Se zvoneşte

Buna, dragilor! *hug* Deci, sunt aici cu cel de-al doilea fic al meu.
In acesta voi pune o baaza totala, adica il voi contura cu multa atentie.
Voi pune accent pe dialog si pe descriere, insa actiunea nu va lipsi. <3
E o idee abordata original de mine, eu personal nu am mai intalnit-o.
Voi incerca sa-l fac cat mai original.
Nu pun diacritice fiindca am o problema la tastatura, voi pune doar unde este neaparata nevoie.
So, gata cu vorba. Sper sa va placa. <3

Prolog

" Barurile si cluburile sunt pline de aroganti, care nu au pic de urma de rusine. Te jignesc, te fac in toate felurile posibile si dupa, continua sa se poarte ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Oameni buni, sunteti orbi? Sau surzi? E ca si cand eu as canta un cantec pentru surzi, iar voi ati desena un desen pentru orbi. Trezirea, e realitatea! "

Capitolul I

Sakura's point of view

Sunt dezamagita de comportamentul tau. Cunoasteam un altfel de "tu", erai acea persoana ce persevera tot timpul, ce era demna de respectul celor din jur. Privit de sus, iti pastrai modestia pe care cateodata, ajungeam s-o invidiez. Ma simt debusolata, ma distrugi doar cu cateva cuvinte ce mi sunt adresate. Dezamagirea este de nedescris, esti incurabil, nerealizabil. Desprins de realitate... Parca ai fi un mafiot ce-si doreste nimic altceva decat crime si ... cateva lucruri carora nu vreau sa le spun pe nume.

Sorbind din cafeaua fierbinte, privesc spatiul de care eram inconjurata. Elegant, mai degraba frumos. Spatiul limitat imi aducea aminte de clipele in care veneam aici si ii spuneam vanzatoarei pe un ton hazliu ''Biba! ''. "Bianca" mi se parea un nume foarte frumos, ce-i drept foarte inteligenta era doamna despre care va vorbesc. Din pacate, ea este de foarte mult timp plecata dintre noi. La moartea ei am suferit si lucrul gresit facut de mine a fost faptul ca am asteptat pe altii sa-mi rezolve durerea. Biba a fost una dintre mamele mele de suflete, femeia cu care mi-am petrecut mai mult din jumatate de copilarie. Inca imi amintesc zambetul ei cald si bland, ca al unei oite, parul saten inchis ce-i atarna in valuri pe spate si ochii de un verde aprins, ce parca lumina intreaga incapere ma faceau sa zambesc. Chiar daca au fost putine, au existat si momente in care se purta foarte urat si tipa la mine. Tineam minte cum imi arunca cu ceasca pe picioare si cum se enerva pana ce lacrimile o podideau. Nu aveam cu cine sta cu zilele, iar mama ma lasa la aceasta femeie. Eram mica, voioasa si agitata, o stresam rau de tot, ii stateam pe cap, eram o grija in plus pentru dansa deci nu o pot invinui pentru lucrurile pe care le-a facut.

- Gata, am rezolvat! rasuna tonul barbatesc ce venea din capatul coridorului. Un ranjet malefic imi aparu pe fata, sau nu m-am exprimat bine prin "malefic"? Un ranjet de o natura salbatica, ca sa spun asa. Eram fericita ca rezolvase problema, parca o piatra mi s-a luat de pe inima. Sa am grija de fratele mai mic al lui Naruto ar fi fost o problema si mai mare, plus o grija in plus pentru mine. Pe langa liceu, am si eu viata mea pe care nu vreau s-o pierd irosind-o. Am multe de facut, mi-am facut o groaza de planuri pentru viitorul pe care-l astept cu nerabdare.

- Ma bucur, insa cum ai reusit? am spus, ridicandu-ma de pe scaun si privindu-mi receptorul.
- I-am spus sora-mii sa stea cu el ca-i voi cumpara o inghetata. Cea mai simpla metoda, continua blondul zmabindu-mi. La randul meu procedez lafel, indreptandu-ma spre Naruto. Actualul meu iubit era cam prostut, acest lucru afirmandu-se prin dragostea ce mi-o purta. Nu pot spune ca nu-l iubesc, adevarul e ca-l ador din punct de vedere fizic insa, trebuie sa aflu cum este pe interior in unicul meu mod. Metodele de-al descoperi sunt cam fara sens si ciudate, insa sunt facute in propriul meu stil, ceea ce-mi oferea un avantaj.

