A Game of Shadows

Subiect: A Game of Shadows Sam 13 Apr 2013, 14:00

Inspiratia nu m-a lasat in pace , asa ca va incant - sper eu - cu un nou fic. A Game of Shadows va sparge tiparul genului de povesti SasuSaku pe care le-ati citit. N-o sa credeti , dar n-o sa includa clisee! huh?

Probabil ca amatorilor de thriller o sa le placa, fic-ul incluzand un criminal psihopat in serie...
Mai mult nu o sa va spun. Spor la citit. kiss

O mica rugaminte am si eu pentreu cei care vor lasa comentarii : Va rog foarte , foarte frumos sa nu lasati comentarii de genul : "Imi place / ador , vreau next-ul :X:X:X" , deoarece gasesc comentarii de acest gen aproape jignitoare. Ce ne-am putea noi , autorii , da seama din aceasta propozitie? E ca si cum n-ai citi capitolul si ai lasa un comentariu numai asa. :)

Melodia intregii povesti.

PS : Robert Downey Junior este idolul meu.

A Game of Shadows

Capitolul 1 - Ceva

Londra , 1891.

Din perspectiva ei

Sa prinzi pe cineva ca minte. Nu exista mai mare placere poentru un detectiv ca aceea de a prinde pe cineva ca minte , aceea de a prinde pe cineva cu mata-n sac, aceea de a savura toate tentativele nereusite de a ocoli adevarul ; cand vezi ca persoana sdin fata ta se inroseste, invineteste, ingalbeneste si-si schimba expresia fetei de fiecare data cand ii adresezi o intrebare.

Subiectul de azi : Mrs. Dalloway

Mrs Dalloway era o persoana foarte interesanta, din punct de vedere al prostiei. Unul dintre specimenele intalnite la orice colt de strada , dar care dormea , in mod ironic, sub acoperisul celuia care ne protejeaza de banditi si prostituate. Unul dintre specimenele care s-ar vinde pe o pereche de margele false aduse din India. Nu vreau sa intelegeti gresit. Vorbim despre niste margele aproape gri. Robert Dalloway era , probabil , unul dintre cei mai incompetenti inspectori din istoria Scotland Yardului. Parul lui, care in tinerete avusese culoarea focului, palise de parca I se uscase. Era inalt, dar slab , astfel ca braul din piele , de care era atasata arma - un Dutch East Indies cal 7,62 - , parea un cerc atarnat de un stalp al gardului. Acesta este si motivul pentru care nu putea sa-si tina frumoasa si tanara sotie in propriul pat.

- Si , domnisoara Dalloway, am spus accentuand cuvantul , cand ziceti ca v-ati vazut ultima data colierul?
- Duminica asta , pe la ora 2 , cand a venit postasul. M-am dus si am schimbat cu el o vorba, stiti si dumneavoastra, barfele rasului si ce se mai aude prin zona.
Mi se zbatea ochiul stang de la cat ma abtineam sa nu-I spun eu ce se aude despre ea. Si atunci m-a lovit. Sa prinzi pe cineva ca minte.
- Duminica, domnisoara? Sunteti sigura? Poate ati visat.

Se uita confuza la mine. Sprancenele fine de deasupra ochiilor lipsiti de expresie , pentru ca pupilele negre nu se mai distingeau de iris, se incruntara aproape insesizabil. Intra intr-o stare de panica, sunt sigura. Primul semn al unei confesiuni mincinoase. Buzele subtiri ii erau stranse intr-o linie dreapta, dar era evident ca se straduia sa o tina asa. Umerii odata trasi spre spate se incovoiara si capul isi pierdu din altitudine.

- Ce vrei sa spui? Evident ca sunt sigura ca a fost dumin…
- Duminica nu se livreaza posta, am intrerupt-o enervata.

Se ridica repede de pe scaun si se plimba agitate prin incaperea mica , incepand sa indruge tot felul de absurditati , printre care si “am fost emotionata” , “nu m-am gandit la ce am zis”. Tu niciodata nu te gandesti la ce zici.

- Vreti sa-mi auziti ipoteza? Vorbeam cu o politete ireprosabila, dar zambetul mi-era ironic.
- As fi incantata, raspunse sarcastica.
- Cat timp onorabilul vostru sot , care-si face treaba atat de bine si ne scapa de infractori – nu paru sa sesizeze tonul meu sarcastic , asa ca am continuat - , era plecat in inspectie , dumneavoastra, domnisoara Dalloway, va faceati de cap cu postasul pe care l-ati considerat alibi in povestea dumneavoastra. Nu v-ati dat seama, ca insusi el va va fi calaul.

Privind-o revarsandu-si nervii pe carnetelul meu de notite, m-am intebat care va fi urmatoarea miscare. Daca i-as spune inspectorului ar fi acelasi lucru cu a nu-i spune. Ea tot sub acoperisul lui ar ramane. Sa fim seriosi… Cine ar mai lua de sot un barbat trecut de varsta a doua ? Daca o iubea? O adora. Ea era ca si soarele si luna. Ea era aerul pe care-l respira. El stia asta. Si ea la fel.

- Cu ce vrei sa-ti cumpar tacerea?
Si totusi…
M-am uitat la ea cu sprancenele ridicate. Ce mi-ar putea oferi?
- Ce mi-ai putea oferi…am soptit.
M-am uitat si mai atenta la ea. Si totusi…
- Wayne?

Tanarul ofiter intra pe usa. Parea ca a fost scaldat intr-o galeata cu apret, impreuna cu uniforma pe care o purta. Era ras atat de bine, incat obrajii ii erau rosii , iritati de aparat. Parea atat de stresat si pregatit sa intervina, incat amintea de un atlet care astepta pocnetul pistolului de start.

- M-ai chemat?
- Da. Cheama-l pe Robert, te rog.
- Nu, te rog! Stii ca are probleme cu inima!
Asta era singura ei scuza?
- Cheama-l in momentul urmator.
Imi arunca o privire plina de furie si murmura ceva in rusa, limba ei materna. Cam atat cu politetea.
Wayne ofta usurat, ca si cand I s-ar fi luat o piatra de pe inima. Probabil credea ca va fi trimis pe teren. Sarmanul baiat… Si apoi isi aminti.
- D-dar e plecat in inpectie in Chelmsford, se balbai.
Lila Dalloway zambea superior. Totusi, ceva imi staruia in minte.
- Wayne , in cat suntem?
- 29 octombrie , de ce?, se incumeta sa intrebe.
Am inceput sa rad incet, apoi in hohote. Lila si Wayne se uitau la mine ca la o vaca sarind de pe luna.
- Drumul intre Londra si Chelmsford este inchis de 2 zile, i-am lamurit. Wayne, du-te si chema-l pe Richard din crasma de pe Avenue.
Dintr-un moment necunoscut mie, Lila se inrosi. Avea sa erupa.

- Crezi ca daca vii dintr-o tara straina si esti cel mai renumit detectiv din tara la numai 28 ani, ai dreptul sa-mi faci mie , sotia serifului , probleme? Se straduia sa vorbeasca pe un ton nepasator in speranta ca ochii nu-i vor trada nelinistea.
- Ai uitat de medalia data de regina.

Bineinteles ca nu uitase, dar omise acest amanunt intentionat. Lila isi aprinse o tigara. Tragand adanc fumul aromat de tigari , Lila il tinu in plamani cateva secunde , tacuta , cu ochii inchisi. Parea ca cu toti porii, cu fiecare celula absorbea fumul , astfel incat nu-i mai ramase nici o portita. Il expirase , iar fumul tigarii ma ametise. Cand am mancat ultima oara? O jumatate de ceas cat i-am asteptat pe cei doi, eu si Lila ne-am confruntat in priviri. Din cand in cand, ma mai strambam la ea si ma amuzam de grimasele pe care le facea. Ma intrebase daca urma sa-i spun sotului ei de inselatorie, dar m-am facut ca n-o aud. Asta o enervase si mai tare. Maine , tot orasul o sa vorbeasca de spre mine, din cauza ei. Sau nu? Bineinteles ca da. O sa se gandeasca oare la statutul meu social ? Bineinteles ca nu. Eu inca reprezint o ciudatenie pentru ei . Cel mai bine ma regasesc sub numele de - cum le place englezilor sa spuna - outsider.

