I'm your dream girl!

I'm your dream girl!

Capitolul 1

Sakura's point of view

Lumea e prefacuta. Toti au cate doua fete, toti se mint unii pe altii. Toti se cred....dar defapt doar se mint si se folosesc unii de altii. Am experimentat asta pe propria-mi piele.. Doare...foarte tare, dar cu timpul te obisnuiesti. Cu toate astea....noi....ne mintim si pe noi insine. Persoana in care incepusem sa am incredere nu era ceea ce credeam eu ca era. Se numeste Itachi Uciha. E un nesuferit....un mincinos si un egoist fara limite. M-a umilit in ultimul hal. Cine e el mai exact? E tatal meu vitreg. Dupa moartea mamei mele ramansesem doar cu Itachi si fiul sau Sasuke. Sasuke e un tip retras, distant...mereu rece cu mine si tata. Ochii sai negri precum taciunele exprima mereu dispret si durere. Niciodata nu il vedeam iesind din camera sa inafara de diminetile cand mergeam la liceu.

Profitand de acest aspect, Itachi incepuse sa imi faca avansuri. Incepuse sa se apropie de mine incetul cu incetul si sa-mi intre pe sub piele precum un sarpe veninos pe cale de a te otravi. Era atent cu mine, imi facea deseori cadouri, pana ce eu aproape cedasem. Era seara....toti trei stateam la masa luand cina, apoi Itachi aduse din frigider o sticla de vin rosu, preferatul meu. Ne turnase in pahare lichidul rosu dulce-amarui. Il bausem, apoi cand terminasem imi mai turnase un pahar si asa mai departe crezand ca o sa ma imbat. Ce e cert e ca m-am imbatat. Dar ce nu stia el era ca eu nu deveneam moale, euforica si naiva precum alte papusele. Eram euforica si violenta. Forta imi crescuse considerabil. Sasuke, fiind deja plecat de la masa nu fusese prezent la mica mea "distractie". Mersesem in dormitor cu brunetul. Se facuse comod in pat incepand sa isi descheie slitul pantalonilor privindu-ma pervers. Din sertarul noptierei scosesem catusele cu care se jucau mama si "tata". Il legasem de pat si apoi am plecat. Ramansese acolo pana a doua zi cand Sasuke ii daduse drumul. Mereu asculta de tatal lui. Era moale....prea moale. Nu avea pic de curaj.

Era numit "Kid" pentru ca era precum un copil ce suferise de pe urma a ceva sau cineva. Era un pusti de 16 ani, emo...dupa cum spunea el. Nu vorbeam prea mult unul cu altul. Singurul lucru pe care il aveam in comun era ura pentru tatal nostru. Stiam ca sufera din cauza ca isi pierduse mama. Itachi o ucise in bataie. Se imbatase si nu stiuse ce facea. Din acea zi, Sasuke se schimbase. Sufletul sau acumulase atata ura incat sangele ii devenise rece. Era in stare sa il omoare fara nici un regret. Isi iubise mama enorm de mult si pentru el, oricine ii facea ceva rau lui Mikoto, ii facea rau lui, iar el nu tolera asta. Gasea mereu un raspuns la problemele de genul asta...si anume RAZBUNAREA. Ei bine, timp de foarte multi ani am trait cu Itachi. Ne obisnuisem cu greu la modul de viata la care eram supusi si la torturile zilnice pe care le primeam doar eu. Itachi nu avea treaba cu fiul sau, dar nici nu putem spune ca pentru Sasuke totul era bine. Eu eram tinta perversitatilor tatei. I se pusese pata pe mine. Ma urmarea zilnic, pana si la liceu. Ma astepta la coltul strazii cand terminam orele, apoi ma ducea cu forta intr-un club deocheat unde incerca sa ma faca a lui. Incerca, tot incerca, dar reuseam sa scap mereu. Era greu, dar cel putin scapam.

