Sper sa va placa. Mie una imi place mult cuplul cu toate ca e cam nonconformist. Si nu prea am vazut Kakashi Sakura.

CAPITOLUL I
Cunostinte noi


Sakura po.v.

Cu siguranta in seara asta o vom face mai lata decat in restul verii. Asta daca e posibil. Pana la urma, la fiecare petrecere spuneam ca voi bea doar doua pahare, ca nu voi exagera cu tigarile si nici cu dansul si ajungeam sa ma trezesc a doua zi cu o durere insuportabila de cap, cu o ceasca in mana plina ochi de cafea neagra, simpla, mai amara decat scoala insasi, doar ca s-o iau de la capat la noapte. Dupa cum am zis, noaptea asta avea sa fie speciala: era ultima zi de libertate totala, pentru ca urma bucuria vietii mele: scoala. Ehh, nu ca m-ar opri asta din petreceri, nu, nici vorba, sa zicem doar ca le limitam pana pe la orele unu doua dimineata ca s-apuc sa mai dorm. Revenind la subiect, era vorba sa mergem o gasca mai mare de nebuni in “Drunks” pentru ca asta era la moda acum si sa sarbatorim inceperea noului an scolar. Ne-am adunat toti in fata clubului, vreo cinci fete eu, Ino, Temari, Ten-Ten, Hinata si frumosii cartierului Saske, Naruto, Neji, Shikamaru si Sai, toti in ultimele racneturi la moda, fuste cat mai scurte posibil, tricouri cat mai mulate – ceea ce ma facea sa zambesc cand ii aruncam priviri lui Sasuke – si de tocuri nici mai comentez. Ajunsi in inteior, barmanul ne saluta scurt, doar eram de-ai casei, si ne asezam la o masa lunga, intr-un colt. Eram cam plictisita, ma saturasem sa ma las agatata de toti fraierii. Asa ca am decis sa caut eu in seara asta o tinta.

Tocmai intrasera pe usa trei barbati. Primul pe la vreo 27 de ani cred, cu parul rosu, ciufulit, imi parea cunoscut. Cred ca ii mai vazusem mutra pe undeva. Avea un zambet straniu, care iti provoca fiori. Langa el, unul cu ceva ani mai batran, cu parul negru si sprancenele – pufnesc involuntar in ras- cat jumatate de frunte. Pare asa incezator si energic cand era clar ca nu avea sanse la nici o tpa mai rasarita. Pe al treilea nu puteam sa-l zaresc prea bine, statea cumva in spatele lor. Spre surprinderea mea, veneau spre noi. Roscatul arunca priviri intense, dar careia dintre noi? Sa fi fost vreun iubit de care sa nu-mi aduc aminte? Nu cred, n-am eu astfel de gusturi.

- Buna, creato ! A trecut ceva timp.
Nu mai era cazul sa intreb la cine a venit pentru ca buzele lui erau strans lipite de ale lui Temari. Desigur, ma prefaceam total neinteresata, in timp ca sorbeam linistita un cocktail, cand de fapt eram ochi si urechi. Daca ma uit putin in jur, prietenii mei se holbau pentru ca ..nu prea vezi des o tipa de 18 ani sarutandu-se cu unul cu zece ani mai batran.
-Mi-ai lipsit. De ce nu m-ai sunat? Temari parea sa-l cunoasca de ceva timp.

-Ahh, nu te supara, stii ca am fost ocupat cu olimpiada internatioanal de chimie..
- Macar ai facut ceva?
- Da. Am o eleva care a luat argintul.
O eleva? O eleva??? Deci e profesor?! Asta deja e prea mult.
-Oricum, ideea e ca am semnat un contract pe doi ani cu Tsunade. O sa te am la clasa, deci gandeste-te de pe acum cu ce ma mituiesti.

Nu mai avea rost sa fiu atenta. Incepura cu dulcegarii pe care nu vroiam sa le aud. Insa nu puteam crede ca Temari ar putea fi cu un prof si inca sa-l aiba, de fapt sa-l avem, la clasa. Daca conducerea ar afla ceva despre asta nu ar fi bine pentru nici unul din ei. Dar asta nu e treaba mea. Eu am venit sa ma distrez. Imi arunc ochii pe ultimul din cei trei, care imi starneste interesul. Are parul argintiu, ridicat in sus si poarta o masca care-i acopera jumatate din fata, iar corpul..e bine mentinut, chiar foarte bine. Pare timid. Sau, mai bine zis, intimidat. Pleaca spre bar, unde isi comanda ceva . Se uita melancolic in jur. E simpatic. Cred ca el o sa fie tinta mea. Imi infoiez putin parul, trag putin rochia in jos ca sa dezvalui o idee din formele mele si ma duc spre el. Imi arunca o privire rapida, apoi isi intoarce capul la 180 de grade spre mine. Imi pun mainile in jurul gatului lui, ma apropii de buzele lui:
- E liber locul de langa tine?
Se inroseste instant. Transpira usor. Nu e genul care sa piarda noptile prin cluburi. Se vede pe chipul lui.
- Sigur. Poti lua loc.
- Daca ma lasi tu, am sa iau loc. Si cum te cheama?
- Kakashi.
E incordat. Strange paharul in mana.
-Dragut. Eu sunt Sakura. Vad ca prietnul tau te-a lasat balta.
-Da, amandoi. Asa sunt mereu. Se incurca cu eleve.
- Se incurca?
- Da.Nu ar trebui sa faca asta. E normal sa le placa pentru ca, admit, unele sunt dragute, dar nu e normal.
-Zau? Si eu cum sunt?
Doamne, niciodata nu am avut o voce senzuala ca acum. Nici nu mai vorbesc de faptul ca ma joc cu o suvita din parul lui.
-Esti frumoasa. Chiar esti. Dra, imi pare rau, eu nu sunt genul ala.
- Care gen?
Incerca sa se departeze.
-Nu am relatii cu eleve.
-Atunci spune-mi sa plec si o sa plec. Fara suparare.
Stateam in bratele lui si fara sa-si dea seama isi incolacii puternic mainile pe talia mea. Imi zambi vinovat.
-Nu, nu pleca.

Imi sopti la ureche. Ochii nostri se intalnira si m-au fascinat. Exprimau blandete, dorinta ,tristete. Vroiam sa il strang la piept. In schimb ma saruta. Sarutul lui veni neasteptat, lasandu-ma fara aer. Se pricepea. Era mai mutl decat un duel, era un adevarat razboi. Cu momente tandre si momente violente, pline de pasiune. Avea buze moi si saruta foarte diferit de restul baietilor. Poate era varsta, paote mi se parea, dar stiam ca nu vreau sa se termine. Ma musca de buza inferioara ca sa-l las sa adanceasca sarutul. Dupa cateva minute, am ramas fara aer, asa ca mi-am pus mana pe pietul lui, impingandu-l usor.
-Imi pare rau, eu nu fac asta de obicei..
-Shh! Hai undeva. La tine sau la mine. Mai bine la tine. Imi placi.
- Asta nu e bine.
-Dar o vrei nu?Hai. Ai masina?

