Astia doi devin din ce in ce mai dulci, imi vine sa ii arunc de pe casa la cat de dulci sunt. Imi place mult cum scrii, dar stii asta deja. De asemenea, imi place cum ai conturat personalitatile ambelor personaje, caci pe pracurs aflam din ce in ce mai multe lucrir despre cei doi., plus ca invalui atmosfera intr- aura de mister, lucru care ma atrage mult. (D) Acestea fiind spuse, astept cu nerabdare nextul si sper ca de aceasta data il vei aduce mai repejor. Te pup. :*

CAPITOLUL VII
Weekend in doi
I

Se facuse aproape pranzul si noi tot in pat eram. In cearceafurile albe, moi si curate, alaturi de Kakashi – doar in boxeri, un detaliu foarte important – simteam ca trebuie sa opresc timpul in loc cumva. Sa creez o legatura in trecut si sa pot retrai toate momentele alaturi de el din nou si din nou fara sa ma satur de buzele lui, fara sa ma satur de imbratisarile lui ce ma incalzesc in noptile reci, fara sa ma satur de el, cu suvitele argintii ce ii incadreaza perfect chipul...nu ma pot satura de el.
-Nu te mai gandi la dulcegarii.
- De unde stii la ce ma gandesc?
- Dupa expresia fetei tale.
- Ei bine, imi place sa ma gandesc la unele momente pe care le-am petrecut impreuna. Ce e rau in asta?
- Daca tot iti plac asa mult amintirile cu noi, hai sa facem cateva noi, mai memorabile, daca ma intelegi...
Dadu pilota la o parte, sarutundu-ma grabit pe gat in timp ce ma lua in brate si ma tara pe scari spre bucatarie.
-Kakashi, nu esti in toate mintile? Sunt dezbracata si tu la fel.
- Si n-ai spus tu ca iti place sa mananci goala?
-Pentru numele lui Dumnezeu m-am referit ca mananc fara paine.
Deja nu ma mai auzea. Ma asezase pe bufet si dadu drumul radioului in timp ce punea la cuptor o pizza congelata. Gasisem camasa lui de aseara pe scaun – nu intrebati cum a ajuns in bucatarie – si ma imbracasem cu ea. Asteptand sa se faca pizza am inceput – ce altceva puteam face indragostitii de noi – sa ne sarutam. Asta faceam de doua zile si nici unul din noi nu vroia sa inceteze. Din exces de moralitate il opresc putin pe Kakashi si ii zic:
-Tot ce am facut de ieri si pana acum a fost sa ne sarutam si mie una imi convine, doar ca...
Zambi iarasi in acel fel care ma facea sa ma gandesc la imoralitati atat de mari incat ma faceau pana si pe mine sa rosesc si imi sopti, cu ffruntea lipita de fruntea mea:
-Nu ma mai satur de tine. Te vreau langa mine zi si noapte. Nu ma satur de buzele tale, care raspund atat de repede la chemarile mele, nu ma satur de noptile reci in care te lipesti de mine, nu ma satur sa ma uit in ochii tai mari, in care ne vad pe noi. Pur si simplu nu ma satur.
Ne-am imbratisat inocent, fara sa mai spunem nimic. Imi mangaia incet parul si ma saruta pe frunte, zambind. Nu ii puteam zari chipul dar stiam ca asta face. Intr-un final, isi trecu mana peste obrazul meu si am decis sa iesim prin imprejurimi. Imi povestise de un loc frumos, dupa dealul din spatele casei. Dupa ce am mancat, ne-am imbracat repede si am coborat. Vroiam sa ma machiez putin – nu se intammpla sa plec din casa fara sa fiu putin fardata – insa vocea lui ma opri:
-Nu te machia. Esti foarte frumoasa si asa.
Afara era racoare si eu ma imbracasem – ca de obicei – prea subtire. Tricoul negru nu tinea cald asa cum as fi sperat. Kakashi era imbracat la fel de subtire, insa nu parea deranjat. Mie una, imi clantanaeu dintii.
-Ti-e frig? Cine ajunge ultimul la punctul acela rosu indeplineste o dorinta celuilalt. Sper sa te tii de mine, sunt multi caini maidanezi rai pe aici.
Mai bine spuneam nu. Acel punct rosu parea la kilometri distanta si conditia mea de sportiva nu era prea buna. In plus, caini maidanezi? Era lucrul pe care il uram cel mai mult. Cand am realizat ca trebuie sa alerg el era deja departe.
Dupa un adevarat maraton, eram mai transpirata ca vara la cincizeci de grade. M-am trantit pe iarba plangandu-ma cat imi este de cald. Nici asta nu trebuia sa fac. Kakashi, deloc obosit sau transpirat , imi turna o galeata de apa rece in cap.
-Jur ca daca o sa racesc o sa fie vina ta.
Am inceput sa il alerg, nervoasa la culme. Fara sa-mi dau seama, locul asta chiar era frumos. Rupt parca dintr-o carte de povesti, trei dealuri si o padure deasa fereau un lac mic de restul lumii.
- Deci mai poti sa alergi, se pare.
Nu era asa. Nu mai aveam nici un pic de energie in mine. Se lasa prins. Mi-am rezemat capul de umarul lui, abia sufland. Asteptam sa vina cu magica idee de a ne aseza jos, insa nici vorba.
-Acum trebuie sa imi indeplinesti o dorinta. Inchide ochii.
I-am inchis cu oarecare teama. Am avut si motiv. Ma lua pe sus si ma tranti in apa care, logic, era rece. Am vrut sa ies, insa m-a impins iar si a cazut o data cu mine.
-Am sa fac pneumonie. O sa raspunzi pentru asta. Tu imi platesti spitalizarea.
Era clar ca nu ma asculta. Avea expresia unui copil de cinci ani, nu mai mult , caruia ocmai i-ai dat mancare nesanatoasa.
-Vorbesc foarte serios. Mi-am udat si hainele, din nou. Si imi placeau blugii astia.
-Atunci da-le jos. Doar stii ca nu e bine sa stai cu haine ude pe tine. Vrei sa racesti, Sakura?
Am inceput sa ne batem cu apa, sa ne gadilim si sa ne sarutam in acealsi timp. Asta am si facut pana s-a inserat. L-a intors, uzi leoarca, iar eu franta de oboseala, abia asteptam sa ajungem acasa.
-Putem sa ne odihnim putin? Nu mai pot sa mai merg, sunt prea obosita.
Fara sa spuna nimic, ma lua in brate si porni mai departe la drum. Ma uitam la el putin nedumerita, doar nu avea de gand sa ma care pana acasa, era mult de mers.
-Dormi.
Ma saruta pe frunte. Avea buzele fierbinti. Am adormit.
Un nou capitol acum cat mai pot.

