Acesta a fost doar inceputul! Vreau sa vad ce idee aveti despre el, ca sa stiu daca sa-l mai continui! Va pwp! :*

Stiu ca(,) capitolul unu a fost sec, si rece, dar capitolele care vor urma vor fi mai bune, sper eu!

                                                            Capitolul 2:

Trecusera luni si zile, ca si cum nici n-ar fi fost. Anotimpurile treceau ca pasarile in zbor, si lasau amintiri pierdute, intamplari neplacute sau dorinte ne-mplinite in urma. Cu greu puteai sa-ti amintesti agonia si melancolia in care iti petreceai ziua, iar speranta de bine, disparuse de mult, si ea, luandu-si ramas bun si plangand in hohote. Veanea iarna. Linistea cea adanca si grea se asternea incetul cu incetul, iar moleseala si tristetea cresteau incetul cu incetul...Era deprimant. Foarte deprimant.Ningea cu fulgi mari si pufosi. Aceia fiind primii fulgi care se asterneau intr-un dans numai de ei stiut pe pamantul care ii primea cu bratele deschise. Tot cu bratele deschise ii primeau si copiii cei voiosi, care de-abia asteptau sa aiba parte de prima bataie cu bulgari facuti la repezeala, primul om de zapada care parca iti zambea cu recunostinta ca l-ai faurit si de prima cazatura de pe sanie, cand neaua iti ingheata fata si simti ca te ustura pielea, dar tot zambesti si razi de cat de neatent poti sa fi.Pe toate casele atarnau turturii cei firavi si fragili, pe care cum ii atingeai ca sa-i alinti, se topeau. Peste tot mirosea a sarbatori, iar aerul se bucura sa aiba aceasta mireasma. Toate casele erau frumos impodobite cu beculete, inscriptii si lumanarele. Numai casa cea alba si goala era stinghera si goala. Nimic nu atarna de acoperis, nimic nu statea pe straduta principala...Nimic. Un mare Nimic! Deodata pe alee veneau doi copii, Akemy si Kazuya, alaturi de unchiul lor Shin. Barbatul nu isi rase barba de mult timp, si arata ca un Mos Craciun cu barba neagra. Cei doi copii stateau cu privirea in pamant. Se zice ca in preajma Craciunului simti bucurie si liniste. Dar cei doi pusti cu simteau nimic...Parul lui Akemy se zvarcolea in pragul vantului iar fularul lui Kazuya se misca indaratul lui sa si cum ar fi vrut sa-l traga inapoi. Cand ajunsera in fata casei, Akemy I-a zis, parca in soapta unchiului sau:
    - Unchiule...de ce nu ne decoram si noi casa?
    - Pentru ca in casa asta nu este si nici nu va fi prilej de veselie. Orice se va intampla!
Raspunsul unchiului fu sec si veni cu greu catre urechile fetei. Parca nici barbatul nu credea ce spune. Era o atmosfera trista. Kazuya nu mai vorbise cu veselie si nu mai rase de ani buni. Isi incuraja tacerea sa ramana cat mai mult. Sa nu plece, sa stea cu el.Moartea matusii sale ii dadu sansa sa descopere ca lumea nu este asa cum credea el. Nu era vesela si fara de griji, ca viata unui copil nevinovat; ci sumbra si tacuta:ca si linistea.Dupa ce intrara in casa, isi pusera gecile in cuier si isi vazu fiecare de drum. Acea incomoditate pe care o simte Akemy, nu o simteau toti. Desi traise aceleasi traume infioratoare pe care le traisera fratele si unchiul ei, inca mai avea puterea sa spere, ca ceva se va schimba! Pe scurt: va fi bine!A studiat multi ani tacerea fratelui sau, si daca nu gresea, tacerea lui nu era plina numai de tristete, dezamagire si deprimare: ci era plina de ganduri, descoperiri, incercari. Toate legate de matusa lor, nevinovata si firava, care murise sub ochii familiei sale. Kazuya vroia sa stie adevarul, sa stine cine si de ce a omorato pe Ayaka si incerca din rasputeri sa descopere ca sa stie pe cine sa se razbune, sa isi descarce toata ura acumulata in cei 8 ani in care nimic nu a iesit la iveala si nimic nu a iesit in evidenta. Era greu. Foarte greu.
    - Kazuyaaaa! expira Akemy numele fratelui sau. Ce sa ma fac eu cu tine...Haide, fi vesel! Zambeste! Da-o-n-colo de tragedie, a trecut, de mult! zise fata cu piele alba ca spuma laptelui incercand sa-l scoata pe fratele sau din lumea dezamagitoare in care traia.
Deodata in usa mare si maronie de lemn lacuit a casei a batut cineva. Kazuya isi ridica putin privirea incruntata apoi si-o cufunda inapoi in pamant. Akemy merse sa deschida usa, vazand ca bataile erau din ce in ce mai insistente. In fata usi, se aratara doi barbate, bine facuti, cu paltoane gri si groase si cu caciuli de blana. Akemy ii intreba suspicioasa:
     - Ce doriti?
     - Am venit in legatura cu doamna Ayaka...


