Pe Aripilie Muzicii

Pe aripile muzicii

Capitolul 1

Muzica este o metoda minunata de relaxare. Te ajuta sa meditezi la tot ce vrei sa faci pe viitor. Muzica este un dar nepretuit, o comoara a civilizatiei umane. Eu sunt Sakura, o fata simpla, amuzanta si iubareata. De cand eram mica, mama mea mi-a remarcatul deosebitul talent in muzica. Ea crede ca vocea mea este minunata si ca as putea-o intrece chiar si pe Christina Aguilera, cantareata mea favorita. Intr-o zi mi-as dori sa ajung ca ea: bogata, frumoasa si talentata. Visele se pot indeplinii, asta doar daca ai incredere in tine, si lupti pana la capatul puterilor.
Parintii mei ma trateaza ca pe un copil, dar nu este asa! Pot sa am grija de mine, imi pot construi o familie si pot muncii pentru a castiga un banut. M-am nascut in U.S.A mai exact New York- o foarte mare metropola a lumii . Un loc nu tocmai linistit dar destul de primitor. Seara, parca suntem in Las Vegas iar dimineata esti nevoit sa te trezesti din cauza traficului aglomerat .
Urasc persoanele care te vorbesc pe la spate, si care se considera ,,genii'' dar defapt nu au nici un fel de legatura cu acest cuvant.
Oamenilor cand li se pune,, pata" pe un anumit lucru atunci nimeni nu mai poate intervenii. Toata lumea e incapatanata si toti se cred perfecti dar nu este asa.

Pentru mine, baiatul potrivit ar trebuii sa fie cam asa: sa aiba un deosebit simt al umorului, sa stie cum sa trateze o fata. Ca tot venind vorba de tratat , noi fetele avem pareri diferite fata de voi baietii. O fata crede despre un baiat ca este dragut in timp ce baiatul crede ca este ,,buna". Urasc lucrul asta! Hello baietilor treziti-va ! Nu suntem niste lucruri simple, suntem printese! Cu ajutorul sarmului si al delicatetei noastre v-am dat pe spate. Tratati-ne ca pe stapanele vietii voastre si respectati-ne.
Trebuie sa ai grija de o persoana cata vreme o ai caci la despartire vei regreta ca nu i-ai acordat la fel de multa atentie pe cat ti-ai fi dorit.

Stau linistita in camera mea si deodata mama ma cheama in camera sa discutam despre un lucru,, important". Nu imi spusese chiar despre ce e vorba dar totusi cred ca este important.
Am primit o veste minunata. Mama a spus : "Draga mea Sakura, acum ai crescut si esti majora. Este timpul sa iti gasesti propriul drum. Eu si tatal tau te vom sustine mereu draga mea. Du-te in lume si arata-ti semnificatia ta pe acest pamant"'
O veste destul de ,,wow'' ca sa zic asa. In sfarsit nu ma mai cred un copil. Mereu mi-am dorit asta si se pare ca s-a implinit . Chiar daca asta e tot ce imi doresc ma simt totusi atrasa de locul acesta cu toate defectele si calitatile lui. E locul unde am copilarit si imi este greu sa ma despart de acest loc, caminul meu.
Voi trece si peste asta! Sloganul meu: Fii tare, fii curajos si vei invinge deci sa-i dam drumul.

Ma duc in camera si incep sa imi fac bagajul. Nu am prea multe haine deci ar trebuii sa fie destul de usor de carat. Aa da era sa uit de ursuletul meu: Macklemore. El a fost primul meu prieten de cand eram mica si l-am primit de la bunica mea Ecaterina cand m-a luat cu ea la targ. O iubesc foarte mult pe bunica mea si nu mi-as dori sa i se intample ceva rau. Acum ceva timp mi-am cumparat un telefon, il iubesc mult pentru ca am muncit pentru el cantand si o sa il iau cu mine.
Imi iau adio de la mama , de la tata si cu lacrimi in ochi pornesc la drum.
Dupa ce merg vre-o doua ceasuri trece o femeie sarmana pe langa mine. Pare infometata si foarte trista asa ca ce-ar fi sa o ajut? Caut in bagajul meu de calatorie ceva de mancare dar nu gasesc nimic altceva decat o paine. Imi opresc si eu jumatate iar cealalta jumatate i-o dau femeii. Chipul i s-a inseninat imediat si cu un simplu ,,Multumesc'' mi-a umplut inima de fericire. Avea un sac pe care il cara dupa ea. Parea foarte greu si cred ca a pornit de mult la drum.
Ma intreaba daca doresc ceva din acel sac, iar eu ce i-as putea raspunde. Am refuzat-o dar se intristase imediat la auzul acestor vorbe. Ca sa o fac fericita, caut prin acel sac si gasesc un pieptene destul de dragut, negru. Imi iau ramas bun si imi continui drumul.
Mi se face sete si caut in bagajul meu niste apa, dar sticla mea s-a golit de ceva vreme. Spre norocul meu am gasit o fantana in apropiere. Vad o pata pe pieptene asa ca il spal. Ce surpriza uimitoare! Pieptenele este foarte frumos. Se pare ca acea culoare neagra era din cauza prafului. Ar trebuii sa caut femeia si sa i-l dau inapoi dar nu voi mai gasi drumul inapoi.
Imi pun pieptenele in par si imi continui drumul. Ajung in fata unui panou pe care scrie: ,, Bun venit in New York'' adica am iesit din oras.

