Buna dragilor! Inca un fic Cand va zic ca am prea multa imaginatie. Trebuie sa o folosesc nu? Pai inca un fic. Cu acesta ajung la un numar de 6 ficuri, cam putine Pai eu sper sa va placa. Ficul e in colaborare cu Adelinutza mea, sis meu Sper sa va placa ideea noastra. Spor la citit

Capitolul 1:

Toti oamenii sunt ciudati in felul lor. Unii sunt bogati si aroganti , rai , nemilosi , fara pic de suflet. Cat urasc oamenii de bani gata. Ei cred ca pot obtine ce vor batand din palme. Ajung ceva in viata dar nu se uita inapoi sa vada de unde au pornit. Se cred superiori si uita cu desavarsire de semenii lor. Oare eu ma incadrez in aceasta categorie? Greu de spus. Sunt ciudat , foarte ciudat insa universul meu e cu totul special. Nu sunt un om oarecare, doar o fiinta care sa traiasca pentru bani , sa mearga la un loc de munca precum un robot sa repete mereu acelasi lucru in fiecare zi de dimineata pana seara. Cand ii privesti pe toti oamenii deodata si vezi cat de mult se aseamana in comportament te poti speria cateodata. Toti la fel de ocupati mereu si mereu. Nu se gandesc o clipa ca viata lor trece si ei nu se opresc din drum, nu observa lucrurile bune care se intampla, nu se mai bucura de nimic. Devin precum niste masinarii cu gandul la cum sa faca bani ca sa traiasca cat mai bine, sa ajunga cineva in societate. Asta o fi cheia succesului si a fericirii? Sa muncesti in zadar intr-un loc pe care il dispretuiesti , sa te chinui atata in zadar? Sa muncesti o gramada , asa mult incat aproape sa ajungi in spital de oboseala? Si pentru ce? Doar pentru niste hartii verzi care cica iti aduc fericirea. Pentru acei bani amarati pe care te bati zi si noapte cu altii oameni? Pentru asta? Ce viata josnica duc oamenii. Sunt asa de ciudati. E interesant totusi sa ii privesti, sa ii compari , sa le observi comportamentul. Nu exista oameni care sa nu se asemene intre ei cumva. Sa ii urmaresti anii in sir e ceva ingrozitor. Sa ii observi mereu din intuneric , sa vezi cat de nepasatori po fi.
Viata e grea si intunecata pentru cei din rasa mea, mai ales ca suntem vanati mai mereu din cauza unor zvonuri si fel de mituri. Un singur lucru daca ma bucura in viata asta , faptul ca am intalnit si oamenii deosebiti. Acesti oameni , chiar daca sunt putini , mi-au aratat ce este bunatatea, iubirea , adevarata fericire care nu consta in bani. Acesti oameni minunati m-au scos la lumina, mi-au aratat ca nu toi oamenii sunt la fel. Acesti oameni mereu veseli , fara griji fie ei saraci , care se bucura pentru orice nimic, ei sunt o adevarata comoara. Persoana care mi-a deschis ochii si mi-a demonstrate ca nu merita sa ii urasti pe ceilalti pentru aroganta lor, acea peroana e o fata, o minunata prietena. Nici nu stiu ce m-as face fara ea. Mi- fost alaturi mereu , de cand ma stie nu a ezitat niciodata sa ma ajute. Cel mai mult mi-a placut faptul ca nu a interest-o ceea ce sunt. Nu i-a pasat ca sunt un vampir. Nu i-a pasat de acest lucru. E singura persoana care m-a acceptat , singura care m-a considerat un om , un om generos la fel ca toti ceilalti. Aceasta fata era deosebita, traia intr-un univers al ei, copilaroasa si posibil singura persoana care si-ar da viata pentru orice necunoscut. Felul ei de a gandi e pur, e inocenta, se poate asemana si cu un inger.
Oftez adanc si incerc sa-mi revin din transa. Priveam de mult prin geamul din camera. Ce camera urata si intunecoasa am. Numai noante de negru si maro , fara pic de viata. Doar lucruri necesare pentru trai, un mobilier modest si alte lucruri. Oare la fel de intunecata preacum aceasta camera , a fost candva si sufletul meu? De ce trebuie sa duc o astfel de viata mizera, se intampla lucruri marsave in jurul meu iar eu aproape ca ajut la toate “ crimele” savarsite de rasa mea. De ce sunt vampir? Am fost mereu asa? O rasa izolata, privita cu ura, neagreata de nimeni. Vampiri finite ciudata care cica sug sangele oamenilor si alte chestii. In mare parte e adevarat, insa eu poate ca sunt singurul care nu face acest lucru. Ma intreb de ce? Nu mi-a placut de la inceput ceea ce sunt. Am ascus totul , familia si am incercat sa ma port ca un om normal. In mare parte mi-a reusit. Acum sunt la un liceu veritabil, unul foarte bun pentru copi de bani gata. Nu imi place sa recunosc insa familia mea are multi bani , ceea ce pe mine nu ma intereseaza. Niciodata nu mi-a placut sa ma consider mai important decat altii. Acest liceu este unul mai special avand in vedere ca accepta orice coipil. Nu conteaza prea mult daca ai bani , conteaza ca ai creier , sti sa-l folosesti si esti inteligent. Cel putin asa era o perioada insa pana cand au sosit tot felul de specimene care sa faca reguli si ma refer la elevii bogati. Acestia au schimbat lucrurile prin liceu. Cei mai saraci sunt priviti cu intiferenta si tratati urat. Putini sunt cei care ii inteleg. Findca si eu sunt de partea lor am fost tratat la fel insa impreuna cu acea fata despre care v-am mai spus, am reusit sa schimbam ceva. Aceasta fata a ajuns in mai putin de un an sa fie modelul scolii , respectata de profesori si invidiata de mai toti copii. Era uimitor cum reusea sa-i influeteze pe altii, gandea liber si era total idependenta. Ce mandrii ar fi fost parintii ei daca ar fi vazut-o cat de mult a evoluat .
Pierdut in gandurile mele , desprins parca de realitate, nu am auzit cand am fost strigat asa ca m-am trezit cu fratele meu in camera.
-Sasukeee! Offf Sasuke Uchiha coboara odata jos! Tu sti de cand te strig?! Iar stai inchis in camera ta? Hai anu asta ca ii pierdem pe ceilalti!
-Itachi , Itachi de cate ori sa-ti mai spun? Eu NU vin cu voi! Nici nu vreau sa stiu ce faceti! Sti foarte bine ca niciodata nu am fost de acord cu acest lucru! Nici de data asta nu vin si crede-ma nu vreau sa incerc deloc! Distractie placuta la macelarit si poate nu faceti atatea “crime” ca data trecuta!
-Copil mic si prostut de unde sti ca n-o sa-ti placa! Hai Sasuke ce doamne iarta-ma esti un vampir! Esti la fel ca noi ceilalti! Nu mai incerca sa negi ceea ce esti! Esti primul si poate singurul vampir pe care l-am intalnit vreodata, singurul care nu bea sange! Parca nici nu faci parte din rasa asta! Ai incercat vreodata? Iti spun eu ca o sa-ti placa! Vrei sa ramai asa pentru totdeauna, sa incerci sa fi un om cat mai normal? Poate vrei sa intri in societate si sa fi cat mai apreciat insa pana la urma tot esti un vampir si vei ramane unul fie ca-ti place fie ca nu! Prin venele tale curge sangele acestei rase! Daca asa am fost blestemati sa devenim atunci suportam consecintele!
-Inceteaza! Ce vina am eu Itachi? Nu sunt amestecat in toata tarasenia asta! De ce sunt si eu vampir? Urasc vampirii Itachi ii urasc! Sunt cruzi rai , ii dispretuiesc! Chiar daca sunteti familia mea chiar nu-mi place asta! Ma dispretuiesc si pe mine pentru ceea ce sunt! Omorati an de an mii de suflete pentru a va indopa cu sangele lor si pentru ai manca! Este ingrozitor! Uitate bine la mine si tine minte ca iti zic pentru ultima data! Niciodata nu o sa ma vezi facand acelasi lucru pe care il faceti voi! Nu voi accepta niciodata cest lucru! Iti jur ca voi gasi un mod de a reface lucrurile, totul o sa fie ca la inceput! Acum te rog pleaca si lasa-ma singur! Du-te la vanatoarea ta!
Am coborat in graba din camera mea si am iesit val vartej din casa. Nu stiam unde aveam de gand sa merg dar sigur cat mai departe de locul ala. Asa zisul conac in care se ascund vampirii. Mergeam agale pe strada si priveam cerul instelat. Singurul lucru care imi placea la faptul ca sunt vampir era ca puteam zbura linistit cat vreau. Insa noaptea la miezul noptii e cam plictisitor iar ziua nu se poate. De multe ori as fi vrut sa am cu cine vorbi , sa fie macar inca un vampir ca mine , dar nu am avut noroc. Toti sunt la fel, niste monstrii , fiinite ingrozitoare. Pare o agonie sa imi urasc propria rasa dar asa este. Nu ii pot intelege, au o judecata diferita si atat timp cat fratele meu conduce totul nu pot face nimic. Ahh auzi la el cica sunt mic. Poate a uitat dar am 17 ani , nu sunt mic deloc. Abea astept sa ajung la conducerea lor. O sa-I oblig sa nu mai manance pe nimeni. O sa invete cum e sa fi un om normal. De cand ma stiu am fost diferit fata de ei. Ceilalti nu au iesit cred ca de multi ani din casa si din ce cauza? Pentru acel stereotip cum ca s-ar face cenusa daca ar fi atinsi de razele soarelui. Ce prostie! Eu de ce nu ma transform in cenusa? Merg in fiecare zi la scoala prin soare iar vara stau la plaja. Foarte creduli mai sunt unii.
