Capitolul I: Noi in oras

Orasul Boston se afla intr-o tacere mortuara. Ochii tinerei se deschid la auzul unui tunet puternic. O frumoasa fata in varsta de 18 ani se scoala bulversata din pat, intrebandu-se in sinea ei ce s-a intamplat. Dupa vreo 5 minute in care a visat cu ochii deschisi sclipeste puternic si isi indreapta privirea spre ceasul de pe noptiera.

Ora 8.02 AM, un alt tunet se auzi pe cerul pictat acum in culoarea plumbului stropii puternici de apa spargandu-se la contactul cu asfaltul rece, devenit acum din ce in ce mai ud. Tanara isi duse degetele subtiri prin parul de culoarea rozelor incercand sa se dezmeticeasca. Se ridica usor din pat cautandu-si cu grija papucii de casa. Mergea teleghidata, precum un zombii pe holul lung. Se opri usor in fata usii care ducea spre baie, locul in care urma sa se improspateze dupa un somn lung. Isi dezbraca usor pijamalele violet si porni dusul . Apa rece se scurgea pe trupul Sakurei, caci acesta era numele fetei, aflandu-se parca in concordanta cu cerul ce nu contenea sa verse lacrimi reci. Fata isi invelise trupul infrigurat intr-un prosop , intorcandu-se mai apoi la ea in camera pentru a isi alege niste haine. Lua o pereche de pantaloni scurti de blugi si o camasa larga, azurie, care ii ajungea pana la fund. Avea sa intre la scoala la ora 12.30 asa ca mai avea destul timp pana cand va trebui sa isi pregateasca o tinuta adecvata vremii de afara. Se uita in oglinda; ochii ei erau de un verde extrem de pal, avea pielea fina, niste buze moi, un nas micut si o pereche de sprancene subtiri, iar hainele ii cadeau pe trupul de clepsidra.

Se indrepta spre salonul de la parter, coborand usor scarile. Ajunsa acolo, se cufunda in canapeaua mare si alba, nu inainte de a trece prin bucatarie si de a-si lua o punga mare plina cu floricele de porumb. Sakura se intinse spre telecomanda si porni televizorul, schimband aleatoriu canalele pana cand lasa pe un post unde se dezbatea o stire importanta legata de o catastrofa a naturii care atinsese Haiti-ul.

Vocile celor de la televizor, al carui sunet era dat la un nivel mediu conturau un zgomot de fundal . In salonul in care semi-intunericul domnea, caci singurul obiect care lumina palid era TV-ul, se auzira o pereche de pasi straini, persoana care intra in camere calcand apasat si rar. Pe canapea se aseza un baiat de aceeasi varsta cu tanara. Acesta era imbracat numai int-o pereche de pantaloni scurti, putandu-se astfel observa trupul sau bine facut, asemanator zeilor din Grecia antica. Ochii sai negri de abia puteau fi observati in timp ce pe parul de lumina soarelui se prelingeau cateva umbre create dintre contrastul dintre lumina si intunericul din camera. Numele sau era Ryan, acesta fiind fratele geaman al Sakurei.

- Nu mai manca porumb, o sa te ingrasi, spuse acesta cu o voce joasa in timp ce isi introdu-se mana in punga surorii sale luand 2 floricele pe care si le aseza pe limba, strivindu-le apoi intre dinti.
-Pune-ti un tricou pe tine! exclama aceasta incercand sa schimbe subiectul conversatiei mustrandu-si plictisita fratele.
Dupa o pauza in care cei doi nu mai scoasera un cuvant fata se ridica de pe canapea.
-Pregatesc micul dejun, sa vii in bucatarie intr-o jumatate de ora. Ai grija sa pregatesti masina dupa aceea, vremea nu e prietenoasa astazi.
-Bine, zise pe un ton grav Ryan in timp ce inghiti ultima floricica de porumb.

Dupa ce luara un mic dejun gatit de Sakura, cei doi adolescenti se indreptara fiecare spre camerele lor. Sakura cauta in sifonier o geanta care urma sa indeplineasca rolul de ghiozdan, asezand in ea cateva caiete si niste pixuri . Era 11.00 asa ca ea se hotari sa se imbrace pentru scoala. Isi alese o pereche de cizme de piele, negre, care depaseau putin genuchiul, o pereche de blugi albastri, o helanca violet si o bluza de culoarea laptelui, mai groasa ale carei maneci nu ii ajungeau pana la coate. Se machie discret apoi deschise sertarul de unde isi alese 3 inele, unul de argint si 2 de platina, la care mai adauga un colier cu o piatra de ametist. Inainte de a pleca isi completa tinuta un palton de piele, nu foarte lung si o umbrela. Blondul purta o pereche de adidasi negri; fiind imbracat cu o pereche de blugi de aceeasi culoare , un tricou alb cu maneca lunga pe care scria "Frozen" si o geaca de piele cu gluga.

-Pentru ce iti trebuie umbrela? chicoti usor acesta.
- Ploua, raspunse pe un ton neutru Sakura.
-Dar mergem cu masina, doar nu iti este teama sa te uzi putin?

Sakura ridica din spranceana, iar fratele ei razand, de data aceasta putin mai zgomotos ii facu semn sa o urmeze catre masina. Afara inca ploua, din cand in cand un fulger facandu-si aparitia. Cei doi isi incepeau prima zi din clasa a 12-a la noul lor liceu. Gemenii se mutasera din New York vara trecuta. Ei traiau singuri, parintii lor fiind foarte ocupati cu cariera, muncind in marea majoritate a timpului prin Europa. Desi din punct de vedere fizic nu se aseamana, cei doi frati au un asa zis "cod" al privirilor prin care reusesc sa se inteleaga mai bine decat oricine altcineva. Dupa o mini calatorie de aproape 15 minute cei doi ajunsera in fata liceului"Central Boston Highschool" ploaia linistindu-se, cerul insa preferand sa isi patreze nuanta de un plumburiu apasator. Ryan parca masina in curtea liceului si se indrepta alaturi de sora sa catre incita scolii.

Odata ajunsi acolo, majoritatea privirilor erau atintite asupra lor. Cei doi mersera incet pe holul mare pana cand gasira sala cu numarul 7, clasa a Xll-a A, unde isi intalnira viitorii colegi. Privirile baietilor o analizau pe Sakura in timp ce ale fetelor erau indreptate spre fratele acesteia. Rozalia se aseza in cea de-a doua banca de la fereastra. Langa ea veni o eleva care la prima vedere parea destul de timida. Avea ochii si parul de culoarea lila si se numea Hinata. Dupa ce au facut cunostinta, Sakura isi ruga colega sa ii spuna cateva vorbe despre ceilalti membrii ai clasei.

-El este Naruto, spuse aratand spre un blond cu ochi albastri, apoi mai e Sai, Kiba, Shikamaru, varul meu Neji si Sasuke, facandu-i semn spre brunetul care statea sprijinit de usa. Cele doua fete care se tin mai mereu dupa el sunt Ino si Karin, nu sunt periculoase daca ar fi sa nu luam in calcul naivitatea si prostia de care dau dovada mai mereu. Mai sunt Aisha, Jo si Temari, ele sunt cele mai bune prietene ale mele, arata Hinata catre un grup de fete care discutau razand. Il cunosti cumva pe noul baiat? Cel cu care ai intrat in clasa?, intreaba aceasta timida. E cumva prietenul tau?
Sakura fu amuzata de lucrul pe care Hinata il insinua, raspunzandu-i auzata
-Ryan este fratele meu geaman. Cu aceste vorbe reusind sa lase o urma de uimire pe fata alba a movaliei.

In timp ce continua discutia cu Hinata, ochii ii cazura pe baiatul langa care se aflau Ino si Karin, Sasuke. Era un tanar inalt, cu parul si ochii de culoarea taciunelui, destul de aratos inspirand un aer de indiferenta combinata cu un mister ce il facea sa fie foarte carismatic in randul fetelor. Hinata chicotii usor, insa Sakura nu o auzi fiind prinsa in ganduri. Se pare ca fratele ei se intelegea bine cu toti colegii, Ryan radea si vorbea, parand fericit. "Intotdeauna s-a integrat mai usor decat mine" gandi Sakura. Insa fratele ei avea ceva aparte, acel ceva care ii atragea atentia oricui, fata sa era flexibila in timp ce ochii ramaneau statici, analizand tot mediul inconjurator, conferindu-i un aparent mister care defapt reprezenta o preocupare a acestuia fata de diferite lucruri, ori persoane. Gandurile fetei fura intrerupte de sonerie care sparsese toata zarva provocata de elevi. Rozalia merse spre banca alaturi de Hinata, aruncand o privire spre brunet care se aseza in prima banca de pe randul de la mijloc singur, in timp ce fratele ei statea in banca cu Naruto, cei doi blonzi fiind prinsi intr-o coversatie al carui subiect Sakura nu reusi sa il ghiceasca.

Usa se deschise dupa cateva minute de asteptare facandu-si aparitia un domn de statura medie in varsta de 32 de ani pe nume Kakashi. El era dirigintele clasei. Acesta le sugera celor doi elevi noi sa se prezinte in fata colegilor. Sakura fu putin mai timida, toti ochii fiind atinti asupra ei in momentul in care dirigintele ii ceru sa le impartaseasca noilor sai colegi cateva date despre ea, vocea tremurandu-i la un interval regulat de secunde. Salvarea ei fu Ryan care era un maestru in arta conversatiei si a interactiunii cu oamenii captand atentia asupra lui. Dupa ce se incheie "prezentarea" celor doi dirigintele striga catalogul.
-Sasuke Uciha!
-Prezent!
-Ino Kamanaka!
-Aici!
-Uzumaki Naruto!
-Prezent!
.........
-Shide MiraJane!

In clasa se lasa o liniste mortuara care pe Sakura o speriase putin. Nimeni nu spunea nimic. Atmosfera silentioasa fu intrerupta chiar de Hinata care cu o voce inceata anunta absenta elevei. In acel moment usa incaperi se deschise, pe ea facandu-si aparitia o domnisoara frumoasa. Buzele-i subtiri se miscara auzindu-se un" Buna ziua!". Timbrul fetei era clar, dulce, insa rigid in acelasi timp. Parul blond inchis ii venea pana la umeri, era drept si prins intr-o coada in timp ce ochii mari de culoarea florii de Nu ma uita inspectau toate persoanele prezente in clasa. Tresari la vederea noilor elevi, aruncandu-le fiecaruia cate o privire scurta. Tocurile cui pe care le purta erau singurul zgomot care intra in contrast cu ploaia de afara care se reintoarse in forta. Aceasta se aseza langa misteriosul brunet nescotand nicio vorba. Profesorul incepu lectia de matematica si toti elevi se conformara scotandu-si pixurile si caietele pe banca. Ryan care deobicei era pasionat de aceasta materie acum parea distras, defapt mai degraba interesat de colega intarziata, pe care o privea intens. Sakura observa acest lucru si zambi fara sa vrea gandinduse la un posibil scenariu in care fratele ei ar fi atras de blonda "misterioasa". Insa cel mai probabil gandurile Sakurei erau cu totul si cu totul diferite de ceea ce se afla in mintea blondului.

Explicatia titlului o sa o aflati in capitolele urmatoare. Scuzati-mi greselile, capitolul este scris la 1 noaptea!!! Va rog lasati comm si spuneti-va parerea eventual niste sfaturi sau critici ar fi binevenite.

In primul rand permite-mi te rog sa-ti urez un "Bun venit!" pe acest forum. In al doilea trebuie sa apreciez munca depusa de tine la acest fic si sa te felicit pentru talentul tau. Este cumva primul fic? Daca da, este absolut extraordinar! Titlul ales imi place la nebunie, eu fiind mare fana a sahului, dar nu si o jucatoare de elita. Oricum, imi place la nebunie ideea ta si sper ca o vei contura in continuare cu aceeasi gratie si performanta ca si in acest capitol. Te-as ruga sa ma anunti printr-un PM cand vei posta urmatorul capitol. Motivul? Abia am citit primul capitol si deja il iubesc. Te dulce! Spor la scris! Ja ne!

Imi place. Sper sa ma anunti si pe mine cand aduci next. Eu nu prea joc sah dar as vrea.
Inca nu pot sa-ti zic parerea mea ca este doar primul capitol dar...ma atrage (ca sa zic asa)
Sa aduci repede urmatorul.
Te !

Capitolul II: Guess who's back in town?


Sasuke privea apasator in gol in timp ce profesorul de istorie vorbea despre al doilea razboi mondial. Mira-Jane nu scoase nici macar un cuvant pana acum. Tacerea ei il tulbura, iscodindu-i baiatului puternic mintea. Stia ca ea pune ceva la cale, mai ales dupa ce aceasta ajunsese in mod "suspicios" la "dezintoxicare" unde statuse aproximativ 2 luni; ca fapt divers nimeni nu crezuse vreodata ca se dadea in vant dupa alcool sau droguri. Sasuke era cel mai popular baiat din scoala fiind tratat regeste de elevi; fetele toate ii cadeau la picioare iar baieti il respectau, acesta starnind frica tuturor. Mira-Jane insa nu se incadra in tiparul fetelor din scoala; pe cat era de atragatoare si misterioasa, pe atat de inteligenta. A fost prima fata care ii starnise vreodata curiozitatea lui Sasuke. Primul gand pe care l-a avut atunci cand aceasta se transferase dintr-o clasa vecina a fost acela de a se culca cu ea, insa modul ei bizar de a se comporta l-a facut sa isi doreasca sa o cunoasca. Intre cei doi s-a format o relatie de prietenie care cu timpul a inceput sa se destrame.

Cei doi se certasera de mai multe ori pe diferite teme, prietenia lor transformandu-se mai mult intr-o "alianta" fortata bazata pe un santaj bine pus la punct de tanara blonda. Sasuke insa, pentru a incerca sa ii inchida gura tinerei a facut-o sa devina dependenta de droguri si de bautura ajungand astfel la un centru special de dezintoxicare. In mod normal blonda ar fi trebuit sa stea internata o perioada lunga de timp insa datorita faptului ca a dat semne de recuperare foarte rapida medicii au decis sa o elibereze mai devreme putand astfel sa isi continue scoala. Toata lumea auzise de scandalul cu drogurile in care Mira fusese implicata dar nimeni nu indraznea sa scoata macar un cuvant. Misterioasa fata ramasese in momentul de fata fara nici-un aliat real care sa o ajute in lupta impotriva brunetului.

Fara a isi schimba privirea de pe tabla aceasta ii soptise lui Sasuke:
-O sa pierzi aceasta lupta... si te vei alege si cu cateva rani care te vor face sa suferi mai mult de cat iti poti inchipui.
Acesta tresari pentru o clipa la auzirea acestor vorbedar in secunda urmatoare se incrunta putin apoi rase usor.
-Nu stiu daca pot pierde o lupta deja castigata... dar tu ai pierdut deja intregul razboi, nu mai esti altceva decat un pion pe un camp de lupta neutru.
- Eu iti astept mutarea iubire. Rosti pe un ton cat se poate de glacial.

Soneria anunta pauza iar blonda se ridica usor de pe scaun indreptandu-se catre Sakura, care se uita trista pe geamul pe care ploaia inca il bicuia dur. Mira intra intr-o conversatie cu aceasta, facand astfel cunostinta. Din vorba in vorba discutia ajunsese la brunet. Rozalia isi intreba colega daca este impreuna cu Sasuke. Un ras trist se auzi, dupa care un zambet mai mult prostesc se aseza pe fata Mirei.