Doamne, Doamne, nu ti-am comentat inca? Nici nu am realizat cand ai postat nextul, ba chiar doua capitole. Sa-mi fie rusine...
Imi place la nebunie ficul tau, cat de dulci pot fi astia doi, Doamne, sunt asa de draguti si simpatici, imi vine sa-i mananc Of, numai la iubire le sta gandul, imi place . Ma bucur ca s-au mutat impreuna, sper sa ramana asa ca de nu... .
Astept cu nerabdare nextul, sa ma anunti. te pup

Dimineata ma gasi franta de oboseala. Ma dureau toate articulatiile si oasele si as fi adormit la loc daca Kakashi nu ar fi tras patura de pe mine.Astepta sa ma ridic si sa ma imbrac, insa lenea mea era fara margini.
-Trebuie sa iti faci temele.
Cred ca glumea. Cine e nebun sa isi faca temele duminica? Cu siguranta nu eu. Aveam cate ceva de lucrat, e adevarat, dar sub nici o forma nu aveam de gand sa le fac. Pana la urma- fara suparare - de asta exista tocilarii. M-am ridicat linistita si am coborat sa imi fac o cafea. Privelistea era placuta, cu casele tacute si copii jucandu-se pe strada. Era unul din acele locuri unde simti ca iti poti gasi ritmul, unul calm si corect, fara petreceri, suparari sau vicii. Undeva in adanc, ideea imi suradea, dar numai pentru o clipa. N-as fi putut sa renunt la viata de noapte, la tigari si la paharelele de bautura. Sa traiesc clipa nu era ceva ce faceam ca sa fiu la moda, ci pentru ca asa simteam. Beatitudinea care ma cuprindea pe ringul de dans nu era o simpla euforie, ci o atitudine. Era modul meu de a arata ca nu imi pasa asa cum le pasa celorlalti de note, de parerea altora despre mine, de aparente.

