Masquerade

Huh, asa cum puteti vedea, am inceput un nou fic, in colaborare de aceasta data. Cum este mentionat in descriere, ficul este in colaborare cu Ale si speram sa conturam o idee pe placul vostru. Mentionez ca ceea postez eu este scris de mine, iar ce posteaza ea, este scris de ea. Speram ca urmatoarele capitole sa fie mai lungi, iar acea stare de plictiseala sa dispara odata cu viitoarele capitole. Acestea fiind spuse, citire placuta! kiss

Masquerade

Prolog

Înşfăcată de ghearele destinului şi trimisă în iadul pământesc, continua să spere la Edenul ce a existat odată, într-un trecut ce urma să devină viitorul. Înflorea odată cu ceilalţi, sub o altă formă însă. Creştea şi devenea un pericol pentru umanitate, pericolul ce urma să anunţe sfârşitul ultimei fărâme de bunătate. Se săturase să spere la ceea ce era înainte, aşa că ea însăşi a devenit nucleul mascaradei.

Capitolul I

Sakura’s point of view

Mă încruntam în timp ce priveam foaia de hârtie pe care erau scrise nişte cuvinte de care nu auzisem vreodată la orele de desen. Încercam să desluşesc măcar jumătate din ceea ce era scris pe foaia aia nenorocită de circa jumătate de oră şi nimic. Mă uitam ca proasta la ea şi nimic nu se schimbase de la începutul orei şi până acum. Am închis ochii inspirând adânc, în timp trupul îmi aluneca pe scaun. Mi-am lăsat capul pe spate; nu mai avea rost să mă mai chinui, oricum eram terminată. La o scurtă analiză a clasei am constatat că şi ceilalţi erau la fel de indiferenţi ca şi mine. Cei ce au scris la început terminaseră probabil, iar restul continuau să facă acelaşi lucru ca la începutul orei: să se uite la ceasul care părea că s-a oprit în loc. Îi înţelegeam. Mai mult de trei sferturi din clasă nu înţelegea nimic de la actualul profesor: un bătrânel scund, chel şi arţăgos, tipul persoanei pe care nimeni nu şi-ar fi dorit să o aibă prin preajmă. Ironia sorţii făcea ca el să fie directorul acestui colegiu de mai bine de treizeci de ani şi nu dădea semne că ar renunţa prea curând la actuala funcţie.

Am inspirat adânc încă odată şi mi-am aţintit din nou ochii asupra paginii pe care era scris numele, clasa şi titlul banal: “Lucrare de evaluare”. Am privit prima întrebare, pierzându-mă după primele cinci cuvinte. O lăsasem baltă. A doua întrebare, aceeaşi poveste. Mergând pe principiul “A treia oară e cu noroc.” m-am uitat şi peste al treilea enunţ şi am constatat cu dezamăgire că povestea era aceeaşi: habar nu aveam. Chiar eram terminată, iar Dumnezeu a fost martorul încercării mele de a înţelege o boabă din ceea ce scrisese boşorogul pe pagină.
Am auzit soneria şi am procedat la fel ca restul: m-am ridicat din bancă, ducându-mă la catedră şi înmânându-i profesorului foaia. Mi-a aruncat o privire neutră atunci când s-a uitat peste răspunsurile mele inexistente, spunându-mi:

-N-ai simţul esteticii şi al artei, mi-a spus în timp ce lua şi lucrările celorlalţi.

Am ridicat din umeri şi m-am dus spre bancă pentru a-mi lua geanta şi a mă duce pe hol. Nu că el ar fi un geniu în domeniul esteticii. Costumul verde şi cămaşa maro, în carouri, dovedeau asta.
Cât timp mergeam pe holul colegiului îmi aranjam uniforma şcolară pe cale de dispariţie: o fustă în carouri –ceea ce mă făcea să cred că directorul chiar făcuse o pasiune pentru ele-, până la genunchi, o cămaşă albă, destul de lungă şi largă şi o eşarfă gri, bătrânească. Eram printre singurele fete care mai purtau hainele astea, tipele respective încercând să scape de repetenţie prin abordarea unei ţinute corespunzătoare. Eu, în schimb, o purtam din plăcere, presupun. Îmi venea bine şi se potrivea cu ochelarii cu ramă grena spre negru.
Am ajuns la dulapul meu şi mi-am privit reflexia în mânerul acestuia, iar imaginea mea nu se îmbunătăţise. Am oftat şi mi-am plecat capul. Aveam să rămân aceeaşi tocilară ascultătoare, preferată a profesorilor, în ochii celorlalţi. Nimeni nu încercase să mă cunoască şi cred că e mult mai bine aşa. Popularitatea era idioată, era pentru cei ce se hrăneau cu atenţia persoanelor din jur şi cu creierele lor minuscule, desigur.