- Sa spunem ca mi-a tras teapa, in mai multe privinte... insa nu in aceea la care probabil ca te gandesti. Banuiesc ca te simti atrasa de el, este normal, toate fetele sunt. In mod firesc ti-as pune sa te feresti de acest individ , dar iti dau un singur sfat si anume sa fi prudenta.
Sakura accepta sfatul primit de la Mira printr-un oftat care mai curand semnala usurarea creata de raspunsul la intrebarea adresata.
-Vrei sa vi in seara asta in clubul "Onix"? Mai multi colegi vor veni, poate ca brunetul tau va fi printre ei. Apropo, sa nu iti lasi fratele acasa.
-Mi-ar face place...
Deodata conversatia celor doua fu intrerupta de vocea lui Temari care venea alaturi de Hinata spre ea.
-Ar trebui sa stai departe de ea, e periculoasa si crede-ma ca prietenia ei nu iti poate aduce nimic bun. Lasa-ne in pace, drogato! Norocul tau ca nu imi doresc fac o scena in fata intregii clase.
-Nu e nici o problema Temari, incerca rozalia sa calmeze situatia, a vrut doar sa ma invite la clubul pe care il mentionaserati si voi, nimic mai mult.

Mira ramase pentu o milisecunda socata. Temari? Chiar ea, care nu a suflat niciodata in fata ei... a reusit sa o umileasca. Bineinteles, putea sa contraatace si sa intoarca totul in favoarea propriei persoane insa alese sa isi puna in valoare calitatile de actrita pe care pana acum nu incercase sa le scoata in evidenta. Fugii repede pe usa incepand sa planga in hohote indreptandu-se baie. Planul ei incepea sa prinda fir, reusise sa castige increderea unei persoane noi, a Sakurei, fiind convinsa ca prin acea scena ii va castiga nu numai admiratia ei dar si pe cea a Hinatei si a lui Temari. "Se pare ca sa fi uneori sa fi sentimentala este bun la ceva". Dupa ce se mai uita odata in oglinda putin crapata, isi retusa ochii cu rimel. Cand reveni la loc in clasa ii sari in fata imaginea lui Ryan care statea langa un calorifer discutand cu rozalia. Ceva straniu o cuprinse pe blonda, un ciudat dar apasator fior de atractie fata de blondul cu ochii noptii. Acesta observand-o intrand isi intoarse usor capul spre ea zambind scurt. In acel moment tresari usor, ca pentru ea insasi, insa nu avea timp sa analizeze posibila relatie pe care ar putea o avea fiind intrerupta din ganduri de Sasuke.
-Te predai? spuse acesta razand viclean.
- Sasuke, vreau sa ma culc cu tine! In noaptea asta, dupa ce iesim din club. Nu te gandi la prosti, vreau doar sa verific ceva. Relatia noastra este in continuare una de ostilitate. Tonul cu care aceasta rostise cuvintele fusese unul atat de calm si serios incat surprinderea fu singurul sentiment ramas intiparit pe fata brunetului. "Prea bine" raspunse scurt acesta dupa ce isi reveni din soc.

La sfarsitul programului Sakura se ridica incet de pe scaun punandu-si cartile in ghiozdan in timp ce Ryan i-o lua inainte zicandu-i ca o asteapta in masina. Inainte de a pleca aceasta simti o mana rece pe umar. Era brunetul de care ea se indragostise la prima vedere; acesta privind-o patrunzator si nedandu-i un timp de reactia ii cuprinse buzele cu ale sale. Sarutul lor nu fu foarte lung, tanara rupandu-l uimita. Voi sa spuna ceva dar observa ca baiatul disparuse. Acesta se afla acum la iesirea din scoala urcandu-se intr-un porche negru. Inainte sa porneasca miscarea isi scoase telefonul din buzunarul aflat la spatele blugilor si scrise un mesaj: " Tocmai mi-am facut mutarea, dar amintesteti ca daca te mai joci mult cu mine te pui pe tine singura in pericol".
Ajunsa intr-un final acasa, dupa un drum in care se gandi numai la ce se intamplase la finalul orelor, Sakura i se destaindui fratelui ei, relatandu-i cele intamplate la iesirea din clasa.
-Ai avut o zi buna atunci, as fi vrut si eu sa ma sarute o fata inainte sa plec din clasa. Rase Ryan.
Amintindu-si de prima discutie avuta cu Hinata fata ii replica avand un zambet strengaresc:
- Oh, asta este o chestiune de timp, insa ma tem ca nu vei fi sarutat doar de o singura fata ci de mai multe. In noaptea asta mergem in club, o sa fie acolo mai multi colegi, avem ocazia sa cunoastem mai bine mai multa lume, asa ca fa-te frumos!
- Atunci nu te teme. Iar in ceea priveste ultima ta afirmatie am sa ma prefac ca nu am auzit. Hei, e de abia ora 4:50 Pm, vrei sa facem o partida de sah ca pe vremuri daca tot am iesit mai devreme de la liceu?
- Albele sau negrele? intreba Sakura cu o pofta de joc ce era vizibila in voce.

Promit sa pun mai multa descriere in urmatorul capitol, isi mai da cineva cu parerea, ar trebui sa continui ficul? Niste commuri ar fi de real ajutor!

primaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.dulceata imi place ficul.sunt tare curioasa de ce se intampla in continuare.vino cu next-ul mai repede.Akatsuki_lavy

Capitolul III: Welcome to the club


Frumoasa rozalie intrase neincrezatoare in clubul din care zgomotul muzicii se auzea putenic de la intrare. Fara ca macar sa realizeze in secunda urmatoare fratele ei disparu devenind pierdut printre figurile fantomatice dinauntru ce se miscau pe ritmul muzicii. Imbracata cu o rochie scurta, de culoare alba ce ii venea ca turnata pe corp Sakura atrasese deja privirile baietilor. Aceasta era incaltata cu o pereche de platforme argintii, accesorizandu-si tinuta cu o pereche de cercei de perle si o bratara de platina. Observa ca o persoana asezata pe una din canapele ii facu semn cu mana. Era Hinata, frumoasa tanara fiind imbracata cu o pereche de blugi violet si o bluza alba pe care era imprimat “Die Hard”. Pe canapeaua pe care se afla Hinata se mai aflau Temari si TenTen, ambele imbracate in niste tinuta care lasau gura apa.

-Fetelor, ma duc sa iau niste shoturi cu tequila, sunt inapoi intr-un moment. Anunta Temari.
La scurt timp dupa ce fetele au baut shoturile de tequila la masa lor isi facu aparitia un grup de baieti, erau Sasuke, Naruto Sai si Neji.
-Mai mai mai, dar ce avem noi aicea? Spuse Sasuke ranjind, 4 fete singurele?
- Nici decum spuse Hinata pe un ton senzual, lucru ce ar fi putut da de banuit ca se imbatase. Eu sunt cu Sakura, ea iubita mea… spuse aceasta razand si imbratisandu-si prietena.
-Facem un dans? Propuse Sai fetelor, zambind seducator.
-Facem si mai multe, raspunse Hinata preluand controlul discutiei. Dar eu nu dansez cu Naruto, e un badaran si un nesimtit.
Blondul incerca sa o domoleasca pe fata cu ochii de culoarea liliacului cu diferite apelative precum “iubire” sau “ingeras” cerandu-i sa danseze cu ea.
-Sakura, unde-i bunaciunea aia de fractu? Am chef de dansat.. si de mai multe... spuse aceasta sughitand, facandu-i pe toti prezenti sa rada, mai putin pe Naruto. Se pare ca timiditatea movaliei disparuse din prima secunda in care pusese gura pe alcool.
-Nu cred ca vrei sa sti, ii raspunse Temari facand semn catre ringul de dans unde Ryan si cu Mira dansau impreuna. Blonda era imbracata intr-o rochie neagra mulata pe corp purtand o pereche de cizme negre cu toc de 10cm. Alaturi de aceasta isi facea aparitia fratele Sakurei care o privea patimas. Era imbracat intr-o camasa neagra descheiata la primii 3 nasturi si o pereche de blugi albastri cu lanturi.
- Uciha, iar imi strici tu noaptea, tine-ti iubita sau "partenera de afaceri” in frau; offf, se pare ca va trebui sa ma multumesc cu roata de rezerva. Asvarli aceasta cuvinte furioasa catre brunet. Acesta murmura usor un “ nu e iubita mea” in timp ce privea ganditor la Mira si Ryan. Fata parea ca se distreaza, insa in adancul Sasuke banuia ca ea avea un plan pe care intentiona sa il puna in aplicare
-Dansezi? Cu aceasta intrebare Sakura reusind sa il scoata pe baiatul cu ochii de nuanta onixului din visare.

Acesta raspunse afirmativ din cap, prinzand-o pe rozalie dupa talie datorita DJ-ului care hotari sa schimbe beatul puternic cu o melodie lenta, romantica. Cei doi devenira foarte apropiati, Sasuke reusind sa ii simta pulsul inimii fetei. Ii simtea caldura trupului, putea sesiza cu usurinta usoara frica pe care aceasta o simtea, o frica ce era combinata cu o puternica dragoste, aceasta fiind prinsa in mrejele baiatului. Negrul partunzator si rece din ochii lui Sasuke cu verdele cristalin si nevinovat din privirea Sakurei se intersectara. Acesta ii cuprinse usor buzele catifelate intr-un sarut lung pe care rozalia nu il refuza, creierul fiind astfel inlocuit de inima care ii poruncea sa isi accepte sentimentele.
-Te iubesc, spuse aceasta soptit, aproape numai pentru ea.
Insa brunetul auzise; fu surprins pe moment de vorbele ei; “fie era foate proasta precum majoritatea fetelor cu care el fusese, fete ce erau in cautare de adrenalina si senzatii tari, fie era onesta, atat de onesta ,de nevinovata, de fragila incat ai putea crede ca este o papusa de portelan ce s-ar putea sparge intr-un moment fara a-ti da seama. “-gandii el.

Melodia se termina si cei doi se retrasesera langa prieteni lor la masa. Tinerii faceau glume si radeau, TenTen flirta cu Neji, Hinata ii ordona mai mereu lui Naruto sa ii mai aduca niste bautura iar Sakura statea tacuta in timp ce era admirata de brunet. La masa celor doi , “armonia “ care se instalase fu intrerupta de doi adolescenti. Fratele Sakurei avea o figura nevinovata ,parand ca nu stia ce se intampla in jurul lui, observandu-se ca se afla sub influenta bauturilor alcolice, insa nu putea fi comparat cu movalia.

-Putem sta si noi? Intreba zambind Mira, care il sprijinea usor pe Ryan.
-Eu nu am nimic impotriva! Raspunse Hinata pentru tot grupul.
Se vedea ca de la venirea celor doi se crease o tensiune in aer vizibila, pe care Sakura o sesiza. Pentru a dezmorti putin situatia aceasta incerca sa porneasca o conversatie.
-Si Mira, ce se intampla intre tine si fratele meu? Intreba Sakura parand curioasa.
-Oh, este un dulce, iti va da el mai multe detalii, nu prea imi place sa imi povestesc relatiile in public.
-Dar “relatiilor tale” le place sa vorbeasca despre tine in public, si inca cum… il tinti movalia pe Uciha. Mira cum te mai simti dupa dezintoxicare? Cred ca urmatoarea acolo voi fi eu daca o tin in ritmul asta, comenta Hinata.
- Permite-mi sa ma indoiesc ca vei ajunge acolo, toata lumea bea putin mai mult cateodata, insa la mine a fost o situatie mai speciala… zise Mira-Jane privindu-l cu subinteles pe brunet. Inca ma recuperez, dar sunt pe drumul cel bun.
Adolescenti continuara conversatia, pornind diverse teme de discutie la care fiecare lua parte. Observand ca Ryan ii sopteste ceva la ureche surori sale, blonda ii distrase atentia lui Sasuke aplecandu-se catre urechea sa si spunandu-i
-Legat de ce ti-am spus azi in clasa… nu mai e nevoie sa te deranjezi… am verificat prin alta metoda.
-Si ce ai descoperit? O intreba brunetul incet pe un ton ce denota curiozitate.
- Ca sunt atat de naiva, am fost si voi ramane o naiva indiferent ce s- a intamplat. Apropo, cred ca in momentul asta esti in Sah. Mutarea mea e ca si facuta.
-Sakura draga, nu te superi daca iti imprumut fratiorul pe ringul de dans. Maine la prima ora va fi acasa. Vrem si noi sa ne mai distram putin. Tocmai am vorbit cu Sasuke si a spus ca ar fi bucuros sa te conduca acasa.

Spunand acestea Mira se facu nevazuta de la masa impreuna cu Ryan. Rozalia suspina avand o presimtire ca ceva nu foarte bun s-ar putea intampla cu fratele ei. Ii lua mana in palme mana dreapta a brunetului incercand sa se linisteasca.
Ajunsi in toaleta fetelor, Ryan si cu Mira se sarutau puternic. Blondul era gata de actiune , strecurandu-si mana pe sub rochia scurta a fetei.
-Stai spuse aceasta, inmanandu- i baiatului un pahar cu un lichid rosiatic ce parea la prima vedere a fi simplu vin. Beal! O sa te faca sa te simti euforic.
Uitandu-se la blonda zambind strengareste Ryan dadu pe gat tot paharul pana la ultima picatura. Pana a-si da seama ce se intampla cu el simtii o durere puternica ce ii patrundea abdomnul ; simtii un tais ascutit ce probabil apartinea unu pumnal. Nu mai putea vedea nimic, totul in fata sa intrand intr-o ceata neagra din care in mod normal nu s-ar mai trezi niciodata. Frumoasa fata il injunghiase, dupa 20 de secunde aceasta scotand pumnalul din abdomenul tanarului ce parea deja mort.

Deci? Ce parere aveti pana acum, niste comentarii va rog. Un mic detaliu, ficul va contine si elemente care apartin Supranaturalului.

Hey, nu puteai sa ma anunti si pe mine! Atat de greu este!!
In fine, imi place foarte mult. Sper sa ma anunti la urmatorul capitol!
Te !
Cu drag, Ada

Capitolul 4: Legaturi de sange . Partea 1: Curcubeul diminetii




Bolta cereasca era umpluta de stele si stelute care acompaniau mandra luna; zeita ce domnea asupra intregului cadru care se afla intr-o liniste bulversanta. Intr-o camera aflata intr-un apartament din centrul Bostonului lumina era aprinsa. Mira intinsese corpul lui Ryan pe un pat. Se indrepta silentios spre noptiera din lemn de pin aflata langa oglinda din celalalt capat al incaperi. Deschise unul dintre sertarele acesteia. Acolo se puteau observa diferite accesorii; coliere, pietre pretioase si semipretioase, bratari,inele si cateva carticele subtiri cu coperta neagra. Alese un inel mare, de argint pe care erau incrustate diferite simboluri si care avea batut in centru o piatra de safir. Se indrepta usor spre patul unde blondul statea intins cu ochii inchisi; ii cuprinse mana dreapta, rece prin care sangele curgea incet si introduse obiectul pretios pe degetul inelar al baiatului. Ochi albastri ai fetei exprimau o tristete combinata cu un sentiment amar de satisfactie.

-Dumnezeu sa il odihneasca in pace! Murmura aceasta inchinandu-se odata.

Mira-Jane pleaca pentru cateva momente din camera intorcandu-se cu un sarpe cobra de culoare neagra care statea linistit incolacit in jurul gatului subtire al tinerei. Ssitul sarpelui se auzea incet dar in mod constant. Intr-un vas mic scurse o parte din veninul sarpelui dupa care folosi cutitul pentru a scurge o parte din sangele acestuia in acelasi vas mic, de lut. Cobra statea cuminte, stiind ca nu va pati nimic, uitandu-se atenta in ochii fetei.

-Pleaca! Ssopti Mira sarpelui care paru ca intelese vorbele acesteia facandu-se astfel nevazut.