Mai durasera un an sau doi pana ce eu si Sasuke incepuseram sa ne apropiem mai mult. Avuseseram ceva in comun. Nu mai suportam viata pe care o duceam. Amandoi voriam sa scapam. Iar intr-o zi o facusem. Fugisem de acasa. Itachi era plecat, asa ca gasisem momentul perfect pentru a fugi. Luaseram toti banii din casa impartindu-i intre noi, apoi ne luaseram telefoanele si ce ne mai era de folos si am plecat. Luaseram un autobuz catre Fukushima, iar apoi am hotarat sa o luam pe drumuri diferite. Sasuke mersese in Osaka, iar eu plecasem mai departe in Shanghai. Nu am stat prea mult acolo. Era un oras frumos, dar locul meu nu era acolo. O saptamana sau doua o petrecusem in Beijing, apoi hotarasem sa ma mut in Hong Kong. Mereu dorisem sa merg acolo. Eram departe de casa....dar era bine. Sasuke era aproape...avand in vedere ca el e in Osaka, iar orasul unde statusem era Sapporo. Poate cu timpul se mutase in alt oras. Dupa cum il cunosc sigur plecase de acolo.

Totul devenise....cum sa zic....altfel. Incepusem vieti noi. Nu tinusem legatura. Ne-am vazut de vietile noastre uitand unul de altul. El uitase probabil, dar eu nu. Niciodata nu am sa il uit. A fost si este fratele meu mai mare chiar daca nu eram atat de apropiati. Uneori ma intreb daca devenise ceva. Om de afaceri, vanzator intr-un magazin sau ajunsese sa isi inece amarul in bautura. Cine stie....n-o sa aflu prea curand. In schimb, eu....fusesem adoptata de catre un "om de afaceri". Era defapt un mare traficant de droguri, carne vie...si asa mai departe. Aveam doar vreo 15 ani. Stiu....cum poate o pustoaica sa indure atatea si sa gaseasca curajul sa fuga de acasa si sa traiasca pe cont propriu?! Foarte simplu. Mama ma invatase sa lupt cu viata si sa o fac sa fie mai buna, sa obtin mereu ce vreau si sa nu ma las.

Acest barbat se numea Kakashi Hatake. Era un tip de vreo 40 de de ani dar arata de vreo 35, cu parul gri si ochii de un negru profund. Purta mereu o masca verde spre negru ce ma facea curioasa sa aflu de ce o poarta. Avea o sotie frumoasa, de 30 de ani pe nume Tasumi. Avea parul rosu precum focul si ochii de culoarea zapezii. I se spunea "Dragonul zapezii" din cauza ochilor sai amagitori si puterii sale. La prima vedere spuneai ca nu poate rani nici macar o musca, dar in realitate era precum o vipera veninoasa. Ea ma invatase sa lupt, sa omor cu sange rece. Iar el ma invatase cum sa nu am mila fata de nici un vierme. Daca greseam la antrenamente eram lovita de 10 ori cu biciul pe spate. Gresisem de multe ori. Eram biciuita la fiecare greseala. Dar nu ma interesa. Iubeam acea senzatie. Si astfel invatasem sa rezist. Sa nu vars nici macar o lacrima.

Dupa cativa ani, Kakashi murise, iar Tasumi fusese ucisa intr-o misiune in Argentina. Eu devenisem astfel lidera organizatiei criminale "Black Rose". Eram aspra. Nimic nu-mi scapa. Totusi inca aveam suflet. Eram o profesionista intrale furtului si inselatoriei. Ajunsesem sa fiu data in urmarire generala. Eram cea mai cautata criminala.
Dar sa lasam trecutul deoparte. Ma bucur de prezent. Ma bucur de viata pe care am ales sa o incep. Ma bucur de ceea ce am realizat. Ma bucur din plin de toate.

Sper ca va placut acest prim capitol. Stiu ca ideea nu e chiar originala, dar o sa vedeti pe parcurs ca totul e putiiin diferit...si aproape de original.