Mi-am deschis dulapul, lăsându-mi geanta acolo şi luându-mi pachetul cu mâncare. Din nou, lucru destul de rar prin colegiu, având în vedere că toţi umblau cu bani şi îşi cumpărau cine ştie ce chestii sofisticate de la cantină. Nu mersesem niciodată pe acolo, nici n-aveam de gând. Cine ştie ce boli cumplite amnifestate prin prostie exagerată aş fi putut căpăta. Pur şi simplu mă săturasem de tipele “célèbre” ale colegiului care umblau, bineînţeles, cu băieţii din echipa de fotbal a şcolii care treceau clasa doar datorită performanţelor lor. Încă un lucru de care eram sătulă.
Am ieşit în curte şi m-am aşezat pe o bancă retrasă de ochii lumii, sub un copac. Nu aveam chef de nimeni, de fapt, nici dacă aş fi vrut, tot n-aş fi avut cu cine să discut. Toţi se fereau de tipa tocilară care învăţa bine şi reuşea să intre în graţiile tuturor, mai puţin în ale celorlalţi elevi, desigur. De ce se fereau de mine? Asta nu era sigur, dar cel mai probabil datorită faptului că cei populari ar fi făcut mişto de ei mult timp de acum înainte, iar dacă ajungi să fii batjocorit de vedetele şcolii, atunci clar nu mai ai ce căuta pe lângă ei. Asta am observat, cel puţin.

-Uite-o şi pe aia cum e îmbrăcată, oh, şi pe ăla care încearcă să o invite pe aia în oraş. Aţi auzit ce s-a întâmplat? Idiotul…

Atâtea voci se auzeau în fundal încât nici nu mai puteam gândi raţional. Făceai ceva, erai criticat, respirai, erai criticat. Mă săturasem şi abia aşteptam să ajung acasă, ca în fiecare zi. Intrasem în rutină, era clar.
M-am ridicat de pe bancă imediat ce i-am auzit. Pofta de mâncare îmi pierise de mult timp, aşa că eram hotărâtă să mă întorc în clasă pentru o nouă oră de desen, o altă oră în care nu aveam să înţeleg ceva. Desenam de ceva timp, desenam ce îmi plăcea, fără să ţin cont de toate regulile pe care ni le spunea directorul, fapt ce mi-a adus în dar o notă de patru, iar cu nota de azi sigur rămâneam corigentă. Era singura materie la care aveam o medie atât de mică, având în vedere că la restul deţineam media perfectă de zece. Aveam o impresie că profesorul mă ura, sau voia să mă aibă şi nu ştia cum, aşa că mă lăsa corigentă pentru a veni la vară să dau corigenţa cu el, ceea ce ar fi însemnat timp petrecut împreună şi... nimic. Deliram. Orele de desen mă înnebuniseră, clar.
Intrasem în clasă, fiind uimită de faptul că am fost cea mai întârziată. Toţi se uitau la mine ca şi cum ei ar fi fost cei cuminţi, iar eu cea rea. Am mormăit nişte scuze, iar după o scurtă analiză făcută de profesor, am fost poftită la loc. M-am aşezat în prima bancă, singură bineînţeles, urmând să îmi deschid manualul şi să stau îmbufnată până la sfârşitul orei.

*

Se sunase, plecasem, ajunsesem acasă. Privirile batjocoritoare aţintite asupra uniformei şcolare nu întârziaseră să apară, ca de fiecare dată. Credeam că s-au plictisit, mai ales pentru că fac asta de câteva luni bune, dar aparenţele chiar înşeală.
Am intrat în casă şi l-am zărit pe tata la birou, îngropat fiind în documente, dosare şi alte idioţenii care îi trebuiau la serviciu. Mă salută de după mormanul de hârtii, în timp ce mama încerca să găsească ceva anume prin nişte sertare. Alt peisaj cu care mă obişnuisem şi pe care îl vedeam zilnic. Mă întreb dacă ştiau ceva despre mine, având în vedere că mereu erau plecaţi şi nu aveau timp de discuţii plictisitoare cu fiica lor premiantă, olimpică şi “ce mai făcea ea pe acolo”.
I-am salutat şi eu, oferindu-le un zâmbet fals pe care îl credeau, bineînţeles. Am auzit-o pe mama spunând că a găsit ceea ce căuta de ceva timp, presupun şi apoi l-am văzut pe tata ridicându-se de pe scaun, luându-şi sacoul şi prinzând-o de mijloc pe mama. Puteam sa jur că...

-Vom pleca la o întâlnire de afaceri. Ai tot ce îţi trebuie în bucătărie. Ai grijă de tine.

Exact cum mă aşteptam. Aceeaşi chestie ca de fiecare dată. Mă rog. Am ridicat din umeri şi mi-am târât picioarele până la etaj, în camera. Am aruncat geanta undeva prin pat şi m-am îndreptat spre dulap. Am scos din el o cutie pe care am aşezat-o pe măsuţa cu machiaje. Mi-am dat jos ochelarii, înlocuindu-i cu lentilele de contact, iar părul mi l-am desprins din cocul strâns, lăsându-mi părul lung, uşor ondulat, să cadă în valuri pe umeri. Din cutie am scos o fustă exagerat de scurtă, neagră şi o un top de aceeaşi culoare, cu un decolteu adânc.
Zâmbisem. Era timpul să îmi iau al doilea rol în serios, era ora ca scorpia să iasă la suprafaţă.

