Nu ne lasa asa fara scene SASUSAKU. Macar in spiritul sarbatorilor ce au trecut pune next-ul. :))

Buna, dragelor! Am adus nextul, dupa cum vedeti si sper sa-l savurati la fel de mult cum l-am savurat eu cand l-am scris. :)) Am zis sa fac un lucru bun si sa postez nextul acum, inainte sa incepem semestrul II din Iad. Scuzati intarzierea, va rog. Sunt o lenesa. Kiss. 







      Sakura`s point of view.


      - Mamă, m-am trezit, ok? 
      - Nu, n-ai facut-o! a mârâit ea. Ridică-te din pat, Sakura. Acum.
      Mi-am aruncat plapuma roz de pe mine şi am sărit direct pe podea, dorindu-mi din tot sufletul s-o plesnesc pe mama din cauza faptului că m-a trezit şi că urma să suport o altă nenorocită de zi la şcoală. Am mârâit şi eu la ea şi i-am făcut semn să iasă din camera mea în timp ce îi analizam ţinuta bussiness purtată chiar şi la şapte dimineaţa. Părul şaten îi cădea în valuri pe umeri, abordase un machiaj simplu, dar care îi punea în evidenţă ochii căprui şi trăsăturile delicate ale feţei, iar rochia de un portocaliu pal -care auzisem că era foarte la modă în sezonul actual- îi îmbrăca frumos formele voluptoase. Am întors capul şi m-am privit în oglinda mare de lângă birou: purtam pijamale roz aprins, şosete verzi, iar părul îmi alunecase pe jumătate din ariciul cu care îl prinsesem înainte de culcare. Am pufnit, am trecut pe lânga mama care nu voia să mă lase în pace şi am intrat în dressing pentru a-mi lua uniforma. Cu scopul odată îndeplinit, am mers la baie şi am trântit uşa cu putere. Imediat ce m-am dezbrăcat şi am păşit în cadă, lacrimile au început să curgă dintr-un motiv prea familiar, dar am încercat să le ignor şi să­-mi termin duşul cât mai repede. Ca de obicei, mă pregăteam repede, astfel că în douăzeci de minute, eram îmbrăcată, machiată şi coafată şi aşteptam ca mama să pregătească micul-dejun.
      - Sakura, ajută-mă să pun masa, mi-a zis, fixându-mă cu privirea ei de gheaţă. Nu pot să cred că eşti atât de leneşă şi nepăsătoare!
      Super. Nu era una din zilele ei bune, ceea ce însemna că trebuia să se ducă să-l viziteze pe tati. Mă întrebam dacă şi-a luat calmantele în acea zi sau a decis să fie o scorpie şi să enerveze pe toată lumea.  Fără chef, m-am ridicat de pe scaunul tapiţat pe care stăteam şi am încercat să-mi dau seama în ce dulap se aflau farfuriile, tacâmurile şi alte ustensile pentru bucătărie, deoarece mami fusese nevoită s-o concedieze pe Maggie, servitoarea noastră, pentru a face cât mai puţine cheltuieli.
      -  Chiar nu o mai puteam păsta, mami? Chiar atât de gravă e starea noastră materială?
      -  Vezi asta, Sakura? a ţipat, ştiind că mă refeream la Maggie.  Aici era inelul cu rubin de la tatăl tău pe care a trebuit să­-l amanetez ca să plătesc avocaţii şi să­ cumpăr mâncare. Acum taci şi mănâncă.
      Am plecat privirea spre sandwich-ul pe care mi-l făcuse şi am început să mânanc încet, plângând. Mi-am cerut scuze, am luat încă vreo câteva înghiţituri şi am plecat spre şcoală. Trebuia să merg pe jos, deoarece mama concediase şi şoferul acum câteva luni din cauza lipsei banilor.  Am încercat să mă detaşez uşor de la persoana care eram acasă şi s-o recapăt pe cea dură şi fără inimă care eram la şcoală: o uşoară încruntare a sprâncenelor, o urmă de scârbă întipărită pe faţă, un zâmbet rece şi, ca să finalizez, mi-am aplicat un strat din rujul roşu fără de care nu puteam fi o nemernică pe bune. Mi-am atârnat gentuţa de braţ si am intrat în liceul Jeguk, căutându-le cu privirea pe prietenele mele. Imediat ce le-am zărit, am mers spre ele, zâmbindu-le şi întrebându-mă ce naiba îşi făcuse Ino la păr de îi stă­tea atât de bine.
