A wicked desireCapitolul 1 (partea I)
Din prespectiva lui Sakura:
Vantul bate usor printre crengile inghetate de chiciura depusa azi noapte. Imi canta melodios ungandumi urechile cu fosnetul frunzelor moarte de pe asflatul rece , pasul apasat al persoanelor grabite strica magia serii devenind zgomotul enervant al gurilor spurcate si nelipsitele tocuri ale doamnelor si domnisoarelor de bani gata care te zgaraie usor dar letal pe timpan oblingandu-te sa duci mainile la urechi . Oameni de azi prea superficiali si lipsiti de cei sapte ani de acasa invatate de fiintele cu numele de "mame" sau dus pe apa sambetei , onoarea e plecata pe plaiuri straine si bunatatea moarta odata cu disparitia adevarului . Acum noi oameni suntem condusi de minciuna si lacomia banilor nelipsiti , nu mai gandim limpede si actionam ca niste roboti fara pic de scrupule programati pentru un singur scop sa ne distrugem pe noi insine fizic cat si psihic . Fizic ne distrugem simplu si rapid tigari , droguri , implanturile . Noi rasa feminina mai nou ne punem silicoane sa avem sanii cat ugerul vaci si ne injectam in buze cu pretextul ca " sunt prea mici" sau ca "iubitul vrea sa fiu cea mai frumoasa din lume" si cea mai tare faza ca " nu am incercat niciodata si vreau sa vad cum e" . Serios?
Pentru unii oameni prostia nu este o scuza , aceei oameni is genul de oameni care prostia este apararea lor , un scut imaginar care din el sae formeaza superioritate si nesimtirea .
Vantul a inceput cu mai multa forta dadandu-mi jos gluga ce o purtam pe cap lasand la iveala o nuanta nu prea obisnuita dar totusi vesela rozul . Parul imi cade in valuri pe spatele acoperit de materialul negru al hanoracului , capul mi-l las pe spate dezmortindu-l umpic din pozitia dreapta ce o purtam si ramasa din cauza gandurilor ce imi invadau mintea fara scapare . Ma uit prin jur si vad ca multimea de oameni disparusera si gurile nu se mai aud am ajuns insfarsit in fata blocului gri pardon odata ce a fost gri acum este pictat in tot felul de culorii si desene cu forme ciudate la baza cladiri stau de trei anii de cand mam mutat aici le faceam in serile calduroase de vara cand eram suparata si viata parca nu avea un sens . Si nici acum nu are vrun anumit sens dar incep sa prind speranta de cand s-a mutat vecina de langa mine , viata a prins un fel speranta minuscula decat telenovele ce se difuzau la ei in apartament cand sotul ei o batea crunt incat mi se face mila ... dar mai bine ea decat eu . Asa e viata cruda cu cei buni si dreapta cu jigodiile bogate , stiu ce inseamna sa treci prin furcile ei , cum sa induri in locul celorlalti sperand ca intr-o zi vei primi recunoasterea si multumirile lor dar esti rasplatit cu jigniri , barfe , abuzuri din partea celor ce ii credeai prietenii cabd defapt iti erau dusmani inascuti . Asa imi vad viata , una nu prea demna de trait pentru un nobil dar demna de un nimic ca mine si asa cursul ei ma schimbat in ceva nu prea "frumos" pentru unii dar perfect pentru mine.
Privirea mi se catara pe geamul odata vibrat de tipetele vecinei ce sa mutat . Un afis frumos de culoarea alba pus pe geam acopera sticla devenind opaca pe el este scris de mana " De vanzare " dar peste cuvinte trece o linie groasa de marcar negru si sub cele doua cuvinte scrie cu rosu "Cumparat" . Bun ... dar de catre cine?
Cine ar fi atat de dement sa cumpere un apartament in cel mai periculos colt al orasului prea numit " Cartierul Consacratilor" cred ca ii place la nebunie viata si nu stie cum sa isi ia singur firul . Tot soiul de matahale libidionoase si taraturile orasului se aduna cu toti formand " coltul vesel" al periferiei orasului , aerul e poluat de catre deseurile ce zac pe jos cerand o mana de ajutor sau mai mult drog pentru a face fata asprimei din seara asta , ochii lor ard in flacarile iadului ce se dezlantuie in seara asta . Imi dezmetecesc umerii facand niste miscari circulare si imi troznesc gatul semn ca era incordat , pupila mea mai trece peste afisul de la etajul patru intrand apoi in intunericul blocului . Trupul pluteste in besna cladirii ,mana mi se ridica facand contact cu peretele rece al cladiri , ecoul pasilor mei se aud ca o melodie nesfarsita printe holurile de beton .
Simnt un buton ce imi apasa palma semn ca am gasit calea mea de lumina apas tare scotand un sunet nu prea incantator pentru auzul meu . Mainile le duc in jurul ochilor frecandui cu defetele ploapele ce ascundeau crudele alge . O culoare atat de inspaimantatoare incat poate devora sufletul inchis in om , ochii acestia ascund fiecare lacrima amara , fiecare sentiment , fiecare gand necurat sau nebun al eului meu intern , mi se deschid brusc si singura culoare imi sare in ochii bejul murdar peretilor odata albi ai cladirii in paragina , un sir de scari late in jur de douazeci si patru continuuate de o bara de sustinere din fier ce a prins rugina , tavanul prafuit cu cte un bec care lumineaza slab plafonul care iti da senzatia de interogatoriu intr-o sectie de politie . Pasii mei se opresc in fata unui prag cu un covoras maro , prafuit si putin rupt la varfuri imi ridic capul si privesc printre firicele de par roz usa din metal ce are acelas numar gravat pe o placuta din fier " 34" numarul cel stiu de trei ani . Imi apropii mana de clanta aurita dar atunci usa mi s-a deschis in fata dand bot in bot cu acel chip ce il cunosc de o vesnicie , aceea privire blanda imbinata cu dementa pura , acel zambet vesnic ce imi incanta privirea lasand la iveala dintii albi si respiratia de emnta ce imi bate in fruntea plata dadandu-mi fiori in intregul trup zguduindu-ma in propriul copr vrand sa ies din transa golanului meu .
Acela era ....
Buna asta e primul meu fic , stiu ca nu este reusit dar sper sa va multumesc cu atat , astept comemtariile voastre si va rog nu va sfiiti orice comentariu e bun venit >:D< . Va pup si ne vedem la partea a II a :)
Localizare
acebook
Nr. mesaje
Reputatie
Subiect: A wicked desire 
Mar 24 Dec 2013, 12:37