Mai merg inca vreo ora si ajung in fata unui han numit: ,,La Coquette''. Intru in han si este plin de oameni si muzica. Este exact pe placul meu. Ma duc si caut proprietarul acestui han. Intreb in lung si in lat dar in sfarsit dau de aceasta doamna numita ,, Andra Coquette'' .
Era foarte nervoasa din cauza ca nu mai gasea o fata destul de potrivita pentru a fi solista. Aceasta este o sansa de neratat asa ca imi fac curaj si ma recomand doamnei Andra.
Aceasta este cam nesigura in legatura cu angajarea mea. Aceasta imi spune sa ii fac o demonstratie si imi spune sa cant piesa ei preferata: Whitney Houston- I will always love you. Este o piesa destul de greu de cantat, asa ca am foarte mari emotii . Ma incurajez si incep sa cant.
Doamna Andra Coquette este foarte impresionata de mine si ma angajeaza numai decat. Spune ca vrea sa ma plateasca imediat ce imi incep treaba. Sunt foarte infometata de pe drum si ii cer doamnei Andra ceva de mancare. Ea, cu o atitudine de sefa urla numai decat si vin trei ospatari cu platourile pline de mancare.
E clar! Am dat de rai.
Doamna Andra mi-a oferit si o camera in care sa pot dormii cata vreme lucrez aici. Este incredibila!
Ma bag la culcare si astept cu nerabdare prima zi de munca.

Sper ca va place primul meu fanfic ;o3 chiar am avut inspiratie ca toti de altfel.. in primele capitole :o3 daca apreciati munca mea voi continua. Astept comentarii ! Cat despre descriere.. nu prea stiu cum m-am descurcat :D sper ca e cat de cat bine. pupici:*

Bună >:d<
Îmi place cum scri şi ideea.
Titlul m-a atras aici.
Se pare că Sakura şi-a găsit un serviciu.
Mă intreb dacă va fi mai blândă cu ea, doamna aceea decât cu ceilalţi angajaţi:))
Aştept next-ul şi sper că mă vei anunţa.

Buna! Imi place cum descrii, m-a atras primul rand cel mai mult.
Ce dragut un fic despre Muzica, mie mi se pare itneresant.
Se pare ca micuta Saku-chan are un serviciu.
Oare se va comporta mai bine cu ea decat cu restul angajatilor?
Anunta-ma cand pui next-ul

Imi place muuult. Astept capitolul urmator cat mai repede. poate treci si pe la ficul meu sa il citesti. Daca vrei https://sasu.forumgratuit.ro/t11084-furtuna-din-konoha kiss

*

*:*

Ma bucur ca apreciati munca mea, am ceva pentru voi ! :*

Pe aripile muzicii

Capitolul 2

Soarele bland al diminetii imi mangaie chipul cu o stralucire aurie si magica. Nu prea am putut dormii din cauza emotiilor. Azi incep cu adevarat lucrul.
Oare ma voi apropia mai mult de doamna Coquette? Oare ma voi descurca?
Ma ridic cu greu, din patul meu moale si ma uit in jur. Nu vad pe nimeni si ma simt speriata.
De pe coridorul hanului se aude o voce stridenta si autoritara. Cred ca este doamna Coquette. Este destul de simpatica, dar uneori ma sperie cu privirea ei infricosatoare.
Ma duc la bagajul meu si imi caut ceva de imbracat. Dupa ce ma imbrac, deodata imi suna telefonul. Era mama, cred ca este ingrijorata. Imi spune ca orice s-ar intampla, sa nu imi pierd cumpatul. Oare ce vrea sa insemne asta? In sfarsit, termin de vorbit cu mama la telefon si cobor in salonul principal. Era o zarva imensa! Tot locul este plin de adulti, copii si batrani. Deodata apare un barbat inalt, si cu mustata. Pe uniforma avea cusut un ecuson pe care scrie,, Henric Boregard''. Cu o voce la fel de stridenta ca a doamnei Coquette, imi spune sa ma duc in spatele scenei, si sa ma pregatesc de cantat.
Inspaimantata de glasul domnului Henric, ma grabesc spre spatele scenei. Acolo mai erau inca doua fete, pe nume Anabelle si Cynthia. Ele sunt dansatoarele hanului. Am inceput sa vorbim, si ca sa vezi avem foarte lucruri in comun. Si lor le plac florile, muzica si dansul la fel ca si mie. Se pare ca am devenit prietene bune.
O femeie simpatica imi aranjeaza parul. Imi da pieptenele jos si il da cu un fel de spary de culoare argintie. Este foarte frumos.
Imi cere voie sa mi-l puna in par, iar eu ma simt foarte respectata. Ma trateaza ca pe o regina si imi place asta. Imi daduse o pereche de pantofi, de aceeasi culoare cu pieptenele.
Cand sa imi bag un pantof in picior, deodata se trage cortina iar eu nu sunt gata.
M-am simtit atat de stanjenita, dar trebuia sa cant totusi. M-am incaltat cat de repede am putut si cu celalalt pantof si domnul Henric ma prezinta clientilor, spunand: ,, Bine ati venit la renumitul han ,, La Coquette'' in aceasta seara am o surpriza minunata pentru voi !
Aplauze pentru incredibila Sakura! ''
Eu ma inrosisem toata din cauza emotiilor. Foarte multa lume se uita la mine si se asteptau de la mine sa ii impresionez. Am dat frica la o parte si am inceput sa cant.
Totul decurge perfect! Cynthia si Anabelle danseaza minunat, iar eu sunt din ce in ce mai placuta de clienti. Cel mai mult le place piesa ,, Your body''- de Christina Aguilera.
Ma simt atat de bine , incat incep si eu sa dansez, cantand in acelasi timp.
Toti din salon au inceput sa danseze si sa cante impreuna cu mine .
Totul parea asa perfect, dar deodata doi barbati beti au inceput sa se ia de mine. Imi era foarte frica, sa nu patesc ceva. Abia se tineau pe picioare, dar trebuia sa le fac fata.
Unul dintre ei, s-a apropiat de mine si mi-a dat o palma. Ma doare atat de tare incat plang.
Imi ies din minti si scot pieptanul din par, pe care il arunc inspre el . Pieptanul il zgarie pe fata si se enerveaza mai rau.
Apare domnul Henric, si incearca sa ii potoleasca. Acestia il iau la bataie. Nu stiam ce sa mai fac. Parca toti disparusera din salon. Sunt foarte speriata!
Ambii barbati se apropie de mine, iar eu incep sa fug. Ei se tin dupa mine, iar eu arunc cu tot ce gasesc inspre ei. Unul dintre barbati ma apuca de picior si ma arunca pe jos.
Isi dadeau camasile jos, si incepeau sa ma sperie.
Deodata, un baiat misterios intra pe usa salonului. Avea la el o sabie stralucitoare. S-a luat la bataie cu cei doi barbati si i-a infrant.
Nu stiu cum ii pot multumi, acestui erou.
- Cum te numesti?
- Sasuke..
- Iti sunt recunoscatoare, Sasuke si sper ca ne vom mai intalni
-Daca ti-as putea multumi cumva... ( m-am rusinat toata)
Si intr-o secunda, Sasuke disparuse.
Dupa acest incidend, ma duc imediat si o caut pe doamna Coquette. Aceasta era in camera ei, uitandu-se pe niste poze. I-am povestit imediat ce am patit, iar ea mi-a promis adapost si mancare pe viata inclusiv salariul meu ca solista.
Incet incet ma imprietenesc tot mai tare cu ea, este foarte de treaba.
Inca imi sta gandul la acel baiat, Sasuke. Oare unde locuieste?