Dadu din cap afirmativ. L-am luat de mana, tarandu-l afara din club. M a conduse pana la masina...si ce masina un Volvo negru 4x4. Dragut. Imi deschide portiera din spate. Incapator si confortabil pentru putina distractie. Il trag de sacou, inchinzaznd portiera dupa. Stateam peste el, zambindu-i larg. Un nasture rebel se desfacuse, lasan o privire frumoasa. Il sarut usor pe buze, pe obraz, apoi ii soptesc:
-Fa o exceptie.
Nu spuse nimic. Ii deschei camasa si imi dreg usor glasul cand il vad ce bine arata. Imi dau rochia jos, sperand sa spuna ceva. Imi ia mainile intr-ale sale, se ridica in sezut, dupa care ma impinge, urcandu-se deasupra mea. Mainile lui calde ma cuprnd strangandu-ma puternic la pieptul lui. Ma priveste in ochi.Isi trece o mana peste corpul meu.
- Esti altfel.
Si incepe sa ma sarute. Tot ceea ce faceam era sa ne imbratisam cat mai stranssi sa ne sarutam reciproc buzele. Imi placea cum miroase, avea un parfum usor. Buzele lui coborara direct peste bustul meu cand...se auzi un telefon blestemat sunand.
-Iarta-ma e de la servici. Trebuie sa raspund.
Dupa ce termina de vorbit se uita lamine trist.
-Scuze, trebuie sa plec..
- Inteleg. Eu m-am imbracat, nu e nici o problema. Dar sper sa mai vii pe aici, Kakashi. Imi cam placi.
Il sarut fugar si plec. Ma uit la telefon. E aproape sase. Perfect. Peste o ora jumate trebuie sa fiu la scoala.

Vai doamne! E pervers pana peste cap si Sakura nu mai e fetita inocenta care apare in mai toate ficurile! Imi place, imi place, e mai bun ca celalalt fic, sau poate doar mai incitant! :))) Dar daca nu pui next-ul repede eu fac crize de isterie:)).Mi-ai creeat dependenta doar cu primul capitol.

Konnichi wa ! My dear , milu_hina

Imi place ! Perversa rau Sakura si Kakashi nu refuza nimic , deci ii cam place si lui chiar daca a facut cateva mofturi si pretentii la inceput . Ca veni vorba de inceput , se pare ca a fost nevoie doar de primul capitol ca sa-mi ti alarmate toate cele 5 simturi ! ! ! Deci sper sa nu ma dezamagesti si sa aduci next rapid ! Mai rapid decat viteza luminii pentru ca tare m-am mai distrat cand am citit inceputul fic-ului tau !

CAPITOLUL II
Asa ceva nu se intampla


Sakura p.o.v.

Eram adormita rau de tot. Cearcanele imi erau undeva la doi kilometri sub pamant, dar cu putin machiaj totul se putea rezolva. Am incercat sa adorm pentru a reusi sa stau teapana sase ore in banca. N-am reusit. Oricum azi nu faceam mare lucru. Multi profesori sunt noi, asa ca o sa se prezinte in timp ce noi ce gandim cum sa scapam mai repede. E sapte si ceva, ceea ce inseamna ca ar trebui sa ma deplasez pana la baie, apoi la bucatarie, apoi inapoi in camera. Ahh.. sa-mi pun mintea sa gandeasca un traseu matinal e o idee proasta. Ma doare capul si nu vreau sa-mi omor si ultimul neuron ramas. Restul au murit in urma shoturilor, cafelelor si noptilor albe. Acum se intreaba multi cum ma lasa parintii sa merg de nebuna noaptea peste tot,cu toti. E destul de simplu: tata e plecat aproape tot timpul cu serviciul, iar mama l-a parasit acum mult timp. In orice caz, el stie ca eu imi cam fac de cap, dar nu-l prea deranjeaza. Tot ce vrea el este o medie decenta si niste rezultate la concursuri. Si pe astea le am din plin. Un raft intreg doar cu diplome si medalii ocupa spatiu degeaba.

Si uite ca e opt fara un sfert. Bun, acum chiar ma tarai pana jos. Mic dejun: cafeaua si tigara cea de toate zilele, haine: o rochie prea scurta si un machiaj prea “strident”daca o citez pe scumpa mea profa de franceza. Un tus maro e prea strident.. in ce zile am ajuns. Niciodata nu am inteles-o pe femeia asta. E nemaritata, usor prea plinuta, insa ascunde unele trasaturi frumoase. Daca ar lasa la o parte glumele seci si ar trece prin fata unei oglinzi macar o data pe saptamana chiar ar atrage privirile. Exista insa si persoane care trebuie sa cumpere multe dulciuri, sa inchirieze un film prost si sa tanjeasca in fiecare weekend dupa un barbat care ar fi fost un sot ideal, dar care nu exista in realitate. O Doamne! E opt fix. Orele au inceput deja. Si nici n-am masina jos. Am dus-o la service acum doua zile.

Cand am ajuns la scoala era pustiu bine de tot. Toti erau fie in clase, fie in parcul de peste strada, la fumat. Tinuta mea era total devastata, balerinii mei erau plini de praf, rochia era transpirata si parul..greu de descris. Tinand cont ca am facut un drum de douazeci de minute in zece arat destul de onorabil. Probabil profa de istorie o sa urle la mine tot restul orei pentru ca am intarziat spre fericirea colegilor mei. Auzisem zvonuri cum ca a ramas insarcinata – cu cine nu stim pentru ca nu e casatorita, ceea ce starneste un tsunami de barfe - si ca si-ar fi luat concediu, un lucru minunat pentru sarmanii ei elevi pe care ii terorizeaza cu teste peste teste si ascultari peste ascultari. Cu toate astea era o profesoara buna, chiar cea mai buna din scoala. O admiram in secret pentru stilul ei aparte de a vorbi, de a imbraca si de a se purta. Cand spunea ceva, asa ramanea. Nimeni nu o contrazicea vreodata, nici macar directoarea si severitatea ei fata de clasa nu avea scopul de a-i pune in valoarea statutul, ci de a ne face sa intelegem importanta istoriei, rolul ei in viata noastra. Nu imi placea istoria, dar orele ei erau singurele pentru care invatam cu atata interes. Am pasit usor, punandu-mi mana pe clanta. Usa s-a deschis cu un scartait lung. Ma pregateam pentru ce era mai rau. Dar nu ma pregatisem destul pentru ce vedeam in fata ochilor. O imagine imposibila de realizat.Era...Kakashi. Nu paru sa ma auda in agitatia clasei. Scria ceva la tabla. Parea concentrat, asa ca am inchis usa cu zgomot, dregandu-mii glasul:

-Buna ziua!
Un coleg de-al meu pufni in ras. Intr-adevar, tipasem acel salut. Dar simteam ca nu am aer. Vroiam sa vina doamna Kurenai sa ma certe ca am intarziat si sa ne spuna ca nu pleaca in concendiu si ca nu voi face istoria cu un barbat pe care...il simpatizez intr-un mod special, foarte special. La naiba. M-a vazut. Ironic, am vrut sa ma vada iar acum injur ca ma vede. Se vede ca nu am dormit..logica mea e la pamant. Uitandu-ma la fata lui ma pufneste rasul. E terifiat de parca ar fi vazut o fantoma. Scapa cartea pe jos si continua sa ma priveasca cu uimire. Trebuia sa faca unul din noi ceva pentru ca restul se holbau mai ceva ca la un film de actiune.Temari imi arunca priviri pline de inteles. Intr-un final, tresari. Ridica cartea si ma pofti cu un glas soptit la loc. Dadu restul orei de voie. Temari si Hinata nu m-au intrebat nimic. Au inteles totul. Stateam si priveam in gol, gandindu-ma la ce se intamplase ieri. Dintre toate amintirile pe care le aveam, ma gandeam la imbratisarile lui. Dintre toti baietii pe care ii puteam avea, ma gasisem eu sa-l aleg tocmai pe profesorul de istorie. Profesorul de istorie!!! Pardon, domunul profesor. Imi las capul sa cada greu pe banca. Abtinandu-se sa nu cada pe sub banca de ras, Temari ma sfatuieste sa vorbesc cu el. Apoi cade pe sub banca de ras. Si cand te gandesti ca e printre cele mai bune prietene ale mele.

Astept sa sune odata de pauza. Mai sunt doua minute. Kakashi se scuza si iese mai repede. Temari ma indeamna sa ma duc dupa el. Ma strecor printre banci si colegi pana ajung pe hol. Sa-l strig? Nu, s-ar auzi prea tare. Mai bine alerg, oricum balerinii mei sunt terminati. Ma aude si isi intoarce capul. Se opreste. Ajung fata in fata cu el si ne uitam unul la altul. Nu e dezamagit,nu e suparat...nu stiu ce sa-i zic. Ma ia de mana si ma duce in biroul lui – bine ca scoala noastra e de moda veche si cancelaria e doar e sala pentru cataloage si alte hartii – inchide usa si lasa in jos perdele.
- N-am stiut Kakashi, imi pare rau. Daca as fi stiut, nu as fi venit si...
- Niciodata nu m-am incurcat cu eleve. Niciodata. Dar tu..tu ai fost speciala,tu esti speciala. Riscurile...riscurile...
Ma placea. Eram o pustoaica rasfatata, iar el era cu zece sau chiar mai multi ani mai batran ca mine.
-Sakura! Iti asumi riscurile?
-Ceee? Ai innebunit? Te-ar putea da afara. Eu sunt fata de director, tata face donatii mari,eu nu voi pati nimic, dar tu...
- In ce clasa esti?
- A douasprezecea...
- Un an...un an nu e mult. Dar e alegerea ta. Eu...sa-mi spui pana la sfarsitul zilei.
Iesi din birou val vartej. N-am apucat sa zic nimic. Eram uimita de ceea ce imi spusese, el vroia ceva serios, el era serios...bineinteles, era mai batran – trebuie sa gasesc alt cuvant, poate mai in varsta, da, ar merge mai bine – iar eu eram eleva! Dar era asa..si eu eram atat de..si aseara a fost diferit. Unde ma trezesc sa vorbesc in halul asta? Nici nu mai constuiesc propozitii. Ies din birou. Peste cinci ore trebuie sa-i dau un raspuns.

Sper sa va placa. Astept pareri. :D

Credeam ca nu mai aduci next-ul. Iubesc ficul tau. Este printre putinele fic-uri care ma fascineaza cu adevarat. Il ador. Astept continuarea anunta-ma!!!
P.S: Daca nu o pui repede vin la tine si te fortez sa o faci :))

CAPITOLUL III
Relatia


Sakura p.o.v.


Peste cinci ore trebuia sa ii dau un raspuns in legatura cu relatia noastra, daca o puteam numi asa. Stiam raspunsul, dar nu vroiam sa il admit nici in ruptul capului. De cand am inceput toata sarada asta nu am avut o data macar o relatie serioasa. De ce as simti nevoia acum?
Imi indrept pasii spre sala de curs unde urma o ora plictisitoare de matematica. Holurile erau pustii. Un elev, doi iesind din baie sau fugind spre vreun birou al unui profesor. Stiam raspunsul..il stiam. De ce nu aveam curajul sa i-l zic? Daca vroiam o relatie cu el, trebuia sa ma maturizez. De aceea ma voi duce la el, il voi privi in ochi si ii voi spune...stai sa ma gandesc cum sa formulez. E mai bine sa am un discurs. Sa incep asadar: Kakashi, trebuie – nu trebuie, e prea autoritar – atunci Kakashi asculta-ma. Da, asa e bine. In urma tuturor celor petrecute – nu asta iarasi nu e bine, suna ca un raport de politie – dupa ce te-am cunoscut – de parca il cunosc si de mult timp – am realizat...ce am realizat? Ca e timpul pentru o schimbare in viata mea. Si acea schimbare va incepe cu tine. E un discurs bun. Va fi profund miscat. Tot ce ramane de facut e sa ma duc acum la biroul lui si sa ii spun.

Fac stanga imprejur si bat usor in usa. Inca avea perdelutele de la geam trase. Intru cu gandul la discursul pregatit rugandu-ma din rasputeri sa nu il uit. Isi ridica ochii si ramane surprins. Nu cred ca se astepta la asta. Ma adun pentru a imi incepe discursul.
- Lasa discursul Sakura...da sau nu?
Admit, am ramas socata. Sunt chiar atat de usor de citit? In fine, lucrurile par mai simple asa, e doar un cuvant.
-Pot sa stau jos putin?
-Poti sta si mai mult.
In timp ce ma asezam pe scaun, se ridica de la birou si vine in fata mea, rezemat de pupitrul de moda veche. Isi tine una din maini in buzunar iar cu cealalta imi mangaie obrazul, intr-un mod nu tocmai inocent. Chiar imi place de el. Trasaturile lui nu sunt iesite sin comun, dar are un sarm care ma face sa ma pierd. Partea amuzanta e ca el nu contientizeaza lucrul asta. Nu isi da seama ca atingerile lui imi dau fiori, nu realizeaza ca fetele din clasa salivau in timp ce el completa hartii la catedra...e timid. Tot ce face o face cu timiditate, ascunzand in spate o pasiune stinsa de mult si aprinsa odata cu mine. De asta m-am indragostit de el.
- Cum planuiesti sa ne intalnim?
Un zambet gigantic aparu pe fata lui. Ma lua in brate, ridicandu-ma in aer in timp ce ma invartea prin toata incaperea. Mi-am incolacit picioarele in jurul lui sa nu cad. Ma asteptam la orice reactie, dar la asta nu. Intr-un final ma lasa pe birou, peste un teanc de dosare. In continuare, picioarele mele erau in jurul lui. Ma saruta pe obraz, iar o mana se plimba in voie pe coapsa mea, ajungand la chiloti. Asteptam sa vad ce o sa faca. Buzele lui ma acaparara, pornind un sarut. Mana lui cobori incet, aranjandu-mi sangaci rochia. Sarutul era unul moale, incet, firav, in care nu il simteam aproape deloc. Nu ma lasa sa-l adancesc. In schimb ma lipi de el, strangandu-ma tare. Imi placea cand isi tinea palmele mari pe spatele meu, strangand materialul rochiei.
-E ora. Ce ai ora asta?