Amesteca lichidul rosiatic cu veninul pana cand reusi sa formeze un amestec omogen. Ii deschise usor gura baiatului, scurgandu-i lichidul in interiorul organismului. Sangele curgea din ce in ce mai repede, arzand in trupul tanarului care se afla probabil undeva la pragul dintre viata si moarte. Blonda ii cuprinse trupul indreptandu-se spre geamul deschis. Afara era frig, aerul fiind destul de rarefiat la etajul 11. Aceasta ii dadu drumul baiatului, corpul blondului facand contact cu asfaltul rece. Incepea sa picure, observa Mira, in cateva moment urma sa se trezeasca. Aceasta inchise geamul, incuie de 2 ori usa de la apartament si merse catre dormitor unde se arunca in pat atintindu-si ochi spre tavan. Se uita sovaind la ceas, era ora 3:51 A.M. Deodata se auzi zgomotul unui tunet care strabatu tot cerul reusind astfel sa o bulverseze pe tanara care parea constienta ca a comis un pacat pe care nici macar cu viata ei nu va reusi sa il plateasca.

Peste aproximativ un sfert de ora ploaia incepu sa se inteteasca . Ryan era inca intins pe asfalt cand se trezi brusc ca dintr-un cosmar in care fusese prins pentru mai bine de un veac. Privirea ii era incetosata, sangele ii curgea repede si era fierbinte, trupul ii tremura din fiecare particica a lui. Reusi sa se ridice cu greu in doua picioare si incerca sa mearga. Era intradevar istovit, simtind constant o durere in abdomen, apa prelingandu-i-se pe hainele ude care i se lipeau automat de trupul bine facut. Observa cu stupoare ca viteza ii crescuse, odata cu primii pasi incepand sa mearga din ce in ce mai repede. Avea o ciudata senzatie de foame, insa nu voia mancare, dorea altceva , un “ceva” de care nu avea habar ca va tanji tot restul vietii lui. Nasul ii fuse cuprins deodata de o senzatie placuta, simtea in final mireasma sangelui.

La nici 50 de metri in fata sa se afla un caine vagabond care sangera. Blondul era surpins ca reusea sa il vada asa de clar pe intuneric la o distant maricica. Aproape fara a isi da seama se repezi cu sete spre bietul animal si isi infipse molari albi imaculati care se metamorfozara in niste colti mari in carnea acestuia. Sorbea fara satiu lichidul vital al cainelui care se zbatea in chinuri; reusind dupa mai bine de cinci minute sa stoarca tot sangele din acesta. Dupa ce isi reveni din “transa” in care intrase ramase socat. In mintea sa circulau diferite ganduri care mai de care mai apropiate sau mai departate de purul adevar. Isi privi cu atentie degetele mainilor din care izvorau niste gheare care se retrageau incet incet. Isi indrepta privirea spre o balta in care isi putu vedea reflectia. Gura ii era inca acoperita de sange, firisoare din lichidul vietii scurgandu-i-se pe camasa, imbibandu-se apoi cu apa. Realiza intr-un final ca luase viata unei fiinte, chiar si ea caine, luase viata unei fiinte mancand-o de vie.

Privi in jurul sau si nu observa nici tipenie de om insa observa un semn pe care scria “Wallington Street”. Construindu-si astfel un reper reusi sa creeze un traseu catre resedinta in care locuia cu sora sa. In mod normal avea de alergat 10 minute la viteza maxima insa descoperise ca in mai putin de un minut ajunsese in fata portii mari de fier, calatorind cu o viteza inumana. I se ceruse de catre computerul automatizat recunoasterea vocala, Ryan alegand sa nu isi deranjeze sora care probabil dormea stiind ca daca l-ar vedea intr-o astfel de stare ar face atac de cord.

-Sunt eu! Zise acesta poarta deschizandu-i-se automat. Vocea lui suna precum o mie de ecouri suprapuse, fiind parca mai stearsa, lipsita de vreun semn de viata.

Intra in casa silentios, precum un criminal in serie. Isi lua niste haine la intamplare de la el din camera si cu o viteza supraomeneasca ajunse in urmatoarea secunda in baie. Isi dezbraca hainele imbibate in sange aruncadu-le in cosul cu rufe. Porni dusul si lasa apa foarte fierbinte sa ii purifice organismul. Involuntar isi duse mana spre abdomen unde sesiza ca se afla o rana cicatrizata complet; durerea pe care o simtise mai devreme disipandu-se usor. Opri apa dusului, lua un prosop care il infasura in jurul bazinului si se indrepta spre camera lui, de data aceasta mergand incet si ganditor.

-Se pare ca ai avut parte de distractie! Se auzi o voce cristalina si feminine, cunoscuta blondului.
Sakura se afla in fata acestuia intr-un neglijeu albastru aratand foarte sexy. Cu mersul de felina se indrepta se fratele ei analizandu-l din cap pana in picioare. Ochii ei se oprira la nivelul abdomenului unde cicatricea cauzata de cutitul ce ii provocase asa zisul deces ramase vizibila.
-De unde ai asta? Intreba tanara apasandu-l usor cu degetul subtire in locul cu pricina.
Ryan simtii o mica gadilatura in acel moment, un zambet prostesc aparandu-i pe chip, zambet ce ii disparu numaidecat. Isi privii atent sora dupa care isi infipse mana in bratul acesteia privind-o serios si patrunzator. Ochii sai negri voiau ceva de la rozalie si aceasta nu isi putea da seama. Un sentiment de teama se putea citi pe fata acesteia.
-Ma doare! Gemu aceasta.
Blondul ii dadu drumul din stransoare privind-o dezorientat.
-Scuza-ma! Vroiam sa stiu daca esti bine, te-ai simtit bine in club.
-Mda… dupa ce ai plecat cu Mira am mai stat o perioada si Sasuke m-a condus acasa. A fost un gentleman desi nu ma asteptam la asta din partea lui. Inainte sa intru in casa m-a sarutat si a disparut apoi fara sa imi dau seama. La nici cinci minute a inceput ploaia. Sper ca nu te-ai udat. Apropo cum ai venit acasa daca masina ta era deja in garaj atunci cand eu ajunsesem?
-Aaah… pai sti ca eu plecasem inaintea ta? Mi-am lasat masina acasa si apoi am mers cu cea a Mirei pana la casa ei, apoi aceasta m-a adus inapoi . Inventa Ryan pe moment.
-Deci ati facut-o? Intreba Sakura curioasa.
-Adica daca m-am culcat cu ea? Dap… de ce? Raspunse acesta dupa vreo 30 de secunde in care incerca sa isi aminteasca ceva din cele intamplate si ce legatura avea blonda cu ochii de culoarea oceanului cu “starea” in care el ajunse stiind ca acest raspuns va fi unul mai mult decat satisfacator pentru surioara sa.
Tanara cu ochi verzi raspunse cu un oftat indelung nereusind de aceasta data sa inteleaga modul de a se comporta al fratelui ei.
-Merg sa mai trag un pui de somn, este de abia 5:06 A.M. si astazi avem scoala.
- Ok, eu ma uit la un film. Mi-a fugit somnul. Mintii acesta.
-Sa ma trezesti pe la ora 09:30, nu ma mai pot baza pe alarma cand sunt asa de obosita, casca aceasta.

Acesta afirma printr-un “Ihi” lung. De fapt nu mintise decat pe jumatate; nu avea nici-un plan sa vizioneze vreun film dar oboseala ii disparuse complet. In timp ce Sakura se indrepta spre camera ei, Ryan nu isi lua privirea de la ea decat in momentul in care usa se inchise aceasta disparand de pe holul lung. Ii putu simtii mirosul sangelui, mult mai delicat si mai rafinat decat cel al bietei lighioane pe care o storsese de sange. Ii putea auzea inima fetei care batea incontinuu si pompa lichidul de culoarea rodiilor. Coltii isi facura aparitia insa cu un efort minor reusi sa ii retraga. Ajuns la el in camera, aprinse lumina si imbraca o pereche de tricoul si perechea de pantaloni trei sferturi pe care le luase in graba mai devreme. Se uita o vreme in oglinda analizandu-si fiecare particica a fetei examinandu-si regulat bratele si abdomenul. Parul i se uscase, ochii negri cautau ceva in reflexia si nu reuseau sa gaseasca. Dupa o meditatie continua constata pentru sinea sa:

-Vampir! Asta sunt. Alta explicatie logi… Ce spun eu aici ? Vampirii nu exista, sau poat…

Ploaia se opri, un curcubeu al diminetii facandu-si aparitia pe cerul in care soarele isi facea aparitia timid dupa o perioada in care a stat ascuns dupa norii plumburii. Ryan observa inelul aflat pe degetul sau, si banui de la cine ar putea proveni. Il puse usor pe birou si deschise fereastra de la camera sa lasand o raza de soare sa ii mangaie fata. Mangaierea sa transformat imediat intr-o durere insuportabila care lasa un semn pe fata tanarului. Devenise hipersensibil la soare, insa mai hipersensibil decat medicina moderna ar putea descrie. Mintea sa facu o conexiune care la inceput i se paru nu numai bizara si ilogica ci si imposibila. Isi introdu-se pe deget inelul cu piatra de safir pe care din fericire Sakura nu il observase deoarece baiatul nu isi putea imagina ca ar fi gasit o cale sa isi minta sora si in aceasta privinta. Banuiala ii fusese confirmata, inelul parea a fi unul vrajit protejandu-l de lumina solara, singurul lucru care parea ca ii poate provoca durere.

Oare ce legatura cu transformarea sa avea Mira? Oare frumoasa blonda era si ea un … vampir? Acestea erau intrebarile ce ii strabateau minea lui Ryan. Se gandea ca in curand i se va face foame din nou iar sangele uman parea mult mai apetisant decat cel animalic. Oare va ajung e vreodata sa raneasca oameni nevinovati, sau poate chiar propriai sora? Nimic nu era sigur- asta fiind una din concluziile la care blondul ajunsese. Cea de-a doua concluzie era ca trebuia sa se abtina cat mai mult si ca nu conteaza ce se va intampla nu isi poate pune in pericol sora; va trebui sa gaseasca o cale sa o protejeze. A treia si ultima concluzie era aceea ca fata cu ochi albastri avea o legatura cu tot ceea ce i se intamplase noaptea trecuta; cu faptul ca de la plecarea de la masa prietenilor sai din club pana in momentul in care s-a trezit nu a putut sa isi aduca aminte nimic. Trebuia sa faca intr-un fel sau altul rost de raspuns.

Cauta numarul Mirei in agenda mobilului si nu fu foarte surprins cand il gasi desi nu ii ceruse nicioadata numarul acesteia. Decise sa ii trimita un SMS in loc sa o sune nefiind pregatit sa o infrunte; chiar si indirect. : “ Ai de dat niste explicatii serioase! Domnisoara… sau ce naibi oi fi tu” , apasa butonul “Send”.

In timp ce savura o cafea neagra aceasta primi mesajul si zambi. Trimise inapoi un raspuns “ Don’t worry, be happy:P “. Apoi cauta numarul lui Sasuke Uciha. “De data aceasta ti-am facut-o” tasta ea dupa care sorbi din nou din cafeaua amaruie.

Capitol necorectat- sper ca nu am facut multe greseli gramaticale. Partea a doua a capitolului dupa ce primesc niste comentarii

PRIMAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA.mesic de anunt dulcii.foarte frumoasa continuare.te astept cu next-ul.pupu de la Akatsuki_lavy

Nu ai greseli multe. Doar una de tastare, dar in schimb sunt confuza....ai scris "o pereche de tricoul"... huh??? :-/:
Sper sa ma lamuresti si sa ma anunti de next!
Te !
Cu drag, Ada

Dragut fic ! Astept Next..!!!

Descrierea ta mi se pare interesanta, iar modul in care se imbina cu naratiunea mi se pare si mai interesant. Nu pot spune ca ai ceva special, ori vreo sclipire aparte atunci cand scrii, dar imi place ceea ce citesc si vreau mai mult, ceea ce e bine. Imi place cum pui personajele in valoare si cum le conturezi caracterele, astfel ca ajung sa le inteleg comportamentul si reactiile. Ti-ai dezvoltat un stil aparte de a scrie si asta te avantajeaza, caci pastrezi o linie si mergi numai in directia ei, nu te abati. Ai o actiune liniara, lenta si detaliata. Dialogul tau este bun, ai joc de cuvinte si replicile pun in valoare personajele. Te poti aza pe el mai mult in sensul in care poti adauga mai multe replici si sa te gandesti foarte bine la ele. Ideea mi se pare originala. Nu am mai intalnit asa ceva si, desi se vrea a fi un fic cu vampiri, inceputul e cu adevarat promitator, interesant si deloc banal. Titlul in schimb nu este tocmai bun. Nu spun ca nu ma atrage, insa imi pare a fi mai mult un proverb sau o fraza u care sa iti incepi ficul, ceva care sa fie definitor pentru ceea ce scrii tu. Este mult prea lung pentru a fi un titlu, insa cred ca se potriveste cu ficul propriu-zis. Estetica este ok, insa vreau sa pui si numarul capitolului la inceputul acestuia, asa ar arata mult mai bine, plus ca ar avea si logica. Greseli de tastare nu sunt multe, am vazut ca scrii corect si nu ai probleme de exprimare. Cate o litera omisa pe ici, pe colo, insa daca iti citesti capitolul inainte de a-l posta se rezolva.

Capitolul 4: Legaturi de sange. Partea a II-a: Instincte animalice

Ingrijorarea pusese stapanire pe sufletul tinerei Sakura. Buzele moi ii erau intredeschise in timp ce ochii palizi priveau in gol. Statea pe locul din dreapta al masinii fratelui ei care conducea spre scoala. Niciunul din ei nu scotea vreun cuvant; desi erau frati gemeni pareau a fi doi straini care din intamplare s-au nimerit sa fie in acelasi loc. Mintea ei era prinsa in cosmarul pe care il avusese noaptea trecuta din care fu trezita brusc de venirea neasteptata a blondului.

Flashback

“Siroaie de lacrimi incepura sa se prelinga pe fata fina a fetei cu parul de culoarea rozelor. Intr-un salon decorat cu mobila secolului trecut, cu o biblioteca mare, prafuita pe care se zareau niste panze de paianjen si un semineu din piatra care creea niste umbre difuze pe peretii ingalbeniti de vremea neiertatoare se zarea scenariul de cosmar al unei piese de teatru ce devenise o tragedie. Podeaua de lemn fusese invadata de rosu; doi tineri mortii stateau intinsii unul langa altul. In partea stanga se afla Sasuke, parul ca taciunele ii acopera fata alba, un firicel de sange scurgandu-i-se printre buzele ce conturau un zambet impietrit in vesnicia timpului. Langa el se afla geamanul Sakurai, ochii ii erau inca deschisi, lipsiti de viata, dar deschisi, obrazul sau fin era acoperit de o lacrima amara, o lacrima pedepsita sa ramana pe obazul acela pentru totdeauna. Pe fotoliul de langa semineu era asezata Mira care privea dansul flacarilor din semineu. Ochii albastri devenisera inrositi, stropi de sange scurgandu-se din ei, patandu-i rochia alba pe care o purta. Isi framanta puternic mainile subtiri in timp ce spunea o rugaciune. Privirea ii cazu asupra rozaliei, involuntar zambi trist incercand sa ii spuna cateva cuvinte rozaliei. Buzele parca i se impotriveau insa reusi sa scoata niste sunete articulate:
-Nu vreau sa sap alte morminte… ai grija sa nu fie nevoie, sa nu uiti ceva important. Sa nu ai incredere in limba mincinoasa! Aparentele pot inselea... sau pot sopti adevaruri.

End of FlashBack

Ryan fu interrupt din gandurile sale cand observa ca rozalia se aseza pe umarul sau si ii sopti un “Te iubesc!”. Un zambet amar isi facu aparitia pe chipul lui stiind ca acele cuvinte nu vor rezista impotriva adevarului. Tanarul era destul de incordat in legatura cu evenimentul care i se intamplase, dorinta de a da de "domnisoara blonda" crescand din ce in ce mai mult.