De asta nu-mi pasa nici cat negru sub unghie. Tot ce sunt am reusit prin munca si sudoare, in timp ce ei dadeau din clopotel si servitoarea venea si le aduceau ceaiul. De musetel. In final, usa se deschise si baietii intrasera inauntru. Inspectorul parea agasat si nu numai din cauza frigului de afara. Fata ii era lunga si batucita , de parca cei 30 de ani de coruptie si-au pus amprenta. Expresia lui era a unui om coplesit de constiinta faptului ca isi vanduse sufletul diavolului la un pret mult prea mic. Parea deosebit de deprimat in timp ce inra in camera si o vazu pe Lila care mai avea un pic si plangea.

- Buna, Richard.
Se inrosi la vederea mea. M-am uitat cu atentie la paucii lui. Curati luna. Nu prea parea ca rotofelul nostru sa fi mers prin noroi.
- De ce m-ai chemat?
- Sotia ta a venit azi la mine sa-mi semnaleze furtul colierului ei.
Richard ii trimise Lilei o privire pe furis si imi facu mie semn sa continui.
- Si faci progrese? , ma intreaba glumet, nestiind cat de multe progrese am facut in lipsa lui.
Am ranjit.
- Bineinteles.
Practic, o auzeam pe Lila injurandu-ma mintal. Usor, tigroaico.
- Cum a mers inspectia?
Totul era legat de acest raspuns. Daca ma mintea, il lasam sa afle ce a facut scumpa lui sotie. Daca nu, il crutam. Il analizam cu meticulozitate in timp ce inauntrul lui se dadea o lupta. Deschise gura de cateva ori , dar si-o inchise aprope instantaneu.
- Richy, ai fost? Cea care intrebase de data asta, fu Lila. Da sau nu?
Richard era ingrozit. Ochii iesiti din orbite prevesteau dezastre.
- S-a intamplat…ceva.
M-am uitat pe geam.

Subiect: Re: A Game of Shadows Sam 13 Apr 2013, 14:02

~~Dau edit. (:~~

Hei Kit, am trecut şi eu pe la unul dintre fan ficurile tale. Intersant, de-a dreptul foarte intersant. Fan ficul tau îmi amiteste de o carte, mdea, revenind. Imi place cum conturezi ideea. Scrii cu uşurinţă, se vede, ai experienţă. Ai spus că o să fie ceva mai diferit, da? (: Haide, sunt chiar curioasă. Haha, ce repede îi tăia Sakura replicile " domnişoarei ". Hm, mă gândeam ... Cum îl vei indroduce pe Sasuke în fic. Uh, toate la momentul lor. Mda, şti faza cu anunţă-mă când aduci continuarea. (D). Spor la scris. Pace (:

PS: Mdea,acum mă laud, SUNT PRIMAA.:))

Subiect: Re: A Game of Shadows Sam 13 Apr 2013, 16:40

Buna,iti ador ficul vreau next! lough

Glumesc,glumesc nu ma injura inca heh

Ti-am citit primul capitol si chiar este neobisnuit.O abordare a cuplului SasuSaku cu totul deosebita.Din cate am citit eu pana acum nu am mai intalnit ideea aceasta,deobicei actiunea se petrece in timpul adolescentei acestora si nici decum la 28 de ani.
Din descriere am inteles ca Sasuke este un criminal in serie si Sakura va incerca sa-l prinda dezlegand mistere si descoperind indicii,nu stiu de ce dar imi aduce aminte
de filmul "Zodiac" in care a jucat bineinieles si Robert Dawney Jr.
Am observat ca te pasioneaza detectivii,psihologia,misterele ceea ce chiar ma bucura.Nu prea mai vad oameni pasionati de astfel de lucruri.
Primul capitol mi s-a parut foarte interesant ai descris atat de detaliat toate expresiile si gesturile acestei doamne,suspectul principal intr-un caz,incat aveam impresia ca particip şi eu la actiune.Plus ca ador titlul "Game of shadows" jocul umbrelor ma aduce cu gandul la ceva foarte halucinant si ametitor si ct un strop de dragoste pe acolo,chiar va fi o chimie perfectă.
Cred ca atat am avut de spus.Te pup si astept urmatorul capitol

Subiect: Re: A Game of Shadows Dum 14 Apr 2013, 19:12

Nu-mi vine sa cred cat de repede m-am miscat cu capitolul. Adica... e un record pentru mine. :)) Sper sa va placa si sa va induca in timpurile londoneze. dap !

Capitolul 2 - Esti aici

Din perspectiva lui

Semana cu o pasare de prada , invaluita in negru , parul roz facand singura diferenta , alunecand pe suprafata argintie a ghetii. Patina excelent. Se simtea foarte bine, ascultand suieratul lamelor ce cresteau precis, fara sovaiala , gheata , simtind pe fata racoarea brizei de iarna. Intotdeauna , in asemenea zile importante , simturile ii erau deosebit de acute. O sarcina ce trebuia indeplinita o aducea la viata intr-un mod neobisnuit : in aceste moment se simtea unita cu destinul ei si cu Dumnezeu. Sensul existentei i se desfasura limpede in fata ochilor.

Si lumea devenea transparenta. Lucrurile care o inconjurau isi pierdeau misterul. In astfel de zile intelegea. Ceata diminetii se risipise , iar razele soarelui se iveau dincolo de norii albi , inalti. Invatase sa patineze cand era copil , pe canalele inghetate din Haga , Praga , Bruxelles , Tokio impreuna cu mine. Casele intunecate, parcurile inzapezite , cerul plumburiu , cu nori grei coborand asupra batranului oras, digurile , morile de vant : toate impietrisera in mintea ei cu ciudata incapatanare a amintirilor din copilarie, lucruri pe care nu vrei sa le uiti. Si nu vroia sa le uite…Nu vroia, pentru ca si eu faceam parte din ele. Ele traiau inca acolo , invirtindu-se incet , nemuritoare , in mintea sa. Existenta mea in gandurile ei se datora lor, morilor. In astfel de zile, cand avea ceva de indeplinit, se pregatea relaxand. Zi de zi o analizam, poate nu personal ci prin rapoarte , ajungand sa o cunosc mai bine decat o cunosteam in tinerete.

Isi ridica usor un picior inainte , alunecand pe o singura patina, miscandu-se cu indemanare inainte si inapoi , despicand aerul cu bratele , ochii hotarati scrutind parca in inima timpului. Se rotea ca o pasare neagra , inconjurand patinoarul, privind fix in fata , cu ochii limpezi si verzi ca smaraldul , fara fund, asemenea unui lac de munte. Nu erau nici o palpaire de emotie in ei. Erau departe , rupti de realitate.
Dintr-o data se opri si stranse din pumni. Isi privi ceasul, parasi gheata , returna patinele inchiriate si ceru geanta din garderoba. Respira adanc si rar. Isi cumpara un covrig fierbinte , il unse cu mustar pe coaja plina de sare si arunca servetelul intr-un cos de gunoi. Porni de-a lungul sirului de magazine catre Strada Cinci , iar eu imediat dupa ea. Traversa si se opri sa admire catedrala Benedict. Nu era sentimentala , dar cand vedea biserici, nu putea sa nu spuna o rugaciune, data fiin conditia ei. Acum insa, n-avea timp. Pierduse destul de multa vreme patinand.

Era timpul sa mearga.
Era timpul sa ia viata unui om.