Si acum poze:
Sakura la 15 ani:
I'm your dream girl! Sakura_anbu_26040

Sasuke in trecut:
I'm your dream girl! 665102567_1681896

Itachi in trecut:
I'm your dream girl! Itachi_mafia_by_aforakatsuki-d32a6ua

Those who are best suited to power, are those
who have never sought it.
⊙ • ⊙ • ⊙

Ciudat, dar primaaa nr1

Am intrat la ficul tau din dorinta de a citi ceva in seara asta cum este inca devreme si nu prea am ce face. Mie una mi se pare destul de originala si chiar interesanta ideea, mai ales faptul ca Itachi este tatal lui Sasuke si nu fratele.
Chiar daca este probabil evident indraznesc sa presupun doar ca unul dintre vizitatori este insusi Sasuke. Pana acum nu am aflat chiar atat de multe lucruri din prezent ci doar din trecut si abia astept sa aduci si urmatorul capitol.

Capitolul 2

Sakura's point of view

Soarele bland isi revarsa razele asupra intregului Tokyo anuntandu-ne ca e vremea sa ne trezim. Da, da....vezi sa nu. Eu am un altfel de ceas care ma trezeste dimineata. Se numesc Amaya si Karla. Ele sunt fetele mele, scumpele mele fete. Sunt lumina ochilor mei. Amaya are deja 15 ani. Parul blond si ochii verzi precum ai mei. Poarta ochelari. E foarte frumoasa, desi uneori mi-as dori sa zambeasca mai mult. In ultima vreme e destul de deprimata. Nu mi-a spus de ce. Nu vrea sa vorbeasca cu nimeni inafara de Karla. Of....adolescentii astia. O mama ar trebui sa le fie prietena copiilor sai, sa le fie aproape...dar cum pot eu sa fac asta? Nu pot...pentru ca nu ma lasa sa ma apropii de ea..

- Mama! Vino repede! Amaya....

Fara sa mai stau pe ganduri o urmez pe Karla in camera celor doua. Usa baii era larg deschisa, iar pe jos era doar apa....o apa destul de rozalie. Alarmata intru inauntru unde pur si simplu raman stupefiata.

- Amaya! Amaya raspunde-mi! Amaya!

O strigam.....o tot strigam. Nu ma auzea. Am reusit sa ii opresc sangerearea si sa ii inchid ranile de la incheieturi. Am invatat niste tehnici medicale cand eram mica. Se pare ca imi folosesc cat de cat. I-am luat pulsul Amayei. Spre bucuria mea inca traia. Lesinase doar. Inca destul de agitata, o iau pe blondina mea in brate ducand-o in masina..

- Karla, scumpo ramai acasa in caz ca o sa vina unchiul Kiba. Ii spun rozaliei sarutand-o pe frunte.

Aceasta ascultatoare da din cap zambindu-mi sadic. Nu mai stau pe ganduri si pornesc masina apasand acceleratia. Conduceam cat de repede puteam pe strazile destul de aglomerate ale orasului. Goneam ca o nebuna. Luam fiecare curba cu viteza. Ocoleam si o luam pe scurtaturi si intr-un final am ajuns. O iau pe Amaya in brate intrand in spital. Doctorul vazandu-ne vine inspre noi rapid spunandu-ne sa il urmez inspre un salon. Fac intocmai cum spune mergand in urma lui. Intram intr-o incapere unde predomina albul si mirosul insuportabil de medicamente.

- Doamna, va rog sa asteptati afara. Zise doctorul scotandu-ma afara din salon.

Amaya's point if view

Totul in jur e atat de....negru. Unde sunt? Unde e Karla? Oh....acum imi aduc aminte. Mi-am taiat venele. Tot ce vazusem inainte sa inchid ochii era mama care ma striga. Nu o auzeam. Parca as fi surzit. Simteam cu intunericul ma cuprinde. Cum viata mea parca se terminase. Acum insa nu mai am acele senzatii. Ma simt....ciudat. Fizic sunt acolo, dar psihic nu sunt. As vrea sa se termine odata. Vreau sa se termine. Sa mor. Sau poate murisem deja. Nu stiu. E ceva nou. Cum e sa fi murit? Unde se duc sufletele oamenilor cand mor? Cum e Raiul? Cum Iadul? Ar fi interesant sa aflu.

- Amaya.....