OMFG! OMFG! Ești o idioată, bit*h. Nu știu de ce ziceai că acest capitol nu este bun. (D) Este foarte, foarte, dar foarte tareeeee. in love

Îl ador maxim! Îmi place foarte mult cum ai conturat personajele, fraierii ăia de adolescenți care se feresc de Sakura doar pentru că e tocilară. Adică, aparențele nu sunt întotdeauna corecte, după cum sunt sigură că va realiza lumea care va citi acest fic superb. Îmi dau seama foarte bine când un fic are potențial și cunoscându-vă pe amândouă (aproximativ lough

) știu că ne veți da peste cap cu acțiunea ficului s.a.m.d. Să nu uitați scenele perverse! ;;) ( Sunt sigură că nu le veți uita, dar am vrut să mă asigur. rolling on the floor

) Cu cât mai multe cu atât mai bine! =)) Dar again, cunoscându-vă stilurile îmi dau seama că și acestea vor fi din plin și în același timp de calitate. Combinația perfectă. in love

Ale, hai repede cu next-ul, da? Eu zic să te pui pe tastat că ador acest fic și nu iese bine dacă mă lași să aștept prea mult. =)) Să nu uiți să mă anunți! Abia aștept să văd cum conturați ideea mai departe pentru că m-a atras total și iremediabil din puțin pe care mi l-a zis nenorocita de bit*h! V-aș ura noroc în continuare cu ficul și alte prostii dintr-astea, dar la cât de bine scrieți, nici n-aveți nevoie! Vă pup! :*

P.S.: Cum dracu v-ați gândit la un asemenea nume ptr fic? Este excepțional!!!!

~~O să revin cu un edit mâine.~~

Hello Rain, am sosit şi eu pe la ficul tău, la fe ca la multe persoane citesc cam tot pentru prima oară ceva scris de tine - nu îmi aduc aminte dacă am mai citit, dar să-mi fie ruşine dacă da şi m-am lăsat. Un fic în colaborare spui, o să fie interesant, mai ales faptul că două stiluri au să se combine precum moleculele între ele. O să-mi placă, nu am ce comenta.
Acum mă concentrez asupra textului - se vede că lucrezi impacabil, doar o greşeală sau două ai avut, în rest totul chiar mi-a plăcut. Porniţi de la o idee destul de comună - tocilara, după ea se transformă într-o femeie fatală, ca să-i spun aşa şi totuşi finalul l-ai construit interesant şi mai original. Chiar m-ai pus pe gândit şi sunt foarte curioasă să văd ce are să se petreacă cu Sakura. Plus ea care părea o fată cuminte, să se transforme seara într-o "diavoluţă" - ca să-i spun aşa, mi se pare pură genialitate, deci no comment. Abia aştept nextul ca să văd cum vor evolua lucrurile, din păcare nu prea am multe de spus şi totuşi la capitolul descriere stai bine, nu m-am plictisit dacă poate asta ai crezut. Nu am cum fiindcă oricum tu şi cu Ale aveţi să faceţi o treabă minunată cu acest fic şi niciodată să nu vă aşteptaţi la cititorii voştri că se vor plictisi şi voi înceta a citi. Nu, atâta timp cât voi puneţi suflet în creaţie totul are să fie bine. <3 Încă o chestie, îmi plac acele două rânduri pe care le-ai scris la prolog, foarte frumoase şi foarte diamice, au avut impact şi efect, iar asta e de lăudat.
This is all, have fun writing sweethearts. *hug*

WOAHHHHHHH!!! Desi ma asteptam la un fic exceptional, am fost al naibii de surprinsa. Finalul a fost bestial:> Nu pot sa imi dau seama cum v-ati gandit la o asemenea idee, este geniala, va spun eu! Wife, esti geniala! Imi place foarte mult acest prim capitol, ai prezentat dezgustul "tocilarei" pentru ceilalti elevi. Deciii, Allee, sa ne aduci repede next-ul, da? Nu uita ca il astept cu nerabdare:x Va pup:*

Ba, ba, ba, baaaaa! (D)

Da' imi place de voi, incepeti un fic si nu tu anunt, nu tu nimic. (D) Pai asa se face treaba, iaaa, vedeti ca va tin eu minte, o sa vin sa va bantui daca se mai intampla asa de-acum incolo. lough