Din perspectiva ei

Era inalt, cu parul pieptanat drept deasupra fruntii inalte, incruntate. Avea o fata ingusta , nasul lung si gura inalta, cu buze subtiri. Chipul ii era ingaduitor, asemenea unui doctor de tara care intelege viata si nu ii este frica de moarte. Trasaturile ii erau intunecate , nascute dintr-o viata petrecuta in capele intunecate, cotloanele murdare ale Londrei. Ochii..ochii erau infioratori. Erau indreptati catre mine , dar nu pentru mine. Erau goi , inexpresivi , asemanatorii ochilor unui mort. Ben Klammer era condamnat la moarte.

Flashback

***

- S-a intamplat..,ceva, sopti seriful.
Initial am crezut ca ma va minti , dar nu…nimeni nu putea, nimeni nu avea inima sa minta despre asa ceava.
- Ce? A trebuit sa platesti pentru whisky? , l-am intrebat plictisita.

El nu raspunse. Era timpul pentru o analiza : Transpiratie acuta ,puls accelerat , ochi bulbucati , aspect neingrijit. Insa altceva imi staruia in minte. Robert isi duse paltonul la spalatorie acum doua zile. Stiu asta , pentru ca marti este singura zi in care vine fericit la lucru si incepe sa povesteasca tuturor din nou si din nou cum a castigat geaca la un pariu neimportant. Atunci de ce este patat cu sange in jurul manecilor?, m-am intrebat. Mirosul o lovi pe Lila ca un pumn bine meritat si o ameti. L-am rugat pe Wayne s-o ia din camera.

- Un om, barbat , moartea in persoana a facut ceva…imposibil.
Era ceva, sigur era ceva. L-am incurajat sa zica mai departe.
- Scoala…copii…foc…Beck…
Am zbughit-o de pe scaun si am trantit usa in spatele meu.

Beck era fiul cuplului Dalloway. Era un baiat menit pierzaniei , din cauza mediului in care traia. Cand am ajuns la colegiul Sf. Patrick , acolo unde Beck era student, pompierii isi adunau furtunele din panza si consolau familiile pentru pierderile lor. 150. 150 de copii si-au pierdut viata in acest incendiu. Ca si detectiv am auzit de cazuri asemanatoare, dar monstruozitatea cu care a fost savarsit incendiul face ca acest caz sa fie mai special. Mi-am ridicat privirea de pe cartile arse de pe jos si am cautat un chip cunoscut. Antonelli , un barbat blond si inalt, putin trecut peste cincizeci de ani , dar care parea cu zece ani mai tanar , tusi usor , aratandu-le pompierilor ca e timpul sa termine cu harjoleala. Antonelli era avocat si un conducator nedeclarat al orasului. Stia tot ce misca in Londra. Simteam respect pentru forta si puterea de care dadea dovada.

- Asculta-ma , rosti el clar. Acesta va fi cel mai important caz al tau. Raufacatorul a fost prins, un anumit Ben Klammer , un migrator fara alte antecedente , care repeat intr-una ca totul i-a fost inscenat. Misiunea ta , Haruno Sakura , este sa afli adevarul din spatele acestui incident si sa demasti , intr-un caz favorabil , adevaratul criminal.

***

End of flashback.

Ei bine , se pare ca aveam sa aflu in aceasta seara. Tribunalul era aproape plin, Ben fiind speriat ca de bombe. Ii auzeam bolboroseliile aproape indescifrabile , desi calusul pe care-l avea in gura era menit sa impiedice acest lucru.
- Blestemat sa fie…Gray Man…m-ai inscenat…
Cine era Grey Man? Sala tacea.
- De ce are omul acesta calusul in gura? Scoateti-l imediat. Un militian imi indeplini porunca. Ben Klammer , nascut si domiciliat in Japonia – nu mi-am putut stapani un scancet - , de profesie macelar – am zambit acru - , dar cu parinti britanici , esti acuzat de uciderea a 150 de minori si incendierea internatului Sfantul Patrick.
- Minciuni, numai minciuni!, striga disperat Ben. Imi vine sa ma omor cand ma gandesc la acest masacru. Vedeti dumneavoastra…si fiul meu mergea la acest internat. Cum…cum as fi putut sa-I dau foc propriului meu fiu?, intreba cu lacrimi in ochi.
- Tu vorbesti de minciuni?, striga cineva din sala. Mi-ai ucis fiica, mi-ai ucis-o pe Becksy…
Sala incepu sa huiduie.
- Liniste!, batu judecatorul cu ciocanul pe tocul de lemn.
M-am uitat atent la Ben. Ori era un actor foarte bun ,ori era nevinovat. Nici un infractor nu simte tristete pentru victimele sale, ci dezgust. Ceva era putred la mijloc.

- Aici scrie ca s-a gasit gaz si chibrite la dumneavoastra, am continuat citind raportul. Si ca ati fost vazut in apropierea internatului la momentul incendiului. Avem si martori care spun c…
- Martori mincinosi! Trebuie sa ma credeti , domnisoara detectiv , nu am fost eu. Mi-a fost inscenata toata treaba!, spuse Ben.
- De catre cine? De catre cine Ben? Cine ar avea treaba cu un macular din Japonia, cine?, am intrebat ridicand tonul.
Ceva se schimbase. Ceva se schimbase inauntrul fiintei lui.
- Ma va omora, sopti. Ma va omora , daca voi spune…
- Oricum vei muri , Ben. Deci spune-mi , Ben , spune-mi! Cine , Ben , cine? Cine te-a pus sa faci asta? Deoarece este evident ca ai fost pus. Cine , Ben , cine?, il atacam cu intrebari.
Klammer era inconjurat si se vedea asta pe fata lui. Isi freca mainile transpirate si buzele palide ii tremurau. Am continuat.
- Spune-mi , Ben , spune-mi cine te-a pus sa omori 150 de copii!
La o distanta de 1 metru , lui Klammer i-a fost usor sa ma prinda de palton sis a ma lipeasca de el.
- Gray Man , sopti.

O duzina de militieni sarira pe noi , lovindu-l pe Ben cu bulanul. In nebunia produsa, se auzi o impuscatura scurta. Agonia lui Klammer se sfarsise. Sergentii de langa Ben fura murdariti de sangele murdar al acestuia. Nimeni nu stia de unde provine impuscatura. Era o precizie , pe care numai sase oameni din intreaga Europa o aveau. Inclusiv si Sas… nu , nu , imposibil , el a murit de mult. Inima mea incepu sa sangereze. Am indepartat amintirile cu viteza fulgerului. Aveam un caz de rezolvat.
Tribunalul era innebunitor. Judecatorul reusi in sfarsit sa linisteasca poporul.

- Dumnezeu sa aibe mila de sufletul nenorocitului, spuse acesta batand pentru ultima cu ciocanelul. Cazul s-a sfarsit.

Dar nu si pentru mine. Curtea se ridicase , dar eu inca am ramas pe loc. Corpul lui Ben era de mult luat din sala , insa imaginile inca se desfasurau in fata ochilor mei. Gray Man… cand sa ma pregatesc sa plec, cineva imi puse mainile la ochi si se lipi de mine. O aroma prea familiara ma izbi. O voce prea familiara vorbi.
- Superba ofensiva, Sakura. Sunt mandru de tine.
Imposibil…

Subiect: Re: A Game of Shadows Mier 17 Apr 2013, 15:06

Hellau. Banuiesc ca asta-i ca un fel de revolta a ta, nu? lough

Adica asa cum eu nu te-am anuntat, nici tu nu mai anuntat. lough

Trecemn insa peste asta ca sa ajungem la subiectul fierbinte al momenbtului si anume ficul tau. Desi imi spusesei in prealabil ca are sa se petreaca in Londra si ma gandeam ca va fi un thriller sau ceva horror, m-ai dat putin peste cap infatisand un viitor fic cu detectivi, crime si alte asemenea. Bineinteles, stii deja ca imi place la nebunie cum scrii, asa ca nu e nevoie sa-ti mai spun. Suspansul este si el prezent, lucru care ma incanta, mai ales ca ai pomenit de asa-zisa moarte a personajului ce tocmai s-a aratat. Ma intreb de ce a crezut Sakura asta si unde vor duce toate aceste evenimente. Trebuie insa sa rabd pana la urmatorul capitol, poate vei elucida putin din acest mister.