Mama......vocea mamei. Oh...ce dulce e. Ma uit in jurul meu dar ea nu era. Era doar vocea ei. "Amaya" ma striga din nou, dar eu nu raspund. Nu vad....nu stiu unde e. Din intunericul in care ma aflam, precum niste stelute lumina se extinde peste tot. Simt cum inima imi pulseaza cu putere, cum corpul meu poate asculta comenzile creierului. Deschid ochii obisnuindu-ma cu greu cu lumina. Ma aflam intr-o incapere invaluita in alb. Privind atat de.....prinsa acea culoare ameteala si greata pun stapanire pe mine. E prea......mult. Vreau sa ies de aici. In plus mirosul medicamentelor si aerului putin cam inchis e insuportabil.

- M....mami...

E tot ce puteam rosti. Imi simteam corpul amortit. Lacrimi amare se fac vazute din ochii mei prelingandu-se in jos pe obraji ca mai apoi sa isi gaseasca sfarsitul pe tricoul meu. Imi indrept privirea inspre chipul angelic al mamei ce plangea tinandu-mi mana intra ei. Imi pare atat de rau ca i-am facut probleme. Ca am facut-o sa planga. Imi pare foarte rau.

Gasind forta in interiorul meu, imi ridic cealalta mana stergandu-i incet lacrimile. Zambetul sau imi comfirma faptul ca era fericita ca nu patisem nimic. E o mama buna. Nu credeam niciodata ca o lidera de organizatie criminala are suflet. Ea nu e ca si celelalte. Ea e unica. Ea e mama. Si o iubesc.

- T....te.....iu....besc....m...mami.

Incerc sa ma ridic. Prima oara nu putusem. A doua oara ma ajutase mama din nou si de data asta reusisem, dar cu greu. Doctorul spuse ca in cateva ore o sa-mi revin. Imi puse o perfuzie cu sange desigur, deoare ce pierdusem o mare parte din el cand imi taiasem venele.

- Scumpo, eu ies putin sa o sun pe Karla. Era foarte ingrijorata. Imi spune ea sarutandu-ma pe frunte.

Iesise din salon inchizand incet usa in urma ei. Imi indrept privirea inspre fereastra din dreapta mea. Cerul era senin. Era frumos afara. Doua pasarele se asezara pe creanga unui copac mergand de colo-colo pe ea. Erau tare simpatice. As vrea sa ies acum afara. Vreau sa simt caldura soarelui pe pielea mea. Aici e putin cam racoare. Momentul meu de liniste fu intrerupt deodata de sunetul telefonului meu. Primisem un mesaj. Era de la Kai. Fostul meu prieten. Ne certasem foarte rau, iar el ma parasise.

"Imi pare rau Ama.

Am fost un prost. Un mare prost.

Te vreau inapoi. Iti promit ca n-o sa se mai intample niciodata.

Te iubesc printesa mea."

Ma intreb....ce sa fac? Sa...il iert? Sau nu? Oh....ce tot spun. E clar ca o sa il iert. Il iubesc prea mult ca sa il pierd. Kai.....Oh....firar ea sa fie de iubire. Ii trimit brunetului meu un mesaj inapoi spunandu-i ca il iert, apoi sa vina cat de repede poate la spital. Ce? Mie dor de el.....vreau.....vreau sa fie langa mine.

- Amaya, scumpo, a intervenit o chestiune destul de graza si trebuie sa plec la sediu. Oh....imi pare rau bobocel. O sa fi bine?

- Da mami...nu-ti face griji. Kai o sa vina in cateva minute aici si o sa stea cu mine. Ii spun zambind.

Mama zambeste la randul ei luandu-ma in brate, apoi plecase. Se pare ca e chiar grav daca fugise atat de repede. Doar cand ma gandesc la faptul ca intr-o zi eu sau Karla vom ajunge la conducere ma infioara. Atatea probleme.....greu de rozolvat. Pana atunci o sa ma bucur de viata cat o sa pot.

- Ama-chan....