      - Salut, tipelor. Câte inimi aveţi de gând să frângeţi azi? am recitat eu salutul nostru.
      M-am apropiat de dulapul meu cu scopul de a-mi scoate cartea de Istorie pentru prima oră, dar Ino m-a tras de antebraţ, deoarece voia să mă facă să mă întorc. Am privit-o iritată, iar ea s-a scuzat din priviri şi a rostit:
      - Cât de multe se poate. Bârfă s*xy: Temari şi-a pierdut virginitatea cu Young Do aseară în clubul tatălui ei. 
      - Nu se poate! Spune-ne totul. Cum a fost? am întrebat-o pe aceasta, realizând că doar eu mai rămăsesem virgină din grupul nostru.
      - Ciudat. I-a luat cinci minute până a reuşit să-mi desfacă sutienul, jur. 
      Am râs împreună cu celelalte de stângăcia tipului, iar eu m-am lăsat cuprinsă de sporovăiala lor, bucuroasă că prietenele mele îmi distrăgeau atenţia de la Situaţie. Prea curând, s-a sunat de intrare, iar Ino şi Temari s-au dus la Biologie în timp ce eu şi Ten-Ten la Istorie.  Şi-a dres glasul pentru a umple tăcerea care se lăsase între noi de când celelalte două fete dispăruseră, apoi a şoptit:
      - Cum mai merge Situaţia?
      Atunci când parinţii mei mi-au spus că tati va trebui să meargă după gratii, m-au chemat în sufragerie şi mi-au spus că avem o „situaţie”,de acolo pornind şi porecla. 
      -  La fel. Tata e tot la închisoare pentru evaziune fiscală, iar mama amanetează lucruri ca să putem trăi. Azi mi-a spus că şi-a amanetat inelul cu rubin pe care tata i-l dăruise la aniversarea de zece ani de căsnicie, i-am spus, muşcându-mi puternic buza.
      - Groaznic. Avocaţii ce zic?
      - Că n-au cum să-l mai scoată pe tati, dar vor încerca să îi micşoreze sentinţa.
      Am înghiţit în sec, încercând să-mi reprim lacrimile care ameninţau să-mi umple ochii şi am grăbit pasul, în speranţa că vom ajunge mai repede în clasă, iar Ten-Ten ar termina cu interogatoriul. Ştiam că nu avea intenţii rele, doar voia să se intereseze de mine şi să­-mi arate că îmi era alături, dar eu nu mai aveam chef să mai vorbesc despre toate nenorocirile din viaţa mea.
      - Cu Madara cum mai merge? m-a întrebat, făcându-mă să oftez uşurată datorită faptului că schimbase subiectul.
      Am zâmbit şi ca de fiecare dată când mă gândeam la iubitul meu, stomacul meu a fost invadat de o mulţime de fluturi. Madara era singurul lucru care m-a ţinut la suprafaţă în lunile de coşmar pe care le avusesem şi îi eram recunoscătoare pentru dragostea cu care mă trata în fiecare zi. Aveam o relaţie de un an şi jumătate care rezistase chiar dacă între timp el terminase liceul şi se dusese la facultate. Eu eram în ultimul an de liceu şi aşteptam cu nerăbdare să devin studentă ca să ne putem vedea în fiecare zi.
      - Madara e minunat. Vine astăzi să mă vadă. Nu ne-am mai văzut de trei zile, iar mie mi-e îngrozitor de dor de el.
      - Eşti aşa de norocoasă cu un iubit ca el, a oftat ea în timp ce păşeam în clasă.