Spor la scris in continuare si te pup. :* Sa na anunti si pe mine atunci cand postezi nextul, te rog.

Buna, buna. V-am adus un capitol plin de...plin de....hmmm. Mda. Spor la citit. a hug

Capitolul 3 – Definitiv.

Din perspectiva Sakurei

- Superb discurs, Sakura. Sunt mândru de tine. Mereu ai fost bună la genul ăsta de discursuri.
Imposibil… El. Am clipit de mai multe ori, sperând să mă înşel. Dar nu, el stătea acolo, în carne şi oare, aproape ameniţându-mă cu statura lui impunătoare. Sarcasmul din vocea lui nu mă rănea. Încă speram să mă înşel. El nu se afla în faţa mea. Am halucinaţii din nou şi totuşi el continuă să vorbească.

- Spionajul corporatist şi furtul de bijuterii fac parte dintr-o zi obişnuită de muncă a detectivei Haruno Sa-ku-ra.

Cum aş putea să redau conflictul sentimentelor care au năvălit peste mine în secunda în care l-am recunoscut ca fiind aici? Mă gândisem la el atât de des de când îl văzusem ultima oară, câteodata îi chemam chipul din amintire , altă dată doream să-l alung. Apăru-se când credeam că n-o să-l mai văd niciodată, iar amestecul de sentimente pe care-l stârnise în mine ultima oară atunci, în Preston, a renăscut mai puternic, în doar câteva secunde, plăcerea , căldura şi afecţiunea cedând asemenea unor nisipuri mişcătoare în faţa realităţii crude a despărţirii noastre.

Purta un costum deosebit, nu exagerat, nu i-a plăcut niciodată să fie în centru atenţiei, iar părul ţepos, copilăros şi negru îl avea ascuns sub o pălărie neagră, care-I dezvăluia fruntea înaltă, sprâncenele groase şi drepte, ochii mari despre care ştiam că sunt negrii. Pelerina, la fel de neagră ca fiinţa lui, îi era aruncată pe după spate. Aş fi putut foarte uşor să-mi alung încordarea, să mă duc la el şi să-l iau în braţe, să îl mângâi fără să-mi pese cine sau ce era…ce era, acesta era cuţitul care mi se răsucea în rană…Era de o frumuseţe disperată, tristă. Şi-a recompus expresia după ce m-a analizat şi mi-a zâmbit cu o superioritate aproape palpabilă, care a avut un impact emoţional mare asupra mea – am vrut să-l ating, dar ştiam că, dacă o făceam, eram irevocabil pierdută. Pentru mine era la fel de mort ca întotdeauna. Întreaga mea viaţă, tot ce am învăţat, constituia dovada.

S-a schimbat. Mi-l aduceam aminte când învăţa să patineze pe lac cu o uşurinţă naturală, în timp ce eu mă zbăteam ca o proastă, udă şi îngheţată, plină de vânătăi şi nervoasă tot timpul. Sporturile de iarnă mi se păreau nişte invenţii nefericite, pedepse pentru păcate ascunse, dar Sasuke mă considera o nătafleaţă. Probabil că aşa şi eram. M-a iubit, dar acum mă urăşte, din cauza a ceea ce i-am făcut. Faptele mi se învârteau în minte şi nu puteam să le opresc.

- Nu te imaginam detectiv, spuse într-un târziu.
- Nu te imaginam în viaţă.
Rânji şi îmi aruncă o privire ucigaşă.
- Mă subestimezi. Întotdeauna ai făcut-o. Făcu o pauză şi schimbă subiectul. De ce ai vrut să ai funcţia asta?
- Am stat mii de ore în automobil pentru a veghea tot felul de locuri. Am dat peste toate tipurile de depravare umană, lăcomie şi trădare. N-aş fi putut fi doar un oarecare care vinde încălţăminte toată ziua. Am fost vrăjită de meseria asta de la bun început. Am dat clasă întregii Angliei. Sunt perfectă pentru slujba asta.
Nu păru să fie tulburat de ce am zis. Nici nu mă asculta, nenorocitul. Era ca şi cum ştia deja. El mereu trebuia să ştie tot.
- Deci, incendiul n-a avut nimic de-a face cu moartea lui?
Am tresărit. Ce era cu întrebarea asta venită din senin? Am rămas înlemnită. Se uită la mine pătrunzător. Dumnezeule mare, ce mai urmează?
- Pleacă de unde ai venit, am şoptit. Speram în secret să nu mă audă.
- Ai vrea, nu? Ai vrea să plec şi să nu mă mai vezi, nu? Tu şi trădătorul de Naruto veţi plăti cu vârf şi îndesat. Dar, până atunci – se calmă vizibil – ai vrea să iei cina cu mine diseară, la Lion , restaurantul tău preferat?
Nu-mi venea să cred. Acum un moment mă ameninţa şi acum mă invita la cină? Ce-i cu el? Şi totuşi, asta ar fi o bună oportunitate să aflu mai multe despre el. Ce a făcut în tot acest timp, cum de trăieşte, ce s-a întâmplat cu Nar…
- Naruto!, am spus mai tare decât ar fi trebuit.
- Stai liniştită, spuse Sasuke aşezându-se pe un scaun al tribunalului, nenorocitul e tăcut de mult.
M-mort?
- Nu e mort. Nu asta contează acum. Ne vedem diseară la Lion. Daca vrei să vii, vino, dacă nu vrei, tot vii. Se ridică de pe scaun şi făcu o plecăciune adâncă ca şi cum s-ar gândi intens la ceva.

O luă către ieşire, lăsându-ma cu o infinitate de intrebări.
Când am părăsit clădirea, un vânt rece răscolea ceaţa aproape materială. M-a lovit peste faţă, ca o mănuşă udă. Nu vedeam decât la un pas înainte. Într-o clipă eram din nou udă până la piele şi mi-am croit cu greu drum, împiedicându-mă de fiecare groapă sau ridicătură, până la sfârşitul străzii; mă simţeam ca o proastă prinsă în cumplita Grimen Mire a lui Conan Doyle, unde copoiul urla şi un pas greşit îţi asigura călătoria către eternitate. Eu nu eram Sherlock Holmes, iar copoiul de la Baskersville nu era pe urmele mele, dar gândurile negre din noaptea de groază mă lăsaseră sleită de puteri şi încordată la maximum; încercam din răsputeri să-mi ţin teama în frâu şi simţurile treze.
Am înaintat pas cu pas de-a lungul bordurii, dar oriunde mă uitam nu vedeam decât ceaţă groasă. Dispăruseră toate : mănăstirea, tribunalul, cârciuma. Aşa că am mers mai departe.

Am ajuns la zidul prăbuşit al cimitirului, căutând în memorie configuraţia peisajului. Aveam impresia că am pierdut ceasuri întregi, murdară , udă şi dezorientată. Într-un cuvânt, mi-era frică. Mă sprijineam de zidul prăbuşit, prin care ieşeau rădăcini încolăcite. Şi astfel, am înaintat pas cu pas. Ceaţa mă orbea şi dezorienta , în acelaşi timp.