Imi place mult cum scrii si cum ne tii in suspans cu capitolele , te pricepi la scris astept capitolul 3 , si ioana iti voi citi si eu acuma ficul :)

:> Se pare că apare şi Sasuke prin peisaj.
Dar oare îl va găsi Sakura? Sau o va găsi el pe ea.
Ar fi avut mult succes Sakura dacă nu se băgau acei indivizi.
E chiar interesant.
Sper că mă vei anunţa de next.

No, Mentha.! M-am suparat! Adica eu ti-am zis sa ma anunti si tu ce faci?
Nu ma anunti?
Deci pana la umra fiucl tau va fi SasuSaku. Ma bucur.
Mi se pare promitator inceputul, desi sa fiu sincera chiar nu am mai vazut ideea asta.
Mama, Sasuke draga, ce cauti cu o sabie la tine? Ma inspaimanti din ce in ce mai mult.
Astept continuarea cu nerabdare.
Totusi, daca nu ar fi fost Mister Uchiha, cred ca Saku era deja vio**ta
Anunta-ma cand postezi urmatorul capitol.

Matabi was here

Buna dragilor, sunt foarte rapida asa ca va aduc si capitolul 3 :)) multumesc celor care apreciaza ficul meu, din nou :*

Pe aripile muzicii

Capitolul 3

Ziua de ieri a fost destul de incarcata. Sper sa nu mai patesc niciodata ce am patit. Doamna Coquette este intradevar de treaba, si este ca o mama pentru mine. Sunt putin speriata, sa cant azi dar nu am de ales. Trebuie sa imi continui munca indiferent de circumstante. Se pare ca pe coridor este din nou agitatie. Oare ce se intampla?
Imi iau niste haine pe mine, si ma duc sa aflu. Ma intalnesc cu Cynthia care imi spune ca doamnei Coquette i-a venit rau . Ma duc imediat sa vad cum se simte si sa aflu mai multe.
Ajung in fata usii camerei doamnei, si ciocanesc. Nu imi raspunde nimeni asa ca intru.
Doamna Coquette era foarte slabita si trista. O intreb ce a facut-o sa se simta asa dar nu-mi raspunde. Mi se umple inima de tristete cand o vad asa. Mi-as dori sa fiu o vrajitoare, ca sa pot face o vraja cu care sa ii dispara suferinta.
Intra in camera domnul Henric, imbracat in negru impreuna cu toti ceilalti directori ai hanului. Toata lumea era in doliu. Oare doamna Coquette a murit? Nu as putea suporta aceasta pierdere, e ca si cum as pierde-o pe mama, sau pe bunica sau pe oricare membru din familia mea. M-am atasat foarte mult de ea si nu ma pot gandi la asemenea lucruri. Inima mea e franta, si fara speranta.
Ii spun domnului Henric sa cheme doctorul, iar el sta in postura lui de soldat si nu imi raspunde. Practic toti ma ignora. Ea era cea mai buna prietena a mea.
Ma duc numai de cat sa gasesc un doctor bun, defapt cel mai bun doctor posibil.
Acest sat este foarte frumos si vesel, plin de oameni: copii de toate varstele, adulti si batrani. Ma intalnesc cu o fata destul de durdulie, ba chiar grasa. O intreb cum o cheama iar ea raspunde : Cosmina! Pare o fata destul de trista, asa ca o intreb ce o necajeste. Aceasta nu imi raspunde, si schimb subiectul intreband-o unde gasesc un doctor foarte bun in sat.
Ea spune ca ultimul doctor, s-a mutat in China. Lumea mea s-a prabusit la auzul acestor vorbe. Asta inseamna ca doamna Coquette va muri? Nu! Nu se poate!
Oare daca l-as gasi pe acel baiat Sasuke, m-ar putea ajuta cu ceva? Dar cum l-as putea gasi? Nici macar nu stiu unde locuieste.
Alerg cat pot de repede sa o prind din urma pe acea fata Cosmina, cu speranta ca poate il cunoaste pe acest baiat.
Strig cat pot de tare, sa ma auda dar ea are castile in urechi asa ca arunc o piatra in ea. Aceasta este foarte nervoasa, iar eu imi cer scuze.
Aceasta ma iarta, dupa care imi spune ca nu a auzit de nici-un Sasuke.
Nu prea mai stiu ce sa fac, ma simt confuza si pierduta. Ma intorc la han, cu speranta ca poate doamna Coquette si-a revenit.