-Eu ma duc in birou. Am de corectat teste. Si nu uita de eseul depre razboaiele mondiale. Abia astept sa le citesc.
O, nu! Spune-mi ca nu vorbea serios. Istoria era ultimul obiect la care mi-as fi facut tema. In plus, era vorba de doua eseuri, nu unul. Asta insemna cam sase pagini..deci vreo patru ore – ar fi insemnat mult mai putin daca invatam cand trebuia, dar asta nu imi statea in fire, corect? As fi vrut sa ii spun ca nu am chef, insa m-am oprit la timp. I-am vazut ochii si atunci am stiut ca daca ii voi spune va fi dezamagit si ca il voi rani. Am zambit inapoi si l-am sarutat pe obraz. Pana la urma, cat de groaznica poate fi istoria?

Am gresit ingrozitor cand am spus ca istoria nu poate fi asa rea. Cat m-am putut insela. Atatea date, cifre, evenimente..de ce sa le stiu acum daca peste cinci ore le voi uita? Dar daca le voi tine minte? Asta ar fi si mai rau. Mi-as incarca memoria inutil cu materie scolara.
-Hei, cum merge?
-Nu imi fa in ciuda. Pentru sufletul tau, eseurile vor iesi grozav. Multumit?
-Ce s-a intamplat?
-Nu imi place istoria. Imi pare rau, dar mi-e antipatica. Si nu sunt cine stie ce la scoala, am note bune pentru ca am o memorie buna si ma pricep la copiat. Poate te dezamagesc, poate te-am enerva, dar asta e situatia. Nu imi place scoala cand vine vorba de teme sau proiecte.
I-am dat eseurile – care au iesit splendid, doar eu le-am facut – si am vrut sa ies din camera. In schimb, Kakashi se propti in fata usii si ma opri. Parea nervos si avea tot dreptul – la urma urmei i-am spus ca materia lui e nasoala – asa ca asteptam sa tipe si sa ma certe.
-Esti asa naiva si dragalasa uneori. Sti asta?
Am ramas masca cand am auzit. Ma lipi de el si continua sa imi sopteasca cat de adorabila pot fi.
Ma lua de mana si am iesit la plimbare – din nou imbracata prea subtire, de data asta intr-un tricou albastru. Soarele incalzea aerul si inviora atmosfera. Copacii grosi, batrani, adaposteau la radacini cate doi copii care isi dadeau flori reciproc. Nu pareau sa aiba mai mult de zece ani, ceea ce ma amuza. Acum ca nu mai alergam padurea parea mai aproape si totodata infricosatoare. Parea ca lumina nu poate sa strabata printre coroanele arborilor, iar pasarile nu mai cantau ca mai-nainte. Am intrat neincrezatoare, insa mana lui Kakashi era ferma si blanda, ca si ochii. Locul devenea din ce in ce mai straniu si mai intunecat. Nu mai era aceeasi padure ca ieri, cand sub lumina rosiatica a apusului, parea locul ideal pentru o intalnire. Vantul era rece si din ce in ce mai puternic, lumina tot ma slaba. Auzeam soapte indepartate, ca si cum cineva imi spune sa ma intorc. Nu..vorbesc prostii. Cred ca eram obosita dupa alergatura de sambata. Am vrut sa ii dau drumul la mana ca sa imi pot prinde parul, insa ma stranse si mai tare. Mi-a dat drumul pana la urma, ezitand si pentru o secunda am inchis ochii. Cand i-am deschis nu mai era acolo. La inceput m-a pufnit rasul , gandindu-ma ca iar ii arde de joaca. Am realizat ca nu e asa. In jurul meu era tot mai intuneric. Un barbat inalt, brunet ma privea. Am vrut sa il intreb cum ies din padure, insa nu ma puteam misca. Se apropia tot mai mult de mine si tinea in mana un cutit. Vroiam sa fug, dar simteam ca ceva ma tine imobilizata. Vroiam sa tip insa nu scoateam nici un sunet.
- Nimeni nu ma refuza. Nimeni...