      Ne-am aşezat în bănci, una lângă cealaltă, iar eu mi-am scos telefonul şi căştile din poşetă, dorind să ascult puţină muzică până venea profesoara de istorie. Însă Ten-Ten nu terminase cu întrebările, astfel că m-a tras de mâneca sacoului până mi-am întors din nou capul spre ea.
      - O s-o faceţi diseară?
      Atunci când am clătinat din cap, ea a mârâit, enervată şi a făcut câţiva elevi din primul rând să se întoarcă şi să se holbeze la noi. I-a privit rece, iar ei au revenit rapid la treburile lor, nedorind s-o provoace pe temperamentala mea amică.
      - Serios, Sakura, are douăzeci de ani. Sunteţi împreună de un an şi jumătate şi ţie încă ţi-e teamă să te culci cu el!
      Am negat, dar ea m-a întrerupt înainte să mai apuc să scot vreun cuvânt, astfel că am lasat-o să-şi termine ideea.
      - Ba da, îţi este. Te cunosc, Sakura. Nu va durea decât puţin, pe bune. Ţi-am explicat de atâtea ori...
      Înainte ca Ten-Ten să se lanseze din nou în monologul ei „Cum mi-am pierdut eu virginitatea”, profesoara de istorie a intrat în clasă şi a cerut să se facă linişte, făcându-mă să dansez de fericire mental. Imediat a început să bolborosească despre nu ştiu ce luptă de acum două sute de ani, iar eu m-am detaşat total, îndreptându-mi gândurile spre Madara. Mi-a fost mult mai uşor decât credeam să trec peste o altă zi de şcoală, dar ştiam că totul se datora faptului că urma să-mi văd iubitul în acea seară şi plăcerea anticipaţiei era mult mai mare decât plictiseala de la şcoală.
      Ajunsă acasă, am fugit până în dressing şi mi-am ales o rochie neagră, simplă, care se termina cu puţin deasupra genunchilor, dar avea spatele gol şi îmi contura superb silueta. Am asortat-o cu nişte cercei lungi aurii cu negru şi colier în aceleaşi culori. Ca ultim accesoriu, mi-am pus o brăţară de picior pe care mama mi-o cumpărase din Taiwan şi care avea câteva steluţe din argint prinse de ea, pentru a-i aminti prietenului meu clipa în care ne văzuserăm prima oară: focul de tabără al doamnei Aya, profesoara de muzică. Era primul foc de tabără al liceului la care participam, deşi terminam clasa a zecea, deoarece profesoara născuse un copil şi îşi luase concediul de doi ani. După atâta timp în care nu mai profesase, Aya era mai mult decât încântată să organizeze focul de tabără din prima seară de vacanţă. Astfel că am mers în pădurea din apropierea liceului, profesorii au aprins focul, iar elevii au pornit muzica, dornici să danseze în onoarea verii care tocmai începuse. Numai că anul acela era diferit, deoarece fusese organizat un  spectacol cu elevii talentaţi ai liceului nostru printre care eram eu şi Ino. Urma să dansăm în stil brazilian şi ne îmbrăcaserăm ca atare cu costume sclipitoare şi care lăsau la iveală foarte multă piele, iar eu purtam acea brăţară care în timpul dansului îmi căzuse. Nu observasem datorită faptului că toţi băieţii din şcoală erau hipnotizaţi de mişcările senzuale ale şoldurilor noastre, de ritmul muzicii şi de lumina pe care focul o răspândea peste întreaga scenă.  După ce terminasem dansul şi toată şcoala izbucnise în urale, Madara a venit la mine şi fără niciun cuvânt mi-a întins brăţara. I-am zâmbit recunoscătoare, iar el m-a prins de mână, mi-a făcut semn să fac o piruetă şi chiar înainte să mă opresc, m-a cuprins în braţe de la spate, şoptindu-mi:
      - Aş da orice să fii a mea. 