Oare ce căutam? Dovada că tot ce s-a întâmplat nu a fost una dintre halucinaţiile mele bizare? Da, asta. În acest caz, trebuie să-i verific mormântul. Cuprinsă de panică, credeam că o să-mi pierd echilibrul şi o să mă prăbuşesc undeva pe asfaltul rece. Sasuke.. Am alunecat. Am aterizat în patru labe, cu răsuflarea tăiată. Zbătându-mă să-mi recapăt respiraţia, m-am aşezat cu spatele lipit de peretele rece şi mi-am şters transpiraţia de pe faţă. Nu vedeam nimic. Îmi venea să vomit. Îmi era rău din cauza emoţiei. M-am ridicat de jos cu palmele sângerând şi am luat-o prin cimitir, către criptă, unde aveam să-i întâlnesc pe fraţii Driskill. I-am blestemat pe amândoi pentru tot ce mi se întâmplă. Dacă nu erau ei, noi încă am fi fost…Am început să fug.

N-avea niciun rost să stau acolo şi să aştept. Am intrat în criptă. Am luat-o prin pasajul ascuns, ştiind că nu aveam prea mult de mers până când bezna m-ar fi oprit. Drumul meu s-a dovedit mult mai scurt. Un bărbat mă aştepta aşezat pe o piatră. Părea adormit.
I-am dat un picior.
- Leo Driskill, pentru numele lui Dumnezeu , trezeşte-te. Leo aproape că a căzut de pe scaun.
- Da, doamnă!
- Unde-i frate-tău?
A arătat către dormitorul improvizat. O plapumă se ridică constant.
- Sid Driskill!! , am răcnit eu. Nu te plătesc să dormi. Şi pune nişte pantaloni pe tine.
Sid sări instantaneu în picioare.
- Nu, doamnă. Dumneavoastră mă plătiţi pentru alte treburi.
Era cât pe ci să-l cârpesc când mi-am dat seama la ce se referă, dar m-am oprit. Aveam alte lucruri de rezolvat.
- Doresc să văd un mormânt. Uchiha. Uchiha Sasuke.

Sid deschise un cufăr de unde luă un teac mare de chei. Mă conduse prin catacombele de sub oraş, catacombe de care numai puţini oameni ştiau. Îmi deschise Camera Eroilor. Eu şi Naruto am ţinut ca Sasuke să fie îngropat în această cameră, dat fiind trecutul lui. Aceste camere se deschid numai de afară, aşa că întrebarea este cum a scăpat de acolo. Cine a îndrăznit să-l ajute? Sid aprinse torţele, iar camera fu luminată într-o secundă. Înaintea noastră se întindea un coridor lung, fără sfârşit, ca cele mai adânci temeri ale mele. Luă o torţă şi o ţinea aproape de plăcuţele cu nume. Îl auzeam cum bolborosea fiecare nume în parte, parcă amintindu-şi fiecare crimă. Se opri la un mormânt de marmură neagră, frumos aranjat, având deasupra un buchet proaspăt de trandafiri roşi. Îmi întinse torţa.

- Uchiha Sasuke…
- Felicitări, Sid. Acum , deschide-l.
Se uită stupefiat la mine, cerşind milă , însă decizia era neînduplecabilă.
- Haide, repejor.
Îşi dădu ochii peste cap, luă o rangă de prin Dumnezeu ştie unde şi o băgă pe sub capac. O data, de două ori, de trei ori se lăsă cu toate cele 48359 de kilograme ale lui până capacul să se deschidă. Nu m-am uitat aproape imediat. Am stat câteva minute cu ochii închişi , savurând liniştea şi inhalând aerul greu. Sid plecase de mult. Ochii mi-au căzut pe scheletul îmbrăcat din mormânt. Mda, cum m-am aşteptat.
- Nu e el, spuse o umbră.
- Bună, Naruto.

Uhuuuu! Ce avem noi aici? Nici nu mi-am inchipuit ca o s-o vad pe don;soara Sakura in pozitia de detectiv. Zau asa! Ideea asta nu am mai intalnit-o pana acum niciodata :-?? e chiar misto. Si mie imi place misterul, pshihologia si asa, doar ca nu scriu despre ele. Bine macar ca scrii tu. >:)
Sasuke, Sasuke, e asa de arogant si smecher :)) vai vai. Imi place atitudinea lui si tot tot. Nu mi-l pot imagina cu palarie in cap... serios:)) Oricum. Ideea e ceva nou pentru mine si tot ce as avea sa te rog ar fi sa faci capitolele mai lungi daca se poate :P. Nimic mai mult. Ah, si, anunta-ma la next. Ciusss~

Uite ca apar si eu cu critica, desi, sincer, nu stiu ce as putea sa critic.

Descrierea ta imi place la nebunie, din simplul fapt ca nu te axezi pe o descriere complexa, ci mai mult pe o naratiune boagata si pe un dialog bun. Imi place cum imbini actiunile personajelor cu stilul lor de a vorbi si de a se comporta, mai ales ca toate personajele pe care le imaginezi tu au personalitati puternice si tarie de caracter, stiu ce vor si cum sa obtina, sunt stilul omului fara scrupule nu foarte usor de manipulat. Iti creezi personaje in stilul tau, asa te vad si pe tine peste ani, imi dai impresia ca prin modul lor de a se purta te imaginezi pe tine in viitor, lucru care ma atrage si mai mult. Imi place la nebunie dialogul. Replicile, pe langa faptul ca sunt foarte bine gandite, au acea doza de ironie si sarcasm in ele, lucru care ma atrage nespus de mult. Ideea ta mi se pare interesanta si felul in care o dezvolti este bun, astept sa vad cum vei lega toate aceste intamplari intre ele. Suspansul il stapanesti cum trebuie, ne lasi in ceata, insa ne oferi si niscaiva raspunsuri ca sa nu ramanem numai cu intrebari. Titlul cred ca se potriveste cu ficul in sine, mai ales ca observ ca ideea incepe sa se contureze. Ma intreb ce va aduce cu sine aparitia lui Naruto in cadru. Estetica este buna, n-am nimic de comentat, iar greseli de tastare eu una n-am vazut.

Cam asta-i tot ce pot spune, nu am ce sa iti reprosez, caci imi place cum scrii si ficurile tale sunt mai mult decat bine scrise. Felicitari.

Hristos a înviat ! :)
Yo, darling, i'm sorry. Îmi pare rău pentru întârziere. Uuu, Sasuke, şmecher mai eşti tu. E ... este ... SEXYY. Ihihi, trebuia să o spun. :))) Sakura ... haide, ştim că eşti tare....dar Scuze ... azi a fost şi ziua mea, şi comentariul este super sec. Anunţă-mă şi dată viitoare. Spor la scris şi la idei. Muah. :*

Wohoah!!! Un fic cu detectivi! I LOVE IT! Mi se pare foarte interesanta ideea cu Sasuke... Imi place la nebunie descrierea, si cand am vazut ca actiunea se petrece in Londra... M-ai acaparat complet. Imi place ideea cu Sakura detectiv si sper sa pui next-ul cat mai repede. Intr-o oarecare eventualitate sa ma anunti si pe mine :D

P.S. Daca tot veni vorba de next-uri... CIP??? Nu ma mai tine in suspans...

Buna :)
Deeeeci, iti iubesc ficul! Este absolut superb, iar faptul ca este un fic cu detective il face si mai pe gustul meu. Imi place atitudinea Sakurei, iar Sasuke e fantastic. Ai conturat foarte bine personalitatile personajelor in love

Un alt lucru pe care-l ador la acest fic este dialogul in love

Ata de plin de sarcasm si ironie, exact pe placul meu in love

Descrierea este si ea foarte frumoasa, imi place mult.
In concluzie, voi incheia spunandu-ti ca astept cu nerabdare capitolul urmator si, daca se poate, te-as ruga sa ma anunti si pe mine cand il pui. Promit ca de acum am sa-ti las comentariu la fiecare capitol kiss

Paa.

Buna, buna!!

Cum mi-ai zis de acest fic am si venit. Am citit primul capitol acum ceva timp, dar se pare ca nu am mam lasat si un com. Sorry!! Asa, despre capitole ce sa zic? Sunt mortale!!! Ador modul tau de a te exprima, descrierea si toate cele. Iar ideea e l-a fel de buna. Sakura detectiv, iar Sasuke un criminal, care-banuiesc eu- a fost candva prieten cu rozalia, poate si mai mult. well? awesome right?