M-am trezit sprijinita de un copac. Vantul se oprise si soarele patrundea timid printre crengile copacilor. In jurul meu nu mai era intuneric. Pasarile zburau de pe o ramura pe alta asteptand cuminti lasarea noptii.
-Ai obosit deja? Asta e tot ce am gasit.
Kakashi ma privea usor mirat, cu un brat de ramurele in mana. Se purta de parca totul era normal si nimic nu s-a intamplat.Imi era frica sa vorbesc.
-Ce e in neregula? Te simti bine?
-Adineauri batea vantul. Si era intuneric.
-Despre ce vorbesti? Ti s-a parut, padurea e prea deasa ca sa bata vantul si soare e tot timpul aici.
L-am luat in brate si l-am strans cat de tare am putut. Am inchis ochii si nu mai vroiam sa ii deschid. I-am luat capul in palme si l-am sarutat lung, asteptand ca toata frica sa dispara. Tremuram si ghemuita in bratele lui, am soptit:
-Hai acasa. Mi-e frig.

Stiu ca poate pare cam plictisitor insa actiunea apare din capitolele urmatoare. Gelozia tradarea frica si cel mai important un nou personaj care se va lega de Sakura. Astept comentarii.

O, dar vai, ce avem noi aici? Nu pot spune decat ca imi place capitolul, felul tau de a scrie este pur si simplu genial, iar ideea povestii ma prinde. Ma bucur ca apare ceva nou la roizont si ca lucrurile nu vor mai fi chiar asa de roz, dar sper ca astia doi au destula incredere unul in celalalt incat sa reuseasca cumva sa treaca peste toate. In alta ordine de idei, eu una abia astept sa vad cine este acest nou individ, ce treaba are el cu Sakura si de ce are intentii criminale. Adica sa fim seriosi, ce om normal umbla cu un cutit dupa el? Mda, iar Kakashi sper sa nu faca prostai de a o speria si mai tare sau, cine stie, de a-i spune ca relatia lor a luat sfarsit, pentru ca il voi strange de gat, o sa il fac bucatele, numai ca sa aiba Sakura ce pune la loc. Asaa, acestea fiind spuse, iti urez spor la scris in continuare si sper ca nextul sa apara cat de curand. Te pup. :*

Hey!Cautam de mult timp un fic bun,iar acum intr-un sfarsit,l-am gasit!!! Mi se pare foarte originala ideea,avand in vedere ca majoritatea ficurilor sunt SasuSaku, Sasuke vine la scoala Sakurei si alte idei care sunt utilizate de majoritatea celor care scriu ficuri!!La fel cum au mai spus multi,IMI PLACE LA NEBUNIE FELUL IN CARE SCRII!Descrii atat de bine incat simt ca as fi acolo!Pana si partea cu visul,am simtit tot!Parca imi era si mie frica! La fel de mult imi place ca NU GRABESTI ACTIUNEA!Mai pe scurt:AI TALENT CU CARUL!
Sper sa aduci next-ul cat mai repede posibil pentru ca ficul este ABSOLUT GENIAL!
Daca ai vrea sa ma anunti si pe mine,ar fi minunat!
Astea fiind spuse:
Lots of kisses!
Yuki

Imi place mult ficul tau! Ador ideea asta Kakasi-Sakura :))! Te rog sa ma anunti cand pui next-ul|! Succes in continuare! Te pup Papa

hai mai :( eu vreau next si vreau cat mai repede ca daca nu plang e super ficul <3 
am gasit inca un fic care imi place mult :*
deci ! 
ma repede next te rooooggg :o3 
siii.. anuntama :*

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.