Dandu-mi ochii peste cap si aruncand un zambet adolescentin, il iau pe blond de gat si-l sarut pe obraz. Ii simteam caldura corpului, radia. Pulsul inimii ii crescuse cu douazeci de mii de batai pe minut, ceea ce ma incanta intr-un fel sau altul. Imi placea sa ma simt iubita, sa am pe cineva care sa ma protejeze. Am pretentii ca aceasta relatie sa duca la ceva folositor, bun. Cred ca Naruto a fost una dintre alegerile mele corecte. Plus ca, pana in momentul de fata, el e singurul dintre fostii prieteni ai mei, care ma iubeste cu adevarat. Acea vorba din batrani cu "Se si vede, se si simte" este pe cat se poate de reala. Oricum, am de gand sa procedez intr-un mod mai dragut, astfel incat Naruto sa ramana mana mea dreapta.

M-am intors la masa si mi-am luat geanta pe care mi-am proptit-o pe umar. Nici cateva secunde nu trec si simt ca blondul ia geanta si mi-o cară el. Acest lucru m-a uimit si m-a intristat. Mi-e mila de el, iubeste un asemenea monstru ca mine ce umbla dupa interes. Sper sa nu-l ranesc prea tare. Lucrul de care sunt sigura este ca, indiferent de ce sentimente voi simti pentru Naruto lucrurile vor ramane lafel, planurile pastrandu-se intacte gata de folosire.

Probabil ca cele mai dese intrebari ce-mi sunt adresate sunt: ''Il iubesti pe Naruto?" sau "Ce intentii ai?". Nu le gasesc raspunsul fiindca nici macar eu nu sunt sigura de ceea ce se va intampla in continuare. Deocamdata, principala mea tinta e Karin, roscovana desteapta si plina de ifose, ce ma jigneste zilnic. Ii voi arata adevaratele trasaturi ale Sakurei Haruno, lucrul pe care nimeni nu l-a vazut, nu-l va vedea si nici nu va dori sa-l vada.

- Sai a zis sa trecem pe la el. Ma duc. Vii? m-a intrebat, punandu-mi o mana pe soldul stang. Spun un ''Da'' lipsit de sens si dupa ne indreptam amandoi spre iesire.

In drumul inspre locuinta lui Sai, am vorbit in masina numai de teme si de alte chestii plictisitoare referitoare la liceu. Adica numai eu am vorbit, saracul blond nu a avut ocazia sa comenteze, sa adauge sau sa spuna ceva. Era obisnuit cu asemenea lucruri din partea mea, deci cred ca nu l-a deranjat prea tare. Cand am ajuns la Sai, blondul m-a lasat sa cobor singura din masina. Sincera sa fiu, mi s-a parut un lucru cam ciudat. Am spus ceva gresit? gandesc eu si il privesc ingrijorata. Indiferent de ce simteam tot imi pasa, deoarece era pe langa iubit, si un amic de-al meu. Incercam sa par indiferenta dar nu eram, lucrul care ma expune la loviturile din exterior ce patrund in interioru-mi.
Fara sa ma mai priveaca, intra in casa brunetului, eu urmandu-l in alergare usoara. Trebuia sa recunosc ca avea un mers destul de inegalabil. Avea acea viteza de parca ar da laptele-n foc sau ceva de genul. Uneori, comportamentul sau ma speria si ma uimea in acelasi timp. Desigur, si eu eram sub orice critica, insa uneori el chiar ma intrecea.

Toata durata vizitei la Sai a durat mult, ce-i drept. A fost ca si cand am fi mers la un priveghi. Cei doi vorbeau in soapta ca si cand le-ar fi frica sa nu trezeasca mortul. Huh.... uneori chiar as vrea sa par mai matura decat sunt, insa in viata nu le poti face pe toate.
Ignorandu-mi prezenta, cei doi s-au dus in camera la Sai unde au inceput sa rada si sa glumeasca, ascultand melodia I love rock 'n' roll . Ma simteam singura in sufragerie. Lucrurile deja capatasera o intorsatura de 90 de grade, ceea ce ma facea sa ma intreb daca a fost o alegere buna sa vin aici.