Mergand pe strada asa linistit aud o bubuitura si alarmat , oarecum si curios , ma indrept spre locul de unde s-a auzit. Avusese loc un accident intre un autobuz al unei scoli si doi vitezomani ce se intreceau. Ce oamenii! Ma apropii de acel loc care era impanzit de oamenii curiosi sa afle ce s-a intamplat. Ma strecor printre ei pana ajung langa niste politisti care ii interogau pe cei care au provocat accidentul. Era sa-mi pice fata cand am vazut ca autobuzul accidentat era al scolii mele. Parea sa ii duca acasa pe cei care au ramas dupa program pentru pregatirile unui concurs. Oare si ea era acolo? Te rog doamne spune-mi ca nu e si ea acolo! Din autobuz erau scoase pe rand mai multe fete , era grupul de majorete al scolii. Cu siguranta era acolo! Mai repede , miscati-va mai repede va rog! Doar trei persoane mai trebuiau scoase iar ea cred ca era inca acolo. In spatele autocarului o mana insangerata scria ceva tremurat , darele de sange de pe geam construiau un cuvant : “Aujtor”. In clipa aceea m-am alarmat si mai rau , am inceput sa tremur incontrolat si ma gandeam la ce e mai rau. Fata care scrisese acel cuvant pe geam purta la mana o bratara argintie cu mici modele rosii pe ea. Era la fel ca aceeasi bratara pe care o purtam si eu la mana. Mai mult ca sigur era ea. Trebuiau sa o scoata mai repede.
In mai putin de cateva secunde totul s-a naruit. Pompierii au anuntat ca autobuzul va exploda iar ei nu mai pot face nimic. In acel moment am fugit catre autobus insa acesta a explodat sub ochii mei. Am fost aruncat intr-un stalp din apropiere iar flacarile mari impanzeau toata soseaua. Priveam nauc autobuzul in flacari. Intr-o clipa furia mea a crescut iar miscarile mele erau masinale , nu-mi mai puteam controla corpul. Am incercat sa alerg din nou catre autobuz dar un politist m-a trantit la pamant si m-a rugat sa stau la locul meu. Cum puteam sa fac asa ceva? Prietena mea ardea de vie si murea in fata ochilor mei iar eu sa stau fara sa fac nimic. As fi zbierat in clipa aceea ca sunt un vampir si ca sunt nemuritor si m-as fi indreptat spre autobus sa o scot de acolo insa cu ce folos? Daca as fi facut aces lucru as fi fost descoperit si as fi mers sa o scot de acolo dar apoi as si fost vanat zi si noapte. Viitorul meu ar fi fost distrus. Totusi ea era acolo , nu puteam sa o las sa moara. M-am fortat sa stau linistit dar nu puteam, am tipat cat m-au tinut plamanii:
-Sakuraaaaa! La naiba Sakura ce cautai acolo? De ce nu ai plecat odata cu mine de la scoala, de ce ai ramas cu pregatirile de la concurs?! La naiba ,Sakura de ceee?
Am lovit cu putere in cimentul de pe jos, atat de puternic incat am auzit cum mi-au trosnit oasele iar sangele si-a facut imediat aparitia. Precum un om fara viata, pierdut total am plecat de acolo. Ma leganam intr-o parte si in alta , mergeam cu pasi mici catre parcul din apropiere. Nu realizam deloc ceea ce s-a intamplat. Nu puteam crede, voiam sa fie totul in imaginatia mea, imi doream sa fie doar o fantasma ceea ce am vazut. Ma asez pe o banca si incep sa-mi privesc mana insangerata. Lacrimile nu au intarziat sa-si faca aparitia pe chipul meu. Simteam ca nu mai pot respira, inima imi batea cu putere iar capul parca imi exploda. Pur si simplu nu puteam accepta asa ceva. Cum sa moara? De ce tocmai rozalia mea, singura persoana din lumea asta , singura care m-a acceptat. Distrus complet de cele intamplate pornesc in zbor spre locul in care am cunoscut-o. Nu stiam de ce ma indrept catre acel loc insa simtea nevoia sa merg acolo. In cateva minute am si ajuns. O veche cafenea , una ieftina , aflata intr-un loc aproape parasit pe unde isi fac veacul numai gastile de nebuni. Ma rezem de peretele cafenelei si incep sa imi reamintesc cum a fost ziua in care am cunoscut-o pe Sakura.