Ficul este... ei bine, este exceptional, beyond words. in love

Imi place tot, de la titlu, la idee, care, desi pare comuna, e mai mult de atat, sunt sigura. Si-apoi, ma intreb in ce consta mai exact acest rol de scorpie, chiar sunt curioasa. Personalitatea Sakurei mi se pare mai mult decat atragatoare si sexi, mi se pare genial de bine conturata. Acestea fiind spuse, astept nextul si, eventual, un anunt, asta daca nu vreti sa va bantui, bineinteles. Bafta in continuare, spor la scris si succes la scoala. Va pup. :*

Oauuu Rain, ce fic, ce fic. Sunt de acord cu Choco, de fiecar data cand incepeti un fic interesant ca acesta, nu anuntati pe nimeni. (D)

Mi-ai lasat o impresie adanca. Cand am inceput sa citesc, credeam ca Sakura este tocilara, si asa mai departe. Dar cand m-am apropiat de sfarsit mi-am schimbat radical parerea. Nu credeam ca Sakura poate sa se transforme intr-o asemenea ,, scorpie''. lough

Cum pot parinti ei, sa fie asa de indiferenti cu fica lor? dar se pare ca rozalia s-a obisnuit cu acest stil de viata, ce monoton. Ce batuti in cap sunt acei adolescenti, judeca pe toti, dar nici nu-si dau seama cum este rozalia in realitate. lough

Sper sa aduci cat mai curand capitolul, si anuntama si pe mine, te rog. kiss

Dana

Buna,am trecut si eu pe la ficut tau,un inceput frumos ,parca imi povestesti viata asa e la mine ,nu se vorbeste de cum te imbraci la mine dar in unele parti parca ma regasesc eu.gata despre mine ficul e frumos huh?

astept next sa il aduci cat de repede poti
pwp jos palaria in fata

Hellau Claudia, Ale. Ati facut un fic, inca de la primul capitol, de nota 10 ! in love

Il ador, chiar vreau sa vad cum isi va dezvolta Sakura personalitatea de scorpie. =)) Plus ca doresc sa aduceti repede urmatorul capitol si sa ma anuntati! Foarte rumos, felicitari! kiss

Va pup pe amandoua!:*

La cat de mult am intarziat pe aici ma asteptam sa vad si capitolul 2, dar n-am eu atata noroc tocmai in ziua in care am 4 ore de mate una dupa alta. Sau..... mai stii?! Cunoscandu-va destul de bine stilul de scris ma astept la foarte multe de la acest fim, mai ales ca acest prim capitol m-a dat gata total! E extraordinar, mai ales sfarsitul, tocmai asta fiind principalul motiv pentru astept cu sufletul la gura nextul. Asadar, dragi, scumpe si respectate genii forumiste postati nextul ala mileniul asta!! Altfel eu... MOR! Sau va asteptati la alta? Sa ma anuntati la next!! Va urez spor la scris! Va dulce! Ja ne!!

Buna!
Am trecut cu intarziere pe aici si imi place ce vad, sau mai bine zis citesc! happy2

Ador personalitatea Sakurei si ma intreb cum este cea de scorpie! Chiar vreau sa vad! heh

Descriere este geniala, cotureaza personalitatea ei. Astept nextul si va rog sa ma anuntati cand il puneti!<3 Va pwp si spor la scris! :*

Buna! Un fic in colaborare, spui? Interesant. Ideea este geniala. Viata dubla a Sakurei, este ... pf.. n-am cuvinte. Uimitoare !? Da, acesta este cuvantu lipsa. :) Iar felul cum tu ai descris toate acele intamplari, pur si simplu m-a fascinat. M-ai facut foarte curioasa. Oare ... Cum o sa apara Sasuke prin peisaj? Oare cum? Hm, o sa traim, si o sa vedem. Deci ... Esti o scriitoare excelenta. Ai foarte mult talent.De abia astept urmatorul capitol. Anuntati-ma si pe mine. Bafta in continuare *hugs*

Hei, hei, girl's! A venit și rândul meu în sfârșit ca să aduc următorul capitol care e (tobeeeeeeee) din perspectiva lui Sasuke Uchiha. Eu sunt bărbatul de data asta și probabil că în tot ficul tot eu o să fiu. Mă bucur să lucrez cu Rain, drăguța de ea, am fost entuziasmată din prima când a acceptat să facem un fic în colaborare. De aceea îi mulțumesc <3. Sper să vă placă acest capitol la fel de mult ca cel anterior și să ne urmăriți în continuare. Promit surprize extraordinare! Mai ales că ne-am găsit combinația perfectă >:) Știe Rain despre ce vorbesc eu aici. Vă aștept părerile bune sau rele, chiar nu contează și vă urez: Lectură placută! kiss

Capitolul II

Sasuke’s point of view

- Am auzit că ai fost dat afară de la locul de muncă, din nou, spuse cu accent bătrânul în timp ce mă inspecta atent.