- Matematica. Nu-ti fa griji, nu e o problema. Chiulesc des. Putem continua?
- Nu, nu putem. Trebuie sa stabilim cateva reguli. In primul rand, nu o sa te favorizez la ora. Si cu asta vorbesc foarte serios.
Chiar vorbea serios. Asa ca trebuia sa il conving sa o lase balta cu regula asta, pentru ca nu am de gand sa-mi pierd vremea cu asta acum ca doamna Kurenai nu mai e prin preajma.
-A doua regula: la scoala esti doar o eleva. A treia regula:nu le povestesti prietenelor tale despre asta. Intalnirile ar trebui sa aiba loc la unul din noi, pentru ca in oras ne-ar putea vedea un elev.Intelegi?
Sper ca glumea. Trebuia sa am cateva avantaje in a fi cu un prof.
-Da, inteleg, doar ca am cateva obiectii.Ne intalnim si la clubul unde ne-am cunoscut, acolo nu vin elevi de la noi, prietenele mele stiu si vor sti, una e chiar in aceeasi situatie si nu voi invata la istorie. Cand mai avem amandoi vreo fereastra ne intalnim aici. Intelegi?
-Nu se poate..ppentru ca
Saracul normal ca dadea in balbaiala si se inrosise. Ce baiat nu ar face-o cand mi-ar vedea rochia ridicandu-se usor, alunecand pe piele. Recunosc, rosul ma prinde.
-Fii serioasa.
Mare greseala. S-a apropiat de mine, tragandu-mi rochia in jos. Saracul material era sifonat in ultimul hal la cate patimise azi. L-am tras de cravata, impingadu-l pe scaun. M-am asezat peste el, sarutandu-l asa cum o faucuse el mai inainte. Nu rezista. Din priviri implora mai mult.
- Deci ce spui de regulile mele?
-Sakura tu nu ai reguli...riscul..

O bretea de la rochie cazu accidental lasand la vedere o parte din sutienul negru cu dantela. Nu avea cum sa-mi reziste. Cazu si cealalata bretea. Zambeam involuntar. Ma lipise de el, sarutandu-ma pe gat. Ceasul mai arata trei minute pana sa se sune. Era cazul sa ne oprim, cu toate ca nu vroiam nici in ruptul capului. Il imping usor si ii iau capul in maini.
- Trebuie sa ne oprim. Hai sa ne vedem diseara.
- Unde?
-La mine.
-Si parintii tai? Ce vor zice?
-E in regula. Vorbim diseara.
Dau sa ma ridic, cand ma trage iar de mana, apropiindu-ma de buzele lui. Zambesc si il sarut, ca data trecuta, fugar. Ies din birou cu cateva secunde inainte sa se sune. Ma simt grozav. Simt ca ceva alearga prin mine.

Hello! Frumos capitol! De abia astept astept sa vad ce se intampla cu Kakashi si Sakura. Sper sa pui capitolul cat mai repede!
Anunta ma cand il pui!

Maaaaw ! ! !

Imi place! Deja sunt dependenta de el! E asa tare . . .
Mai ales ca e pervers. Ador asta!
Chiar imi pace ideia cu, Kakashi si Sakura. E interesant nu m-as fi gandit niciodata la asta.
Hai mai repede cu next ca mor de nerabdare! Si sa nu uiti sa ma anunti si e mine!
Spor la scris. Ma rog sa iti vina cat mai multe idei ca sa aduci next-urile mai repede.

Te pup dulce!

Zbye ! ! !

CAPITOLUL IIII
Nebunul si Regina


Kakashi p.o.v.

In jumatate de ora trebuia sa fiu la ea. Imi daduse adresa si imi spuse ca ma asteapta cu nerabdare, in timp ce isi strecura un zambet malefic pe buze. Tsunade ma primise cu bucurie, oferindu-mi unul din cele mai bune birouri, atat mie, cat si prietenilor mei. Eram o gasca admirata de eleve...toate ne barfeau pe la colturi, inchipuindu-si ca nu ne dam seama ca se inrosesc la ora sau ca interesul lor pentru materia pe care o predam crestea exponential, fara sa dea nimic de banuit. Cele mai amuzante erau cele din clasa a noua. Inca constiinciose si timide, veneau mereu cu lectia pregatita, gata sa participe la olimpiada doar ca sa te poata admira mai mult.

Stateam in fata dulapului, constatand cu mare jale ca am fost un celibatar inrait..pana in momentul de fata. Aveam cele cateva costume pentru scoala, niste blugi care ajungeau cu putin efort la varsta a treia, dar se pastrau destul de bine si o serie de tricouri si bluze din perioada “ciudata” a vietii mele. Cand eram mai tanar – suna ca si cum as fi batran, acum ca ies cu Sakura trebuie sa nu mai folosesc astfel de adjective- deci cand eram la facultate – nu o sa va vina sa credeti – eram unul din baietii rai ai cartierului. Ieseam cu o gramada de fete, niciodata cu una mai mult de doua zile, pierdeam noptile prin cluburi, invatam repede, dar nu cand trebuia. Apoi am cunoscut-o pe Kurenai...era frumoasa, foarte frumoasa. Aveam de gand sa o cer in casatorie, chiar in ziua aceia de mai...o zi insorita de mai. Veneam acasa grabit, cu gandul la ea. In neatentia mea, nu vazusem cele cateva haine aruncate pe jos si paharele de vin de langa canapea. Cum urcam scarile am auzit doua voci, din care una de barbat. I-am vazut in pat, cum o tinea in brate si cum se juca cu o suvita din parul ei. Am lasat inelul sa cada pe jos.