                                                                      Va urma.....

Capitolul 3

- Am venit in legatura cu doamna Akaya...
Akemi ramase masca. Socata, incerca sa scoata cu greu un raspuns. Nu stia ce sa spuna. Scoase un zambet, apoi se incrunta ducand mana la barbaie, asemenea unui batran intelept. Apoi, in sfarsit buzele I se desclestara si un raspuns ii iesi, soptit, din gura:
 - Ce doriti in legatura cu matusa mea?
 - Vrem sa stim in ce imprejurari a murit mai exact. Dupa aceea, putem cu usurinta sa aflam cine a ispasit crima...zisera cei doi barbati cu un aer nervos si misterios.
Akemi se uita la fratele sau intr-o fractiune de secunda. Spera sa nu fi auzit;daca s-ar fi intamplat, Kazuya ar fi vrut negresit sa afle acest lucru si era posibil ca mai multe problem si mai multa neliniste sa se abata asupra lor. Akemi incpu sa isi frece mainile care incepeau sa simta aerul rece ce venea dinspre usa. Isi lua inima in dinti si le raspunse celor doi domni:
  - Nu, multumim! Dorim ca acest lucru sa nu se afle. Vedeti vreo urma de veselie prin casa asta? Nu, pentru ca suntem, totusi curiosi! Si dupa cum stiti, ,,Curiozitatea a omorat pisica". Nu vrem sa mai dam peste alte problem...
Fata cu par blond ca soarele de dimineata si cu suvite roz ca florile de cires inchise in graba usa si se grabi si o incuie cat mai repede. Cheia din usa se rasuci ca si cheia unei jucarioare mecanice.
Unchiul iesi din camera alaturata si privind-o pe nepoata sa in ochii ei albastrii. Stia toata discutia ei cu cei doi vizitatori nepoftiti. O privi dezamagit, dupa care o chema in sala cu semineu a casei. Acea sala se putea numi si biblioteca, judecand dupa miile de rafturi pline cu carti vechi, cu ziare la fel de vechi, care povesteau sau anuntau evenimente special ca primul om pe Luna sau primul satelit in spatiu...Cei doi, unchiul si nepoata, se asezara pe doua divane mari, rosii si commode. Akemi isi turna intr-un pahar, putin ceai dintr-un ceainic din portelan care se afla mereu pe masuta mica de lemn. In camera predomina lemnul. In semineul cel mare ardea focul, iar caldura dadea o senzatie de iubire. Unchiul Shin isi mangaie neoata pe cap si o privi cu duiosie zicandu-i:
  - De ce nu I-ai lasat? Nu ai fi vrut sa afli adevarul?
Akemi il privi si ea cu duiosie la randul ei.
   - Nu. Nu vreau sa mai aflu ceva despre acest caz...zise aceasta cu privirea incruntata.
Se ridica incetisor de pe divan si se indrepta cu cana sa de ceai catre camera ei. Se arunca in patul cel albastru si isi privi cu ochii larg deschisi peretele artistic de langa usa. Pe acesta erau afisate desene cu diferite teme, dar totate aveau ceva in comun: pe toate era scris numele ei. Apoi mai bau incetisor o gura de ceai si se ridica intr-o fractiune de secunda. Cobori in bucatarie pentru a gasi ceva satios de mancat si pentru a bea inca utin ceai. Era prea trista ca sa se mai poata gandi la ceva. Durerea de a-I vedea pe toti deprimati o obosea pana peste poate. Deodata, pe gresia lucioasa din bucatarie, fata aluneca si cazu.  Desi nimeni nu o vazu, Akemi se simti jenant. Nu stia nici macar de ce. Simtea multe lucruri pe care nu le putea descrie. Apoi, observa o pata veche de sange pe podea. Din nou isi duse mana la barbie si se gandi un moment.Trecura cateva secunde, dar la un moment dat, o idee rasari in minea ei. Isi puse paltonul cel alb ca prima zapada si iesi pe usa in graba. Cu greu mergea prin zapada groasa ce se asternuse cu cateva ore inainte. Se simtea frigul iar la fiecare suflu al ei, un abur dens ii iesea din gura sau din nas. Merse si merse, gandindu-se la cate lucruri I s-au intamplat, si dintr-o data ajunse in fata unei cladiri immense cu geamuri din sticla acoperind intregul corp. Parea ca una dintre acele cladiri futuriste din filme. Fata nerabdatoare intra pe usa tot din sticla si patrunse astfel cu zgomot in cladire. Toata lumea de acolo a privit-o in culmea uimirii. Akemi se indrepta catre liftul din capatul holului si se uita pe lista care spunea despre fiecare sectie a corporatiei.Dintr-o suflare apasa pe butonul etajului 12, iar liftul urca in scrut timp.Fetiscana intra repezita intr-o camera in care mai multe persoane pareau sa aiba o sedinta importanta printer care se aflau si cei doi barbati care au venit la usa casei sale. Fata isi dadu paltonul cel alb jos si intreba ridicandu-si vocea:
    - Ma mai puteti ajuta in legatura cu matusa mea?
Fata era complet convinsa de spusele ei.