Si mi-a placut asa de mult cum ai scris Din perspectiva ei/lui. Tare geniala aceasta idee, sincer. Am stat u ochii lipiti de ecran, asta incepand de la al 2-lea capitol.Sa nu ma zic de captolul 3 care a fost cel mai bun dupa parerea mea. Atat de incitant, iar sfarsitul e bomba! Abea astept sa vii cu nextul si sa vad ce se intampla cu Sakura si Naruto, sa nu mai pomenesc de Sasuke. Si sa te grabesti ca te bantui seara pana aduci nextul.

Hei, Meli! a hug

Am auzit ca ti-ai fracturat mana,imi pare nespus de rau. Si totusi tu scrii. Ficul e exceptional, il iubesc, are tot ce/mi place. Nu reusesc sa dezleg un mister ca tu ne aduci unul nou. Asta imi place cel mai mult, senzatia aceea ciudata aproape enervanta cand esti bombardar de multe lucruri noi. lough

oare cum arata Sasuke cu palarie? =))) Trebuie sa cauti si sa pui o poza neaparat ca mor de curiozitate. ai postat la cip , dar de asta ai uitat. biciuitor

hai mai repede cu next-ul. nu mai stiu ce sa zic, comenatariile sunt de prisos. anunta-ma in coninuare. ja-ne!

Aa Lexxu‘ – M-am chinuit să fac acest capitol cât de lung am putut fără să-l încarc şi sper că am reuşit. Mulţumesc pentru feedback şi spor la citit, draga mea! Sper să-ţi placă.
Choco (: - Mulţumesc pentru non-critica pe care mi-ai dat-o şi de care o să ţin cont. Spor la citit, Sînzi.
Lucia – Adevărat a înviat! Mersi că te deranjezi să comentezi acest fic, deabia aştept să aflu dacă ţi-a plăcut sau nu. Şi da, ştiu că e..e....SEXYY!!
Innocent Kidd – Mulţam că ai trecut pe aici, copilaş. Spor la citit! Şi dacă tot veni vorba de CIP, o să postez în curând, poate că weekend-ul viitor ( tezele =( )
Alle – Heeei! Mă bucur mult că-ţi place şi că-l citeşti. Succes şi ţie la PMU.
Elly :) - Mersi că ai trecut pe aici şi că-ţi place, spor la citit!
SaraT. - Când găsesc o imagine cât de cât prezentabilă, o s-o postez. :))
Am încercat să descriu sentimentele lor cât de bine am putut s-o fac, deşi sunt sigură că a ieşit o....mare prostie. În capitolul următor o să aflaţi ce va face Sasuke şi tot ce s-a întâmplat între ei.
Şi acum..

Capitolul 4 – Piaza rea.

Din perspectiva ei.

La suprafaţă păreau perfect opuşi : Sasuke avea sânge rece de reptilă, cu privirea sclipitoare şi chipul lipsit de expresie, iar Naruto era sociabil, cald şi plin de viaţă. Dar când se ivea ocazia, amândoi erau brutali , fără milă, neîndurători...şi se urau adânc unul pe altul.
Naruto arăta ca un personaj dintr-o carte de Oscar Wilde : slab, roşeaţa de pe vremuri pierise, înalt, haină de catifea, pantaloni cenuşii cu dungi care păreau trase cu rigla, papuci negri cu un aer de eleganţă. Glasul îi era gros, ah , ce s-a schimbat, vorbea engleza bine, dar cu accent puternic, iar vorbele sale – expresive, adânci, copleşitoare - m-au acompaniat de-a lungul Bulevardului, ca un fond muzical. Tabbycats, bar şi cafenea, era tot acolo, cu prelata lui joasă,în dungi albe şi verzi, decolorate de vreme. Pînza era vălurită şi în cutele ei se adunau ochiuri de apă. Copertina nu avea să mai trăiască încă o vară. Motanul uriaş, leneş, stătea, cu o aroganţă zdrobitoare, la capătul barului lustruit, privindu-mă fix, cu coada legănându-se încet asemenea pendulei unui orologiu. Era fie acelaşi motan dintotdeauna, ori copia perfectă. Părea să nu îmbătrânească niciodată, pun pariu că asta şi-a zis şi Naruto. Ne-am aşezat într-un separeu şi am început să-l privesc în timp ce-şi amintea de zilele de demult, de ziua în care am plănuit crima în acelaşi local în care ne aflăm acum.

Nu ştiam ce să zic, orice cuvânt ar fi fost de prisos. Când totuşi am vrut să sparg tăcerea, Naruto îşi deschise gura. Oricum urma să spun ceva tâmpit.

- Ce ai mai făcut în tot acest timp, Sakura?, întrebă uitându-se fugitiv la uşă.
- Am supravieţuit amintirilor. Nu putea şti că am ajuns detectiv, mi-ar fi râs în faţă.
- Minţi. Nici măcar nu-ţi pasă de tot ce s-a intâmplat, râse Naruto din inimă.
Şi asta era adevărat. Mi-am permis şi eu un zâmbet. Bunul meu prieten merita unul dupa atâta vreme.
- Ai devenit o femeie frumoasă, şopti el, pătrunzându-mă cu acei ochi albaştrii. Am foarte multe lucruri să-ţi povestesc. Aş începe cu faptul că Sasuke nu este mort şi că momentan se află în Rusia, deci nu vreau sa ne grăb...
- Sasuke nu e în Rusia, am râs eu lăsându-mi capul pe spate. Sasuke e în Londra, merg cu el la cină diseară.

Naruto părea îngrozit. Era oare pentru că nu voia să dea ochii cu el? Sau pentru că voi cina cu el mai târziu? Nu o să aflu răspunsul la întrebarea asta niciodată, deoarece persoana din faţa mea se ridică mai repede decât ai zice „Sasuke e în Londra” şi începu să bolborosească prin cameră. Era amuzant să-l privesc în timp ce-şi storcea mintea pentru un nou plan, presupun, deşi această imagine îmi aducea câteva amintiri neplăcute.
Ceasul îi sună. Clipi de câteva ori îndepărtând încruntătura ce-o avea pe faţă şi se scuză spunându-mi că mă va scoate şi el la masă. Nu l-am crezut. Fu rândul meu să mă uit la ceas. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că era numai ora 15:42. Ziua asta amărâtă se lungeşte din ce în ce mai mult, parcă făcându-mi în ciudă. În cele din urmă, m-am ridicat şi eu leneşă de pe canapea şi m-am îndreptat către bar numai ca să aflu că Naruto plătise înainte şi mai puse şi ceva în plus.

Aveam cina cu Sasuke în câteva ore, dar eu habar n-aveam ce m-a convins să accept. Totuşi,meritam câteva răspunsuri sau câteva indicii iluminatoare cu privire la ce s-a întâmplat atunci. Indicii?! Răspunsuri?! Pentru asta sunt detectiv, mi-am spus în timp ce-o luam către secţie.

***

Robert Dalloway ieşi tăcut şi mă lăsă singură în încăperea însorită. Dincolo de cele două ferestre înguste se întindea o perdea generosă de flori. Timp de jumătate de ceas, Wayne rămase aşezat pe scaunul tapiţat, răsfoind diverse caiete, dosare, foi de hârtie. Suspină deznădăjduit şi ridică un teanc de dosare şi caiete, legate cu trei benzi elastice. Dosarul de deasupra avea o însemnare făcută cu stiloul. Un singur cuvânt. Crimele.

Din perspectiva lui.

Mi-am turnat trei degete de Glenfiddich într-un pahar simplu şi neatrăgător, la fel ca oraşul ăsta. Oare de ce a mai rămas în Londra? Singur în apartamentul aflat la mai puţin de zece minute de secţia Sakurei, îşi pierdea timpul cel mai nenorocit dintre toţi nenorociţii. Eu.