Vocea dulce a iubitului meu se auzi trezindu-ma din visare. Se apropie de pat asezandu-se langa mine ingrijorat si agitat. Ma intreaba ce se intamplase cu mine. Nu i-am raspuns. Nu puteam. Cuvintele nu vroiau sa iasa. Mainile lui imi cuprinsesera chipul obligandu-ma sa il privesc in ochi. Ii arat incheieturile mainilor mele fara a scoate vreun cuvant. Tot ce imi spusese apoi a fost "de ce?". Din nou.....nu i-am raspuns. Dupa cateva clipe incetul cu incetul isi dadu seama. Vru sa se ridice , dar l-am prins de mana si l-am tras inspre mine. Ochii lui priveau fix in ai mei. Se apropie de mine incet, apoi ma saruta. Mi-a fost atat de dor de el. Inima incepu sa pulseze puternic, fiori imi strabateau intreg corpul, iar dorinta de al avea creste in mine pe zi ce trece..........

Those who are best suited to power, are those
who have never sought it.
⊙ • ⊙ • ⊙

Dana

am trecut si eu pe la ficul tau
frumos nu prea am inteles nik in capitolul asta dar astept next sa vad ce se mai intampla pwp
spor la idei

"I delved my passion deep within my soul.
I carved my heart in the shape of a flower.
To bloom and grow in the dark future that is today.
To keep my dreams alive once again, like in the past."

Capitolul 3

Sakura's point of view

Ies grabita din spital indreptandu-ma inspre parcare. Urc in masina si bag cheia in contact. O rasucesc de vreo doua ori si porneste. Ca de obicei apas acceleratia si gonesc pe strazile orasului catre sediu. Firar ele sa fie de probleme. De data asta e grav. Foarte grav. Unul din "Six Puppeteers" a fost ucis chiar acum. Se pare ca ucigasul scapase si nu lasase nici o urma. "Six Puppeteers" este un fel de "echipa" din care fac parte si eu. Fiecare are un nume si un rang care e cam asa:Shinigami [eu], Black Queen [Hinata Hyuuga], Death Master [Uzumaki Naruto], The Queen [Ino Yamanaka], Snake Lord [Orochimaru] si Black Warrior[Grell].

Din cate vedeti eu sunt lidera si aici. Noi am fost alesi de catre mai marii nostri, lorzii intunericului. Singurul care i-a intalnit vreodata este legendarul "Black Tiger". El s-a ridicat impotriva lor, iar viata i-a fost luata de catre unul din sefii nostri. Noi ne numim "Cei sase papusari", dar la fel ca si cei pe care ii controlam suntem si noi niste marionete. Scopul nostru este sa conducem aceasta lume. Sa aducem suferinta in vietile acestor suflete naive. Defapt lorzii conduc aceasta lume prin noi. Iar astazi am ramas doar cinci. Cel de-al saselea papusar dupa cum am spus a fost ucis. Nici nu e de mirare. Era prea slab si naiv. Noi am primit ranguri dupa puterea noastra demonstrand-o prin probe. Intr-o lume atat de cruda trebuie sa luptam cu toate fortele. Dar sa lasam asta. Acum sunt probleme de rezolvat. In zece minute ajung la asa zisul sediu. E doar un fel de fatada. Adevaratul sediu e foarte bine ascuns. Nimeni nu stie si nu banuieste unde este. E mai aproape decat a-ti putea crede. Cobor din masina intrand in cladirea masiva. Alerg precum o besmetica pe holurile slab luminate cautand "camera". Acea camera care ascunde multe secrete. Dupa vreo cateva minute de urcat scari ajung la destinatie. In fata acesteia stateau doua matahale - nu pot sa le numesc altfel - imbracate in negru purtand niste ochelari de soare tot negri. Parca ar fi ca si cei din "Man in black". Amuzant film. La vederea mea, cei doi deschid usa lasandu-ma sa intru. Incaperea era invaluita in intuneric. In mijlocul ei era o masa de forma circulara, deasupra ei fiind un bec ce lumina cat de cat inauntru. La masa, fiecare statea pe locul sau meditand si probabil asteptand ca eu sa apar.
- Ma bucur ca ai putut ajunge Shinigami. Zise Naruto ridicandu-se din locul sau.
Dau din cap in semn de salut, apoi merg inspre locul meu si ma asez. In spatele meu cinci ecrane imense erau asezate in ordine pe perete. Ma intorc si eu cu fata inspre acestea, iar pe ele apar umbrele lorzilor. Sunt cinci lorzi, unul mai puternic ca altul. Acestia sunt:

~ Lilith ~

~ Vlokoslak ~

~ Wiener Zeitung ~

~ Reneesme ~

~ Yureka ~

Nu stim prea multe despre ei. Stau in umbra dand ordine si trimitandu-si cate un sclav pentru a ne anunta diferite chestiuni legate de ceea ce facem. Sincer sunt foarte curioasa cum sunt ei defapt. As vrea sa ii intalnesc. Pentru mine par niste creaturi pur si simplu divine.
Lilith: Shinigami! astazi te vei pregati pentru a veni in ascunzatoarea noastra
Reneesme: Restul veti sta ascunsi si departe de lume.
Wiener Zeitung: Pana nu il vom prinde pe ucigas nu veti mai iesi afara. Nu ne permitem sa pierdem legendarii papusari.
Lilith: Shinigami , vei primi o echipa formata din cei mai puternici asasini ai nostri si il vei vana pe faptas.
Si acestea fiind zise, umbrele lorzilor disparusera de pe ecrane. In incapere aparuse de nicaieri un sclav al celor cinci. Imi inmanase un bilet dupa care privindu-ma cu ochii sai rosii diavolesti imi spuse ca va veni dupa mine la ora 12:00 pentru a ma duce in scorbura lor bine ascunsa. Oftez in sinea mea aopi ma ridic de pe scaunul comod si ma indrept inspre usa vrand sa plec.
- Nu mai ramai? ma intreaba Naruto curios.
E un tip de vreo 23 de ani, parul blond si ochii albastri. E un ciudat...in sensul bun.
- Am doua fete de crescut daca nu stiai prietene. A trebuit sa o duc pe Amaya la spital si vreau sa verific daca a ajuns in siguranta acasa. Ii spun nonsalant.
- Ce a patit? Vin cu tine. Sper ca Ama-chan e in regula. Spuse el alarmat.
El si Amaya se inteleg foarte bine, iar dragul de Naruto se indragostise de ea. Ma bucur ca ii pasa atat de mult. Se vede ca o iubeste, dar ca mama nu pot sa ii permit sa fie cu ea. Nu vreau ca fata mea sa sufere. Deja sufera din cauza acelui golan...Kai. Baiatul acela ma dezgusta total. Totusi il cunosc pe Naruto de foarte multi ani. Prefer ca fetita mea sa fie cu el decat cu acel depravat.
Chicotesc vazandu-l pe blond atat de ingrijorat, apoi deschid usa, el vanind in urma mea. Ceilalti mai ramansesera sa discute niste chestiuni importante despre organizatiile lor despre care probabil o sa aflu mai tarziu. Mergeam pe hol privind inainte cuprinsa de mii de ganduri.

Nu suport ideea ca scumpa mea fetita isi facuse rau din cauza unui dobi*oc precum Kai. "Dedidara...daca ai mai fi fost in viata. Oh....imi e atat de dor de tine scumpule". Blestemata fie ziua in care fusesesi ucis. Da, cel care il ucise a fost acelasi care l-a ucis pe Grell. Am jurat ca o sa il razbun si asta o sa se intample. [
- Hey....Naruto....tu...chiar o iubesti pe Amaya? il intreb incercand sa scap de dorul nebun ce vroia sa puna stapanire pe mine.
- Da Sakura. Amaya e totul pentru mine. De cand se nascuse ma atasasem de ea. Imi spuneam mereu "Ea e pentru mine. Vreau sa o protejez toata viata". Nu stiu ce mi-as face daca ar pati ceva. Imi spune el privind in jos.
Ma opresc din mers, iar el vazand ca nu ma misc se opreste si el. Il privesc hotarata in ochii de un albastru pur analizandu-l putin. Nu mintea. Stiu ca nu. Lacrimile ce ii curgeau din ochi spuneau totul. Daca un barbat plange pentru femeia iubita inseamna ca o iubeste cu adevarat. Afisez un zambet bland, apoi il imbratisez spunandu-i ceva ce vroia sa auda de multa vreme.
- V....vorbesti serios? Chiar am perimisiunea ta? ma intreaba uimit.
- Da. Cu o singura conditie. Scapa de Kai. Eu nu pot sa fac asta. Amaya m-ar uri pentru asta. Insa tu o poti face. O poti face sa se indeparteze si mai mult de baiatul ala.
Blondul devine serios. Stia ce fel de om era iubitul fetei mele. Stia ca are o influenta negativa asupra ei. Acceptase conditia, si ne continuaseram drumul.