Ajunsi in fata liceului cei doi coborara din masina, nu inainte ca Ryan sa isi puna o pereche de ochelari de soare . Purta un tricou negru, simplu si o pereche de blugi de culoarea fulgului de zapada. Sora lui era imbracata intr-o pereche de colanti negri si o rochie crem accesorizandu-se decat cu inelele-i nelipsite. Aceasta trase puternic aer in piept, incercand sa uite despre cosmarul avut crezand ca imaginatia ei devenise mult prea bogata de la atatea filme de groaza. In sala de clasa o intalni pe Hinata si o imbratisa puternic. Movalia se simtea prost in legatura cu cele intamplate noaptea trecuta si tinu sa isi ceara scuze Sakurei, promitandu-i ca nu va mai pune vreodata buzele pe alcool.
-Prostuto. Nu s-a intamplat nimic noaptea trecuta. Uneori sa intreci masura poate fi un lucru bun. O linisti aceasta pe Hinata care se mustra pe sine pentru modul in care reactionase in club.

-Va deranjez? Se auzi o voce groasa si seducatoare. Era Sasuke, acesta se apleca asupra rozaliei si ii oferi un sarut scurt.
-Eu trebuie sa ma duc sa discut ceva cu Temari. Se scuza usor fata cu ochii lila lasandu-le celor doi indragostiti spatiu.
Ochii patrunzatori ai brunetului ghicira ca ceva apasa puternic sufletul frumoasei tinere.
-Sakura, spune-mi, ce te ingrijoreaza?
-Vreau sa stiu doar daca… esti real sau te afli in imaginatia mea? Simt ca esti pur si simplu prea frumos ca sa fi adevarat.
-Asta este o buna intrebare, as fi curioasa sa aud ce are de zis. Raspunse Mira-Jane in locul brunetului, aceasta facandu-si aparitia silentios, precum o pisica neagra.

Era evident ca Sasuke se simtea vizibil deranjat de interventia blondei. Fata lui exprima mania, sentiment ce crestea in adancul sau la vederea zambetului nonsalant pe care Mira il afisa.


-Iti place sa te bagi unde nu iti fierbe oala? Nu-i asa? Zise Sasuke printre dinti, cu un zambet fals.
-Oh Sasuke, oala mea cu apa chiar fierbe, sper doar sa nu fi prin preajma si sa te frigi atunci cand am sa o iau de pe foc. Buna Sakura! Te rog sa ne scuzi micile dispute, iubitul tau este intradevar… infierbantat. Acum dragilor, va rog frumos sa ma scuzati, trebuie sa cuceresc pe cineva! Incheie aceasta indreptandu-se spre Ryan care o urmarea cu privirea inca de cand intrase in sala de clasa.

Se indrepta cu pasi domoli catre acesta si il saruta pe buze reusind sa il ia prin surprindere.

-Urmeaza-ma, aici nu este locul potrivit pentru o conversatie intre doua persoane inteligente.

Blondul se conforma mergand impreuna cu aceasta catre baia fetelor, un loc unde momentan puteau avea o discutie intima.

-Ce mi-ai facut? Se rasti la blonda aratandu-si coltii mari.
-Dupa cum poti observa, deosebirea dintre noi doi este aceea ca eu nu pot musca pe nimeni. Deci nu inteleg de ce esti suparat pe mine? Cum te-as fi putut transforma daca eu sunt umana, dupa cum simti.
-Tu mai facut asa! Spuse blondul de data aceasta infigandu-si bratul in mana subtire a Mirei si strangand-o tare.
-Uriasule, nu te mai ambala atat. Ar trebui sa imi multumesti pentru asta. Mie imi pari mai puternic ca niciodata, mai ales cu micul accesoriu pe care ti l-am facut cadou. Scoase un oftat cautat de stransoare aratand spre inelul din argint de pe degetul baiatului.
-Ok, si ce se presupune ca ar trebui sa fac eu in privinta poftei de sange?
-Esti un pradator, vaneaza-ti prada tigrule, legile naturii! Replica senzual blonda.
-Si daca ar fi sa te vanez pe tine? Spuse Ryan aceste cuvinte in timp ce ii ridica usor barbia tinerei apropiindu-i gatul de coltii sai.
-Te sfatuiesc sa nu faci pe masculul alfa cu mine, nu e o idee destul de buna, stiu multe lucruri si pot face si mai multe.

Ochii negrii ai baiatului emanau un sentiment de manie combinat cu o placere marsava, asteptand ceva de la fata cu ochii de safir. Ea il saruta din nou, muscandu-i buzele, lucru care ii crea tanarului o senzatie de placere, apoi zise:

-De asta imi place sa fac afaceri cu barbatii: sunt simplii, usor de multumit, exact ca si soparlele. Apropo, ai grija sa nu mananci pe cineva, spuse aceasta razand. Si inca ceva ce ar trebui sa sti: vamprii pot fi foarte persuasivi.
“Daca mi-a inteles sfatul, nu va manca pe nimeni, insa cum nu a inteles nimic; se pare ca trebuie sa ma astept la ce e mai bine!” Gandi Mira in drumul spre clasa razand in sinea ei.

In sufletul blondului avea loc o adevarata lupta. Fusese intotdeauna un tip calculat, atent, puternic, reusind sa analizeze totul la rece. Il iscodea un sentiment de vina combinata cu o ciudata idee care il indemna sa se lase prada instinctelor animalice. Unul dintre acestea fiind foamea care incepea sa isi lase amprenta asupra sa, dorinta pentru lichidul vital marindu-se cu fiecare secunda care trecea.

In acest timp, Sasuke se tot gandea la fata cu parul roz. Inima sa care incetase sa bata cu mult timp in urma ii apartinea ei. Nu putea intelege cum un vampir experimentat ca el, ce traieste de mai bine de 300 de ani s-ar putea indragosti vreodata de o adolescenta care in mod normal repezenta o sursa de distractie si de hrana. Simtea ca Sakura are ceva special in ea insa nu dorea sa isi descatuseze inima complet, vroia sa isi pastreze macar o particica din mintea sa clara pentru a putea judeca situatia in mod corect. Exista un risc, si acela era reprezentat de Mira, fiinta pe care daca ar fi avut ocazia ar fi sfasiat-o in cel mai scurt timp insa pe care, din pacate pentru el, nu avea cum sa o omoare. Ticaloasa aceea mica se pare ca facuse un pact cu niste vrajitoare, mai precis le trasese pe sfoara pentru a capata protectie impotriva creaturilor supranaturale. Sasuke avea de gand sa scape intr-un fel de ea, si trebuia sa gaseasca un plan rapid si functional deoarece ingenioasa blondina aflase niste secrete care ii puteau dauna tanarului Uciha daca anumiti vampiri influenti ar fi aflat despre ele. Probabil ca daca ar fi incercat sa o linisteasca in loc sa o arunce intr-o casa de nebuni si sa constranga niste oameni pentru a o hartui lucrurile ar fi stat altfel insa odata ce brunetul era mintit, trebuia sa se razbune pe acea persoana, nemaicontand consecintele.

Mira, desi aparent nu era decat un simplu om, avea destule vrajitoare puternice de partea ei pentru a-si avea spatele asigurat. Scopul ei principal era acela de a ii provoca suferinta si de a-l ucide pe Sasuke Uciha. Motivele ei erau bine intemeiate, aceasta folosind mai mereu jocurile ca un mod amuzant de a-si atinge scopurile; si avea de gand sa se joace cu vampirul cu ochii de culoarea penei corbului o perioada lunga de timp.

Sakura incerca sa se relaxeze, luandu-si gandul de la toate lucrurile ce ii provocau suferinta. Se simti mai mult decat usurata in momentul in care sunetul alarmei ii ajunse la timpane, ultima ora se terminase, in cel mai scurt timp aceasta planuind sa gaseasca o modalitate prin care sa se relaxeze. Urca in masina alaturi de fratele ei care arata destul de nervos si tensionat. Evita sa ii puna intrebari desi starea de spirit a acestuia ii creea o stare de ingrijorare.

Tenisunea din venele baiatului era in continua crestere, isi simtea tot corpul arzand mai ales caci se afla in prezenta de sange proaspat. Temerile sale devenisera realitate, exista posibiltatea sa se hraneasca cu propria-i sora, sau chiar sa o omoare. Mintea lui devenise un uragan in care tot felul de informatii se invarteau creandu-i o durere de cap insuportabila. Isi duse mainile incordate la tamplele care ardeau; ochii negri incepeau sa devina rosii si coltii isi faceau aparitia. Rozalia se afla la etaj, facea un dus relaxant in timp ce Ryan statea inchis in camera sa. Reusi sa perceapa ca usa de la baia Sakurei se deschise. Tanara infasurata intr-un prosop auzi cateva gemete de durere venind din camera fratelui ei. Batu la usa, dupa care intra.

-Te simti rau? Trebuie sa chem un doctor, arzi tot! Spuse aceasta pe un ton ingrijiorator punandu-i mana pe frunte.

Ingrijorarea tinerei se transforma in frica si groaza in momentul in care vazu fata lui Ryan. Figura sa era dea dreptul monstruasa; ochii negri devenira rosii, dintii se prefacura in niste colti puternici, gata de a patrunde pielea fina a tinereri, iar tot corpul i se incordase, fata devenindu-i inumnana iar unghiile transformandu-i-se in gheare. Se repezi catre aceasta lovind-o puternic de perete si infigandu-si coltii in gatul subtire si fin al acesteia din care sangele rosiatic incepu sa tasneasca. Sakura se ineca in lacrimi, scotand un strigat inabusit de ajutor in timp ce persoana care i-a fost cel mai aproape de ea din momentul nasterii ii scurgea nesatios lichidul ce ii asigura viata.

In apartamentul de la etajul 11 de pe Wallington Street Mira statea linistita la birou, desenand o schita a baiatului pe care il transformase intr-un monstru folosind un mod pe cat de morbid pea tat de ingenios. Fara sa realizeze, cobra neagra se strecura pe langa piciorul subtire al acesteia, ssind puternic.

-Deci chiar s-a intamplat, nu? A rezistat mai mult decat ma asteptam.

Mira isi continua zambind desenul, mangaindu-si sarpele usor sub barbie, animalul asezandu-se pe genuchii acesteia.

Sasuke avu o senzatie ciudata. Se afla la un bar din centrul orasului cu Naruto si Sai in momentul in care simtii faptul ca Sakura se afla in pericol sa isi piarda viata. Cu o viteza supraomeneasca ajunse in vila unde aceasta locuia dand furios buzna in camera din care simtise primejdia. Intr-un colt al camerei intunecate, fata care ii furase inima brunetului statea in genunchi, invelita in prosopul patat de sange, tinandu-si mana la gat, incercand din rasputeri sa opreasca rana ce o facea sa piarda sange. Intr-un alt colt al incamperii, blondul era in stare de soc, cu mainile si fata patate de sange, uitandu-se neputincios spre sora sa, fiind coplesit de mult prea multe emotii. Membrul familiei Uciha isi arunca privirea plina de ura spre acesta fiind gata sa il ucida in orice moment.

Choco :) multumesc frumos pentru critica.
Am pus capitol nou adica partea a II-a din cap IV. Sper ca va place, am incercat eu sa fac ceva cu dialogul, descriera si naratiunea dar a iesit o mare varza. Oricum, va astept cu pareri si comentarii!

PRIMAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA.foarte frumos dulceata.mesic de anunt si te astept in continuare cu anuntul. Akatsuki_lavy

Draga domnisoara.... esti criminal de talentata!!!! Stiu ca am lipsit multisor, dar tu ai scris cam prea multisor in lipsa mea. Scuze ca intervin doar acum, dar am fost tare ocupata vacanta asta, si, pe deasupra, nu am avut posibilitatea de a flirta cu internetul. Oricum, m-ai lasat cu gura cascata pe parcursul capitolelor astaora. De la a-mi da o palma de uimire la a adopta figura unei statui de ceara e drum lung, dar cu ajutorul acestui fic l-am parcurs in mai putin de 30 de minute. Pot doar spune ca ai un talent nativ ce se prelinge in aceste capitole asemeni sangelui pe un trup mort Of, tu!! M-ai molipsit rau de tot... Ei bine, nu cred ca pot exprima in cuvinte adoratia pentru munca pe care o depui, dat fiind faptul ca nu consider ca am atins acest nivel al supranaturalului la care esti tu. Cu modestia inainte! Pai, ar fi mai rau cu narcisismul, nu crezi? Iti spun insa un secret... ficul asta e noua mea feblete....eh, una din ele. Si acest nou titlu e chiar fenomenal! Eu si playlist-ul meu il iubim! Se pare ca eu sunt a " crazy" aici. Asa... Sa ma anunti la next, te rog!Spor la csris! Te dulce! Ja ne!

Dupa o pauza lunga in care am stat sa invat pentru teze postez si eu un nop capitol. Spor la commuri *

Capitolul 5: Placeri nevinovate


Tanarul vampir Uciha avea o privire plina de ura si furie, ochii deveniti rosii fixand creatura ce ii ranise iubita. Se repezi puternic spre fratele rozaliei care statea nemiscat pe podeaua din lemn de frasin si isi infipse tare bratul in gatlejul acestuia, ridicandu-i trupul in aer. Desi simti discomfortul creat de Sasuke, Ryan nu avu putere de reactie, ramase fara aparare. O serie de pumni il lovira fata, provocandu-i astfel niste vanatai crancene, sangele scurgandu-i-se printre buze vinete. Trupul sau se lupta impotriva dureri si a ranilor, insa atata timp cat mintea blondului era prinsa inca intr-o cusca puternica. Constiinta acestuia il ravasise, realizand faptul ca fusese aproape sa isi ucida sora. Inauntrul sau instinctual animalic ce ii cerea sa se protejeze ducea o batalie crancena cu sufletul sau, care il indemna sa accepte orice pedeapsa, chiar si moartea pentru a se putea izbavi de pacatul pe care il savarsise. Intr-un final nevoia de a se proteja, de a supravietui invinse. Trupul ii era ranit, istovit si devenea din ce in ce mai slab cu fiecare secunda care trecea.
Ochii ii redevenira sangerii , un marait puternic auzindu-se de printe coltii fatali. Fiecare particica ii ardea, se simtea ca si cum renascuse, sangele-i era mai fierbinte ca niciodata, inima de mort pompandu-l cu viteza prin toti muschii.
Pentru o clipa brunetul fusese luat prin surprindere, lasandu-si garda jos, fiind astfel prins sub ghearele lui Ryan. Sasuke nu mai intalnise pana acum ceva sau pe cineva care sa reuseasca sa isi alimenteze corpul cu furie si cu manie asa cum o facea blondul. Dupa o sclipire de moment realiza tot ce se intamplase; cazuse in capcana Mirei. Se pare ca aceasta il transformase pe fratele Sakurei intr-o creatura a noptii. Dar ceva lipsea… Mira nu era vampir si nu avea cunostinte apropiate care ar fi putut sa o ajute in privinta transformarii. Mintea brunetului fu deodata strafulgerata; amintindu-si niste cuvinte pe care rostise el insusi. “ In caz ca te razgandesti…” Erau exact cuvintele pe care i le spusese blondei atunci cand dorise sa o transforme in vampir, inmanandu-i o sticluta mica, umpluta cu un lichid rosiatic; cu sangele sau. Toate acestea il duceau cu gandul la faptul ca ar putea sa il supuna pe proaspatul vampir renascut prin sangele sau folosindu-si puterea persuasiunii. Isi indrepta ochii spre acesta si ii comanda pe un ton sobru sa se opreasca. Din pacate, acest lucru nu avu nici cel mai mic efect.

Cei doi isi continuau lupta crancena ce parea ca nu se mai termina. Sakrura, grav ranita reusi sa sintetizeze actiunile ce se petreceau in jurul ei. Premonitia ei era pe cale sa se implineasca, cel putin asa credea aceasta. Se impacienta, nu stia ce sa spuna sau sa faca. De aceasta data insa lacrimile ii ramasera intemnitata in ochii de smarald. Nu reusea sa digere situatia ce se petrecea in fata ei, avea nevoie de o explicatie. Trase puternic aer in plamani dupa care tipa cu toata forta pe care o avea in acel moment:
-Opriti-va! Pentru numele… nu mai conteaza cui. Va rog incetati! Obrajii albi si palizi se umplura in clipa urmatoare de o avalansa de lacrimi acompaniate de suspine scurte si repetate. Tanara cazu extenuata pe podea, respirand din ce in ce mai rar.
Sasuke isi scurse din vene o parte din sangele sau, tinandu-I capul aplecat tinerei in asa fel incat aceasta sa ingereze lichidul ce avea proprietati vindecatoare.