Tot hanul este intr-o tristete profunda. Nici macar un sunet de fericire nu se mai aude. Toata lumea este trista , din pricina doamne Coquette. Oare daca ii voi canta cantecul ei preferat isi va reveni? Merita incercat.
Ii cer domnului Henric sa ma lase singura in camera cu doamna Coquette. Acesta refuza spunand ca vrea si el sa ramana in camera. Trag aer in piept, si incep sa cant.
Domnul Henric se uita foarte atent la mine, mai e putin si ii dau lacrimile. Oare sunt chiar asa de talentata? Nu am crezut asta niciodata despre mine. Mereu am vrut sa devin cantareata, desi mereu ma descurajam singura pentru ca nu aveam curajul necesar sa fac asta.
Se intampla o minune! Doamna Coquette se trezeste. Domnul Henric plange de bucurie, si fuge repede la doamna Coquette sa o sarute. Asta e destul de dragut. Ma duc si eu sa o imbratisez cu drag pe doamna Coquette, spunandui tot ce aveam pe suflet. Ea e singura mea prietena adevarata de aici de la han. Nu cred ca m-ar trada pentru nimic in lume.

Cosmina, vine la han spre mirarea mea si doreste sa discute cu doamna Coquette. Ma intreb ce are in gand? Am observat ca nu prea ma suporta chiar daca nu i-am facut nimic. Cu exceptia acelei pietre ... dar mi-am cerut scuze.
O conduc pe cosmina la usa camerei doamne Coquette. Le las singure, discutand in pace.

[ Cosmina a venit la han pentru a ii cere doamnei Coquette sa o dea afara pe Sakura, si sa o angajeze pe ea in loc. Aceasta ii garanteaza sinceritate si ii spune ca nu o va lasa pentru nimic in lume pe doamna Coquette]

Oare despre ce tot vorbesc acolo? Sunt foarte curioasa.
Discutia lor nu a fost prea lunga, dar cred ca precisa. Doamna Coquette ma cheama in camera ei, sa discutam un lucru ,, important"
Asta va fi a doua discutie importanta din viata mea. Oare vrea sa imi mareasca salariul? Ramane de vazut.
Cu mari emotii intru in camera dansei, cerandu-mi voie pentru intarziere. Aceasta imi spune cuvinte foarte frumoase urmate de un "dar". Doamna Coquette imi spune ca ma concediaza de la han, pentru ca a gasit o fata cu calitati vocale mai bune ca ale mele, si mult mai frumoasa. Nu imi vine sa cred ce aud. Doamna Coquette? Sa ma alunge? Oare cu ce am gresit... I-am dorit doar binele, nu am tradat-o vreodata. Daca asta crede ea, atunci sa ramana sanatoasa. Imi iau bagajul si plec.
Ma duc la domnul Henric, sa imi dea salariul pe o zi de munca, acesta fiind de 50 de dolari. Ce as putea face cu ei? Sunt atat de trista, incat izbucnesc in plans.
Ma simt ranita, tradata iar inima mea sufera amarnic. Ma simt pierduta intr-un abis de lacrimi si durere. Mintea mea se scalda in tristete. Viata este doar un vis. Vocul, apa, aerul, fericirea nimic din toate astea nu tin o vesnicie.
Ma duc sa imi fac bagajul, dupa ce mi-am luat banii. Izbucnesc din nou in plans.
Vad o umbra in spatele meu. Ca sa vezi, era Sasuke.
Ma intreaba daca sunt trista, ii raspund ca nu. Nu ma crede vazandu-mi lacrimile de pe fata. Se pune langa mine, si imi sterge lacrimile spunandu-mi ca totul va fi bine. Inima imi bate super repede. Dintr-o data nu ma mai simt la fel de trista. Cred ca ma indragostesc.
Il intreb unde locuieste, acesta raspunzandu-mi ca sta langa han, si ca ma va lua la el acasa daca voi ramane fara adapost. Este atat de dulce, ii cer numarul de telefon. Acesta mi-l da spunandu-mi ca ii place foarte mult cum cant. Chiar daca nu il cunosc de mult timp, ma simt atasata de el, si sper ca si el sa simta acelasi lucru pentru mine.
Ma ia de mana, si ma duce la el acasa. O casa nu tocmai mare, dar destul de primitoare. Acolo o intalnesc pe doamna Geisha, mama lui Sasuke. Aceasta imi ureaza bun venit, si imi spune ca ma va trata ca pe fiica ei.
Mi se umple brusc, inima de fericire dupa tristetea prin care am trecut.
Sasuke ma duce in camera lui, spunandu-mi ca va fi a mea pana cand imi voi gasi o casa.