Mergeam cu gasca mea si colindan hai-hui pe aici. Din intamplare am dat peste aceasta cafenea si ne-am gandit sa intram. Sakura si prietenele ei se indreptau catre acelasi loc. Primul lucru pe care mi l-a spus rozalia a fost o observatie cum ca ar fi politicos sa las intai fetele sa intre in cafenea apoi sa intram noi. O priveam din urma cu un zambet ciudat si mai ca-mi venea sa rad pentru ceea ce mi-a spus. M-am asezat la o masa si am comandat ceva. Sakura parea sa fie cunoscuta de toate angajatele , acestea purtandu-se extrem de frumos cu ea. Mai tarziu am aflat ca lucrase acolo. Cum spuneam eram la masa si asteptam sa-mi vina comanda cand rozalia mea vine la masa si imi intinde o foaie. Ma roaga respectuos sa semnez acea chetie. Dupa ce arunc o privire imi dau seama ca era o petitie pentru a nu se inchide cafeneaua. Nu am acceptat de prima data insa rozalia nu s-a losat. S-a asezat la masa si a incercat sa ma convinga. Cred ca am vorbit cu ea pana spre dimineata la acea cafenea. Prietenii mei au plecat la fel si prietenele ei , aproape si toti angajatii. Numai eu , ea si inca o chelnerita eram acolo. Mi-a placut asa mult sa vorbesc cu ea atunci. Era obosita si a vrut sa merge acasa iar eu m-am oferit sa o conduc. Pe drum insa ne-am oprit si la un bar si am mai stat si acolo o ora. Am mers apoi la ea acasa, era extrem de obosita insa ii mergea gura mama mama , desi pica din picioare vorbea non-stop. Am stat pe acoperisul ei la vorbe inca cateva ore care mi s-au parut o eternitate. Desi o cunosteam de o zi mi se parea tare de incredere si pana la urma m-am hotarat sa-i zic ca sunt un vampir. Nu a avut nici o reactive spre mare surprindere a mea. In clipa aceea credeam ca nu ma ia in seama si ca poate considera ca glumesc dar apoi a inceput sa-mi spuna tot ce stie desptre vampiri.
Din ziua aceea am tot vorbit mereu , nu ii pasa deloc ca sunt un vampir, ma vedea doar ca un om obisnuit. Din intamplare am ajuns la acelasi liceu si in aceeasi clasa. Am fost cei mai buni prieteni. Acum imi este imposibil sa cred ca nu mai e cu mine. Nu pot accepta asa ceva. Cum sa moara? Lovitura mai grea ca asta nu mi s-a mai intamplat toata viata. Sa pierd o persoana la care tin cu adevarat era prea dureros.
Din nou amarat imi revin din visare si intru in cafenea. Cea care era in tura era Ino , o buna prietena de-a Sakurei. O blonda draguta , sensibila si singura care mai stia ca sunt vampir. Toate celelalte prietene ale Sakurie nu stiau acest lucru. De cum ma vede aceasta se inspaimanta si ma intreaba cu o voce tremurata ce am patit. Tare buimacit cad pe jos si ii spun cele intamplate. Precum era de asteptat blonda tipa si incepe sa planga in hohote. Era dureros si pentru ea si era la fel de distrusa ca mine. M-a strans puternic in brate si mi-a soptit printre suspine “ Sa nu faci vreo prostie” , apoi a plecat sa se schimbe. Dupa ce a iesit din tura m-a luat cu ea si am mers la spital.Acolo ni s-a spus ca Sakura murise de-a binelea. Eu si Ino am pornit apoi spre casa ei. Dupa ce am condus-o am plecat si eu acasa. Inca nu-mi imaginam cum voi putea trai fara Sakura. Era lumina vietii cea care ma calauzea. Ce ma faceam fara ea? De n-as fi fost nemuritor mi-as fi luat zilele imediat insa acum sunt nevoit sa duc aceasta durere ani de zile. De-ar fi o cale sa pot face ceva sa pot schimba ceva. De ce nu am luat-o cu mine de la scoala? De ce nu am insistat mai mult sa vina cu mine? Sunt un prost ca nu am facut nimic. De ce simt ca este numai si numai vina mea?
Ajung la conac si intru fara a saluta pe cineva. I-am lasat pe ceilalti sa se intrebe intre e ice am patit si am urcat in camera. Am inchis usa si m-am trantit in pat. Nu puteam inchide un ochi, ma simteam ingrozitor , un sentiment de vina ma cuprindea iar un gol in stomac ma facea sa tremur. M-am ghemuit si din nou au inceput sa umble prin minte a mea tot felul de amintiri frumoase. Am adormit putin pentru ca apoi dupa ce m-am trezit am fost speriat de catre Sakuraaa?
Nu putea fi ea.. dar cum? Dupa ce o privesc in delung observ ca nu era cu adevarat langa mine. Era ooo……

