Hey! Buna! Acesta este primul meu fic. Sper sa va placa.

Capitolul 1: Mutarea

Soarele rasare cu incetinitorul iar eu, o fata de 14 ani cu parul saten stau la fereastra si privesc rasaritul. Afara nu este nici bezna dar nici lumina....este ciudat.
Fara sa observ a sosit si mandrul soare pe cerul umpic intunecos. Se pare ca va ploua astazi. Ma duc la baie sa-mi fac rutina mea zilnica dupa care ma schimb intr-o bluza subtire cu maneci trei sferturi formata din verde si portocaliu si o pereche de pantaloni de pajama gri, aceasta este o imbracaminte de casa.
Am ajuns la masa unde ma intampina minunata mea mama cu mancarea ei delicioasa: 2 sandwichiuri si o prajitura. Dupa ce am terminat de mancat pornesc spre camera mea dar o strigare de la mama ma opreste,acea strigare are doar un cuvant si anume un "stai". Mama este un pic stresata si suparata. Oare ce a patit? Ii pun aceasta intrebare iar mama imi raspunde:
- Diana, am ceva foarte important sa-ti spun. Tu..tu nu esti fata mea si ma-mama ta te cauta si maine te muti la ea.
Ce? Ce naiba? Ce a spus este adevarat?
- Este o farsa,nu? Zi-mi ca asta e, te rog!
Si incep sa plang cu lacrimi asa de amare cand mama da din cap in semn de afirmativ. De ce nu mi-a spus adevarul? Aveam tot dreptul sa aflu ca ea nu este ma-mama mea a-adevarata. De ce mi se intampla mie toate astea? De ce nu pot fi si eu, macar o data"Diana fara drama"? Pentru ca asa sunt eu, plina cu necazuri.
"Haide Diana,linisteste-te si dute in camera ta sa-ti faci bagajul pentru plecare",imi spun singura dupa care imi ascult propriul meu sfat.
Imi scot pe pat toate hainele dupa care ma duc la mama ca sa-i cer sacose si geamantane unde pot sa-mi pun hainele. Ea mi le da si eu ma duc sa le impachetez dar mai intai imi scot o pereche de pantaloni scurti negri si un maieu albastru cu care o sa ma imbrac maine. Oare cum arata mama mea biologica? Si cati ani are? De ce m-a parasit? Chiar asa de nimic sunt incat si mama mea biologica m-a parasit? Asa se pare! Chiar sunt de rahat!
Incep sa plang dar de data asta doar 2 minute. Ce m-a facut sa ma opresc a fost faptul ca poate mama mea adevarata este o persoana buna. Sper sa fie asa!
A inceput sa se innopteze. Am terminat de facut bagajul dar acum trebuie sa imi iau ramas bun de la prietenii mei. Nu am multi dar pe cei care ii am sunt intradevar prietenii mei. Am doar 2 baieti si o fata ca prieteni. Amintirile pe care le avem vor fi pentru totdeauna intiparite in sufletul meu. Eu,Elena , Mario si Andrei suntem o gasca de skateri. Dr eu de astazi nu mai fac parte din gasca deoarece nu o sa mai pot sa-i mai vad in fiecare zi.
Il sun pe Andrei si ii dau vestea si el intai spune ca nu este nicio problema, ca putem fi amici la distanta dupa care imi da dreptate.
Dupa ce inchid telefonul incep sa plang si ma duc la mama ca sa plang pe umarul ei, pentru ultima data. Dupa ce mama ma linisteste mergem impreuna la masa de seara unde mancam, glumim si ne amintim de vremurile bune.
- Mai tii minte cand ai facut pipi pe tine? Aveai 3 ani!
- Mama!
Ce moment jenant! Dupa ce termin de mancat ma duc la baie dupa care ma schimb in pijamaua mea rosie ca sangele. Ma sui in pat, sting lumina si mintea imi zboara la amintiri. Nu prea am putut sa dorm noaptea asta. Am adormit pe la 2-3 dimineata.
Lumina nu intarzie sa apara. Soarele este foarte sus si eu m-am trezit printr-un tipat.
- Nuuu!
Am avut un cosmar. Mama mea biologica in vis era un fel de "baba cloanta". Doamne! Inca mai imi bate inima foarte tare. Linisteste-te! Sper sa nu fi trezit toata casa cu strigatul meu. Mama vine in camera si ma saruta pe frunte dupa care ma intreaba daca sunt bine si eu ii spun:
- Da, sunt, numai ca am avut un cosmar. Sper sa nu fie adevarat! Mama mea biologica era in vis o femeie batrana si foarte rea. Sti ceva,mama? Nu o sa mai ma uit la filme de groaza.
Mama ma saruta si imi spune "totul va fi bine"dupa care ma duc la baie si ma schimb in imbracamintea stabilita ieri.
Am ajuns la masa, o sarut pe mama si incep sa mananc salata de legume. Iami! Oare cum arata mama mea adevarata? Sper sa nu fie adevarat cosmarul meu! Ce naiba, Diana? Normal ca nu! Am terminat de mancat!
Se aude soneria de la usa! Probabil este ea! Nu vreau sa o vad acum asa ca ma duc alergand pana in camera mea si incep sa ascult la use ca sa vad ce vorbesc cele doua mame ale mele. Probabil mamei mele de a doua ii este foarte greu.
Se pare ca mama mea biologica este foarte tanara si ca m-a dat deoarece eu sunt actul unui vi*l. Doamne! Ce grozavie! Acum inteleg de ce m-a parasit. Pentruu ca avea doar 11 ani cand m-a nascut si deoarece eu sunt copilul unui violat*r. Incep sa plang zgomotos si ea intra in incapere si imi spune:
- Buna! Insfarsit te-am gasit!Te caut de 4 ani si uite-te esti asa mare si frumoasa. Nu-mi vine sa cred!
- Ce nu-ti vine sa crezi? Ca eu sunt actul unui vi*l? Asta,nu? De ce nu-mi spui ca ma urasti ca exist, de ce?
- Pentru ca nu-i adevarat. Eu te iubesc si te vreau alaturi de mine, scumpa mea. Da, intradevar ce mi s-a intamplat a fost oribil dar partea buna este ca tu ai venit pe lumea asta. Tu esti comoara mea.
Mama mea este o persoana buna. O intreb cum o cheama iar ea imi spune ca numele ei este Lola Volcan si ca numele meu va fi schimbat in Diana Volcan. Ce frumos! Volcan! Oau! Chiar ca eu cu mama suntem niste Volcan!
Ii spun sa ma ajute cu bagajul si ea asa face. Cred ca o sa ne intelegem!
- Deci, unde ne mutam?
- In Baneasa.
O imbratisez pe mama fara sa-mi mai dea nicio lacrima deoarece vreau sa ma vada ca o fata puternica dupa care ma urc in masina. Este un bmw decapotabil. Se pare ca este bogata! Super! Mama mea nebiologica plange! Ii fac cu mana si pornim la drum.
Dupa 40 de minute am ajuns in curte. Are o casa foarte frumoasa. Se vede ca este bogata. Sper sa-mi fie bine aici!