Peste un sfert de ceas Sakura dadea semne de recuperare. Deschise ochii buimaca uitandu-se imprejur. Lumina becului ii irita pupilele facand-o pe tanara sa clipeasca in mod repetat. Incetisor incepu sa vada mai clar; ii observa pe cei doi baieti ca se holbau la ea, nici unul nici altul nu scotea vreun cuvant, linistea devenind dea dreptul sufocanta pentru rozalie. Cu o figura incruntata si serioasa rupse tacearea ce se asternuse in camera:
-Astept o explicatie… ba chiar mai multe, zise aceasta plimbandu-si privirea cand spre Sasuke, cand spre Ryan.
-Eu sunt cam confuz… afirma Ryan tintindu-l cu privirea pe vampirul cu ochii de taciune.
Sasuke se afla intr-o situatie cu dus si intors. In momente ca acesta o invidia pe Mira, care printr-o spontaneitate exacerbata iesea fara sa se “murdareasca” din majoritatea situatiilor. Le spuse telegraphic celor doi despre vampire, Mira si aproximativ majoritatea lucrurilor supranaturale din Boston
-Steroizi, cannibalism, mutatii genetice, droguri – la asa ceva ma asteptam, dar vampiri… recunosc e ceva putin mai tras de par. Dovedeste-o!
Cuvintele rostite de tanara pareau a fi niste replici extrase dintr-un serial mediocru cu si despre adolescenti, iar Sakura stia prea bine asta, stia prea bine ca ceea ce se intampla in jurul ei devenise anormal de o bucata de vreme. In timpul in care aceasta fusese inconstienta creierul ei procesase niste informatii si facuse niste supozitii cu privire la schimbarea produsa odata cu mutarea in Boston; din prima clipa cand pusese talpa in acest oras al ploii stiuse ca ceva necurat sa petrecea.
Sakura tresari la vederea coltilor celor doi vampiri. Starea de inconstienta e ca somnul, cel mai greu e atunci cand trebuie sa te trezesti si simti ca esti dat peste cap. Curiozitatea a omorat pisica, insa Sakura era impinsa parca de o forta supranaturala sa verifice daca acei colti erau reali. Cu degetele subtiri si albe pipai molarii celor doi baieti, provocandu-le amundorura o stare de incomoditate. Brusc simtii intre gat si umar o durere usoara,se pare ca rana se cicatrizase. Involuntar isi duse mana la locul cu pricina.
-Nici nu vreau sa intreb! Adauga aceasta, rasufland meditativ. Sasuke, ce probleme are Mira cu tine de e asa pusa pe fapte cu scopul de a-ti crea necazuri?
Brunetul se fastaci dand rozaliei un raspuns ambiguu care o facu sa renunte la incercarea de a afla ceva despre acea situatie. Acesta se uita confuz in ochii fetei cautand raspunsul la o intrebare pe care nu avea curaj sa o rosteasca. Sakura adopta o atitudine ganditoare, mintea ii era la cosmarul avut noaptea trecuta, la fratele ei, la brunet… Incerca sa abordeze totul calma, pana acum jucase un teatru perfect. In realitate dorea insa sa tipe si sa planga continuu. Exact in momentul in care Sasuke se hotari sa ii adreseze o intrebare, fu intrerupt de fiinta iubita:
-Ryan de ce m-ai atacat? Rozalia isi dadu seama ca fratele ei era vinovat de incidentul de mai devreme, hainele, fata si mainile fiindu-i patate de sange.
Blondul ingheta la auzul acestei intrebari, toate temerile sale pareau a se adeveri. Dupa un minut de tacere raspunse:
-Imi era foame… izbucni acesta inecandu-se in lacrimi.
-Nu-i nimic,il linisti Sakura, nu m-am suparat. Ii cuprinse incet fata umezita din cauza lacrimilor, i-o sterse cu mana si ii dadu un sarut pe obraz.
Sasuke privea impetrit la scena din fata lui. Parea absent in acel peisaj mort, trist in care mireasma suspinelor si a regretelor domnea in aerul inchis. Se indrepta in mod mecanic spre fereastra si o deschise lasand aerul racoros sa se strecoare precum o stafie in camera baiatului. Dupa ce atmosfera se linisti, zise catre blond.
-La spitalul central se afla o rezerva de sange folosita pentru pacienti. Paznici de obicei dorm si nu te observa nimeni, poti sa te aprovizionezi de acolo de cate ori ai nevoie.
Ryan incuviinta din cap si se facu nevazut, pentru a le conferi celor doi ramasi un moment intim.
Tanarul Uciha dori sa o intrebe ceva pe rozalie dar se abtinu. Instinctul ii spunea grijile apasau sufletul inocentei fete din fata lui.
-Te iubesc… Rozalia scoase cu greu aceste vorbe adevarate pe gura.
Era convinsa de acest lucru din momentul in care l-a intalnit pe brunet. Ar fi trebuit sa il respinga, cel putin pentru moment, pentru a se linisti pe deantregul insa ceva in interiorul ei ii soptea sa isi asculte sentimentele. Mintea ei, pentru prima oara se afla in cocordanta cu sentimentele pe care ea le nutrea. Il imbratisa strans pe Sasuke, care nu mai spuse niciun cuvant. Cei doi se despartira printr-un sarut care reusi sa reanimeze pentru o secunda inima moarta a vampirului.

Rozalia inchise usa de la camera blondului, plecand spre bucatarie, nu inainte de a aranja patul in care aceasta fusese asezata. Deschise un dulapior alb din care lua o punga de floricele de porumb. Ajunsa apoi in camera ei, aprinse lumina si se aseza pe patul cu cearcafuri albe precum pana unui porumbel. Linistea era din cand interrupt de sunetul grav al floricelelor care se spargeau intre dintii albi ai tinerei. O lacrima se scurse pe obrazul acesteia pana aterizase pe cearceaful fantomatic, pe care se formase o pata micuta.

Frigul rece nu reusea sa strabata trupul blondului. Aflat in camera frigorifica a spitalului central, unde se tinea lichid vital de toate grupele sangvine, privea putin confuz catre mai multe cutii pe care erau scrise diferite grupe de sange. Ochii tintisera o cutiuta neagra pe care era insemnat “AB-“. O deschise cu forta; inauntru aflandu-se cateva pungi de sange. O lua in mana pe prima, o desfacu usor infruptandu-se incet din nectarul vietii. Bautura rosiatica era tare, amara, la fel ca si sufletul tanarului; dar avea totodata o dulceata ascunsa care gadila papilele gustative. Dupa prima, urma a doua , si a treia… in cele din urma vampirul aratand ca un alcoolic gata sa moara din cauza unui exces. Se strecura afara din spital si striga cat il tineau puterile. Se simtea plin de energie, vitalitatea emanate de el fiind puternica, voia sa se distreze, sa se consume, sa uite de toate lucrurile care ii provocasera durere. Era hotarat sa mearga la primul club pe care il va gasi, avea de gand sa se distreze, sa se simta viu. Desi realizase ca se mintea singur, incercand sa intre printre oameni si sa interactioneze cu ei; a fi viu era una din placerile lui nevinovate pe care nu avea de gand sa o lase in urma.

In acest timp Sasuke se plimba ganditor pe aleile orasului, intorcandu-se spre vila in care locuia impreuna cu prietenii sai. Avea un presentiment ciudat ca ceva urma sa se intample, ceva mai mare decat el sau decat Mira, ceva care ii va schimba destinul in totalitate. In sinea sa era bucuros pentru ca a reusit sa o salveze pe rozalie si ca l-a calmat pe fratele acesteia. Sentimentul geloziei isi facu aparitia in launtrul brunetului. Era invidios ca altcineva gustase din sangele iubitei sale, pe care el nici nu apucase sa il simta. Acest gand il facu sa rada trist gandindu-se ca gelozia reprezinta o forma de manifestare a dragostei. Ramase putin pe ganduri, inainte de a intra in “barlogul” in care traia alaturi de Neji, Sai, Naruto si Shikamaru. Baieti fura surpinsi de brunet, care fara a da vreo explicatie urca spre biblioteca veche de la etaj, urmand sa se relaxeze prin citit.

Intr-un apartament Mira statea intinsa pe pat, cu o sticla de Jack Daniels in mana stanga din care lua cateva inghitituri la cateva minute. Planul ei nu isi atinse scopul initial, lucrul acesta facand-o sa zambeasca. Stia de la bun inceput ca asa cum 1+1 nu fac 3 Sakura nu o sa il urasca pe Sasuke, din primul moment in care o vazuse pe rozalie realizase ca aceasta construia o carapace prin intermediul careia incerca sa tina emotiile negative in frau. Dar cu cat incerci sa duci mai mult cu atat mai rau va fi in momentul in care vei ceda psihic, traise acest lucru chiar pe pielea ei. Blonda se ridica din patistovita de alcoolul care ii intrase in sange, luand un desen in care se observa un portret masculin. Se uita atenta, privind fiecare detaliu pe care mana ei il reprodusese pe acea foaie alba. “Nici macar pe aproape cu originalul” rupse trista foaia in mii de bucatele mici care cazura pe parchetul rece. “Un tablou pe panza… asta ar putea merge”. Gandurile blondei fura intrerupte de sunetul telefonului mobil pe care il deschise fara a se deranja sa vada apelantul. Capata o figura serioasa pe care se citea teama ca se extindea puternic, ca o maladie catre inima acesteia.

PRIMAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAa.mesic de anunt dulceata.nu am ce sa comentez despre acest capitol , deoarece m-a lasat fara de cuvinte.Akatsuki_lavy te si asteapta cu nerabdare next-ul.

Iar avem o schimbare de titlu?! Da.. Cred eu ultima.... Nu vreau sa par rautacioasa, dar mi s-au parut mult mai stralucite primele doua titluri. Al doilea a fost foarte interesant, adevarat si intrigant, dar primul a avut ceva... acel ceva... Acesta e bun, dar mi se pare putin sec in confruntare directa cu actiunea din fic. E doar parerea mea, nu te lasa influentata de ea. Imi place mult cum decurge actiunea si sper ca va merge asa si in continuare. Un capitol extraordinar! Nu uita sa ma anunti la next! Te dulce! Spor la scris! Ja ne!

Capitolul VI- I'm in love with my baby tonight



Draga jurnalule,


 
dupa ceva timp am decis ca este momentul sa imi repun gandurile pe hartia ta fina insa pe care s-a asternut un strat usor de praf. S-au intamplat multe evenimente in viata mea, mi-ar lua zeci de file sa iti povestesc tot ce imi apasa inima. Pe scurt ma  simt pierduta, fratele meu imi este ca un strain; vorbim,ne intalnim in fiecare zi, locuim in aceeasi casa insa pastreaza o atitudine distanta, precauta. Relatia dintre mine si Sasuke stagneaza, fiind tinuta in viata de cateva sarutari si imbratisari reci, incep sa fiu invidioasa pe Mira care se implica in cat mai multe proiecte scolare, devenind din ce in ce mai populara. Nu am nici un habar daca fericirea pe care o afiseaza este una artificiala, ce are ca scop enervarea mea si a brunetului sau daca este reala. Am observat ca flirteaza cu fratele meu si din ceea ce observ acestuia nu ii displace si nu o respinge. O presimtire proasta imi bantuie sufletul in legatura cu acest lucru dar nu as vrea sa vorbesc cu Ryan pe tema asta. Am nevoie de un fulger, un soc, ceva care sa ma reporneasca, sa ma readuca la viata; o tragedie, un miracol, orice.
 
 Sakura




Rozalia inchise caietul cu coperta neagra si il puse in locul obisnuit, fundul sertarului biroului din lemn de cires. Imbracata intr-o camasa alba, larga, care ii mangaia fin trupul albicios, si in lenjerie intima de matase, dantelata, se indrepta spre biblioteca hotarata sa studieze pentru examenul la psihologie de saptamana viitoare. Statea ganditoare pe scaunul de stejar aflat in capul mesei, concentrandu-se pe informatiile care ii intrau in cap cu viteza luminii. Imbracamitea ii conferea o alura senzuala; parea a fi un super model iar decorul din jurul ei parea a fi unul din miile de fundale in care deja pozase. In aceea atmosfera linistitoare de sambata dupa amiaza cadrul in care Sakura isi desfasura activitatea mentala era fixat de o pereche de ochii patrunzatori de culoarea umbrelor.  Cineva ii analiza fiecare miscare foarte atent, tintind-o de buna vreme cu privirea. Pe fata lui Sasuke se instala un zambet, isi dorea sa o surpinda pe frumoasa sa iubita, aceasta neobservandu-i  inca prezenta din cauza faptului ca era cufundata in lectura.

 
Cu viteza sunetului acesta ajunse silentios in spatele tinerei, putandu-i simtii mirosul dulce ce ii imbata narile. Se apleca usor peste umarul ei, parand curios de ceea ce citea fata; in cateva secunda buzele-i reci aterizara pe umarul firav al Sakurei. Alta fuses curiozitatea se pare.  Ea tresari sonor printr-un “ah” ,Se lasa rasfatata de vampirul care ii alinta trupul cu sarutari dulci-amare. Momentul in care privirile lor se intalnira fu anuntat iarasi printr-un suspin al rozaliei. Verdele crud ca iarba intra in contrast cu negrul abisal din privirea brunetului, privire de un negru stralucitor, luminos si plin de dorinta. Buzele lor fura cuprinse intr-un razboi puternic, focul dintre cei doi intensificadu-se. Limbile celor doi duceau o batalie strasnica, dorind sa simta placerea si dulceata trupului partenerului. Unul in bratele celuilalt, cei doi ajung in patul rozaliei. Membrul clanului Uciha  ii dezmierda pofticios pieptul rozaliei, umplandu-l cu sarutari. Incet, incet buzele lui coborau spre pantecele tinerei, care era din ce in ce mai emotionata cu privire la ce va urma. Baiatul isi dadu tricoul negru jos lasand-o pe tanara sa ii admire trupul aflat in toata splendoarea. Mainile sale dibace reusira sa o dezbrace pe Sakura atat de haine, cat si de orice inhibitie sau emotie, reusind sa o faca sa se increada in acesta. In urmatorul moment rozalia simtii o durere usoara, semn ca si-a pierdut inocenta. Cateva lacrimi i se imprastiara pe chip, erau lacrimi de fericire, se simtea libera, dorinta ce si-o puse pe hartie indeplindindu-se, fulgerul facandu-si aparitia in monotonia din viata ei. Clipele de durere de mai devreme se transformara acum in placere pura, placere ce reprezenta o combinatie intre pacatul carnal si revelatia spirituala. Patul devenise un salas al pacatelor divine, loc unde fiinta umana si demonul se impreunau.
 


O pereche de ochelari negri si mari ascundeau ochii frumosi ai unei blonde misterioase. Parul  balai, lasat liber se revarsa cu finete pe niste umeri aparent fragil, asortandu-se cu o pereche de cizme crem. Cursul despre istoria artei fusese mai interesant decat se asteptase, profesorul avand niste abilitati de orator inascut, reusind sa capteze atentia tuturor studentilor, chiar si a ei. Mira isi elibera ochii de accesoriul ce o proteja de un soare mult prea palid pentru a rani retina, lasandu-i astfel la vedere cei doi irisi azurii. Fu luata prin surpindere de o hartie aflata pe birou, atunci cand ajunse la resedinta personala. Era un contract de vanzare-cumparare a vilei familiei Jonson, un cuplu influent in afaceri care se mutasera de acolo de curand.
 