Hehe suspans....
Speram sa primim cat mai multe comm-uri.
Sunt sigura ca nu veti intelege prea multe insa speram ca in urmatorul capitol sa se inteleaga mai bine
Ade va pune next-ul la 5-8 commuri
Vrem cat mai multe pareri.
Aaa va rog sa ma scuzati pentru greseli.

Deci Anii eu pur si simpluu aminceput sa plangg

Cu siguranta va fi un fic superbb x

Era sa zic vreau next da io trebuie sal pun oF OF Of tu Adelina cap de patrunjel =))


Deci asteptam commuri x

Ca sa apara cat mai repede capitolul 2 (hello)

Va pupa Adrenalina

era ooo, bai ma chinui cu suspansul , dar sa sti ca iti ador ficul , am inceput sa plang singura cu ochii in calculator , de a crezut mama ca iar m-am certat cu pope :))
deci eu vreau next , si urgent

e mistoooooooo next next next

Haideţi măăi! cu commenturi :X
Haidaa!
Că doar aşa primim next
Imi place mult ficul!
Acum nah.. Astept..

]b]Uite ca a sosit si capitolul doi hihi sper sa va placa si spor la citit

Capitolul2:

Nu putea fi ea.. dar cum? Dupa ce o privesc in delung observ ca nu era cu adevarat langa mine. Era o fatomaa ? Dar cum e posibil asa ceva ? Doamne Dumnezeule visez ? Imi dau o palma peste fata, iar obrazul mi se facu-se tot rosu. Se pare ca nu visez. Ma indrept spre ea cu pasi marunti si ma uit la chipul ei angelic. Si ca fantoma e frumoasa. Incerc sa o iau in brate, dar fara sa vreau cad pe podea. Ma ridic usor si trec inca o data. Da, era cu adevarat o fantoma. O lacrima mi se prelinge pe obrazul rosu si cad in genunghi la picioarele ei care erau desculte. Incerc sa i le ating dar parca as baga mana in aer. Cum mi se poate intampla asa ceva ? De ce tocmai mie ? Vad cum Sakura se apleaca la randul ei. Dar nu era trista. Ba chiar avea zambetul ei minunat pe buzele trandafirii. Incearca sa-mi ridice capul dar mana ei din nou trece prin mine. Imi ridic privirea iar ochii nostri se intalniesc. Incepe sa chicoteasca apoi imi zice sa ma ridic.
-Sasuke, nu plange ! Nu ai de ce. A fost un accident. Dar acum sunt aici, sunt cu tine. Trebuie sa ma ajuti ca sa-mi recapat forma umana. Alfel voi ratacii fara liniste intre cele doua lumi pe vecie. Ultimul cuvant ma cutremurat. Inca avea zambetul pe buze. Oare si eu dupa moarte o sa rad chiar daca inima mea se sfasie ?
-Sakura, voi face orice, orice numai ca sa fii din nou langa mine. Inca nu ma pot opri din plans chiar daca vestea ca o voi putea readuce la viata ma bucura enorm.
Aceasta se dadu cu un pas in spate iar o multime de imagini au inceput sa danseze in jurul ei, iar o vocea groasa facea ca toata incaperea sa se zguduie.
La a treisprazecea luna plina trebuie sa gasesti medalionul care este ascuns in muntii nordului. Trebuie sa treci de padurea urletelor, si de cea mai inghetata mare. Obiectul argintiu este ascuns acolo unde ochiul uman nu il poate vedea . Inima ta te va calauzi acolo, iar daca dragostea ta pentru aceasta fiinta este pura atuncea calea ti se va deschide. Daca la a treisprezecea luna plina medalionul nu este stropit cu sange de vultur si pus la gatul Sakurei aceasta va fi condamnata la bantuire vesnica intre cele doua lumi.