Buna, Mentha! Iti mukltumesc foarte mult ca m-ai anuntat.
Capitolul a fost foarte frumos. Imi pare rau pentru Saku-chan, desi ma bucur ca de aici va incepe actiunea SasuSaku, pe care o astept cu nerabdare. Esti mult mai harnica decat sunt eu. Deci... Cred ca pe de o parte imi vine sa-i rup capul acelei Cosmina, iar pe de alta sa-i multumesc fiindca acum Sakura se va duce la Sakura. Ciudat... pe fosta mea cea mai buna prietena o cheama Cosmina.
Menthutza, nu-i nimic ca nu m-ai anuntat. Ma bucur ca ai facut-o acum.
P.S., Primaaa!

Matabi was here.

m-am gandit sa trec si eu pe aici
as distrug-o pe cosmina waiting

,dar mai intai i multimesc happy

sa ma anunti cand pui nextul

Bună >:d<.
Un capitol frumos.
Săraca Sakura, a dat-o afară pentru Cosmina.
Dar totuşi mă bucur că se duce la Sasuke.
Acţiunea abia acum începe.
Aştept următorul capitol.

Buna, dragele mele :) Incerc sa-mi mentin viteza postand un capitol pe zii, asa ca am pentru voi ceva!

Pe aripile muzicii

Capitolul 4

Frumoasele randunele ma trezesc cu ciripitul lor subtire si linistitor. Asta e prima mea zi la Sasuke acasa, ba chiar in camera lui personala. Ieri, doamna Coquette mi-a frant inima, inlocuindu-ma cu fata aceea grasa si rea, Cosmina. Credeam ca ne leaga o prietenie puternica, nu credeam ca ma va trada chiar asa, alungandu-ma ca pe o straina in strada.
Ma ridic cu greu din patul moale, si ma duc sa-l caut pe Sasuke. Nu este pe nicaieri, asa ca ma duc la mama lui sa o intreb.
Geisha, imi spune ca Sasuke a plecat in piata sa cumpere de mancare. Ma trimite si pe mine sa cumpar un condiment chinezesc, dar mie mi-e foarte lene ca sa plec undeva. Nu am de ales, trebuie sa ma duc.
In drum spre magazinul cu condimente, trec prin fata hanului "La Coquette". Doamna Coquette astepta pe cineva, cu o servieta in mana. Era imbracata foarte elegant, cu o rochie bleu si o palarie asortata cu o fundita in varf. Trec pe langa ea, dar nici macar n-o privesc in ochi. Mi-e scarba de ce mi-a putut face. Am avut atata incredere in ea, iar ea m-a lasat pentru Cosmina, care nici macar nu are habar de cantat.
Dintr-o data doamna Coquette ma saluta cu o voce destul de ciudata. Eu ma simt destul de confuza, asa ca nu ii raspund.
Doamna Coquette, imi spune ca a facut o greseala angajand-o pe Cosmina, si ca vrea sa ma reangajeze pe mine. Pai cum vine asta? Am avut foarte mare ingredere in ea, m-a tradat, m-a gonit ca pe o slujnica iar acum ma vrea inapoi? Am si eu mandria mea, si imi voi continua viata cu sau fara slujba ei.
Dupa ce o refuz pe doamna Coquette, imi continui drumul spre magazinul de condimente. Ma intalnesc cu Sasuke.
Era evident ca ascunde ceva la spate, dar oare ce e? Din pura curiozitate il intreb, iar acesta imi raspunde spunandu-mi ca este o surpriza. Incep sa ma tem cu privire la surpriza. Mi-a cam ajuns surpriza de data trecuta.
Ajung la magazinul de condimente, impreuna cu Sasuke care m-a luat de mana. Ma simt atat de ciudat, imi transpira palmele, imi bate inima foarte tare si m-am inrosit toata. Oare m-am indragostit?
Dupa ce cumpar condimentul, ne intoarcem acasa. Doamna Geisha este foarte mandra de mine si crede ca as fi potrivita pentru a fi nora ei. La auzul acestor vorbe eu si Sasuke ne rusinam la maxim, iar eu ca sa schimb subiectul ma prefac ca imi cade o furculita pe jos.
Doamna Geisha adauga condimentul la mancare, si ne serveste masa.