-Semneaza, nu trebuie sa iti faci griji pentru bani. Se auzi o voce barbateasca, senzuala, puternica insa insipid pentru timpanele Mirei.

-Ce infatisare nebanuita, ma surpinzi intotdeauna, spuse ea pe un ton malitios persoanei din fata ei, o creatura care avea o fatisare identica, cu a lui Uciha Sasuke.

-Am nevoie sa faci ceva pentru mine…  zise fiinta suspicioasa din fata tinerei afisand un zambet pe fata.

-Toata atentia mea iti apartine, acum dezvaluie-mi idea-ti  mareata. Tanara folosi acelasi ton malitios, lingandu-si senzual buzele.

-Vreau sa organizezi un bal mascat … stiu ca te pricepi la petreceri si mai ales sti sa alegi invitatii…

-Destule complimente pentru astazi, ma faci sa rosesc, continua Mira ironia.

-Amundoi stim ca nu am vrea ca asta sa se intample, tu fa ce ti-am zis si o sa primesti ceea ce vrei.

 
 
Persoana fantomatica si misterioasa ce parea a fi o clona perfecta a vampirului cu ochii negri disparuse la fel si cu zambetul fals de pe fata blondei, figura ei devenind una nervoasa, ochii nelinistiti trupul tremurandu-i pentru o clipa. Se misca mecanic catre frigider de unde scoase o sticla rece de Jack Daniels pe care o desfacu numaidecat. Lua o gura zdravana de alcool dupa care paru a fi mai linistita. “ M-am saturat ca eu sa fac toata treaba murdara si sa nu stiu nici-un detaliu important. Jur ca universul va exploda odata cu mine daca o sa fiu trasa pe sfoara si de data asta. Numai sub forma lui Uciha putea sa apara nu, vrea sa ma enerveze se pare.” Tanara  mai lua o alta gura de Jack Daniels dupa care imbratisa sticla “Tu esti singurul care nu ma va pacali niciodata”. Vizita facuta de asa-zisul ei colaborator reusi sa strice dupa amiaza blondei.
Suparata, aceasta lua telefonul din geanta, cautand numarul blondului care o facea sa zambeasca.  Avea chef de o noapte fierbinte, nu acelasi lucru se putea spune despre Ryan, care nu raspundea la nenorocitul de telefon. Sparse intr-o cadere nervoasa telefonul de podea, se ridica tragand aer in piept. “ Oricum trebuie sa imi fac bagajele… barbatii astia sunt culmea disperarii; cand ai nevoie de ei nu sunt langa tine si apar in cele mai inoportune momente”
 
 

Dupa ce isi petrecuse dupa amiaza intr-o cafenea  de jazz, fratele geaman al Sakurei se hotari ca e timpul sa mai dea pe acasa, probabil sora sa era ingrijorata. Cugetase o vreme la ce avea sa faca in legatura cu relatia cu sora lui, voia sa isi ceara scuze pentru tot ceea ce el se considera a fi vinovat, fiind gata sa fie alaturi de Sakura ori de cate ori ar avea nevoie. Cerul era acoperit deja de stele, soarele fiind demult adormit. Parea a fi fascinat de intunecimea noptii, mergea apasat, cu pasi rari. O gluga ii acoperea craniul, in timp ce ochii ramaneau nevazuti datorita unor ochelari de soare. Unul din lucrurile care il scoteau pe blond din sarite legate de viata de vampir, era vederea nocturna; lui ii placea noaptea in intunecimea si misterul ei, faptul ca se simtea orb, temator- ii lipseau aceste trairi. Plictisit scoase o tigare din pachetul aflat in buzunarul din spate al blugilor si incearca sa o aprinda. Trase de 2 ori din ea, scarbit, dupa care o arunca pe asfaltul rece. Acum stiuse de ce nu fumase niciodata atunci cand fusese uman, tigarile erau dezgustatoare, acesta neputand intelege rostul lor, asa-zisa placere creata de fum fiind inexistenta pentru el. Isi continua drumul linistit, insa simti o prezenta stranie in urma sa care parea a il fi urmarit de o buna bucata de vreme.


A venit vacantaaa... acum  o sa postez mai des va promit!!! Stiu ca este scurt dar aveam nevoie de un "capitolas" ca sa  reintru in functiune, acum motoarele mele sunt la maxim, am idei noi si de abia astept sa mi le expun pe hartie(mult mai bine decat am facut-o acum). Va promit ca cel de-al saptelea capitol va fi mai bun decat toate celelalte la un loc. Vreau sa scriu ceva de o CALITATE cat mai buna insa nu prea reusesc:)) recunosc ca nici rabdare multa nu am ca sa scot ce e mai bun din mine cand e vorba de ficuri. Spor la citit si comentat :X

Buna
Am trecut pe aici , sa recunos la citit de la inceput dar cu liceul mia fost tare greu sa comentez
Toate capitolele au fost fascinante, iubesc ficul
doar ca mereu suspensul ne omoara , vreu sa stiu ce se va intampla
astept nextul
Sunt tare curioasa de fire

mesic mult de anunt dulceata.foarte frumoooooooos capitolul ,dar suspansul ma omoara.vino mai repede cu next-ul da ?Akatsuki_lavy te:*:

Capitolul VII- Someone is missing...


      *

Din umbrele noptii isi facu aparitia o silueta feminina, o tanara de maximum 20 de ani il tintea ucigator cu privirea pe blond. Ochii mari si caprui, genele intoarse, buzele mari, pline si carnoase, nasul mic compuneau o figura nu prea expresiva insa placuta privitorilor. Parul de abanos, drept, era prins intr-o coada de cal, ajungandu-i pana la jumatatea spatelui. Avea o silueta subtire, nu era foarte inalta dar nici miniona, costumul  negru, de piele in care era imbracata ii conferea un aer dur, facand-o astfel sa fie confundata cu o motociclista.

-Te pot ajuta cu ceva? O intreba precaut insa putin confuz Ryan.

Tanara il privi pret de cateva secunde fara sa ii raspunda, apoi, cu o miscare rapida a maini scoase din buzunarul pantalonior un revolver micut dar mortal si trase un glont spre inima vampirului. Zgomotul facut de glont distruse atmosfera silentioasa a peisajului nocturn. Involuntar, baiatul isi duse mana la piept, glontul trecuse exact pe langa inima. Simtea o durere intensa, ca o intepatura a 10 mii de ace in acelasi loc, durere ce ii provoca un considerabil discomfort, nu era un glont fatal dar cu siguranta era unul zdravan. Ryan incepu sa gafaie, simtea ca trupul ii devenea usor, amortind treptat. Inainte sa mai poata arunca o privire catre persoana ce il atacase ochii i se inchisera, nu inainte ca imaginea din fata lui sa se incetoseze.
Misterioasa fata imbracata in costum de piele se indrepta catre corpul ce zacea inert pe asfalt, se apleca usor radicand trupul vampirului, tinandu-l cu ambele maini pe umarul drept. Ce-i drept era destul de greoi insa nu era vreo povara atat de mare pe care sa nu o duca. 
 


  Aria Scherzinger provenea dintr-o familie nobila, cu radacini foarte adanci, inca din evul mediu,  unde clanul Scherzinger era recunoscut pentru ca practica vanatoarea de fiinte supranaturale, tintele lor preferate fiind sugatorii de sange denumiti de catre societatea moderna vampiri. Aria a vrut intotdeauna sa devina pictorita sau actrita, fiind foarte atrasa de arte in general  dar obligatiile familiei au impiedicat-o sa urmeze o astfel de cariera. Tatal ei, John Scherzinger conducea un imperiu considerabil, banii fiind cea mai mica problema pentru oricare membru al acestui clan. Avea 2 baieti, Alexander si Marcus, care asemenea tatalui lor s-au dedicat vanatorii de fiinte supranaturale, pastrand insa aparentele in societate ca fiind doi oameni de afaceri de success. Cel de-al treilea, si cel mai mic copil al familiei, era bineinteles Aria, unica fiica a lui John. Aceasta a fost educata intr-un stil conservator si dur, pregatita sa fie o luptatoare, o razboinica ce poate intr-o zi va ajunge la nivelul fratilor ei. De mica s-a simtit discriminata de tatal ei care le acorda atentie suplimentara lui Marcus si lui Alexander; astfel, tanara a luat decizia ca trebuie sa isi faca unicul parinte mandru. Mama ei murise acum 10 ani, lucru ce a marcat-o pe mezina familiei care, in prezenta a trei barbati si a unor servitori insipizi a dezvoltat un comportament baietesc , uneori usor timid. Soarta ii surase, la numai 16 ani prinsese primul ei vampir; in final va avea sansa sa le demonstreze tuturor ca s-au inselat amarnic in privinta ei, sau cel putin asa credea ea. Planul ei era simplu, va pune in aplicare o tehnica invatata de la tatal ei si anume faptul ca vampirii, ca majoritatea animalelor de prada, nu traiesc singuri ci in haite ori grupuri. Avea de gand sa smulga orice informatie cu putinta de la vampirul doborat, asta bineinteles inainte de a-l omori.


Ajunsa acasa, merse direct la subsol unde incatusase pradatorul doborat cu niste lanturi vrajite, ce intensificau durerea cu atat mai mult cu cat cel prins se zbatea si incerca sa evadeze . Avea sa il lase o perioada pana sa se trezeasca, intre timp trebuia sa se gandeasca la niste metode de tortura cu ajutorul carora va reusi sa smulga informatiile fie chiar si din coltii bestiei aflate in captivitate. I se parea ca tot ceea ce se intamplase in cele cateva ore trecute este un vis, un miraj, nu ii dadea prin minte ca se va intalni cu un vampir pe strada si ca il va mai si prinde pe deasupra. Aria rasufla greu, semn ca era destul de extenuata. Se hotari ca cel mai bun lucru pentru ea in acel moment este o cafea neagra, iesi astfel de la subsol, indreptandu-se spre bucatarie.
 


                                **


In dimineata urmatoare, la vila familiei Haruno, totul se scalda intr-o atmosfera armonioasa si calda, plina de pace si de iubire. Sakura privea spre tavanul de culoare roz, stand nemiscata in pat, se trezise de cateva minute. Clipea din cand in cand, gandindu-se la noaptea petrecuta alaturi de baiatul visurilor ei, inca nu putea sa realizeze faptul ca isi pierduse inocenta. In mintea ei apareau fragmente de noaptea trecuta, amintindu-si cu un zambet firav pe buze de placerea de care a avut parte alaturi de brunet, inca ii mai simtea vibratiile trupului sau puternic, care fierbea alaturi de al ei. Mireasma brunetului era puternic impregnata in aer, semn ca acesta nu parasise inca vila. Usa din lemn se deschise incet, o usoara scartaitura dandu-i rozaliei de stire ca cineva patrunse in camera ei. Sasuke se prezenta in fata ei pe jumatate dezbracat, cu o tava pe care se afla o ceasca de ceai si doua croasante cu ciocolata. Apropiindu-se de ea, o saruta scurt punandu-i tava cu micul de jun langa ea, pe patul moale. Se aseza pe un scaun, fiind multumit sa o priveasca pe tanara cu ochii de nuanta firului ierbii. Cei doi se intelegeau doar din privirea, comunicarea dintre ei atingand un nivel emotional foarte puternic. In timp ce musca din cel de-al doilea croasant, Sakura intreba amuzata:


-Unde iti este tricoul domnule? Ridica din spranceana, avand un zambet larg pe chip.
-Domnisoara, cred ca ati uitat insa noaptea trecuta mi l-ati sfasiat. Raspunde Sasuke, continuand conversatia amunzanta.
-Imi pare rau sa va informez domnule, dar va inselati. Imi amintesc exact ca v-ati dat tricoul jos singur, sunt sigura ca nu am avut de-a face cu asa ceva.
-Intradevar, prima oara… eu mi l-am dat jos, insa cand m-am schimbat si am incercat sa plec… Ei bine, mi-ati poruncit sa raman, iar neascultator de fel, a trebuit sa suport consecintele. Continua brunetul pe un ton dulce.

Obrajii Sakurei devenira rosii de indata, cerandu-si scuze rusinata de actiunile ei, facandu-l astfel pe tanar sa rada zgomotos. Se ridica din pat zicandu-i acestuia:

-Urmeaza-ma! Cu niste pasi alerti ajunse in camera lui Ryan, deschise dulapul si alese un tricou albastru care era marimea lui Sasuke. I-l dadu si ii facu semn sa il probeze.
-Dar… nu pot accepta. Fratele tau s-ar putea supara. Raspunse cu un aer sfios si senzual in acelasi timp.
-Nu o sa se supere, haide pune-l pe tine.
Sasuke se conforma rapid, drept rasplata primind un pupic.
-Vorbind de fratele meu, nu a mai dat de mult pea casa. Hmm, nu ii sta in fire.
-Vrei sa vorbesc cu cativa din prietenii mei sa il caute?
-Nu, cred ca stiu exact cu ce pana**ma isi pierde timpul. Am sa ii tin o morala de o sa ii ramana amintire toata viata. Se incrunta rozalia serioasa. Sti cumva unde locuieste Mira?

Fara alte intrebari, vampirul cu ochii negri se conforma si de data aceasta , mergand cu Sakura in brate pana la apartamentul blondei. Cu chef de cearta, Sakura apasa puternic butonul de la sonerie in mod repetat. Dupa ce observa ca nimeni nu raspundea, incerca sa deschida usa, care spre surpinderea celor doi nu era incuiata. Intrara cu pasi inceti in bucatarie, unde observara un biletel alb pe care era asternut scrisul frumos, caligrafic al tinerei:

Pentru toti cei care ma cauta, m-am mutat pe bulevardul Willson, nr 999 la fosta vila a familiei Jonson. Daca aveti sa imi transmiteti ceva va astept in vizita oricand. XOXO


Privirea Sakurei era din ce in ce mai banuitoare, dandu-i lui Sasuke de inteles care era urmatoarea lor oprire.

Mira-Jane se afla in imensul salon al noi sale resedinte. Statea infipta confortabil intr-un fotoliu alb, picior peste picior, de piele in timp ce citea ziarul “Daily News” si isi sorbea incet din capucino. Din cand in cand dadea comenzi unui valet batran, care era insarcinat cu reamenajarea obiectelor din acea incapere.


-Putin mai la stanga Jasper, exact perfect. Acum te rog sa inlocuiesti oglinda de cristal din fata usi cu acel minunat tablou cu caini jucand poker care a fost adus acum o ora de postas. Multumesc, esti un dragut.
Atentia ii fu imediat captata de aparitia celor doua persoane pe care nu le putea suporta. Cei doi stateau in picioare, in fata ei, luandu-i astfel lumina naturala a soarelui diminetii care o ajuta sa citeasca ziarul.
-Ce surpiza neasteptata… luati loc, facu semn catre canapeaua ce se afla fata in fata cu fotoliul, cum va pot ajuta? Intreba calma, pe un ton neutru, desi in adancul ei fierbea de nervi.
-Unde il ti ascuns pe fratele meu? C*tea! Lua cuvantul rozalia.
-Exact asta as vrea sa te intreb si eu pe tine, l-am sunat ieri si nu mi-a raspuns. Raspunse blonda sincer si degajat in timp ce se juca cu una din suvitele de par.

Replica primita i-a taiat elanul Sakurei, voia sa se certe cu cineva si nu avea cu cine. Acesta era oare modul ei de a se simti vinovata pentru ca s-a daruit vampirului de care era indragostita. Tanara obisnuia intotdeauna sa se invinovateasca pentru ceva ce nu a gresit si sa se autopedepseasca, o trasatura de familie. Incepea sa se ingrijoreze pentru fratele ei, o privea crunt pe Mira care prin figura ei dadea semne de o satisfactie ce masca aceeasi ingrijorare. Atmosfera intrase deja intr-o tensiune monotona asa ca aparent singura persoana de (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) masculin din incapere se decisese sa sparga gheata:

-Daca dai de el te rog sa ne instiintezi, ne pare rau ca ti-am retinut timpul. Incheie Sasuke.
Mira incuviinta usor din cap iar inainte ca cei doi sa dispara pe usa, ea tinu sa le dea vestea:

-Dragilor, cand ajungeti acasa veti primi niste invitatii la un eveniment important, sper sa puteti veni. Sa aveti o zi frumoasa. Rosti aceasta pe un ton cu o blandete prefacuta, in momentul in care cei doi disparura urmele de ingrijorare si de indignare de pe chipul ei devenira vizibie.