      M-a întors cu faţa la el de parcă eram doar o păpuşă aflată sub controlul lui şi mi-a sărutat încheietura, exact acolo unde se simţea pulsul, în timp ce mă fixa cu privirea pentru a-mi vedea reacţia. Mi-am muşcat buza în mod inconştient, iar el a zâmbit, ştiind că mă dăduse peste cap iremediabil. În următoarea zi m-a sunat, iar după o întâlnire eram deja împreună, convinşi că eram perfecţi unul pentru celălalt.
      Am zâmbit, amintindu-mi de acele clipe superbe care mă binedispuneau mereu, iar atunci când am auzit soneria, m-am grăbit să-i deschid uşa prietenului meu. În momentul în care l-am văzut, mi s-a tăiat respiraţia, şocată de cât de superb putea să fie: părul negru, care era puţin mai lung de umeri, îi îmbrăca faţa şi mă făcea să vreau să-mi trec mâinile prin el, ochii de aceeaşi culoare mă priveau plini de admiraţie, iar costumul cu care era îmbrăcat nu făcea decât să­-i scoată în evidenţa corpul puternic. M-a sărutat şi ca întotdeauna m-a făcut să tremur, iar genunchii mi-i s-au înmuiat în următoarea secundă. M-a susţinut, în timp ce rânjea încântat când observa că reacţiile mele sunt la fel de înfocate precum le ştia şi că el era singurul pe care îl voiam cu adevărat.
      - Şi mie mi-a fost dor de tine, mi-a şoptit când ne-am îndepărtat.
      Mi-a dat trandafirii pe care nu observasem că îi avea până atunci şi după ce i-am mulţumit, l-am condus către camera mea, dar el s-a oprit încruntat când şi-a dat seama că n-o aude pe mama pe nicăieri.
      - E plecată, i-am zis, înainte să întrebe. Îl vizitează pe tati, dar se va întoarce în câteva ore.
      A aprobat scurt din cap, ştiind instinctual că nu voiam să vorbesc despre asta şi a intrat în dormitorul meu. După ce am pus florile  într-o vază, i-am propus să ne uităm la un film, deoarece îmi fusese dor să stau pur şi simplu cu el, să petrecem câteva ore în linişte, ţinându-ne în braţe. A acceptat, iar eu am ales un film pe care îl cumpărasem special pentru acea după­-amiază târzie în care era prezentată povestea unei fete sărace care se îndrăgostea de un tip mai mare şi bogat. În final, protagoniştii au fost despărţiţi din pricina diferenţelor sociale, iar tipa se sinucidea. Adoram să văd filme care se terminau prost doar pentru că eu sfârşisem deja în braţele tipului pe care îl iubeam şi eram cum nu se poate mai fericită din punct de vedere sentimental.
      M-am pierdut în acţiunea filmului imediat ce acesta a început şi am trăit povestea odată cu personajele, plângând, râzând odată cu ei. In braţele iubitului meu, întinsă pe pat, simţeam că puteam să fiu eu însămi fără minciuni sau ascunzişuri. Când protagoniştii filmului au început să se sărute şi să se dezbrace reciproc,  nu mă mai simţeam deloc în largul meu. Eram încordată şi înfierbântată, iar când l-am privit pe Madara, am observat că şi el era în aceeaşi situaţie. Am încercat să­-i zâmbesc, dar nu mi-a ieşit prea bine, astfel că a rânjit şi m-a strâns şi mai tare în braţe. Mâna lui îmi aluneca uşor pe spatele gol, făcându-mi pielea de găină şi mintea să se întunece. L-am privit profund, apoi m-am întins şi l-am sărutat. A fost ca şi cum tot autocontrolul lui s-ar fi evaporat într-o secundă, iar el mi-a tras capul pe spate, sărutându-mă cu mai multă pasiune. Limba lui mi-a pătruns printre buze, cu o mână îmi mângaia faţa, iar cu cealaltă făcea cerculeţe pe spatele meu. M-am tras mai aproape de el, trecându-mi un picior peste trunchiul său, iar el a gemut în clipa în care l-am muşcat de buză. A terminat sărutul, m-a ridicat de pe pat şi m-a aşezat peste el, despărţindu-mi picioarele, iar eu am icnit puţin speriată când l-am simţit atât de tare între coapsele mele. Mi-a ridicat rochia şi mi-a scos-o pe cap cu uşurinţă, apoi şi-a desfăcut cămaşa cu mâini tremurătoare. Am zâmbit datorită faptului că nu numai eu îmi pierdusem controlul şi l-am ajutat să se dezbrace de pantaloni. Când şi ultimele bucăţi de material au fost îndepărtate m-am lipit de el, dornică să-l simt cât se putea de aproape. M-a aşezat pe pat, mângâindu-mă şi sărutându-mi fiecare centimetru din corp, iar eu încercam să prind o bucată de aşternut în palmă, să am un punct de sprijin în tot acel şuvoi de senzaţii. Atunci când trupurile noastre au devenit unul, am simţit o durere surdă ca un fel de arsură care m-a cam trezit la realitate şi m-a făcut să-l muşc puternic de umăr. Mă simţeam cu adevărat ciudat, invadată de el, dar atunci când el m-a sărutat, m-am concentrat pe acel sărut şi m-am lăsat purtată de el pe văile pasiunii.