Capitolul 2: Loc nou
Am ajuns în camera mea de o culoare splendidă: mov (culoarea mea preferată). Îmi place cum este menajat dormitorul. Este pe placul meu. Oare de unde a ştiut servitoarea cum să mi-o facă? Probabil a ştiut deoarece mama ia spus şi asta înseamnă ca avem ceva în comun: menajarea unei camere. Super!
Încep să-mi despachetez lucrurile după care cobor la parter că să-i spun mamei să-mi facă cunoştinţă cu Băneasa. Adică să-mi arate locurile.
- Bineînţeles că o să-ţi arat locurile. Poate o să-ţi fac cunoştinţă şi cu nişte adolescenţi, draga mea.
Doar nu se gândeşte să-mi fac un prieten. Scarbos! Toate chestiile alea pe care le fac îndrăgostiţii îmi provoc doar greaţă. Deja îmi vine să vărs.
Am ieşit pe uşa după care pornim la "cunoasterea Banesei". După 5 minute de mers pe jos am ajuns într-un parc plin de adolescenţi.
- Diana! Vezi gaşcă din partea dreapta de la copacul acela? Din colectivul acela face parte şi Ivan, copilul unor prieteni ai mei. Ţi-am spus asta deoarece diseară el cu părinţii lui o să vină pe la noi.
Minunat! Asta-mi mai trebuia. Serios mama din prima zi?
Ne mai plimbam 5 minute prin parc după care ne întoarcem acasă.
Am ajuns în camera mea şi mă îmbrac într-o pereche de blugi kaki şi un maieu verde.
- În zece minute ajung!, îmi urlă mama în timpane!
Cobor jos dar nu înainte de a mă da cu fondul de ten pe unde am coşuri.
Am coborât la parter şi dintrodata se aude soneria de la uşa. Mama se duce şi invitaţii sosesc.
Băiatul este drăguţ la figura. Are părul negru şi este îmbrăcat cu o pereche de pantaloni trei sferturi negri şi o bluză cu mânecă scurtă albastră. Are ochii căprui. Este frumos!
Îi salut şi mă prezint după care mama băiatului spune:
- Deci, Lola ţi-ai regăsit insfarsit fiica. Felicitări! Diana, eşti foarte norocoasă să ai o mama ca Lola Volcan.
Se pare că este o femeie bună. Soţul doamnei ne spune să ne ducem în camera mea( eu şi Ivan). Îi raspund dând din cap afirmativ după care îl iau pe fisu în dormitorul meu.

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.