Deodata o lumina alba puternica inunda toata incapera. Era atat de puternica incat ma obliga sa inchid ochii.Cand ii deschid vad ca Sakura disparuse dar lasa in urma ei ceva ce stralucea pe podea. Ma apropii si vad bratara ei. Cea pe care am vazut-o la mana ei in timpul accidentului. O ridic de jos iar un biletel cazu. Era scrisul ei :
Nu iti face griji. Te voi calauzi pe tot parcursul calatoriei tale. Cu dragoste Sakura.
Am pus bratara pe cealalta mana a mea si am iesit pe geam. Razele soarelui deja isi faceau aparitia jucandu-se cu orizontul. Va trebuii sa merg pe jos daca nu vreau sa fiu descoperit de catre oameni. Ma duc la casa lui Ino aveam de gand sa-i marturisesc tot. Cand ajung in fata casei, arunc o pietricica in geamul din camera ei. Stiu ca va dura ceva pana se va trezii, fata asta are cel mai adanc somn pe care l-am vazut vreodata de cand traiesc eu. Dupa 10 minute vad cum draperia se da la o parte iar Ino iese la geam.Este imbracata foarte frumos. Stai putin. Este imbracata ? Aceasta imi face semn sa ma dau mai la o parte ca sa poata sari. Nici nu am observat cand a aterizat langa mine. Era mai silentioasa ca o pisicuta.
-Hey Sasuke ce e cu tine la ora asta ? Ti-a facut si tie Sakura o vizita ? imi spune aceasta chicotind .
-Si tie ? Nu .. nu se poate.
-Normal ca si mie doar sunt prietena ei cea mai buna acum hai lasa palavrageala si la drum nu avem decat 3-4 luni la dispozitie, iar drumul este lung.
Aprob din cap fara nici un alt comentariu. Si fug din urma ei, deja a grabit pasul. Trebuia sa ajungem de partea cealalata a orasului pentru a intra in padurea urletelor. Dar mai intai trebuia sa gasim informatii despre acel medalion. Nici unul dintre noi nu stia cu ce semana. Asa ca am pornit spre biblioteca orasului. Inca nu era deschisa asa ca i-am propus lui Ino samai asteptam inca cateva ore dar ce sta ea locului o secunda ? Se urca repede pe acoperis escaladand peretele. Si intra pe o fereastra care era deschisa. Nici 5 minute nu au trecut iar usa de la intrare scoase un sunet sec. Ino o deschide si ma invita inauntru.
-Esti plina de surprize azi Ino si mai ales in perfecta forma.
-Vai, iti multumesc. Spune aceasta imitand roseata.
Fiecare ne-am despartit pe sectiuni. Ea a luat de la A-N iar eu restul. Ne-a luat 3 sau 4 ore pentru a rascolii toate cartile, dar nimic nici un indiciu. Si ma dureau ochii ingrozitor nu am citit atata niciodata. Ino imi face semn sa ma apropii de ea, ma ridic de pe scaun unde amortisem deja si ma intrept sprea ea. Dar deodata fac cunostinta cu pamantul. M-am impiedicat de ceva, dar de ce ? Ma ridic de jos si vad o carte groasa la picioarele mele. O ridic si citesc titlul ‘’Marile medalioane ale lumii’’. Cred ca iti bati joc de mine. Am citit atata pentru nimic ? Oh nu. Deschid cartea si o chem pe Ino ca sa vada. Erau o multime de medalioane acolo. Unele purtate de regi, vrajitori, unele pierdute si negasite vreodata, altele ascunse. Medalionul nostru era la sfarsitul cartii. La medalioane ascunse. Era in forma de doua inimi suprapuse si argintiu. Ce pot spune era dragut, dar si vechi are 500 de ani. Nimeni nu stie cine l-a purtat sau de cine este facut, doar ca este asuns in muntii nordului, informatie pe care o stiam