      Târziu, m-am trezit speriată şi când am întors privirea spre cealaltă parte a patului am observat că Madara lipsea. M-am dus în baie, dar nici acolo nu era vreo urmă de el. De fapt, era ca şi cum n-ar fi fost vreodată acolo. Am coborât scările rapid şi m-am îndreptat spre bucătărie, însă nici acolo nu am întâmpinat alt rezultat. Madara plecase. Simţeam deja o teamă iraţională încolţindu-mi pieptul, aşa că am luat telefonul şi l-am sunat, dar mi-a intrat căsuţa. Am lovit cu pumnul în măsuţa din bucătarie, apoi l-am apelat din nou de încă două ori. Îmi pierdusem virginitatea cu el, iar el nu mai era acasă. Încercam să mă mint că era posibil să fi avut vreo urgenţă şi să nu dorească să mă trezească, dar în adâncul sufletului meu ştiam că el plecase şi că n-avea de gând să se mai întoarcă.

Multumesc frumos pentru PM! Capitolul asta...a fost genial din punctul meu de vedere   ,la fel ca si tine de asemenea. Am observat ca te-ai axat mai mult pe sentimentele Sakurei,fie de bucurie,fie de tristete sau de teama,ai reusit sa imi captezi atentia inca de la primul fragment. Asa autor ca tine,sa tot gasesti   . Abia astept sa aduci Next-ul,si sper sa nu intarzii! Te pup,si spor la scris!  

Doamne.
Tocmai ce am terminat de citit o manga care efectiv m-a facut sa rad ca o nebuna si nu pentru ca era amuzanta si acum dau de asta. Voi chiar aveti ceva cu mine. Nu prea am cuvinte pentru Sakura, nu mi se pare ca a fost naiva sau oricum altcumva, ci doar putin cam indragostita sau poate prea singura. In ambele cazuri, chiar mi-e putin mila de ea. Si, ca tot veni vorba, avem nevoie de Sasuke. Urgent. Dar sa-l lasam deoparte pentru moment. Cred ca l-as strange putin de gat pe Madara, desi cu jumatate de inima, caci efectiv nu ii gasesc vreo vina - desi pare evidenta - in toata povestea asta. Macar nu s-a comportant ca un nenorocit, zic. Oricum, Sakura a avut ghinion. Pur ghinion.
Asadar, draga mea, mi-a placut mult capitolul, a fost pe gustul meu, a avut cate putin din fiecare si mi-a trezit apetitul pentru ficul tau, asa ca sper ca vei scrie continuarea si ca o vei posta cat de curand. Te pup dulce. Spor la scris. :*

Hey, scumpo! Imi pare foarte rau ca am trecut tarziu, am n program incarcat. Am citit capitolul acum cateva zile, si nu-mi da pace. Nu ma asteptam ca Madara sa fie iubitul Sakurei, cu care sa aiba un act amoros. Nu stiu de ce a plecat, cred ca doar a folosit-o, dar voi vedea in capitolul urmator. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Te pup! :*