A incercat sa imi explice in repetate randuri, ca nu era greseala mea, ca nu o merit. Tipic. Nu am ascultat-o. Vorbele ei treceau pe langa mine,ranindu-ma si mai mult. Niciodata nu tipasem la ea, niciodata nu ma incruntasem. I-am facut toate, absolut toate mofturile, doar ca sa ramana alaturi de mine. Pentru prima data in viata simteam ca vreau sa tip la ea, ca vreau sa o iau la rost. Dar nu ar fi avut sens. Oricum ma parasea pentru directorul facultatii. Dar vroiam atat de tare sa o fac sa regrete. Asa ca i-am luat toate hainele, toate rochiile, bluzele, totul si le-am aruncat pe geam. Ploua. Tare de tot. Exact in clipa in care am vazut-o in bratele altui barbat, a inceput sa ploua. Era imbracata intr-o camasa lunga, albastra. Albastru era culoarea ei preferata. Inelul avea piatra albastra....dar nu mai conta. I-am aruncat hainele, cum ziceam, in ploaie si ma ruga sa ii dau ceva sa se imbrace. N-am facut-o. Am impins-o in ploaie. Si pentru prima data de cand o intalnisem i-am spus: “Nu”.

Poate de asta m-am incuiat asa in mine si nu am mai lasat nici o femeie sa se apropie. Cand am intalnit-o pe Sakura, m-am simtit renascut. Simteam fluturi in stomac si realizam stangacia mea dupa surasul retinut de pe fata ei. Dar nu ma deranja. Vroiam sa o cunosc mai bine. Vedeam ceva in ea ce ma facea sa tresar si sa ma inrosesc. Ma intimida. Gata cu amintirile...nu vreau sa intarzii. Ma uit lung spre tricourile din facultate. Inca aratam bine. Era cazul sa il luam pe nr.8. Era tricoul meu preferat: albastru inchis, cu maneca lunga, rotunjit la gat. Urma linia corpului si materialul era placut la atingere. Blugii inca ma puteau salva. Eram deja in intarziere....sper doar sa merite asteptarea. Traficul nu era aglomerat, asa ca in zece minute ajunsem la casa..si ce casa. Mai verific odata adresa ca sa ma asigur ca nu gresesc. Nu putea fi asta. Vila asta apartinea marelui om de afaceri Hanuro...stai, pe ea o chema Sakura si mai cum?
-Hai in casa. Ai s-o mai admiri si data viitoare.
Era ea. Zambea larg si nu parea sa observe ca am intarziat, ei bine, aproape jumatazte de ora. Era imbracata, impropriu spus, in niste pantalonasi sau boxeri, totuna, bej si un maieu cu fluturi. Pe deasupra isi puse o bluza lunga, mai lunga, evident decat pantalonii, dand tinutei eleganta. Era desculta.
- Nu mai sta in mijlocul drumului. Hai odata in casa. Sanabe a plecat acum mult timp. E menajera.
-Tu esti...Sakura Hanuro?

- Tu iti bati joc de mine sau ce? Ai amnezie ? Eu sunt tipa de la bar, din masina, din birou..mai tii minte, azi dimineata aproape nu-mi dadeai drumul. Rochia sifonata? Tu iti bati joc de mine.
Era fata lui Hanuro, marele afacerist. Daca ar afla, omul ala m-ar baga in puscarie. Nu, in mormant. Si asa e cat jumatate de perete si te bagi sub masa cand auzi de el, darmite sa stie ca mai faci si prostii cu fiica-sa. Cu toate ca merita...si nervoasa era irezistibila.
-Aaa..nu. Nu intelege gresit, doar ca esti fata mare..
- Da, marelui afacerist Hanuro. Stiu. Si nu o sa te omoara pentru ca nu prea stie ce fac eu.
-Bine, dar o sa trebuiasca sa ii spui odata si odata.
-Poate cand ma marit ii trimit vedere din luna de miere. Pana atunci, mai vedem. Dar hai sa intram.
Casa ma lasa fara cuvinte. Cu ce salar aveam puteam sa ii cumpar, la luxul din casa..sa zicem o solnita. Bucataria nu era despartita de sufrageria decat prin jumatate de perete. Bucataria nu era in sine o bucatarie..servea probabil ca un mini-bar. Livingul era in doua trepte, pentru a masca inaltimea mare a camerei. Totul era in nuante de auriu si bej, totul era scump, dar cu mult stil. Cred ca as fi putut analiza mai bine de o ora picturile celebre ce le regaseam, pe unele, si la muzeu.
-Hai in camera la mine. Iti arat casa mai tarziu.
Ma trase de mana si am urcat pe scari, spre o usa acoperita de semne gen “TOXIC”, “NU INTRA” si altele. Vazu ca ma amuz si se explica:
- Tata nu obisnuia sa bata la usa.