Dupa maxim o jumatate de ora, vad niste fete, mai degraba pustoaice de 14-15 ani, care intra pe usa casei lui Sai de parca intrau la mamele lor in casa, lucrul care ma facea sa cred ca ele deja erau familiare pe aici. Le ignoram si totusi nu am putut sa fiu indiferenta cand am vazut ca destinatia lor era chiar dormitorul lui Sai. O urma de gelozie mi s-a aratat pe chip, insa voiam ca acest lucru sa nu se observe. Evident, era cat se poate de vizibila indignarea si invidia cu care tratam situatia. Curiozitatea ma impingea sa vad ce se intampla in acel dormitor, mai ales ca nu se mai auzea nicun zgomot de ceva vreme. Situatia ma enerva. As fi vrut sa merg acolo si sa vad ce se intampla, insa parca un lucru, o presimtire, o forta magnetica imi oprea forta din corp si pasii. Picioarele nu ma ascultau, iar creierul meu o luase pe aratura.

Intr-un final, ma ridic hotarata de pe canapeaua din piele fina. Cu ceasca de ceai in mana, ma indrept catre locatia ''stabilita''. Pe holul lung, auzeam parca niste cuvinte in umbra, neclare. Insa unele dintre ele erau audibule, ceea ce imi facea inima sa pulseze. Chiar voiam sa aflu ce se intampla acolo.

- Ce dracu`! strig eu din toti rarunchii, privind oribilata scena ce mi se afisa in toata splendoarea. Ce e asta!? Ce se intampla?! adaug speriata, lacrimile siroindu-mi pe obrajii palizi. Simteam cum plamanii refuzau sa mai primeasca aerul necesar. Priveam cea ce n-as fi vrut sa vad in viata mea: Sai peste o domnisoara dezbracata, cu un zambet bizar, el lafel de dezbracat ca ea iar Naruto privea pofticios, filmand cu o camera video.
Cand au observat ca eu eram martora la o asemenea intamplare, s-au uitat la mine cu fete nevinovate iar lucrul ce m-a enervat la culme a fost ca Naruto se holba la mine de parca ar fi vazut o fantoma.

Genunchii imi cedau, iar inima imi batea atat de tare incat as fi putut jura ca-mi sare din piept. Durerea se intensifica si in mai putin de doua minute, am aterizat lata pe podeaua rece. Ceasca cazu de asemenea, si se sparse in mii de bucatele. Ultimul cuvant pe care l-am auzit a fost vocea blondului ce-mi striga numele, insa degeaba. Ii auzeam vocea in surdina...

I don't know you, I don't judge you. But I like you.

O.O What the... Ce inceput interesant. Nu cred ca acesta este al doilea fic al tau, dar sa spunem ca te crwd. Imi place cum descrii; totul decurge cursiv si nu grabesti actiunea. Adica mie imi place ca nu stai la un singur moment 10 ani, adaugand descriere fara sens cat o zi de post. O prima impresie despre idea ficului: originala. Ai un inceput promitator, desi este destul de folosota ideea ca Sakura este la liceu. Imi plac noile idei care ke ai folosit, oin special cea cu Narutp si Sai. Sper sa aduci cat mai repede nextul si sa ma anunti daca poti.

ps:scuze de greseli. sunt pe tel si nu scriu asa bine.

"Încrederea între prieteni ,pare să ia naştere în momentele cele mai intense."
Se zvoneşte 8BGmFkk

Dana

Buna frumos inceput imi place.astept next alte intrebari nam
pwp astept next si spor la idei

"I delved my passion deep within my soul.
I carved my heart in the shape of a flower.
To bloom and grow in the dark future that is today.
To keep my dreams alive once again, like in the past."

Hello my darling *hugs* Ajung si eu intr-un bun sfarsit. Ideea fan ficului tau mi se pare interesanta. I like it :) Hehe... pentru cele de-al doilea fan fic te decuci de minune, sunt foarte sincera cu tine. *hugs* Nu mai intru in detalii, anunta-ma si pe mine. Bafta in continuare. *HUGS*

There is always some madness in love, even though there is always some reason in madness.

Subiect: Re: Se zvoneşte Joi 29 Aug 2013, 16:09

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.

cruelty is a gift humanity has given itself