Dupa masa, Sasuke ma cheama in camera lui, fara a-mi spune despre ce e vorba. Cu foarte mari emotii, urc sus in camera, iar acolo nu este nimeni. Sasuke disparuse.
Ma duc sa il caut dupa pat, dar nu e nimeni.
- Bau! Te-am speriat?
- Aaa! Sasuke, credeam ca iar ai disparut!
- Cum sa te las singura?
Sasuke imi leaga o esarfa foarte frumoasa chinezeasca la ochi, si ma ia in brate pana afara. Nu mai vad absolut nimic dar este cu atat mai bine caci poate voi avea parte de o surpriza mai putin neplacuta.
Se aude un zgomot de galop, cred ca sunt intr-o caruta. Oare unde ma va duce?
Cu vocea lui calda si duioasa, imi spune ca nu mi se va intampla nimic rau, si ca ma va proteja pana la capat. Inima mi se umple de fericire la auzul vorbelor lui. Este cu adevarat foarte romantic, si avem foarte multe lucruri in comun.
Deodata zgomotul de galop se opreste, iar Sasuke ma anunta ca am ajuns. Imi da jos esarfa cu tandrete.
Ce surpriza minunata! M-a adus intr-o poiana plina cu flori si cu pomi infloriti. Este un adevarat vis!
Ma ia de mana si ma conduce la umbra unui copac, avand la el un cutit. Oare ce vrea sa faca cu el?
Dupa ce am ajuns la copac, Sasuke scoate cutitul . Se apropie de mine incet incet. Mi-e foarte frica. Poate vrea sa ma omoare. Spre fericirea mea, el sculpteaza numele noastre pe scoarta copacului. Cat de romantic! Sasu+Saku= Love 4 Ever.
Nu stiu ce sa mai zic, am ramas fara cuvinte.
Sasuke se apropie din ce in ce mai mult de mine si ma ia de gat.
Imi spune sa inchid ochii si sa ma las purtata de val. Ma saruta! Chiar nu stiu ce sa mai fac, sunt bucuroasa si ma simt foarte bine. Dupa primul sarut, eu il iau de asemenea de gat si ii trag o sarutare, de nu o va uita toata viata. El este uimit de comportamentul meu si spune ca sunt o fata speciala.
El nu este ca toti baietii, este aparator, romantic, iubitor si glumet. Il iubesc! Chiar daca nu il cunosc de mult timp simt ca ceva ne leaga.
Sasuke, imi cere din nou sa inchid ochii spunand ca mai are o surpriza pentru mine. Din nou, am foarte mari emotii. Oare ce-o fii?
Imi spune ca pot sa deschid ochii. Ce minunat! Doua coliere in forma de nota muzicala. Una este albastra, iar cealalta este roz. Imi spune ca aceste doua note muzicare, vor fii simbolul dragostei pe care mi-o poarta. Ma ajuta sa mi-l pun la gat, si ma saruta dulce, spunand ca sunt foarte frumoasa.
Totul parea perfect, cand deodata apare ....

Bună, merci de anunţ, sper că mă vei anunţa în continuare. Cât despre capitol, a fost frumos. Ce romantic poate fi Sasuke. Cei doi fac un cuplu drăguţ. Nu ştiu de ce dar eu cred că va aparea Cosmina:)),

Hey, buna draga Mentha. Multumesc de anunt. Paaai.... cum zice melodia "Ne place, ne place, ne place,place,place". Ce dragut a fost acel mic moment romantic,ok nu e mic,e chiar destul de mare... Pacat ca baietii din ziua de azi nu sunt asa de romantici. Asa cuml-ai descris tu pe Sasuke pana acum pare "the perfect boy", dar asta nu exista toti au un defect si abia astept sa-l aflu si pe al lui.Mama.... faza cu esarfa chinezeasca...Da le cunoaste Sakura de stie ca e chinezeasca. Sakura experta in esarfe. In caruta s-au dus? Mama... nu m-am urcat niciodata intr-una... da mi-am dorit ca-mi placea cum tot facea "hodoronc-tronc", ma rog asta nu mai conteaza. Acel loc unde a dus=o parea mirific.Imi place foarte mult. Anunta-ma cand postezi next-ul.

Uite ca ma trecut si eu pe la tine,chiar imi place cum descrii si cum te exprimi.Succes in continuare! a hug