deja, si ca este blocat intr-o roca transparenta ce nu poate fi sparta. Ino imi face semn sa ma uit la ceas si ca e cam tarziu. Va trebui sa o cititm pe drum spre liceu. In autobuz nu am facut altceva decat sa ne uitam la poza lui. Dar atunci cand am vrut sa dau pagina ceva ciudat s-a intamplat. Bratara Sakurei de la mana mea stanga a inceput sa ma friga foarte tare. Si de fiecare data cand voiam sa ating pagina cu medalionul aceasi arsura se producea. Asa ca am renuntat sa o port si am pus-o in buzunar. Cand am ajuns in fata liceului, o multime de reporteri s-au napustit asupra noastra punandu-ne sute de intrebari cu parere la accidentul de asta noapte. Nu le-am raspuns si am incercat sa ne strecuram printre multimea galagioasa. La un moment dat Ino sa enervat atat de tare incat era sa se ia la bataie cu un cameraman noroc ca am oprit-o la timp. Prima ora de matematica nu am facut-o pentru ca profesorul era la o reuniune. In acea ora eu si Ino ne-am strecurat afara din clasa ca sa putem citi in liniste. Dar grupul de majorete al scolii ne-au vazut si au inceput sa strige in gura mare ca cica eu si cu Ino am fi impreuna si ca cea mai buna prietena o tradeaza pe Sakura. Imi venea sa le iau de par dar numai era nevoie pentru ca asa zisa mea iubita o facu-se deja. Pauza a trecut foarte repede si urma ora de dirigentie cu Kakashi sensei. In acea ora am vorbit despre cei care au murit in autobuz. Nu mi-a placut deloc subiectul dar nu am avut ce face trebuia sa-l ascult. La finalul acestei torturi domnul diriginte ne anunta ca putem merge acasa fiinca toti profesorii sunt convocati la o intrunire pe tema aflarii cine a produs accidentul autobuzului. Eu si Ino am fost ultimii care au iesit din scoala. Pentru a fi siguri ca nimeni nu ne urmareste. Asa ca am pornit la drum.Am luat din nou autobuzul pentru a ajunge in partea cealalta a orasului. Nu am fost niciodata acolo dar nici nu aveam de gand sa merg. Multe barfe se spun despre locul acela. Si cele mai multe crime acolo se produc. Dar vom fi nevoiti sa trecem pe acolo ca sa ajungem in padurea urletelor. La a cinsprazecea statie coboram. Prima impresie se pare ca nu-i deloc buna. Blocurile erau intr-o stare oribila, mai aveau putin si cadeau nu gluma. Nici o masina nu trecea pe acolo si nici un pieton. Ne-am fi crezut intr-un film de groaza nu alta. Intram intr-un magazin, daca asa putea fi numit. Si cumparam o harta.Vanzatorul nici el nu era prea prietenos. Era chel si avea niste cearcane la ochi mari cat gropile abisului. Am deschis harta si am vazut ca trebuia sa ne orientam spre est. Dupa inca o detaliere amanuntita am pus-o in ruccsac si am luat-o pe o strada ingusta, umeda si intunecacioasa. Imi dadea fiori. Zidurile reci ce ne inconjurau iti dadea impresia ca te afli intr-un mormant, iar cand am plecat din oras soarele era sus pe cer iar pasarelele cantau. Aici norii erau lipiti unii de ceilalti si colorati de un gri intunecacios nelasand pasajul soarelui. Nici macar o floare nu se afla la balconul oamenilor. Era mohorat si inspaimantator. Nu mi-ar fi placut sa locuiesc aici. Deodata aud ceva cazand in spatele meu cand ma intorc o vad pe…
[/b]