Camera era verde brotac, vesela, iar mobila in acelasi ton cu sufrageria. Era destul de diferit de parter. Un pat dublu – involuntar mintea mea zburase, pret de o clipa, la prostii- un birou si doua scaune in jurul unei mese rotunde. In comporatie cu ce vazusem, incaperea insufla simplitate. Dupa cum era de asteptat, isi dadu jos haina, ramanand in maieu si pantaloni. Se aseza pe pat, turceste, asteptand sa iau si eu loc. Recunosc, eram putin stingherit si emotionat. Bine, mai mult emotionat. Nu stiam exact ce vrea, nu stiam exact ce vreau. De ce nu putuse sa se imbrace mai….mult ? Palmele mele erau transpirate si fara sa ma uit la pielea ei alba si la maieul transparent. Intinse mainile inocent ca sa o iau in brate si ma trase peste ea. Numai inocenta nu era asta. Ma tinea strans de gat si respiratia ei pe urechea mea imi dadea fiori. Ma saruta pe gat, spunandu-mi cat de mult ii place parfumul.
-Kakashi...sa stii ca...
Dar nu continua. Isi ingropa fata la pieptul meu, imbratisandu-ma si mai tare.
-Nu sunt...adica nu am mai avut o relatie prea serioasa pana acum. De fapt, nu am stat cu vreun baiat mai mult de doua zile. Recordul meu e de doua zile, sapte ore si...
-Patruzeci de minute.
Fara sa vreau, cifra iesi la iveala, aducand amintiri placute din studentie. O coincidenta placuta si stranie, exact acelasi record. Brusc, am simtit nevoia de a o avea mai aproape. Mi-am trecut mana prin parul ei, in timp ce ii ridicam cu cealalta maieul. Dragut. Materialul nu se sifona.Imi luase obrajii in palme, sarutandu-ma incet, moale, asa cum am sarutat-o atunci in birou. Pana sa imi dau seama, eram amandoi doar in pantaloni. Sutienul ei alb, cu o pisicuta neagra era aruncat nepasator pe covorul persan. Cearceaful ciocolatiu de matase ne acoperea, iar draperiile trase ne ofereau intimitate. Vroiam, dar nu vroiam. Ilogic. Mi-o doream, insa nu trebuia sa...inca de la prima intalnire...chiar o placeam. Un nebun ce doreste regina si cade in jocul iubirii. Oare era un cuvant prea mare? Pentru mine nu. Dar pentru ea? Statea rezemata in cot, trecandu-si degetele lungi peste fata mea, coborand pana pe abdomen. O mangaiam pe spate si fara sa vreau o trasem mai aproape. Se urca usor peste mine, sarutandu-ma ametitor. Constientizam sarutul pe buze cand ea ma saruta deja pe gat. Nu mai simtisem asta de zece ani cred. Continua sa coboare,facandu-ma sa gem. Saruta asa bine. Nu era ca in noaptea de la bar, ci mai delicat, mai incet.
-Sakura...
Ma sarutase iar pe buze , linistindu-ma.
-Stii ca n-ai de ce sa te inrosesti,nu? Suntem doar noi doi si...lasa-te pe mana mea. Relaxeaza-te. Ori nu ai mai iesit cu o femeie de mult timp ori ai emotii pentru ca ma placi. La cum te vad eu, cred ca sunt ambele.
In tot timpul asta ma magaie pe spate, ca pe un copil mic pe care incerci sa il faci sa nu mai planga. Reusise. Ma linistisem.
-Sunt un nebun.
-Atunci eu sunt regina...sah mat.
Pantalonii au fost aruncati si ei pe jos. Ai mei la fel. Iubirea nu era un cuvant prea mare nici pentru mine nici pentru ea. Asteptam doar sa vad cand realizeaza asta. Pana atunci ma lasam prins in vraja saruturilor Sakurei. Ceva era diferit fata de toate celelalte partide pe care le avusem. Ma facea sa ma simt egalul ei, ma facea sa ma simt in largul meu. Reusise sa imi topeasca masca pe care o tineam de atatia ani. Ma iubea. Nu erau doar saruturile, doar partida din spatele cearceafului si a draperiilor trase. Era iubirea din privirea ei. Dragostea cu care isi lipea buzele de ale mele. Dorinta cu care imi soptea la ureche, imbujorata „Vino mai aproape”. Corpul ei imi parea perfect. Dar nu pe el il admirasem. Ci pe ochii aceia mari verzi care imi zambeau.

O tineam in brate, simtindu-i caldura corpului peste a mea.
-Sakura, cred ca esti prima mea dragoste.
Incepu sa rada copios. Asta era adavrul. Kurenai era doar o femeie ce imi furase doi ani din viata. Sakura era o dragoste. Momentan prima si, irealizabil aproape, speram sa fie si ultima. Sa fie asa pana la sfarsit. Scoase din sertarul de langa pat doua lanturi, subtiri, de argint. Mi-l puse la gat. Daca le puneam impreuna era un baietel si o fetita ce se tin de mana.
-Pot sa iti spun ceva serios? Nu, mai bine nu...
Am aprobat dn cap, sarutandu-i fruntea.
- Cred ca m-am indragostit de profesorul de istorie.
Pentru moment, inima mea a disparut. Pana sa realizez ca eu sunt profesorul de istorie, am simtit ca nu am aer. M-am albit la fata, apoi m-am ingalbenit, apoi m-am inrosit cand am auzit ca ma...iubeste.
-Raspuns corect, domnisoara. Pentru asta primesti...
-O declaratie?
- Te iubesc.
Pacat ca Tsunade va afla intr-un final. Se vedea de la o posta cum ma priveste. Nu intr-un mod obraznic, nu provocator, dar puteam citi iubire in ochii ei. Mi-a spus ca ar vrea sa o tin toata ziua in brate. Era clar ca nu vor fi reguli, nici eu nu as rezista sa le respect. Tsunade daca ar afla insa...
- Tu ma asculti?
O trag peste mine, lasand-o sa se joace cu parul meu, in timp ce cobor cu buzele peste pieptul ei, peste talie...
-Ar trebui sa ne ridicam. Maine e scoala.
O ridic cu tot cu cearceaf, continuand sa ii sarut sanii. Incepe sa rada.
-Ok, am inteles..poti ramane peste noapte la mine.
Si iarasi intalnesc ochii aceia mari verzi care imi zambesc.


Capitol necorectat. Dau edit mai tarziu si il corectez. Astept pareri.

Vai doamne, ce superb capitol a fost. Data viitoare asigura-te ca primesc mesajul ( chiar daca treajebuie sa imi trimiti 100 de mesaje). Revenim la fic , a fost superb, mai ales descrierea.
Pune cat ma si nu uita sa ma anunti.i repede next-ul

WoW!
De mult vreau sa gasesc un fic ca asta.... si acum l'am gasit!
Nu pot sa iti spun ca imi place.Nu imi place!
Il ador!
Daca vrei sa ma anunti cand pui nextu...
Te

Buna! genial capitol! Neeeexxt!
Anunta-ma cand il pui!!

Ai de gand sa aduci nextul, sau vrei sa ajunga acest fic minunat la ficuri blocate?
De fiecare data cand primesc un mesaj privat sper sa fie de la tine si sa ma anunt ca ai adus next-ul, dar tu continui sa ma lasi in suspans!!
Daca nu aduci next-ul fac greva!!!!!

Dimineata veni prea repede, gasindu-ma mai somnoroasa si bine dispusa ca niciodata. Era devreme, mai aveam vreo doua ore pana sa mergem la scoala. Afara, cainii latrau la cate un trecator ametit, venit de la vreo petrecere. Luminile erau pe alocuri stinse si in lumina slaba a felinarelor vechi si sparte strada imi aparea ca o fotografie veche din albumul bunicii. In camera, verdele vesel ce improspata camera aducea cu el, invaluit de luna, o stare de melancolie. Sentimentele de asta noapte revenira,pline de ceata si parfum. Cu ochii inchisi retraiam fiecare sarut, fiecare atingere, fiecare imbratisare. Fiorii alergau nestingheriti prin corpul meu si zambete involuntare isi faceau aparitia.
-La ce te gandesti?
-La nimic. Culca-te la loc. Mai e timp pana sa plecam. Eu ma duc in bucatarie sa fac cafeaua.
-Nu, nu te duci.