Podeaua camerei mele era bine lustruită şi strălucea mat de parcă ar fi fost frecată la nesfârşit cu ceară. Mobila era veche, puţin îmbătrânită, însă într-un mod demn, aristocratic. Un balcon cu vedere înspre parc se contura afară. Mi-am scos din geantă sticluţa cu Tylenol şi codeină. Eram încărcat cu calmante şi aspirine. Am intrat în baie şi mi-am dat jos cămaşa care se lipise de piele. Cu multă prudenţă am controlat pansamentul de pe rană. Nu aveam nicio şansă, aşa că am strâns din dinţi, l-am smuls şi mi-am pus unul nou. Al naibii de naplăcut. Nu-mi plăcea să mă uit la rană. Şi e numai vina lui Moriarty. Mi-am preparat un gin cu apă tonică, mai mult apă, şi m-am întins cu grijă pe pat, cu capul proptit în cele două perne enorme şi moi. Eram cumplit de obosit, de parcă cineva mi-ar fi turnat plumb în vene. Al naibii James Moriarty. De nu şi-ar fi pus nămilele pe mine, în timp ce mă îndreptam către apartament, acum eram ca nou. 18:45, oficial destinul mă urăşte şi nu vrea să ajung viu la Lion, pentru cină. M-am pregătit pentru o baie, uitându-mi prosopul pe pat. Ca de obicei, am rugat-o pe Sakura să mi-l aducă.

- Sakur...!, am strigat în încăperea goală.

Dar ea nu era aici, gândurile zburându-mi din nou în direcţia fiinţei aceleia diabolice. În trecut venea imediat şi mi-l aducea , mustrându-mă că uit de fiecare dată. Desigur, profitam de fiecare dată şi o băgam în cadă cu mine în toată splendoarea ei. Se enerva şi începea să-mi arunce toate înjurăturile existente. „Sper să te zbârceşti tot”, era preferata ei. Nu eram sigur de ce, si, oricum, nu prea conta. Dar eram convins că nu mai cunoscusem niciodată o femeie ca ea. În aspectul ei atrăgător se puteau citi inteligenţa, prospeţimea şi puterea. Atrăgea atenţia nu numai ca fiinţă umană, ci şi ca reprezentantă a maleficului. Era un amestec chimic necunoscut mie, dar din păcate ceea ce a devenit depăşeşte limitele imaginaţiei. Când am văzut-o azi, pentru prima dată după zece ani, am fost mirat să văd acea sclipire din ochii ei verzi. Oare îi părea rău? Puţin probabil.
Iisuse – mă uram chiar şi pentru acest gând. Era absurd. A vrut să mă ucidă, Naruto a ajutat-o, iar eu îmi imaginasem că ea aterizase direct în patul lui. Era o nebunie de om rănit, crescută din teama unui suflet singur. Ce spectacol clasic, comportamentul unui neghiob – mai văzusem aşa ceva la sinucigaşi pe care îi dispreţuiam fără drept de apel. Ea m-ar putea linişti. Ar fi atât de simplu, dar n-aş putea s-o întreb niciodată. Doream cu toată fiinţa mea s-o văd, s-o am, să văd dacă ea mi-ar mai putea fi credincioasă. Voiam să am încredere în ea, să mi se alăture.

Dar oare merita?
Întrebarea era îngrozitoare, dar nu puteam s-o alung.

M-am ridicat leneş din vană şi după ce am încercat să fac ordine în părul meu, mi-am înfăşurat prosopul în jurul brâului. În apartament era o linişte ciudată, bizară, numai ticăitul infernal al ceasului în formă de bufniţă se mai auzea.
Făcusem o alegere. Poate că în zestrea mea genetică purtam împlântat un egoism profund şi iremediabil, că altfel nu ştiu cum am ajuns la decizia asta. Ori vei fi a mea, Sakura, ori a nimănui altcuiva. Am suspinat şi am comandat o ultimă bere blondă.

~~prima! dau edit~~
Gata happy

Am aterizat (in sfarsit) de pe planeta mea happy2

cu un edit. Ce pot sa spun... Tu stii parerea mea. Stii ca iti ador toate ficurile, dar de data asta ai fost prea de tot. Iti ador toate ficurile dar, fara suparare, acesta este preferatul meu kiss

Acum... ei bine... chiar m-ai lasat fara cuvinte. Daca imi revin cuvintele, mai dau odata edit si spun, dar putin probabil. Multumesc ca m-ai anuntat, si sper sa o faci in continuare happy2

BTW... abia acum ma mandresc... PRIMAAAA!! nr1

Ce onoare pe capul meu happy2

Ciau-Ciau si spor la scris kiss

Kiddo te pupaceste duuulce de tooot kiss

I was here... ^_^

dau edit dupa ce citesc :D

EDIT:

Gata, am terminat! A durat ceva mai mult, caci a intervenit o mica trebusoara ce trebuia s-o rezolv, facandu-ma sa amanc cateva minute citirea perspective lui. Acum, despre capitol nu pot sa spun decat ca nu mi-a ajuns. Mai voiam, caci cu fiecare rand pe care-l citeam deveneam din ce in ce mai curioasa sa aflu ce se va intampla. O mie si una de intrebari au inflorit in mintea mea, avand toate o nevoie disperata de raspunsuri, pe care numai tu le poti oferi in capitolul urmator. Sunt prea interesata sa aflu ce s-a intamplat in trecut intre Sasuke si Sakura, de ce s-au despartit si ea a ajuns in patul lui Naruto, de ce au incercat Naruto si Sakura sa-l omoare pe Sasuke. Mda, cred ca crima referitoare la Sasuke ma intriga cel mai tare, caci am o multitudine de variante in cap, tot felul de motive, dar sunt cap 99% sigura ca ceea ce vei scrie tu va fi total diferit fata de asteptarile mele, sunt convinsa ca ma vei uimi. Ai niste idei de-a dreptul fantastice, care ma iau tot cam tot timpul prin surprindere.
In primul rand, acum chiar nu ma asteptam ca Sasuke sa fie atat de hotarat s-o recapete pe Sakura; de fapt, nu mi-as fi inchipuit niciodata ca se va gandi atat de mult la ea. Iar Naruto, felul cum a reactionat, nu ma asteptam. As fi crezut ca va incerca sa para indifferent sau ceva. Si Sakura m-a dezamagit, intr-un fel, decidandu-se sa se intalneasca cu Sasuke. Credeam ca nu va face asta nici moarta, ca nici nu-I va pasa de invitatia lui la cina.
Nu stiu daca ti-am mai zis, dar chiar nu ma asteptam sa scrii atat de genial. Iti ador modul de-a scrie, este pe placul meu si, intr-un fel, imi cam aminteste de al unei autoare fenomenale. Clar, daca nu e luat locul deja, devin fana ta numarul 1, caci pur si simplu ma faci sa ma indragostesc de creatia asta a ta. Nu mi se intampla foarte des asta, iar cand mi se intampla nu prea-mi place s-o recunosc, dar chiar trebuie sa-ti spun ca te admir si ca te invidiez pentru ceea ce scrii. Ficul tau este in topul meu de ficuri preferate, caci ma uimesti cu fiecare capitol pe care-l creezi. De exemplu, in acest capitol, mi-a placut foarte mult descrierea de la inceput, felul cum ai legt cuvintele a fost magnific in love

Ziceai tu in introducere ca ti-a iesit o mare porcarie, dar te asigur ca nu este deloc asa. Ai facut o treaba extraordinara! Sa nu mai spui vreodata ca nu ti-a iesit bine, caci n-ai deloc dreptate; este nemaipomenit ceea ce-ai scris in love

Vreau cat mai repede sa aduci capitolul 5... sunt curioasa si cum se va numi, caci iubesc titlurile pe care le pui capitolelor; atat de misterioase, potrivite, simple si interesante, incat ma oblige parca sa citesc cat mai repede cu putinta. Si, desigur, imi doresc sa-l faci muuuult mai lung decat acesta, caci niciodata nu mi se pare a fi indeajuns incat sa-mi poata potoli o mica particica din cantitatea extrema de sete de lectura de care dobandesc.
Mai voiam sa-ti zic ca mi-ai dat o idee, si anume PMU. Iubesc cum suna abrevierea asta lough

E mult mai simplu decat sa scriu tot timpul Puterea mintii umane. Cred ca de-acum in colo am s-o cam folosesc dap !