Se ridica in picioare si se indrepta spre oglinda pe care Jasper ar fi trebuit deja sa o inlocuiasca. Se privi atenta, isi admira propria-i frumusete, dar fara vreun aer narcisist. Nimeni nu putea sa spuna ca este urata, sau ca nu are trasaturi fine, insa aspectul general ii era putin deteriorat, neingrijit, lucru pricinuit probabil de supararea ca nu ii poate face nimic lui Sasuke pana nu primeste noi ordine, ca nu isi gaseste blondul mult iubit; suparare ce a condus-o si la consumul de alcool, de care hotari ca se va lasa. Inima ii tresari atunci cand langa reflectia ei din oglinda se alatura si cea a lui Ryan.

-Multumesc ca m-ai ascuns… Rase acesta ironic, sarutand-o pe tanara pe gat.
-Ce vrei? Rosti ea maniata, abia reusind sa isi stapaneasca furia. Era aceeasi creatura misterioasa de dupa amiaza trecuta care o vizitase in fostul ei apartament, de data asta sub o alta forma.
-Esti cam dura… Nu crezi? Spune pe un ton glumet acesta. Voiam sa vad cum te-ai acomodat in noua locuinta. Vad ca ai avut si vizitatori, deci se pare toata lumea e ingrijorata de lipsa mea?
-Tu nu esti el, odata la mana… apropo sti cumva unde se afla Ryan? Sper ca nu i-ai facut ceva. Intreba ingrijorata Mira.
-Eu nu ma implic in viata ta amoroasa, nu am nici cea mai mica idee.  Sopti senzual misteriosul barbat cu chipul tanarului vampir dupa care disparu, trecand prin oglinda de cristal, nu inainte de a-i face cu ochiul blondei.


Siderata si enervate pana la culme, Mira lovi cu pumnul oglinda, spargand-o in bucatele mici apoi chemand unul din servitor sa curete parchetul din lemn de pin. Avea de pregatit un bal, era plictisita si viata ei era din ce in ce mai mohorata. Lua telefonul in mana si cauta atenta  un numar anume.

-Alo, Hinata!

                                                            ***


Dupa amiaza la resedinta familiei Scherzinger totul decurgea normal, aproape normal. Toti membri familiei erau afara practicand antrenamentul zilnic. Alexander si cu Marcus duceau o lupta corp la corp, fiind arbitrati de tatal lor in timp ce Aria statea sprijinita de un pom batran, la o distant de cativa zeci de metri de ceilalti, ganditoare. Mintea ei statea la vampirul capturat care in capul ei deja ii implora mila pentru a-i cruta viata dandu-i toate informatiile necesare despre ceilalti membri din grupul sau.
 
-Aria! Nu mai visa cu ochii deschisi! Se rasti la ea John. Vino, e randul tau sau lupti cu Marcus.
Dezmortindu-si corpul se ridica lenesa si se indrepta spre locul unde avea sa aibe loc lupta. Fratele ei era deja gata, nerabdator sa rada copios de tanara care va incerca a mia oara sa il doboare. Aria trase aer in piept, il fixa cu privirea si se concentra, gandindu-se ca in fata ei se afla vampirul pe care il va ucide. Se apropie agil de baiatul care era putin confuz, luandu-l prin surpindere cu o miscare nu foarte uzuala. Reusi sa il puna la pamant, si il lovea in continuu in abdomen, pana cand tatal ei ii zise sa se opreasca, declarand-o castigatoare. Cei trei au parut uimiti de tanara, care pentru prima data in viata ei reusise sa isi doboare unul din frati in lupta corp la corp.
-Pot sa plec acum? Intreba ea cu un aer indiferent dar cu un mic zambet pe fata, aratand astfel ca era mandra de ea insasi.
-Esti libera! Spuse John pe un ton rece incercand sa nu para nervos de fata cu ea. Insa voi doi mai ramaneti! Inteles? Isi exprima acesta autoritatea.
 
Tanara merse pana in magazia de arme de unde alese cateva obiecte de tortura indreptandu-se apoi spre subsolul casei. Era emotionata, avea sa confrunte un vampir in carne si oase. In incaperea racoroasa si umbrita Ryan se trezise. Parul de culoarea spicului de grau ii acoperea ochii care priveau spre pamant; legat de acele lanturi nu se afla in cea mai confortabila pozitie. Zgomotul creat de pasii Ariei il trezira din meditatia in care se cufundase. Pasind rar si apasat aceasta se indrepta spre el.


-Cum ti se spune? Intreba bruneta pe un ton autoritar si dur.
-Te intereseaza?  Surade strengareste acesta, privind-o fix .
Calma, lua un bici si il lovi puternic pe piept provocandu-i o rana superficiala.
-Eu pun intrebarile aici!
-Hmm, o domnisoara dura, am dreptate? Rase zgomotos dupa care continua, sunt Ryan. Tu?
-Aria, acesta este numele celei care iti va pune capat zilelor mizerabile, creatura marsava. Pastra ea acelasi ton.
-Ei bine Aria, arat eu ca un marsav? Intreba pe un ton sarcastic apoi continua soptind bland. Ce doresti? 
-Esti un vampir, vreau sa imi spui totul despre haita ta! Asta daca vrei sa ramai in viata!
-Ai dreptate, sunt . Despre ce haita vorbesti? Ah… nenorocitul ala de Sa…. Realiza blondul. Cazuse intr-o capcana care probabil nici nu era intinsa pentru el
-Ce tot indrugi acolo? Spuse Aria dupa care ii aplica un alt bici tanarului.


Ryan refuza sa mai vorbeasca, placerea oferita de scoaterea din sarite a acestei frumoase tinere merita orice bici din lume.
Dupa mai bine de o ora intreaga pieptul si abdomenul ii erau pline de rani,  baiatul simtind astfel durerea in fiecare locsor din corpul sau. Nervii tinerei erau pe terminate, lua o bucata de metal si o incinse puternic, aplicand-o mai apoi pe pielea vampirului. Infometat, extenuat si slabit de toate puterile, scoase un tipat puternic. Coltii sai mari si albiciosi aparura, ochii negri de onix fiind acum sangerii si flamanzi. Fiica lui John reusise s a il readuca pe blond la stadiul de  bestie nemiloasa a noptii.

-Daca nu te hotarasti sa vorbesti pana ma intorc cu tarusul, iti vei gasi sfarsitul. Rosti nefericita bruneta care nu realiza ca Ryan nu o mai asculta de o bucata buna de vreme.


Isi aduna toate puterea ramasa smucind de lantul de metal care refuza sa se rupa.  Prin trupu-i vlaguit simti ca in loc de sange curge venin, o otrava nemiloasa ce ii invada organismul acaparandu-l cu putere. Mai incerca odata, de data asta reusind sa rupa lanturile. Se concentra astfel incat sa isi controleze rasuflarea zgomotoasa si se ascunse in unul din colturile incaperii. Corpul ii tremura involuntar, inima batea frenetic pompand sange otravit prin tot corpul, muschii contractandu-se rapid. Tot ceea ce mai ramanea de facut era sa astepte in tacere pana cand Aria va sosi nestiutoare si ii va cadea in gheare.


Sper sa va placa. Parca imi iese mai bine cand scriu ziua si nu la 2 noaptea. Spor la citit si comentat:*

             Descrierea ta este ok, imi place si citesc cu usurinta. Vreau totusi sa pui accent pe aspectele mai importante, sa te folosesti de cuvinte care sa ma ajute pe mine, ca si cititor, sa inteleg exact prin ce trece personajul. Poti sa te folosesti de interjectii, de exclamatii spontane, orice poate amplifica o anumita stare.  Naratiunea se desfasoara asa cum trebuie, nu am nimic de comentat, caci te descurci la acest capitol.  Dialogul trebuie putin lucrat, imi plac majoritatea replicilor tale, insa pe unele le poti transforma in vorbire indirecta pentru a suna si a arata mai bine.  Ideea este foarte buna; desi e vorba de vampiri, tema care, personal, nu prea ma atrage, tu ai reusit sa ma faci curioasa si sa vreau sa citesc in continuare. Tin sa mentionez ca, desi e o tema destul de des abordata, tu ai reusit sa-i dai niste nuante diferite, s-o faci interesanta si plina de suspans si sa ma faci pana si pe mine sa citesc cu placere. Sincere felicitari pentru asta.  Titlul nu este cel mai original din lume, am mai intalnit ficuri cu acest titlu, cat si melodii si alte asemenea. Cred ca se potriveste intrucatva cu continutul, desi legatura cred ca se va face mai incolo, peste cateva capitole. De asemenea, nu-mi place ca ai pus treflele acelea, nu isi au locul acolo, nu le gasesc niciun rost. Un titlu nu trebuie sa aiba decat semne de punctuatie, si sa fie format doar din cuvinte. La  estetica as comenta doar sa ai mai mare grija de capitolele tale, sa nu mai lasi atatea randuri intre paragrafe si sa faci sa arate frumos si placut la citit. Atunci cand treci de la un plan la altul pui o steluta sau trei ca mijloc, apoi continui cu urmatorul cadru. Mi-ar placea daca ai scrie cu alineat.  Greselile de tastare, ortografie si punctuatie sunt trecute mai jos, in corectarea capitolului. Ai mare grija la virgule, ai o problema cu ele. Si mai e o chestie, dupa semnul intrebarii sau cel al exclamarii trebuie sa continui cu litera mica, ti-am specificat si pe capitol, dar am tinut sa-ti reamintesc si aici. In rest, ai grija la timpurile verbale, mai combini prezentul sau viitorul cu trecutul si nu-i bine, nici nu suna cum trebuie, nici nu este corect.

dayanacrazy a scris:

Capitolul VII- Someone is missing... (mi-ar placea ca titlul sa fie centrat, si sa il aranjezi altfel; spre exemplu, sa scrii numarul capitolului pe un rand si dedesubt sa scrii si numele acestuia, asa ar arata mult mai bine)


      *

Din umbrele noptii isi facu aparitia o silueta feminina, o tanara de maximum (nu imi place cum suna "maximum", puteai alege un sinonim sau un alt cuvant care sa ma faca sa inteleg care-i ideea) 20 de ani il tintea ucigator cu privirea pe blond. Ochii mari si caprui, genele intoarse, buzele mari, pline si carnoase,  ("si", nu virgula) nasul mic compuneau o figura nu prea expresiva  (,) insa placuta privitorilor. Parul de abanos, drept, era prins intr-o coada de cal, ajungandu-i pana la jumatatea spatelui. Avea o silueta subtire, nu era foarte inalta dar nici miniona, costumul  negru, de piele in care era imbracata ii conferea un aer dur, facand-o astfel sa fie confundata cu o motociclista.

-Te pot ajuta cu ceva? O intreba precaut (,)  insa putin confuz Ryan.

Tanara il privi pret de cateva secunde fara sa ii raspunda, apoi, cu o miscare rapida a maini  ("mainii", apoi virgula)  scoase din buzunarul pantalonior un revolver micut  (,) dar mortal si trase un glont spre inima vampirului. Zgomotul facut de glont distruse atmosfera silentioasa a peisajului nocturn. Involuntar, baiatul isi duse mana la piept, glontul trecuse exact pe langa inima. Simtea o durere intensa, ca o intepatura a 10  (zece) mii de ace in acelasi loc, durere ce ii provoca un considerabil discomfort, nu era un glont fatal  (,) dar cu siguranta era unul zdravan. Ryan incepu sa gafaie, simtea ca trupul ii devenea usor, amortind treptat. Inainte sa mai poata arunca o privire catre persoana ce il atacase ochii i se inchisera, nu inainte ca imaginea din fata lui sa se incetoseze.
Misterioasa fata imbracata in costum de piele se indrepta catre corpul ce zacea inert pe asfalt, se apleca usor radicand  (ridicant) trupul vampirului, tinandu-l cu ambele maini pe umarul drept. Ce-i drept  (,) era destul de greoi (,)  insa nu era vreo povara atat de mare pe care sa nu o duca. 
 


  Aria Scherzinger provenea dintr-o familie nobila, cu radacini foarte adanci,  (aici nu era nevoie de virgula) inca din evul mediu (Evul Mediu) ,  unde clanul Scherzinger era recunoscut pentru ca practica vanatoarea de fiinte supranaturale, tintele lor preferate fiind sugatorii de sange denumiti de catre societatea moderna vampiri. Aria a vrut intotdeauna sa devina pictorita sau actrita, fiind foarte atrasa de arte in general (,) dar obligatiile familiei au impiedicat-o sa urmeze o astfel de cariera. Tatal ei, John Scherzinger (,)  conducea un imperiu considerabil, banii fiind cea mai mica problema pentru oricare membru al acestui clan. Avea 2  (doi) baieti, Alexander si Marcus, care asemenea tatalui lor  (aici lipseste ceva, ori "si care", ori o vorgula, ceva) s-au dedicat vanatorii de fiinte supranaturale, pastrand insa aparentele in societate ca fiind doi oameni de afaceri de success (succes) . Cel de-al treilea,  (fara virgula) si cel mai mic copil al familiei,  (fara virgula) era bineinteles Aria, unica fiica a lui John. Aceasta a fost educata intr-un stil conservator si dur, pregatita sa fie o luptatoare, o razboinica ce poate intr-o zi va ajunge la nivelul fratilor ei. De mica s-a simtit discriminata de tatal ei care le acorda atentie suplimentara lui Marcus si lui Alexander; astfel, tanara a luat decizia ca trebuie sa isi faca unicul parinte mandru. Mama ei murise acum 10 ani (cu zece ani in urma) , lucru ce a marcat-o pe mezina familiei care, in prezenta a trei barbati si a unor servitori insipizi  (,) a dezvoltat un comportament baietesc , uneori usor timid. Soarta ii surase, la numai 16 ani prinsese primul ei vampir; in final va avea sansa sa le demonstreze tuturor ca s-au inselat amarnic in privinta ei, sau cel putin asa credea ea. Planul ei era simplu, va pune in aplicare o tehnica invatata de la tatal ei si anume faptul ca vampirii, ca majoritatea animalelor de prada, nu traiesc singuri  (,) ci in haite ori grupuri. Avea de gand sa smulga orice informatie cu putinta de la vampirul doborat, asta  (,) bineinteles (,)  inainte de a-l omori.


Ajunsa acasa, merse direct la subsol  (,) unde incatusase pradatorul doborat cu niste lanturi vrajite,  (fara virgula) ce intensificau durerea cu atat mai mult cu cat cel prins se zbatea si incerca sa evadeze . Avea sa il lase o perioada pana sa se trezeasca, intre timp trebuia sa se gandeasca la niste metode de tortura cu ajutorul carora va reusi sa smulga informatiile (,)  fie chiar si din coltii bestiei aflate in captivitate. I se parea ca tot ceea ce se intamplase in cele cateva ore trecute este  ("era", nu combina trecutul cu prezentul) un vis, un miraj, nu ii dadea prin minte ca se va intalni cu un vampir pe strada si ca il va mai si prinde pe deasupra. Aria rasufla greu, semn ca era destul de extenuata. Se hotari ca cel mai bun lucru pentru ea in acel moment este o cafea neagra, iesi astfel de la subsol, indreptandu-se spre bucatarie.
 