Isi petrecu bratele in jurul meu, imbratisandu-ma de la spate. Rezemat de perete, cu ochii pierduti in departari imi impletea parul. Niciunul nu spunea nimic , nu se misca, pastrand, ca un secret interzis, farmecul noptii pierdut odata cu apusul lunii. Prezenta lui in incapere, cat si atingerile lui...le simteam diferit intr-un mod pe care nu pot sa mi-l explic. Nu neg faptul ca e atragator, ca e destept, dar nu asta m-a atras la el. Din noaptea aceea ceva s-a schimbat cand l-am vazut. Indragostita sau nu, de ce de el? Ce e asa aparte in sarmul lui incat m-am lasat, pentru prima data, in mainile lui, fara sa ma gandesc la altceva? Noi doi in fata unei clase sociale, in fata unei justitii rigide, in fata...oglinzii. Da, noi doi in fata oglinzii. Ma pot imagina alaturi de el, macar pentru o clipa, imbratisati? Nu stiu. Indoielile prind forma, patand colturile camerei cu cerneala neagra. De ce sa il pot recunoaste? Ce logica am daca il admit in fata unei lumi intregi dar nu si in fata propriului eu launtric?
-Ce e in neregula?
Se uita la mine intrebator, cu ochii larg deschisi. Privirea lui strabatea granitele gandirii, spargand orice bariera intalneau. Era aproape imposibil sa il mint. Aproape. Il sarut usor si scurt pe buze, zambind pierdut. Invocam amintiri ascunse, inlaturand indoielile pentru moment. Afara, soarele vroia sa rasara.

Lenesi, fara sa dam drumul imbratisarii ne-am ridicat din pat. Trebuia sa ne imbracam, dar niciunul din noi nu se dezlipea de celalalt. Amuzati de situatie, Kakashi transforma imbratisarea intr-o partida de gadilit. Incep sa tip si cadem amandoi pe jos, tragand cearceaful, plapuma si pernele pe jos. Ma indrept spre dulap cu greu, infasurata intr-o patura subtire pe care Kakashi vroia sa mi-o ia. Nu credeam ca am sa-l vreodata purtandu-se ca un copil. Nu credeam nici ca am sa il agat intr-un bar, deci inevitabilul s-a produs. Dupa cum vad, improbabilul devine probabil.
-Lasa-ma, altfel o sa intarziem.
-Mi-as lua si concediu doar ca sa mai stau aici, acum.
Nu ii zic nimic si cobor in graba la parter, unde ma astepta cafeua cea de toate zilele. Stai, eu nu am facut-o, Kakashi nu a facut-o, menajera e in concediu. Cine poate sa fie? Tata..O, Doamne, asa ceva nu trebuie sa se intample. El e. De ce nu a putut sa imi zica ca vine? Daca venea asta noapte...nici nu vreau sa ma gandesc. Nu a ajuns de mult timp. Inca e imbracat la costum, vorbind, ca de obicei, la telefon. Inainte sa pot fugi iar sus, ma vede.
-Buna dimineata, Sakura. Te cand nu te-am vazut. Cred ca au trecut vreo doua luni,nu?

-Ddda, sigur. Eu ma duc pana sus, vin imediat.
Nu am apucat sa termin fraza bine, vazand cum tata se incrunta din ce in mai tare, aproape spargand cana cu cafea. Ma intorc pe calcaie, si il vad fara camasa – si, da arata ingrozitor de bine- cu parul ciufulit si cu pantalonii cazuti, lasand la vedere boxerii negri – ceea ce ma facea sa ma holbez. La fel de surprins ca mine, facu ochii mari la contactul cu tata, inrosindu-se de la urechi si obraji pana la varful degetelor.
-Cine naiba esti tu si ce cauti imbracat asa in casa mea?
-Tata, pot sa explic. Stii doar ca atunci cand esti plecat eu nu sunt chiar...
-Cu un barbat de varsta lui? Asta ti se pare normal? Raspunde-mi!
Vocea lui rasuna in toata casa. Ma uitam cand la unul, cand la altul, si in timp ce tata se enerva tot mai tare, Kakashi era tot mai calm.
-Lasati-ma sa va explic.
-Sa imi explici? Tu,mie?
-Intocmai. Sunt profesor de istorie la scoala unde Sakura, minunata dumneavoastra fiica, invata. S-a intamplat sa ma agate intr-un club, inainte sa aflam vreunul din noi unde lucrez, respectiv, unde invata si s-a mai intamplat sa ma indragostesc prosteste de ea. Nu ma puteti condamna, daca ar fi cineva pedepsit, ea ar fi aceea pentru ca e asa frumoasa. M-a invitat la ea sa stam de vorba si din una in alta am deviat...pana am ajuns in pat.

- In pat? Ati deviat pana ati ajuns in pat?! Tu iti bati joc de mine?
-Exact asa s-a intamplat si nu imi permit sa imi bat joc de dumneavoastra. De fapt, spuneti-mi Kakashi. Presimt ca o sa ne vedem mai des. Ei bine, in circumstantele date, se pare ca voi intarzia la lucru. Ma duc sus sa imi iau camasa. Sakura, sa ma cauti la scoala pentru o scutire pentru prima ora. Sper sa nu se mai intample mai des, nu imi place sa intarzii.
Ma saruta pe buze, lung si senzual. Un sarut in toata regula, cu dueluri si sirop. Realizam ca tata se holbeaza la noi, dar senzatia era mult prea placuta ca sa o intrerup. La sfarsit isi trecu mana peste obrazul meu, zambindu-mi.
-Nu mai ai ce cauta in casa asta. Nu mai ai dreptul sa pui piciorul in casa asta blestemata daca il mai atingi. Ma intelegi?
Vorbea serios. Vroiam sa ma mut cu Kakashi, nu m-ar fi deranjat deloc. Dar el vroia? Pana la urma, nu mi-a zis nici macar o data ca ma considera iubita lui. Ochii mei ii cautau pe ai lui, care, calmi ca intotdeauna, ma sustineau.
-In regula. Pana cand ii putem lua lucrurile?
-Pana diseara. Cand vin, nu mai vreau sa vad vreo poza sau vreo haina de-a ta.
-Te bucuri sa scapi de mine,nu? O povara in minus, corect?
-Corect. Gandesti bine cand vrei. La asta semeni cu mine.
Parasi sufrageria in graba. Nu simteam vreun regret sau tristete. Doar eliberare. L-am luat de mana, amuzata oarecum de discursul pe care l-a tinut in fata acelui om, lasandu-mi capul pe umarul lui.
-De asta m-am indragostit eu de tine, Kakashi.


Iertati-ma ca am venit asa greu. Stiu ca nu e cine stie ce, dar l-am scris repede. Stiu ca am exagerat putin cu dialogul...

Măi, măi ce fic am găsit
Nu am mai întâlnit o asemenea idee până acum, deci mie îmi place la nebunie
Vreau să aduci nextul cât mai repede, şi nu doar la ficul ăsta, ci şi la "Until the moon stop shining above us" că eu nu mai pot să aştept
Spor la scris şi la idei, draga mea!

