat timp o cauta. De-a lungul aleei, priveam atent intr-o parte si alta, incercand sa dau de doi parinti ingrijorati si disperati, dar nu am avut noroc. Am colindat mai bine de jumatate de parc, insa nu am dat peste nimeni care sa fie in cautarea unei fetite. M-am decis sa fac o pauza si sa ma asez pe marginea fantanii arteziene.
- Hinata! Hinata, unde esti?
Micuta si-a ridicat capul si a inceput sa isi roteasca ochii peste tot. M-am ridicat si eu in picioare cercetand cu atentie zona. Deodata am vazut pe cineva alergand in directia noastra.
- Mami! A tipat fetita cand persoana respectiva era aproape de noi.
Insa brusc s-a oprit la zece metri de noi. Eram la fel de socat la ea. In fata mea statea Hanabi, ceea ce inseama ca fetita din bratele mele este...

- Apoi ai ramas nu?
- Da... am facut-o pentru tine. Abia atunci realizasem cat de importanta esti.
- Ai fost surprins sa vezi ca ma pastrase?
- Foarte surprins, din cate stiam eu nu te voia. Insa cativa ani mai tarziu, dupa ce ne casatorisem, aflasem ca a fost nevoita. Cand a fost la medic sa faca avort acesta ii spusese ca sunt sanse foarte mari, chiar suta la suta ca avortul sa ii fie fatal, din cauza unor complicatii. Singura solutie ca Hanabi sa fie in regula era sa pastreze sarcina. Nu prea se ocupa de tine. Ei ii pasa doar ca o intretineam suficient de bine, incat sa se marite cu mine... Acum intelegi de ce sunt asa de protector cu tine? Nu vreau sa treci prin ce am trecut eu.
S-a asezat inapoi pe pat, dandu-mi posibilitatea de a o lua in brate si de a-i pupa crestetul capului. Stateam asa pur si simplu, si o ascultam cum suspina si ofta prelung. Stia prea bine ca acum nu mai au niciun rost lacrimile, ea nu se va intoarce miraculos si se va transforma in sotia perfecta si mama intelegatoare. Trecutul e trecut si nu trebuie sa ne facem griji pentru viitor caci vom rata prezentul.

Paiii, dragele mele, imi place asa de mult ideea acestui fic, nu cred ca am mai intalnit-o pe undeva. Este pur si simplu geniala. Toata descrierea e minunata, parca te-ar transpune in locul personajului. Dialogul nu e mult si fara sens. De-abea astept sa citesc urmatorul capitol si va rog sa ma anuntati si pe mine cand il adiceti.

Va pupacesc

Multumesc ca m`ai anuntat!
Este un fic superb, imi place!!!

interesant.......
mersi de anunt...
ai putea sa lasi un rand liber intre baragrafe...
asa ar fi mai usor de citit...
sa ma anunti si de urmatorul capitol.
pupiceiiiiii

si iar niciun deranj dulceata.fara cuvinteeeeeeeeeeeeeeeeeeee.place place place.mai ales ,ca ati bagat in fic si alte personaje.pe langa vechile si cunoscutele.chiar ma bucur sa vad si alte personaje si cum eu sunt nebuna dupa AKATSUKI....dovada e nick-ul meu. BRAVO.va astept cu next-ul cat mai repede da ?Akatsuki_lavy va dulceeeeeeeeee.

Buna ambele capitole au fost superbe poti sa ma anunti cand pui next-ul ?