apare.......... think

cine? nu ma mai tine in suspans si zi! angry

arcum capitolul imi place
ce romantic e sasuke in love

spor la scris si mersi ca m-ai anuntat thank you

P.S. scuze de intarziere sad

Citat :: Pe aripile muzicii

Capitolul 4

Frumoasele randunele ma trezesc cu ciripitul lor subtire si linistitor. Asta e prima mea zi la Sasuke acasa, ba chiar in camera lui personala. Ieri, doamna Coquette mi-a frant inima, inlocuindu-ma cu fata aceea grasa si rea, Cosmina. Credeam ca ne leaga o prietenie puternica, nu credeam("credeam" se repetă în aceeaşi frază şi sună urât. Ai mai multă grijă. ) ca ma va trada chiar asa, alungandu-ma ca pe o straina in strada.
Ma ridic cu greu din patul moale, (fără virgulă ) si ma duc sa-l caut pe Sasuke. Nu este pe nicaieri, asa ca ma duc la mama lui sa o intreb. ("pentru a o întreba", "sa o intreb" se aude urât.)
Geisha,(nu era nevoie de virgulă ) imi spune ca Sasuke a plecat in piata sa cumpere de mancare. Ma trimite si pe mine sa cumpar un condiment chinezesc, dar mie mi-e foarte lene ca sa (fără "ca", doar "să") plec undeva. Nu am de ales, trebuie sa ma duc.
In drum spre magazinul cu condimente, trec prin fata hanului "La Coquette". Doamna Coquette astepta pe cineva, cu o servieta in mana. Era imbracata foarte elegant, cu o rochie bleu si o palarie asortata(virgulă) cu o fundita in varf. Trec pe langa ea, dar nici macar n-o privesc in ochi. Mi-e scarba de ce mi-a putut face. Am avut atata incredere in ea, iar ea m-a lasat pentru Cosmina, care nici macar nu are habar de cantat.
Dintr-o data(virgulă) doamna Coquette ma saluta cu o voce destul de ciudata. Eu ma simt destul de confuza, asa ca nu ii raspund.
Doamna Coquette,(fără virgulă) imi spune ca a facut o greseala angajand-o pe Cosmina, (fără virgulă) si ca vrea sa ma reangajeze pe mine. Pai cum vine asta? Am avut foarte mare ingredere("încredere", nu "ingredere") in ea, m-a tradat, m-a gonit ca pe o slujnica(virgulă) iar acum ma vrea inapoi? Am si eu mandria mea, (fără virgulă) si imi voi continua viata cu sau fara slujba ei.
Dupa ce o refuz pe doamna Coquette, imi continui drumul spre magazinul de condimente. Ma intalnesc cu Sasuke. ("îmi continui drumul spre magazinul de contimente, unde mă întânlesc cu Sasuke" Sună mai bine, nu? Aşa ziceam şi eu.)
Era evident ca ascunde ceva la spate, dar oare ce e? Din pura curiozitate il intreb, iar acesta imi raspunde(virgulă ) spunandu-mi ca este o surpriza. Incep sa ma tem cu privire la surpriza. Mi-a cam ajuns surpriza de data trecuta.(surpriză-surpriză-surpriză. De trei ori ai repetat cuvântul. Din nou, se aude urât. )
Ajung la magazinul de condimente, (nu era nevoie de virgulă) impreuna cu Sasuke(virgulă) care m-a luat de mana. Ma simt atat de ciudat, imi transpira palmele, imi bate inima foarte tare si m-am inrosit toata. Oare m-am indragostit?
Dupa ce cumpar condimentul, ne intoarcem acasa. Doamna Geisha este foarte mandra de mine si crede ca as fi potrivita pentru a fi nora ei. La auzul acestor vorbe eu si Sasuke ne rusinam la maxim,("ne ruşinăm la maxim" este ceva ce spui în viaţa de zi cu zi, când eşti cu prietenii. Acel "la maxim" nu se potriveşte vocabularului ce trebuie utilizat în scrierea unui fic. E nevoie de ceva mai elegant.) iar eu(virgulă) ca sa schimb subiectul(virgulă) ma prefac ca imi cade o furculita pe jos. (Nu schimbi subiectul aruncând tacâmuri pe jos, aşa tragi atenţia. De exemplu: putea întreba dacă a cumpărat condimentul necesar, aşa schimba subiectul, sau ce mâncare găteşte.)
Doamna Geisha adauga condimentul la mancare,(nu-i nevoie de virgulă) si ne serveste masa.

Dupa masa, Sasuke ma cheama in camera lui, fara a-mi spune despre ce e vorba. Cu foarte mari emotii, urc sus in camera, iar acolo nu este nimeni. Sasuke disparuse.
Ma duc sa il caut dupa pat, dar nu e nimeni.
- Bau! Te-am speriat?
- Aaa! Sasuke, credeam ca iar ai disparut!
- Cum sa te las singura?
Sasuke imi leaga o esarfa foarte frumoasa(virgulă) chinezeasca la ochi, si ma ia in brate pana afara. Nu mai vad absolut nimic(virgulă) dar este cu atat mai bine(virgulă) caci poate voi avea parte de o surpriza mai putin neplacuta.
Se aude un zgomot de galop, cred ca sunt intr-o caruta. Oare unde ma va duce?
Cu vocea lui calda si duioasa, imi spune ca nu mi se va intampla nimic rau, (fără virgulă) si ca ma va proteja pana la capat. Inima mi se umple de fericire la auzul vorbelor lui. Este cu adevarat foarte romantic,(fără virgulă) si avem foarte multe lucruri in comun.
Deodata(virgulă) zgomotul de galop se opreste, iar Sasuke ma anunta ca am ajuns. Imi da jos esarfa cu tandrete. ("mă anunţă că am ajuns şi îmi dă jos eşarfa" Pui punct prea repede, urmează propoziţii scurte, iar şi iar, consecutiv. Mai pune şi virgulă sau leagă-le prin "şi", "apoi" etc...)
Ce surpriza minunata! M-a adus intr-o poiana plina cu flori si cu pomi infloriti. Este un adevarat vis!
Ma ia de mana si ma conduce la umbra unui copac, avand la el un cutit. Oare ce vrea sa faca cu el?
Dupa ce am ajuns la copac, Sasuke scoate cutitul . Se apropie de mine incet incet. Mi-e foarte frica. (virgulă, nu punct. Vezi? la genul ăsta de propoziţii mă refer, aici le puteai lega prin virgulă.) Poate vrea sa ma omoare. Spre fericirea mea, el sculpteaza numele noastre pe scoarta copacului. Cat de romantic! Sasu+Saku= Love 4 Ever. (Serios? Abia s-au cunoscut, explică-mi cum a apărut iubirea asta? Poate fi o atracţie, însă atât. O să detaliez asta la descriere.)
Nu stiu ce sa mai zic, am ramas fara cuvinte.
Sasuke se apropie din ce in ce mai mult de mine si ma ia de gat. (Popoziţiile astea doua, chiar nu înţeleg, de ce sunt scrise una sub cealaltă, când puteau fi aşezate consecutiv? Strică estetica. )
Imi spune sa inchid ochii si sa ma las purtata de val. Ma saruta! (Asta cu sărutul trebuia dezvoltată. "Mă săruta!" e banal. ) Chiar nu stiu ce sa mai fac, sunt bucuroasa si ma simt foarte bine. Dupa primul sarut, eu il iau(virgulă izolatoare) de asemenea(virgulă izolatoare) de gat si ii trag o sarutare, ("îi fur un sărut", nu "îi trag o sărutare".) de ("pe care", nu "de") nu o va uita toata viata. El este uimit de comportamentul meu si spune ca sunt o fata speciala. (Nu e nimic special în asta, din contră, e ceva firesc. Din nou, o să dezvolt la descriere.)
El nu este ca toti baietii, este aparator, romantic, iubitor si glumet. Il iubesc! Chiar daca nu il cunosc de mult timp(virgulă) simt ca ceva ne leaga.
Sasuke, (fără virgulă) imi cere din nou sa inchid ochii(virgulă) spunand ca mai are o surpriza pentru mine. Din nou, am foarte mari emotii. Oare ce-o fii? ("ce-o fi")
Imi spune ca pot sa deschid ochii. ("că îi pot deschide" Puteai folosi elipsa -figură de stil ce constă în suprimarea unei părți din enunț, pentru că este neesențială sau se poate deduce din context. În cazl de faţă: ochii. Aici ajută la eschivarea în cazul repetiţiei, deja ai spus "închide ochii" sau "deschide ochii" de trei sau patru ori în capitolul ăsta.) Ce minunat! Doua coliere in forma de nota muzicala. Una este albastra, iar cealalta este roz. Imi spune ca aceste doua note muzicare,(â2muzicale", nu "muzicare") vor fii ("a fi" la viitor, se scrie cu un singur "i")simbolul dragostei pe care mi-o poarta. Ma ajuta sa mi-l pun la gat, (fără virgulă)si ma saruta dulce, spunand ca sunt foarte frumoasa.
Totul parea perfect, cand deodata apare ....