În sinea mea fierbeam de nervi, însă la suprafață păream la fel de liniștit ca un copilaș ce dormea. Nu i-am dat nici o replică bătrânului, căci oricum nu aveam ce să spun. Adevărul ținea cu însuși diavolul de data asta, nu cu mine. M-am rezumat la tăcere. Uram să-i dau dreptate morocănosului, deci tăcerea era singura pe care i-o ofeream. În schimb am decis că trebuie să-i arunc și eu o privire la fel de enervantă ca el. Corpul solid îi era acoperit de unul din costumele scumpe ce le adăpostea în dulapul gigant din camera lui, o singură floare colorându-i porțiunea pe care-o acoperea. Trandafir roșu, hăh? Mă întreb ce admiratoare îi amenință locul mamei de data asta. Să fie sexy și rea ca ultima femeiușcă care-i apăruse în cale? Habar n-am și nici nu mă interesează.
Am urcat până la fața ridată a bărbatului. Cu toate că timpul își lăsase amprenta pe chipul lui, adevărul e unul singur. Arăta bine. Pielea albă, aproape inumană o moștenisem atât de la el cât și de la mama, însă privirea neagră ce se aseamană perfect cu un abis o primisem de la el, și părul la fel. O podoabă capilară destul de bogată și o culoare cam rară. Nu am văzut păr negru cu reflexii albastre decât în familia noastră și nicăieri altundeva. Și aproape că le înțeleg pe admiratoarele disperate ale tatălui meu. Am zis aproape deoarece nu fac parte din rasa feminină.

- Nu-ți face griji, rosti pe un ton calm ce reuși să mă trezească din visare. Ți-am găsit eu însumi un loc de muncă decent și bine plătit, că doar de aia ai terminat o facultate.
- Ce vrei să zici, bătrâne? aproape că am scuipat cuvintele.

Se ridică de la birou și înconjură obiectul din lemn într-o manieră elegantă care începea să mă scoată din sărite. Mă enervam din cauză că își băga nasul pe unde nu-i fierbe oala. Simțeam cum pulsul mi se acceleră și-mi auzeam până și bătăile inimii. Stând așa și privindu-l atent, îmi dau seama că niciodată nu o să mă înțeleagă cu adevărat. Nu o să-mi accepte vreodată pasiunea ce mă arde pe dinăuntru. Nu.
Mi-am trosnit oasele gâtului în timp ce așteptam răbdător să vorbească din nou, deși deja puteam să ghicesc ce-o să urmeze. O să-mi trântească în față faptul că pe mine nu mă interesează de mama și de el, probabil. Cu chestia asta reușește mai mereu să mă împingă în direcția pe care vrea el s-o apuc, chiar dacă nu pentru mult timp, căci numai auzind minunata muzică mă răzgândesc de îndată și-o urmez numai pe ea. Mi-am lipit o mână de obrazul drept de parcă mi-ar fi tras o palmă. Răceala pielii mă făcu să tresar. De ce aveam vaga impresie că de data asta nu o să-mi mai meargă șmecheriile? Că o să fie altfel? De ce? Mă întrebam în intimitatea gândurilor mele de parcă cineva s-ar obosi să-mi răspundă. Gânduri ce au fost risipite de cum s-a făcut auzită vocea gravă a moșneagului.

- M-am săturat să văd că te prostești prin cluburi în fiecare noapte fără să-ți pese cât e negru sub unghie de mine și maică-ta, începu să vorbească fără să mă privească. O să lucrezi la un liceu în calitate de profesor. Mă înțelegi, copile? Și să nu te gândești că o să accept refuzuri.
- Și dacă nu vreau? mi-a scăpat întrebarea printre buzele întredeschise.
-Deja am vorbit cu directorul oricum, continuă de data asta cu câțiva decibeli în plus.

Stăteam fața în față acum, de parcă am fi niște dușmani vechi care abea ce s-au întâlnit. Am pufnit enervat și într-un final m-am decis că nu mai are rost să rămân aici. Nu-i pot schimba decizia oricât m-aș chinui și nici n-am de gând să-mi pierd timpul prețios cu un încăpățânat ca el. Nu mai sunt un copilaș care are nevoie de dojeneala sau protecția părinților și el trebuie să bage bine la cap asta. Mi-am cules jacheta de pe scaun și-am pornit hotărât spre ușă fără ca măcar să-l salut. Însă fix când să apuc să ies mi-am simțit încheietura prinsă de o palmă mult mai mare decât a mea.

- Nu mă fă să te reneg, Sasuke, șopti bătrânul apoi îmi lăsa mâna liberă.

La naiba cu el! La naiba cu tot!

