Sadeness.

Sadeness.
Intoarse buzele spre ale ei, si mana
Ii prinse lungile-i suvite , care fluturau

Capitolul I

-La dracu' cu toate!

Scuipam aceste cuvinte mereu. Sunt responsabila. Eu! Cum de am ajuns in aceasta situatie? Ma comport absurd. Nu mai vreau sa fiu considerata un copil. La naiba, am paisprezece ani. Nu mai sunt un copil. Ce naiba este cu toata lumea? Eu nu ma pot enerva dintr-un lucru atat de neinsemnat. Nu-mi sta in caracter. Trebuie sa ma comport ca un adult. Daca as pleca de acasa ... Este un gand maret, dar si copilaresc. Numai o copila rasfatata ar face asta. Nu! Imi trebuie altceva. Dar unde-i toata lumea? Am ramas singura. Ce-i de facut? Eram surprinsa de linistea prfunda ce dainuia in jurul meu, am ramas cateva minute ganduri, intrebandu-ma ca-ar fi putut sa fac in continuare. Deodata usa camerei se deschise si in pregul ei, is face aparitia un barbat de douazeci si trei de ani. Expresia lui exprima o sorbitate iesita din comun. Ma ingrozea mereu fata asta, ce naiba voia?

-Deci, pustoaico, primesti intotdeauna tot ce doresti, nu-i asa?
-Normal! Adica n-nu,nu! Numai un copil, fac o pauza scurta, ar spune asa ceva. Eu sunt un adult responsabil.
-Ce ganduri marete, pentru o copila de paisprezece ani ...
-Drace! Daca ai venit aici doar pentru a ma necaji, te servesc afara.
-Defapt, nu. Tatal tau vrea sa vorbeasca cu tine.
-Barbatul acela nu-i tatal meu! El nu mai este tatal meu de mult timp. Nu vreau sa discut nimic cu acel om.
-Intelg ...
-Ba nu! Tu nu intelgi nimic! Nu stii nimic! Nu ai habar prin cate am trecut, si prin ce trec! Acum, iesi afara!
-Dar ...
-La dracu' cu toate! Iesi afara!
-Ah, esti atat de frumoasa cand te enervezi.
-Frumusete este doar un cuvant, nimic mai mult.

Simt ca ma sufoc. Tatal meu ... eu nu am tata. Am avut doar mama ...atat. Cat de absurd. In ultima vreme ma invart ca un drogat in jurul unei idei fixe. Cat de jalnic din partea mea. Ma nelinisteste toata aceasta agitatie. Ce naiba voia sa-mi spuna? Ah, cat de copilaresc din partea mea. Sigur vrea sa ma trimita la o scoala din aia cu internat pentru domnisoare. Nu ma astept la altceva din partea acelui om. Ma asez pe pat si raman cu ochii atintiti in tavan, neizbutind nici macar sa atipesc, cu toate incercarile disperate de a-mi cristaliza tot felul de imagini: animale, peisaje, dar nimic, totul parea in zadrnic, ma simt ca o epava. Tot felul de sentimente ma bantuie. Nu mai stiu cine sunt. Ce am sa fac? Nu! Un adult nu gandeste asa. Este sigur pe ceea ce gandeste si pe ceea ce face! Asa sunt si eu.

-Drace, soptesc eu, ce am de facut? Nu am nici o idee. Cum se va sfarsii totul?

Imi doream din suflet sa plang, dar i-am promis. Eu i-am promis, nu pot sa incalc acea promisiune, ar fii foarte josnic din parea mea. Sunt nebuna, clar sunt nebuna.

-Acum o sa plangi, asa-i? vocea ei subtire se auzea in toata incaperea.
-Lizzy, soptesc si ii sar in brate, mi-a fost asa de dor de tine.
-Cah. Ti-am spus sa nu-mi mai spui Lizzy. Suna ciudat. Acum da-te de pe mine, pari un copil, chicotea.
-Copil, soptesc in timp ce ma retrag din bratele ei, eu nu mai sunt un copil. Intelegii?
-Pf, nu mai dramatiza atat, arati penibil. Era o gluma. Nu trebuie sa te superi, stii bine, eu spun totul verde in fata.
-Daca spui tu, spun in timp ce ma asez pe pat.
-Te vad diferita, ce s-a intamplat?
-N-nu s-a intamplat nimic. Am nevoie de ajutorul tau. Vreau sa ma duci departe de aici. Ma pot baza pe tine?

To be continued

O altfel de idee. Stiu ca este scurt, dar ma voi revansa.

Edit :3

Gata, am dat si edit. Inca un fan fic ala - Alice :3 Draguta idea pe care ai ales-o. Ummm, chiar imi place. Nu am intels prea multe, dar asta ar trebuii sa fie de bui,da? Of, oare ce va avea sa zica prietena ei, sau soara sau ce o fii :)) Oh, sper sa ma anunti de next. Okay. Spor la scris in continuarea. Ceaoo

Felul în care protagonista descrie tot ceea ce gândeşte, pare exact opusul a ceea ce nu vrea să fie - copilăroasă. Descrierea mi se pare cam agitată, mult prea zăltată e şi fata în această ipostază prezentată (presupun că este Sakura). Încearcă să nu vulcanizezi aşa de rapid naraţiunea şi restul evenimentelor, fiindcă e mult prea abrupt. În fine, cu toate acestea ideea pare promiţătoare. Vrea să plece deci? vrea să scape de toate şi de tatăl ei? întrebarea mea ar fi unde are să meargă cu această Lizzy? Hmm, puţine date ca să mă înfruct. Ai grijă pe viitor, fiindcă ai greşeli, încearcă să-ţi corectezi capitolele înainte de a posta. Succes în continuare şi spor la scris! *hug*

Hello, Alice! Ajung si eu la fan-ficul tau. Ideea este promitatoare Imi place. Chiestia cu " copil" , ea chiar este un copil!! MmM, sper sa aduci continuarea rapid, si sa ma anunti si pe mine. Okay? Bye

FanFic Blocat la cererea autoarei.