                                **


In dimineata urmatoare, la vila familiei Haruno,  (fara virgula) totul se scalda intr-o atmosfera armonioasa si calda, plina de pace si de iubire. Sakura privea spre tavanul de culoare roz, stand nemiscata in pat, se trezise de cateva minute. Clipea din cand in cand, gandindu-se la noaptea petrecuta alaturi de baiatul visurilor ei, inca nu putea sa realizeze faptul ca isi pierduse inocenta. In mintea ei apareau fragmente de noaptea trecuta, amintindu-si cu un zambet firav pe buze de placerea de care a avut parte alaturi de brunet, inca ii mai simtea vibratiile trupului sau puternic, care fierbea alaturi de al ei. Mireasma brunetului era puternic impregnata in aer, semn ca acesta nu parasise inca vila. Usa din lemn se deschise incet, o usoara scartaitura dandu-i rozaliei de stire ca cineva patrunse in camera ei. Sasuke se prezenta in fata ei pe jumatate dezbracat, cu o tava pe care se afla o ceasca de ceai si doua croasante cu ciocolata. Apropiindu-se de ea, o saruta scurt punandu-i tava cu micul de jun  (dejun)  langa ea, pe patul moale. Se aseza pe un scaun, fiind multumit sa o priveasca pe tanara cu ochii de nuanta firului ierbii. Cei doi se intelegeau doar din privirea  (din priviri) , comunicarea dintre ei atingand un nivel emotional foarte puternic. In timp ce musca din cel de-al doilea croasant, Sakura intreba amuzata:


-Unde iti este tricoul  (,) domnule? Ridica din spranceana, avand un zambet larg pe chip.
-Domnisoara, cred ca ati uitat (,)  insa noaptea trecuta mi l-ati sfasiat. (virgula, apoi continuai cu litera mica) Raspunde Sasuke, continuand conversatia amunzanta. 
-Imi pare rau sa va informez domnule, dar va inselati. Imi amintesc exact ca v-ati dat tricoul jos singur, sunt sigura ca nu am avut de-a face cu asa ceva.
-Intradevar (Intr-adevar) , prima oara… eu mi l-am dat jos, insa cand m-am schimbat si am incercat sa plec… Ei bine, mi-ati poruncit sa raman, iar neascultator de fel, a trebuit sa suport consecintele.  (virgula, cu litera mica in continuare) Continua brunetul pe un ton dulce.

Obrajii Sakurei devenira rosii de indata, cerandu-si scuze rusinata de actiunile ei, facandu-l astfel pe tanar sa rada zgomotos. Se ridica din pat zicandu-i acestuia:  (era mai bine daca ai fi spus "zicandu-i acestuia s-o ureze" si api continuiai cu celalalt enunt) 

-Urmeaza-ma! Cu niste pasi alerti ajunse in camera lui Ryan, deschise dulapul si alese un tricou albastru care era marimea lui Sasuke. I-l dadu si ii facu semn sa il probeze.
-Dar… nu pot accepta. Fratele tau s-ar putea supara. (virgula, cu litera mica in continuare) Raspunse cu un aer sfios si senzual in acelasi timp.
-Nu o sa se supere, haide (,)  pune-l pe tine.
Sasuke se conforma rapid, drept rasplata primind un pupic.
-Vorbind de fratele meu, nu a mai dat de mult pea casa (pe-acasa) . Hmm, nu ii sta in fire.
-Vrei sa vorbesc cu cativa din prietenii mei sa il caute?
-Nu, cred ca stiu exact cu ce pana**ma isi pierde timpul. Am sa ii tin o morala de o sa ii ramana amintire toata viata. Se incrunta rozalia serioasa. Sti  (Stii) cumva unde locuieste Mira?

Fara alte intrebari, vampirul cu ochii negri se conforma si de data aceasta , mergand cu Sakura in brate pana la apartamentul blondei. Cu chef de cearta, Sakura apasa puternic butonul de la sonerie in mod repetat. Dupa ce observa ca nimeni nu raspundea, incerca sa deschida usa, care  (,) spre surpinderea celor doi  (,) nu era incuiata. Intrara cu pasi inceti in bucatarie, unde observara un biletel alb pe care era asternut scrisul frumos, caligrafic al tinerei:

Pentru toti cei care ma cauta, m-am mutat pe bulevardul Willson, nr 999 la fosta vila a familiei Jonson. Daca aveti sa imi transmiteti ceva  (,) va astept in vizita oricand. XOXO


Privirea Sakurei era din ce in ce mai banuitoare, dandu-i lui Sasuke de inteles care era urmatoarea lor oprire.

Mira-Jane se afla in imensul salon al noi  (noii) sale resedinte. Statea infipta confortabil intr-un fotoliu alb, picior peste picior, de piele ("de piele" trebuia pus inaintea expresiei "picior peste picior"; sau asa sau te puteai lipsi de ea)  in timp ce citea ziarul “Daily News” si isi sorbea incet din capucino. Din cand in cand dadea comenzi unui valet batran, care era insarcinat cu reamenajarea obiectelor din acea incapere.


-Putin mai la stanga Jasper, exact (,)  perfect. Acum (,)  te rog sa inlocuiesti oglinda de cristal din fata usi  (usii) cu acel minunat tablou cu caini jucand poker care a fost adus acum o ora de postas. Multumesc, esti un dragut.
Atentia ii fu imediat captata de aparitia celor doua persoane pe care nu le putea suporta. Cei doi stateau in picioare, in fata ei, luandu-i astfel lumina naturala a soarelui diminetii care o ajuta sa citeasca ziarul.
-Ce surpiza neasteptata… luati loc, facu semn catre canapeaua ce se afla fata in fata cu fotoliul, cum va pot ajuta? Intreba calma, pe un ton neutru, desi in adancul ei fierbea de nervi.
-Unde il ti (tii)  ascuns pe fratele meu? C*tea! Lua  (dupa semnul intrebarii sau al exclamarii continui cu litera mica) cuvantul rozalia.
-Exact asta as vrea sa te intreb si eu pe tine, l-am sunat ieri si nu mi-a raspuns. (virgula, cu litera mica in continuare)  Raspunse blonda sincer si degajat in timp ce se juca cu una din suvitele de par.

Replica primita i-a taiat elanul Sakurei, voia sa se certe cu cineva si nu avea cu cine. Acesta era oare modul ei de a se simti vinovata pentru ca s-a daruit vampirului de care era indragostita. (semnul intrebarii, nu punct)  Tanara obisnuia intotdeauna sa se invinovateasca pentru ceva ce nu a gresit si sa se autopedepseasca, o trasatura de familie. Incepea sa se ingrijoreze pentru fratele ei, o privea crunt pe Mira care  (,) prin figura ei  (,) dadea semne de o satisfactie ce masca aceeasi ingrijorare. Atmosfera intrase deja intr-o tensiune monotona asa ca aparent singura persoana de (iertati-ma nu stiu ce vorbesc)  (cuvantul asta-i cenzurat, oricare-ar fi contextul in care vrei sa- folosesti, poti folosi stelutele)  masculin din incapere se decisese  (decise) sa sparga gheata:

-Daca dai de el te rog sa ne instiintezi, ne pare rau ca ti-am retinut timpul.  (virgula, cu litera mica in continuare)  Incheie Sasuke.
Mira incuviinta usor din cap  (,) iar inainte ca cei doi sa dispara pe usa, ea tinu sa le dea vestea:

-Dragilor, cand ajungeti acasa veti primi niste invitatii la un eveniment important, sper sa puteti veni. Sa aveti o zi frumoasa.  (virgula, cu litera mica in continuare) Rosti aceasta pe un ton cu o blandete prefacuta, in momentul in care cei doi disparura urmele de ingrijorare si de indignare de pe chipul ei devenira vizibie.

Se ridica in picioare si se indrepta spre oglinda pe care Jasper ar fi trebuit deja sa o inlocuiasca. Se privi atenta, isi admira propria-i frumusete, dar fara vreun aer narcisist. Nimeni nu putea sa spuna ca este  (era)  urata, sau ca nu are (avea)  trasaturi fine, insa aspectul general ii era putin deteriorat, neingrijit, lucru pricinuit probabil de supararea ca nu ii poate  (putea) face nimic lui Sasuke pana nu primeste (primea)  noi ordine, ca nu isi gaseste  (gasea) blondul mult iubit; suparare ce a condus-o si la consumul de alcool, de care hotari ca se va lasa. Inima ii tresari atunci cand langa reflectia ei din oglinda se alatura si cea a lui Ryan.

-Multumesc ca m-ai ascuns… Rase acesta ironic, sarutand-o pe tanara pe gat.
-Ce vrei?  (cu litera mica) Rosti ea maniata, abia reusind sa isi stapaneasca furia. Era aceeasi creatura misterioasa de dupa amiaza  (dupa-amiaza)  trecuta  (,) care o vizitase in fostul ei apartament, de data asta sub o alta forma.
-Esti cam dura… Nu crezi?  (cu litera mica) Spune pe un ton glumet acesta. Voiam sa vad cum te-ai acomodat in noua locuinta. Vad ca ai avut si vizitatori, deci se pare toata lumea e ingrijorata de lipsa mea?
-Tu nu esti el, odata la mana ("prima la mana" este expresia) … apropo (,)  sti  (stii) cumva unde se afla Ryan? Sper ca nu i-ai facut ceva.  (virgula, cu litera mica in continuare)  Intreba ingrijorata Mira.
-Eu nu ma implic in viata ta amoroasa, nu am nici cea mai mica idee.  (virgula, cu litera mica in continuare)  Sopti senzual misteriosul barbat cu chipul tanarului vampir dupa care disparu, trecand prin oglinda de cristal, nu inainte de a-i face cu ochiul blondei.


Siderata si enervate  (enervata) pana  (fara "pana") la culme, Mira lovi cu pumnul oglinda, spargand-o in bucatele mici (,)  apoi chemand unul din servitor (servitori)  sa curete parchetul din lemn de pin. Avea de pregatit un bal, era plictisita si viata ei era din ce in ce mai mohorata. Lua telefonul in mana si cauta atenta  un numar anume.

-Alo, Hinata!

                                                            ***


Dupa amiaza  (Dupa-amiaza, apoi virgula) la resedinta familiei Scherzinger totul decurgea normal, aproape normal. Toti membri (membrii)  familiei erau afara  (,) practicand antrenamentul zilnic. Alexander si cu Marcus duceau o lupta corp la corp, fiind arbitrati de tatal lor (,)  in timp ce Aria statea sprijinita de un pom batran, la o distant  (distanta) de cativa zeci de metri de ceilalti, ganditoare. Mintea ei statea la vampirul capturat care in capul ei deja ii implora mila  (,) pentru a-i cruta viata dandu-i toate informatiile necesare despre ceilalti membri  (membrii) din grupul sau.
 
-Aria! Nu mai visa cu ochii deschisi!  (cu litera mica) Se rasti la ea John. Vino, e randul tau sau lupti cu Marcus.
Dezmortindu-si corpul  (,) se ridica lenesa si se indrepta spre locul unde avea sa aibe loc lupta. Fratele ei era deja gata, nerabdator sa rada copios de tanara care va incerca a mia oara sa il doboare. Aria trase aer in piept, il fixa cu privirea si se concentra, gandindu-se ca in fata ei se afla vampirul pe care il va ucide. Se apropie agil de baiatul care era putin confuz, luandu-l prin surpindere cu o miscare nu foarte uzuala. Reusi sa il puna la pamant, si il lovea in continuu (incontinuu)  in abdomen, pana cand tatal ei ii zise sa se opreasca, declarand-o castigatoare. Cei trei au parut uimiti de tanara, care pentru prima data in viata ei reusise sa isi doboare unul din frati in lupta corp la corp.
-Pot sa plec acum?  (cu litera mica) Intreba ea cu un aer indiferent dar cu un mic zambet pe fata, aratand astfel ca era mandra de ea insasi.
-Esti libera! Spuse John pe un ton rece incercand sa nu para nervos de fata cu ea. Insa voi doi mai ramaneti! Inteles? (cu litera mica)  Isi exprima acesta autoritatea.
 
Tanara merse pana in magazia de arme de unde alese cateva obiecte de tortura (,)  indreptandu-se apoi spre subsolul casei. Era emotionata, avea sa confrunte un vampir in carne si oase. In incaperea racoroasa si umbrita  (,) Ryan se trezise. Parul de culoarea spicului de grau ii acoperea ochii care priveau spre pamant; legat de acele lanturi  (,) nu se afla in cea mai confortabila pozitie. Zgomotul creat de pasii Ariei il trezira  ("il trezi", este vorba despre "zgomot", care-i la singular) din meditatia in care se cufundase. Pasind rar si apasat  (,) aceasta se indrepta spre el.


-Cum ti se spune?  (cu litera mica) Intreba bruneta pe un ton autoritar si dur.
-Te intereseaza?  (cu litera mica)  Surade  (surase) strengareste acesta, privind-o fix .
Calma, lua un bici si il lovi puternic pe piept provocandu-i o rana superficiala.
-Eu pun intrebarile aici!
-Hmm, o domnisoara dura, am dreptate? Rase zgomotos dupa care continua, sunt Ryan.  (virgula si cu litera mica in continuare) Tu?
-Aria, acesta este numele celei care iti va pune capat zilelor mizerabile, creatura marsava.  (virgula, cu litera mica in continuare) Pastra ea acelasi ton.
-Ei bine Aria, arat eu ca un marsav? Intreba pe un ton sarcastic apoi continua soptind bland. Ce doresti? 
-Esti un vampir, vreau sa imi spui totul despre haita ta! Asta daca vrei sa ramai in viata!
-Ai dreptate, sunt . Despre ce haita vorbesti? Ah… nenorocitul ala de Sa…. Realiza blondul. Cazuse intr-o capcana care probabil nici nu era intinsa pentru el
-Ce tot indrugi acolo?  (cu litera mica in continuare) Spuse Aria dupa care ii aplica un alt bici tanarului.


Ryan refuza sa mai vorbeasca, placerea oferita de scoaterea din sarite a acestei frumoase tinere merita orice bici din lume.
Dupa mai bine de o ora intreaga (intreg)  pieptul si abdomenul ii erau pline de rani,  baiatul simtind astfel durerea in fiecare locsor din corpul sau. Nervii tinerei erau pe terminate, lua o bucata de metal si o incinse puternic, aplicand-o mai apoi pe pielea vampirului. Infometat, extenuat si slabit de toate puterile, scoase un tipat puternic. Coltii sai mari si albiciosi aparura, ochii negri de onix fiind acum sangerii si flamanzi. Fiica lui John reusise s a (sa)  il readuca pe blond la stadiul de  bestie nemiloasa a noptii.

-Daca nu te hotarasti sa vorbesti pana ma intorc cu tarusul, iti vei gasi sfarsitul.  (virgula, cu litera mica in continuare) Rosti nefericita bruneta care nu realiza ca Ryan nu o mai asculta de o bucata buna de vreme.


Isi aduna toate (toata)  puterea ramasa  (,) smucind de lantul de metal care refuza sa se rupa.  Prin trupu-i vlaguit simti ca in loc de sange curge venin, o otrava nemiloasa ce ii invada organismul (,)  acaparandu-l cu putere. Mai incerca odata (o data) , de data asta  (fara "de data asta", caci te repeti si nu suna bine) reusind sa rupa lanturile. Se concentra astfel incat sa isi controleze rasuflarea zgomotoasa si se ascunse in unul (intr-unul)  din colturile incaperii. Corpul ii tremura involuntar, inima  (ii) batea frenetic pompand sange otravit prin tot corpul, muschii contractandu-se rapid. Tot ceea ce mai ramanea de facut era sa astepte in tacere pana cand Aria va sosi nestiutoare si ii va cadea in gheare.  ("pana cand Aria avea sa soseasca nestiutoare si avea sa-i cada in gheare"; nu mai combina trecutul cu viitorul) 

mesic de anunt dulceata.nu am ce sa iti zic despre acest capitol.decat atat.WOW WOW.Akatsuki_lavy te:*:

Ce  dragutzz a fost!! vreau continuarea plss     .Iti dau un mare si frumos 10.Pupi de la Sakuraa  :*