*

Nu după mult timp am primit un mesaj în care aveam toate datele și instrucțiunile pentru ziua de mâine, împreuna cu un banal ”succes” în colț. M-am strâmbat. Știu, un gest copilăresc la vârsta de 25 de ani, însă altceva nu pot să fac oricum. Să-mi înec mânia într-o sticlă cu alcool nu e o obțiune destul de bună și nici să mă distrez cu vreo tipă până se face dimineață nu mi-ar ridica moralul călcat în picioare. Mai precis, călcat de papucii scumpi a-i tatei. După ce că am fost dat afară de la prea iubitul meu loc de muncă, bătrânul nici n-a avut milă de mine, încât mi-a aruncat o bombă atomică direct în față. Tiranul. Urăsc puștii enervanți și bogați din tot sufletul, așa că nici în ruptul capului n-o să lucrez ca profesor pentru ei. Nici vorbă de așa ceva! Trebuie să mă creadă destul de țignit încât să își imagineze că o să pun piciorul în incinta liceului, darmite în clasă ca să le predau?!
Mi-am scuturat capul ca și cum aș nega ceva, lăsându-l mai apoi să se lipească de volan. Încă mă aflam în fața firmeii bătrânului, gândindu-mă la ce o să fac în continuare. În mod normal nu m-ar interesa atât de mult, dar punând în balanță ultimele cuvinte rostite înainte să părăsesc biroul arată că de data asta e serios. Și când e serios niciodată nu trebuie să-i stau în cale. Am pufnit enervat a nuștiu câta oară pe ziua de azi. Fie, o să-mi calc pe ură și-o să le predau țâncilor ălora, însă nu o să renunț la muzică numai din cauza asta. Ăsta e un joc dublu. Totul sau nimic, mi-am zis în intimitatea gândurilor înainte să fac mașina să mârâie și să-și lase amprenta pe cimentul încălzit se soare.

Vântul neastâmpărat îmi obligă părul rebel să zboare în toate direcțiile, să danseze la îndemele lui. Nu mă deranja prea tare, ba chiar mă relaxa. Aveam mare nevoie de asta, mai ales că am discutat cu însăși diavolul mainainte. Am fost așa de încordat încât am crezut că trupul o să mi se rupă în mii de bucățele, așa cum o fac inimile dezamăgite a adolescentelor când sunt părăsite. În momente ca ăstea, mă bucur c-am ales să ies cu mașina decapotabilă. În felul ăsta nu numai că mă relaxez, ci pot să observ mult mai bine lumea ce mă înconjoară. Mda. De parcă mă impresionează pe mine lucrurile ăstea mărunte. Totuși, trebuie să-mi distrag cumva atenția de la discuția dintre mine și bătrân. Mă stresează mult prea mult.
Mi-am trecut o mână prin păru-mi negru, din reflex, probabil. Aveam nevoie de ceva care să mă ajute să uit, să mă distrez până nu mai pot sta în picioare, deși nu e cea mai bună idee. Mâine dimineață o să mă prezint în fața directorului și o să-mi spun punctul de vedere și...

- Naruto? am întrebat de cum am răspuns la telefon.
- Chiar eu, râse. Amice, nu știu cum o să iei vestea pe care am să ți-o dau, însă...
- Spune odată și lasă-mă cu gândurile mele deloc pașnice, i-am zis enervat.
- Cumva îmi plănuiai asasinarea și te-am întrerupt? întrebă amuzat. Oricum, să lăsăm glumele acum. Am ceva foarte important să-ți zic.
- Nu mă mai ține în suspans, prostănacule!
- Ți-am găsit un loc de muncă, făcu el fericit și eu aproape că i-am țipat în telefon.
- Pe bune?! Asta-i minunat! am izbucnit.
- Da, da, sunt un adevărat salvator, știu. Sasuke, vorbim mai încolo de detalii că acum sunt prins într-o...
- Aha, ești cu o gazelă, înțeleg, i-am tăiat-o din prima, râzându-i în difuzor. Distracție plăcută.

Am aruncat obiectul micuț pe bancheta din spate, murmurând ceva ce nici eu n-am înțeles. Nu știu cum și de ce, însă se pare că atât norocul cât și ghinionul se încăpățânează să mă urmărească pretutindeni. Dovoda ar fi postul de muncă pe care tata mi l-a găsit, ăsta e ghinionul, norocul fiind partea bunului meu prieten. Dacă ar afla bătrânul că acesta a intervenit în planurile lui mărețe de a mă ”readuce” pe calea bună, l-ar zvântura cât colo fără să-i pese că așa își ruinează parteneriatul cu firma Uzumaki. Am zâmbit strâmb. Dacă tot mi-au găsit amândoi de lucru, de ce să nu profit? Nu numai că scot bani din ambele părți, dar în modul ăsta pot să fac și ce îmi place și de asemenea, să-l mulțumesc pe bătrân. Bineînțeles, de data asta partea cealaltă o s-o țin ascunsă și-o să mă dau drept cel mai bun profesor de desen pe care-l poate întâlnii vreodată.
Dacă joacă dur, o să fac și eu la fel. Să înceapă șarada sau mai bine spus... mascarada.