Imi place la nebunie ideea ta si felul cum descrii tot. Nu am mai intalnit un astfel de fic si este minunat. Spor la scris. Abia astept nextul pupici

In sfarsit!!!!!
->prea genial capitolul
->nu ma asteptam deloc la asta, m-ai luat prin surprindere
->ai descris magnific, nici nu am cuvinte sa-ti spun cat de minunat a fost.
->M-ai facut sa ma simt chiar de parca as fi fost prezenta
->sper sa aduci foarte repede next-ul

buna dragilor am i veste prroasta sunt pedepsita nu stiu cand voi pista im
i pare tare rau am sa fac tot posibilul.

Nuuuuuu! Viata mea sa sfarsit!! Cine te-a pedepsit, ca vin eu si il bat :o3. Tu stii de can astept eu next'ul :o3 NU SE POATE ASA CEVA, fac greva!

Dupa o perioada foarte lunga aduc un nou capitol. Din pacate celalalt fic a fost inchis din cauza inactivitatii. Voi face tot cepot ca sa nu il inchida si pe acesta.

CAPITOLUL VI

Te iubesc!

Cutiile erau fara sfarsit. Pana in momentul de fata nu realizasem cate haine inutile si inca cu eticheta am. Din fericire, masina lui Kakashi era incapatoare si doar zece drumuri au fost suficiente. N-am putut sa-mi dau seama daca chiar si-a dorit sa se mute cu mine sau s-a simtit vinovat. Fata lui era calma, fara ca vreun gand sa-l tulbure. Cartierul in care statea imi era total necunoscut – un cartier de oameni obisnuiti, ca sa fiu ipocrita – cu case modeste, in culori pastelate. La porti vedeai oameni intre doua varste mergand spre a treia. Pareau veseli, impacati. Teii inconjurau strada din ambele parti, aducand inca un parfum dulce, nostalgic. Soarele cadea piezis peste un deal, arzand mocnit intregul peisaj.

- Asta a fost ultimul tur. Putem sa intram in casa. Bagajele le-a urcat un prieten.
Ma lua de mana si ma trase pe scarile inguste. Interiorul era in nuante de bej si maro inchis. Nimic nu iesea in evidenta, in afara de mine, care purtam din cap pana in picioare numai portocaliu. Amuzat, Kakashi ma lua in brate:
- Sakura, dai culoare vietii mele!
- Atunci nu te superi daca si dormitorul o sa fie o pata de culoare,nu?
Zambi malefic, dupa care am inceput sa despachetez. Din spate, Kakashi incepu sa ma gadile.
- Stai cuminte. Sunt multe haine de pus la loc.

Cuvintele mele nu au avut nici cel mai mic efect. Am inceput sa ne alergam ca doi copii de gradinita – macar mie imi statea mai bine - si sa ne stropim cu apa. Incoltita intre bufet si masina de spalat, am fost luata pe sus si dusa cu forta spre baie. In tot acest timp tipam cat ma tineau plamanii, mai ales ca eram tinuta cu capul in jos. Banuind catastrofa ce avea sa se intample – minunatul meu costumas portacoliu avea sa fie udat – am inceput sa urlu de-a binelea.
- Sa nu indraznesti sa faci asta. O sa te zgarii. O sa te musc. Sa stii ca ma bat foarte bine.
Impecabila mea tinuta a fost compromisa in mai putin de un minut. Sub apa rece a dusului si cu mainile lui peste talia mea, nu-mi mai pasa decat de el. I-am intalnit ochii. Straluceau de bucurie si instinctiv, i-am luat obrajii in palmele mele. L-am sarutat cat de apasat am putut, lasandu-l fara aer.

- Eu...
Vroiam sa ii spun ca-l iubesc, cu toate ca era mult prea devreme. Stiam si simteam asta, insa daca i-as fi zis nici nu cred ca m-ar fi crezut. Si il iubeam si ajunsesem sa il cunosc. Noaptea adormea daca il tineam de mana si dimineata ma lua in brate inainte sa isi bea cafeaua. Cu toate ca nu o arata, era plin de energie si uneori se purta mai rau ca un copil. Cand vroia ceva stia cum sa-l obtina si nimic nu il oprea. Ii placea viata de noapte, insa nu il deranjau linistea zorilor si tacerea din aer.
- Ce s-a intamplat, frumoaso? Hai, zi-mi.
Nu ii puteam spune acum. Nu inca.
- Eu vreau sa comandam pizza. Putem?

Ma saruta pe frunte. Trioul ud, bleumarin ii punea in evidenta corpul – care stiu foarte bine cat de lucrat era - si picuri cadeau din parul argintiu. In liceu si facultate, mai mult ca sigur ca facea furori printre fete. Fara sa vreau am inceput sa zambesc.
Era noapte de acum si cutiile au ramas, cuminti pe holul de la intrare. Ne uitam la o comedie romantica, insa nici unul din noi nu era atent. Kakashi se juca cu o suvita din parul meu, impletind-o si rasucind-o in toate ferurile posibile. De fiecare data ma intreba daca imi place si de fiecare data il sarutam in locul raspunsului.Ma puteam obisnui cu viata alaturi de el. Fara sa realizez pana acum, pentru el eram dispusa sa renunt la petrecerile care tineau pana dimineata si la zilele pierdute prin mall-uri.

-La ce te gandesti?
- La tine.
In momentul urmator filmul era un decor intr-o noapte prea calduroasa de toamna. Am stins lumina si l-am luat in brate. Pana spre dimineata a stat cu capul pe pieptul meu ,fara sa spunem aproape nimic. Cand si cand il sarutam usor pe buze, pe frunte, pe obraji, pe gat. Apoi ma lua in brate. Soarele incepea sa isi faca aparitia, timid, printre acoperisurile de ciocolata ale caselor. Raze palide de lumina intrau in camera, risipind magia noptii. O alta vraja isi facea efectul. Zorii zilei aduceau cu ei un nou inceput, o noua zi , o noua viata. O dorinta, o pasiune, o schimbare. Asta aducea Kakashi in mine si in drumul meu. O ploaie rece se lovea de geamul incaperii. M-am ridicat in cot, privindu-i chipul somnoros. Ma invalui cu un zambet si cu un sarut. Rapid, sarutul se transforma in mult mai mult. Maieul in care eram zbura repede ca si tricoul lui. L-am impins incet.
- S-a intamplat...
- Te iubesc. Si stiu ca e mult prea devreme sa iti zic asta. Insa chiar asa e si tu nu esti numai un moft si imi place ca stam impreuna . Esti extrem de dragut si esti calm si ai un zambet grozav, iar hainele si locuinta ta nu sunt o pata de culoare, ci totul e in armonie, pe cand eu sunt prea colorata si nu sunt asa calma si nici nu cred ca zambesc prea dragut si...
Imi acoperi buzele cu ale lui. Un val de caldura imi trecea prin corp, imbujorandu-ma. Printre soapte si saruturi fierbinti, doua cuvinte m-au facut sa il strang si mai tare si sa il sarut cu mai multa dorinta „ Si eu te iubesc, Sakura. Si eu.”