Titlul - Nu mă atrage deloc, puteai găsi ceva mult mai interesant. Are o legătură cu textul, aici sunt de acord.

Ideea -Originală... nu este. Am impresia că este inspirată din filmul "Burlesque" în care joacă, ca personaj principal, chiar Christina Aguilera. Mă rog, sunt şi idei adăugate din căpuşorul tău, chiar majoritatea, ceea ce este bine. Totuşi, nu ai dezvoltat-o într-un mod deosebit, ai nevoie de întâmplări aparte, diferite, care să lase cititorul surprins.
Nu mi-a plăcut deloc cum ai început, aşa, ca la matrimoniale: Mă numesc Sakura, nu mai ştiu ce. Numele şi restul detaliilor ce privesc personalitatea protagonistei, dar şi a celorlalţi, reiese din descriere.

Descrierea -Ai mult de lucru, cel puţin la descrierea sentimentală. Am menţionat în corectarea capitolului că o să dezvolt acele probleme aici. Nu înţeleg cum de s-au îndrăgostit atât de repede, abia ştie cum îl cheamă. Este o atracţie, da, dar mai e mult până la dragoste. De asemenea, mutarea ei este prea lejeră, mai ales că a intrat cu o sabie în local -aici trebuie să gândeşti detaliile mai bine, logic. Nimeni nu intră cu săbii în baruri, cel puţin în secolul nostru, fără să fie dat afară, chiar gâdilat de poliţie.- deci nu mai povesti superficial. Nici pe caracterizarea personajelor nu te-ai obosit să o faci bine. Sasuke a spus că Sakura e specială, dar cu ce argument? Pentru că a găsit-o cântând în baruri, aproape bătută de nişte beţivi şi s-a dus imediat la el acasă, nu înseamnă că e specială. Dacă te-ai fi axat pe descriere, atunci situaţia ar fi diferită şi cititorul vedea acel special. Oricum, asta depinde şi de vârsta ta, dacă ai mai puţin de paisprezece-cincisprezece ani, chiar e ceva normal să nu înţelegi.

Acţiunea - Este grăbită, totul merge prea repede. Nu zic să stai la nesfârşit pe o idee, dar nici să o parcurgi atât de repede.

Dialogul -Destul de sec, trebuie lucrat mai bine.

Estetica - Faptul că scrii o propoziţie/frază şi apeşi pe ENTER, apoi începi de la capăt, este greşit. Trebuie să formezi paragrafe de şase-zece rânduri, pe care să le separi printr-un spaţiu. Titlul arată bine, dar font-ul nu, asta pentru că e îngroşat.

Greşeli de ortografie/tastare - Sunt destule greşeli, cea mai mare parte se datorează virgulelor. Ţi-am corectat capitolul, sper să vezi unde ai greşit şi să te ocupi şi de problema asta.

Exprimare - Normală, nimic special. Mai e mult de dezvoltat la ea, vocabularul tău este destul de limitat la cuvinte întânlite în viaţa de zi cu zi. Citeşte cărţi şi asta o să se schimbe. E nevoie de muncă.

Imi pare sincer rau ca nu esti multumita de ficul meu, incerc sa ma perfectionez sau poate nu ... de obicei dupa ce primesc critici ,, mi se taie " cheful de scris urmatorul capitol -.- O seara buna!

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.