_________

Go Rain, Go Rain! cool

Vaaaaii, cred ca astea-s cele mai controversate personaje pe care le-am intalnit pana acum. lough

Nu-mi imaginam ca Sasuke o sa intre in peisaj in modul asta, cu atat mai putin cu cat ma asteptam sa fie atat de inversunat impotriva tatalui sau. Am multiple idei despre cum se vor intalni Sakura si Sasuke, ne-ati dat ceva posibilitati, acum depinde si la ce va ganditi voi, pentru ca sunt sigura ca ne veti uimi. Ma incanta tare mult colaborarea aceasta, mai ales ca scrieti foarte bine amandoua si va completati reciproc. Sper din suflet sa nu ma tina Claudia in suspans prea mult timp si sa am ocazia sa citesc un next cat de curand. Am o gramada de intrebari la care trebuie sa raspunzi, asa ca fii atenta ca daca raman nedumerita dupa ce o sa citesc si ce vei scrie tu o sa ai de furca cu mine. Spor la scris in continuare si succes la scoala. Va pup. a hug

Nu dau edit!

Glumeam..

Gata! Lexxu, ti-am spus deja de ce am intarziat, asa ca nu o sa continui...

Foarte interesant capitolul, iar fraza de final a fost absolut fantastica! Ma intreb ce loc

de munca i-a gasit Naruto. Mi-a placut la nebunie ideea si

sper sa ma anunti cand o sa mai pui next.

Te pup kiss

~~Dau Edit.~~

Sigur sunt eu beată, fiindcă am citit greu acest capitol, care apropo îmi place mult, ideea centrală s-a reflectat perfect în capitolul II şi ţin să vă felicit pentru genialitate. Cu toate acestea e ceva comun, nimic cânteietor, dar stilul vostru dă un aer elegant, palpitant. Fiindcă îmi place să disec chiar şi propriile-mi cuvinte, am să vă ofer detalii asupra afirmaţiilor mele legate de stilul vostru drăguţ. Amândouă vă echilibraţi bine, nu scrieţi nici în plus, nici în minus, cât trebuie chiar, desigur că se poate şi mai bine de atât, mai detaliat, mai inovator, dar oricum aţi oferit un aer incendiar, parcă am aterizat într-o altă lume, una superbă, unde adoleşcenţii îşi fac de cap, iar proful' încearcă să-i stăpânească cu toate forţele sale. În fine, nu ştiu cât de credibilă sunt, dar aţi făcut o treabă bună până acum şi sper să o ţineţi tot aşa. Oricum vă sugerez să nu vă grăbiţi, să scrieţi în pace şi linişte, nu când nu aveţi idei sau inspiraţie.
Da, Lexxu, fiindcă tu ai scris acest capitol am doar să-ţi pun faptul că trebuie să fii puţin mai atentă, ai avut câteva greşeli - chiar dacă eu una scriu porpoziţii chilometrice, ştiu când trebuie oprit şirul, iar tu te-ai cam oprit prea des, am văzut multe propoziţii fragmentate şi lucru ăsta m-a cam deranjat la citit, încearcă să pui virgulă şi să continui, nu te teme de ea. : )) Stilul de aşezare în pagină îmi place mult de tot, iar dialogul ca şi compoziţie a fost destul de bun, nu pot spune că extrem de palpitant, dar m-a amuzat într-un final discuţia dintre Naruto şi Sasuke. Băieţii ăştea, pe unde lă stă gândul. Îl cam înţeleg pe Sasuke, sincer, care apropo are un caracter drăguţ, obişnuit, tipic, dar destul de elaborat ca să îmi capteze complet atenţia. Sunt foarte curioasă să văd cum are să ajungă la şcoală, cum are să o cunoască pe Sakura, cum are să predea şi cum va reacţiona cu haosul de acolo. O să fie foarte amuzant ficul şi nu regret că am ntrat, îmi propusesem de mult să citesc ceva scris de tine Lexxu şi de tine Rain, chiar faceţi o echipă bună, aveţi stabilitate, echilibru, pace interioară, zen. : )) Gata că aberez, oricum vreau doar să spun următoarea chestie, aţi făcut o alegere bună cu personajele, povestea decurge normal până acum, dar sunt sigură că lucrurile au să aibă o întorsătură gravnică, plină de dinamism.

Vă urez succes în continuare. *hug*

waa are o cu totu alta idee acest fic .E original se vede hmm te rog sa ma anunti si pe mn la next !
Ti PooP! $they see me trollin\$

Iiiii, una bucată next minunat la una bucată fic superb! in love

Vai, cât îmi place cum scrii! Ai talent, am observat acest lucru și în „Elevul și vagaboanta” (la care încă aștept nextul :-w) și este prezent și în Masquerade, evident, într-o cantitate kilometrică. Sincer, nici nu mă așteptam să fie altfel împărțite rolurile din acest fic. Adică, mi se pare că scrieți genial tu din perspectiva lui Sasuke și bitch din cea a Sakurei. in love

Next-ul a fost foarte tare, la fel cum ne-ai obișnuit, la fel cum m-am așteptat și mă bucur că a venit relativ repede. Această colaborare mă încântă mai mult decât vă puteți voi da seama. Mulțumesc pentru anunț și naiba vă ia dacă nu mă anunțați și în continuare! Bitch? Hai mai repede cu next-ul! Pune-te pe scris, am zis. ACUM! =))