( Mda, aceasta parte din comentariu n-are nicio legatura cu capitolul, ori cu ficul, dar trebuia sa-ti multumesc si cred ca mi-era un pic cam lene sa iti dau un mesaj privat pentru asta. )
Iti multumesc enorm pentru anunt, chiar daca m-as fi uitat imediat sa vad daca ai postat nextul. Am mai facut asta odata, cand ai primit un comntariu si, ca o obsedata ce sunt, m-am napustit cu imprudenta la fic sa fac daca ai pus capitolul urmator. A fost o mare dezamagire sa vad ca nu era niciun capitol, caci muream sa-l citesc. Speeeer din tot sufletul ca vei adduce cat mai repede cu putinta capitolul 5, deoarece deja nu mai resist asteptarii, curiozitatea mea inegalabila intrecandu-si limitele.
Iti urez cat mai mult spor la scris, o tona de inspiratie si idei nelimitate, ca sa concepi cat mai repede nextul. Si iti mai urez si success la teze... ai zis ceva de ele la raspunsurile la comentarii dap !

Paaaaa

Inca un nou fic venit din partea autoarei care ma inspira si uimeste cu fiecare secunda petrecuta citindu-ti uimitorul fic . Imi pare bine ca cineva a abordat o astfel de tema cu detectivi de pe timpurile vechi si un criminal pshihopat care vrea sa omoare tot ce sta in cale . Este un fic pe placul meu . Este misteriios , fascinant si sa nu mai zic de interesant . Sasuke este atat de elegant si are o aura foarte misterioasa . Sa ma anunti la next .

Deci, deci, nu am decat cuvinte de lauda pentru ficul asta. Sa-nteleg ca Sasuke o s-o ucida pe rozalie daca nu o sa fie a lui ?(cam asa suna). Descrierea e ok, dialogul imi place la fel de mult si ma bucur ca Naruto a aparut si el pe aici <3. Dar dar dar! De ce e asa de scurt capitolul?! Tu chiar ne urasti? :))) Ma asteptam ca in cap. asta sa povestesti cum si ce se intampla la restaurant. Eh, se pare ca o sa mai astept o vreme. Sa ma anunti la next. Ciusss and kissez ~ kiss

Wow..

Cum au spus si ceilalti, nu m-am asteptat la asemenea descrieri, dialoguri, pana si firul narativ este perfect, nimic de comentat. Esti scriitoarea mea preferata, oficial si chiar daca ai mai putine comentarii decat ai merita, sa nu te lasi... Stii ca lumea se uita la rang mai intai, nu la talent... dap !

Si tu ai talent cu carul!!! Partea de inceput si mai ales fraza cu "se uita la noi cu o aroganta zdrobitoare" a fost cireasa de pe tort, ca tot ma uit la masterchef :)) astept cu sufletul la gura urmatorul capitol , pentru ca presimt ca va fi o situatie incendiara. Te kiss

Buna!
Am trecut si eu pe la ficul tau tarziu, rusine sa-mi fie! Imi place la nebunie descrierea si dialogul e palpitant! Sasuke vrea s-o ucida pe Sakura daca nu va fi a lui?! Nu ma asteptam ca Sakura sa planuiasca cu Naruto sa-l ucida pe Sasuke.... Ma asteptam sa apara in acest capitol cina la Lion dintre cei doi. <3 Astept nextul si te rog anunta-ma cand il pui! Kiss! kiss

imi place fic-ul tau foarte mult, este in topul meu de picuri preferate. m-ai bagat un pic in ceata cu faza cu Naruto, nu pot spune ca mult, dar ceata asta mi-a starnit curiozitatea. ideea e magnifica n-am mai intalnit-o si asta ma bucura ca nu te-ai luat dupa cum fac toti ceilalti, abia astept next-ul , este primul fic pe care l-am citit pe forum si deja imi place la nebunie. spor la scris.

Buna Kit. Imi pare rau ca am ajuns atat de tarziu pe la ficul tau, doar ca m-am luat cu alte treburi si am uitat. Stii ca imi place cum scrii si cum iti descrii personajele, ai un stil foarte bine definit si imi face placere sa citesc ceva scris de tine ori de cate ori am ocazia. Imi place cum gandeste Sasuke, pe de-o parte este un gentleman fara cusur, iar pe de alta parte e un drac impielitat cu ganduri nu tocmai ortodoxe. Draga Sakura, pregateste-te, te asteapta caleasca ce te va duce in inima Iadului. Oricum, astept sa vad ce ganduri malefice ii mai trec lui prin minte. Spor la scris in continuare. Te pup. :*

Am citit si rascitit ficul acesta de peste 30 de ori si nu mi-am putut stapani intrebarea: unde naiba-i next-ul? sunt genul care citeste mereu tot de pe forum , darc care nu lasa comentarii, cauza fiind lenea obsesiva. Ce inseaamna psihologie si piatra fara zid, desi adaptate, sunt superbe, dar AGOS le pune capac. :)) imi place la nebunie! unde-i next-ul ala, ca nu mai pot suporta mult! te astept sa ne descrii cina dinte cei doi protagonisti la Lion si secretele strivitoare pe care le-a aflat Sakura despre Sasuke in timp ce el pleda ca si mort.

Kate la tastatura! In primul si in primul rand, si sa ma ierti pentru asta, nu cumva Sasuke uita ceva legat de berea aia blonda?! Trebuie s-o imparta! Cu MINE!!!! Specia masculina are nevoie de memorie cibernetica noua.... In adevaratul prim rand acum... IERTARE!!!! Ar fi trebuit sa trec acum secole pe aici, dar... chiar n-am scuza. In ultimul timp nu mai am scuze. Eu ar trebui acum sa mai lucrez un test la romana sau la mate, dar nah! Branza buna-n burduf de caine! Cine sa mai comenteze la ficurile tale?! Si stai linistita, ca nu te invinovatesc pentru nimic! M-am ocupat si de teste, ca sa nu ma ia profesoarele la rost. Si acum, ca sa nu ma iei tu la rost, ma ocup de AGOS. Cum suna? Mie-mi da o senzatie interesanta. La fel ca atunci cand ascult Heart Attack a lui Demi. Zau, parca as avea atac de cord cand o ascult, dar sa nu intram in detalii! Mii si milioane de scuze pentru ca vin abia acum la fic si miilioane si miliarde de laude pentru mintea ta criminala! Oficial m-am indragostit de AGOS la maxim! Sper sa-mi poarte noroc! Huh! * Amintiri! * ( Ce acum?! Vreti flashback din viata mea?! Nu vi-l tastez! Mi-i o lene... Si nu-i treaba voastra! ) Mmmm!!! De la ficul tau am o pofta de ciocolata! Unde-i Choco (: ??? Mi-e cam fomica! Hehehe... Sunt asa rea! Cam atat am avut de spus...momentan. Sa aduci repede-repejor nextul si sa ma anunti si pe mine, da, Kit? Te dulce de tot! Spor la scris! Ja ne!

Hei am ajuns si eu pe la ficul tau si imi place foarte mult...

Chiar daca nu sunt toate lucrurile clare inca...sigur le inteleg eu pe parcurs...

Anunta-ma si pe mine la next! Vreau sa vina mai repejor!

Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!!