Urcaseram in masina mea. Am pornit la drum, in zece minute ajungand la resedinta Haruno. Totul parea obisnuit. Cu toate astea, ceva imi atrase atentia. O motocicleta neagra cu un craniu in flacari pe el sprijinit de portile mari pazite de badiguarzii mei. Kai. Era aici. Impreuna cu Naruto intru in curtea frumos amenajata. Se pare ca florile isi deschisesera insfarsit petalele colorate, iar servitoarele lasasera cainii liberi sa se destinda dupa ziua de ieri. Aveam sase caini periculosi, bine antrenati. Iubesc animalele. Iar cainii sunt preferatii mei. Cei sase sunt cei care ma ajuta in lupte. Mai am si altii, dar nu sunt precum acestia.
- Presimt ca ceva nu e in regula. Imi spune Naruto privind inspre fereastra camerei celor doua fete ale mele.
Avea dreptate. Ceva nu parea in regula. Il strig pe Baku, unul din cainii ce se relaxau prin curte. Numele sau semnifica "Mancatorul de vise". I se potriveste. E preferatul meu. E rasa Akita Inu. Aproape toti cainii meu sunt aceasta rasa. Baku vine rapind inspre mine salutandu-ma cum stia el mai bine. Ma aplec inspre el, Baku incepand sa ma linga pe obraz. Intram inauntru indreptandu-ne direct in camera fetelor. Usa era inchisa. Naruto se dadu cativa pasi in spate, apoi impinse cu putere bucata de lemn, dar nu reusi sa o deschida. M-am alaturat si eu lui, iar intr-un final reusisem.
Inauntru......

~ Va urma ~

Sper ca va placut acest capitol. Pentru cei care il cititi, as vrea sa va intreb: Merita sa il continui? Astept parerile voastre. Va pup, Ja na!

Iar acum poze:
Naruto
Hinata
Ino
Sakura (coafata, cu machiaj si etc..)
Karla
Amaya
Grell
Orochimaru
Kai

Those who are best suited to power, are those
who have never sought it.
⊙ • ⊙ • ⊙

Dana

Suspan Suspans si iar suspans ,ne-ai lasat in suspans pana murin
acum am inteles tot, de la cap la coada
Deja astept sa vad cum se vor indragosit sasu si saku
pwp astept next si spor la idei
daca poti sa ma anunti si pe mine cu next-ul

"I delved my passion deep within my soul.
I carved my heart in the shape of a flower.
To bloom and grow in the dark future that is today.
To keep my dreams alive once again, like in the past."

Hei...

Am ajuns si eu pe la fiul tau, si mi se pare interesant,
Sakura... are doi copii?! huh?

Serios?! Sunt foarte curioasa sa vad cati ani are ea ;;)

Mda... Deci are 2 fete, iar Naruto e indragostit de una din ele... ce dragut.. dap !

Sunt curioasa sa vad ce mai face si Sasuke... si vreau sa aflu ce se intampla mai departe
Asa ca te rog sa aduci next-ul repejor, si sa ma anunti si pe mine! puppy eyes

Spor la scris! kiss

FanFic inchis la cererea autoarei. dap !

e y e s a r e d i s t r a c t i n g .

y o u s e e t o o m u c h . y o u d o n ' t s e e e n o u g h .