Doamne, Sasuke profesor de desen si inca de 25 ani, iar Sakura o eleva. lough

O sa iasa ceva formidabil din acest fic. Sunt curioasa oare ce job ia gasit Naruto brunetului. Aceste doua personaje se aseamnana, adica amandurora nu le plac persoanele fitoase si increzute. Ma atras razboiul intre tata si fiu, ma intreb unde o sa ajunga toata aceasta istorie si cum o veti integra pe rozalie in poveste. Totusi este ceva ce mia atras atentia. Sakura joaca doua roluri, o eleva ,, desteapta'' si o ,, scorpie'', iar Sasuke profesor de desen si inca un rol, care o sa-l aflu in urmatorul capitol. lough

Presupun ca aveti o multime de idei, deci nu ezitati si spor la scris. Multumesc de anunt. a hug

Buna Claudia, Lexu. a hug

Deci, nici nu va inchipuiti cat de mult ma incanta aceasta colaborare a voastra. Amandoua scrieti superb si impreuna faceti niste idei incredibile. O.O Nu-mi mai puteam dezlipi ochii de monitor. Abia astept cum se va descurca Sasuke ca profesor. cool

Revenind. Va ador! kiss

Multumesc de anunt si sa ma anuntati in continuare fiindca, chiar ma intereseaza ficul vostru. Titlul incepe sa capete sens, deci va deveni din ce in ce mai palpitant. Nu pot sa lipsesc. Deci anunt, ca de nu va mananc! =))) (D)

Va pup!:*

Vaaaaaiiiiii!!! Sa mai spuna cineva ca statu' pe net nu e educativ! Cum sa nu fie cand forumul asta e curata enciclopedie?! hmm..realy?

Asa, revenind la oile noastre sau la capitolul vostru, al Alexandrei..... Pffff!!! Sincer, credeam ca voi citi continuarea perspectivei Sakurei si sa aflu ce face nebuna, dar soarta ( Ale ) nu tine cu mine. Totusi, chiar daca nu ma asteptam deloc ca Sasuke sa intre astfel in peisaj, trebuie s-o spun si p'asta! Mama, ce-mi place mascarada asta a voastra!!! Eh, dar cata mascarada pregatiti voi... doar voi stiti. Si nu va mai ocup timpul cu cititul commurilor, va las in pace ca sa poata Claudia sa vina cu nextul cat mai curand posibil! Sa ma anunti la next. Spor la scris si la tot! a hug

Va

dulce! Ja ne! hi!

Vaiiiii! Ce capitol uimitor! Cum a zis si Kate curata enciclopedie! Nu ma asteptam ca Sasuke sa apara asa de repede in peisaj! Imi place atitudinea lui de bad boy! cool

Prof de desen zici?! yeah

Chiar ma intreb ce meserie i-a gasit Naruto lui Sasuke.Mi-au venit multe idei in legatura de faptul cum se va intalni cu Sakura, dar astept sa-mi spuneti voi. Va pup si spor la scris! :* Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! in love

Buna Lexx, Rain! Ma tin de la primul captol sa la un com, dar se pare ca ajung abea acum. Priul capitol mi s-a parut tipic, intr-un fel, dar sfarsitul m-a dat pe spate. Abea astept sa ne descoperiti si a doua identitatee a Sakurei. sunt foarte sigura ca o sa fie ceva super si neasteptat. Legat de capitolul lui Lexx, credeam ca o sa fie tot din perspectiva Sakurei, dar e bine ca mentineti suspansul. Sunt nerabdatoare sa vad cu o sa decurga planul brunetului si ce slujba i-a gasit Naruto., sa nu mai zic de intalnirea intre el si Sakura. Rain, sper sa te grabesti cu acel capitol, da?

Edit: Si sa ma anuntati!

Yoyyy... ce mai capitol, mi-a placut muuult, deci wow, Profesor? Hmm, interesant. Scuze de intarziere, dara asa sunt eu :)) Fetelor sunteti geniale, va multumesc mult de anunt, sper sa o faceti si data viitoare. Va pup. Bafata in continuare.

Ce naiba am facut eu de nu am mai citit nimic in ultima vreme? Rusine sa-mi fie!! Desi acest capitol l-am citit de cand l-ai postat, am uitat sa las commm. DIn nou: rusine sa-mi fie!!
Pai, alee, ce pot sa spun:-? Esti genialaa!!:x Deci nu pot sa cred unde incap atatea idei, frate! VA ADOR FICUL, FETE! Deci mie mi se pare foarte original, eu nu prea citesc ficuri in exces=))
Nu stiu ce naiba sa mai spun, asa ca o sa soptesc"RAIN, NEXT-UL, REPEDE, HAI!!"

Subiect: Re: Masquerade Vin 18 Apr 2014, 17:18

Redeschis la cererea autoarei.