Si acum cateva poze :


Sakura:




Sasuke:




Medalionul:




Multumim ca ati citit

supeeeeerrrrr
e misto astept next

Este un fic super frumos. Sper sa pui nextul repede. te pup si spor la scris

Aaa, unde-i next-ul? Este atat de frumos, atat de captivant. Vreau next-ul! VA roog!

va multumim ca cititi fic-ul nostru si ne bucuram ca va place.

o sa incerc sa pun next-ul cat mai repede insa nu cred ca o sa pot in decursul saptamanii ce va urma.

inca o data va multumim pentru comm-uri.

Imi place extrem de mult ficul, abea astept nextul.
Pupici

e superb abia astept nextu...sa fie cat mai repede altfel

e super ficu

Va multumim pentru comm-uri. In cele din urma am venit si eu cu next-ul. Sper sa va placa. Spor la citit.

Capitolul 3 : “ Misterul caietului fara deschizatoare si al pergamentului”

Deodata aud ceva cazand in spatele meu cand ma intorc o vad pe Ino inconjurata de niste tipi foarte dubiosi. Unul dintre ei o tine de gat si amenintator  imi spune pe un ton foarte ridicat :
-Daca vrei ca prietena ta sa mai traiasca ai face bine sa ne dai toti banii pe care ii ai la tine , acelasi lucru e valabil si pentru tine blondo. Scoate-ti toti banii acum si alte bunuri pe care le mai aveti. Haide-ti acum , nu stam dupa voi.
Eram  oarecum inspaimantat de ceea ce se putea intampla insa nu  trebuia sa arat ca imi este frica. Nu as fi demonstrate nimic cu asa ceva , doar poate ca sunt un fricos.  Incet incet am inceput sa ma agit si sa ma intreb ce sa fac. Puteam sa ma bat cu ei insa daca faceam si un pas acestia  o puteau omora pe Ino. Nu  as fi suportat sa mi pierd inca un prieten. Trebuie sa fac ceva , dar ce? Gandeste Sasuke , gandeste-te la un plan. Haide doar esti vampir , te misti repede insa nu le pot dezvalui asa ceva. As risca sa fiu descoperit. Of nu din nou , nu din nou aceleasi ganduri. Frica de a nu fi vanat si descoperit si-a pus amprenta pe mine si  nu pot face nimic in privinta asta. Oare daca nu imi era frica sa o ajut pe Sakura ea era vie acum.  Ah ce n-as das a dau timpul inapoi dar nu e posibil. Chiar daca ma temeam de ce s-ar fi putut intampla  , mi-am luat inima in dinti si  le-am spus  ciudatilor din fata mea:
-Hmm.. voi nu stiti cu cine aveti de aface. Mai bine i-ati da drumul fetei altfel veti avea de aface cu mine.
Cei din grup au inceput sa rada iar eu  fara sa mai stau pe ganduri  ma transform in vampir si ii atac. Nu trebuia sa fac asta insa nu aveam de ales. Uram sa-mi folosesc puterle insa  acum din maxima nevoie a trebuit sa ma transform. Dupa ce i-am adormit pe baieti si i-am lasat lesinati pe scarile unui bloc, eu si Ino ne-am vazut linistiti de treaba.
Dupa ce am mers printre blocurile uriase , foarte  darapanate si infricosatoare am ajuns si intr-o padure.  Nu parea chiar asa de inspaimantatoare. Avea  copacii uscati si multe crengi  pe jos insa nu era chiar asa de rea. Daca  ar fi fost si cateva pasari prin  paure ar fi aratat ca orice alta padure in plin sezon de toamna.  Am mers ore bune prin padure insa nimic nu am gasit nimic.  Nu semana deloc cu o padure a urletelor. Ba din contra era o liniste de speriat , nimic nu se auzea doar fosnetul frunzelor. Nu exista nici un animal in acea padure nimic.
Fiindca se facese deja foarte tarziu am hotarat sa ne intoarcem  in orasul nostru insa in statie am fost informati ca nu mai venea nici un mijloc de transport pana acolo  tocmai pana dimineata. Iar am facut un lucru ce mi-a  displacut findca puteam fi vazut oricand si anume am zburat pana la Ino acasa. Nici nu mai  spun ca blondei i-a fost asa de frica si abea am reusit sa o conving ca nu o voi scapa pe jos si ca voi zbura incet.  Pana la urma am ajuns si la ea acasa si dupa ce mi-am luat la revedere am pornit pe jos prin oras spre casa mea. Imi place seara sa ma plimb prin oras , inconjurat de luminile felinarelor si tinerii care ieseau in cluburi dar si oamneii in varsta care isi faceau plimbarea de seara. Era placut si relaxant. Cat mi-a fi dorit sa fiu si eu un om la fel  ca toti ceilalti. De ce  eu , dintre tori , sa fiu vampir? De ce nu doar un simplu om , nevinovat , un muritor ca toti ceilalti. Ahh cel mai necrutator blestem intalnit vreo data. In drumul meu  am dat peste o florarie , nu orice florarie ci una speciala cel putin pentru mine si Sakura. Oftez cand imi aduc aminte de ea. Ma uit in vitrina florariei si mi de imagini din trecut cu noi doi in acel loc imi treceau prin fata.
Pornesc mai departe cu gandul inca la ea. Aveam mereu  impresia ca tot ce se intamplase era doar un cosmar. Mi-as fi dorit sa ma trezesc , sa nu mai fiu chinuit in fiecare minut , sa nu mai sufar. Cu pasi marunci m intrept spre parc si totodata si  spre locul accidentului. Priveam  in lung si-n lat strada iar clipa in care a explodat autobuzul  se derula in fata ochilor mei de mii si mii de ori de fiecare data durandu-ma mai tare sufletul.  Traversez strada neuitandu-ma daca vin masin si asa nu imi pasa, puteau sa ma loveasca toti cu masina pentru ca nu muream, ce ghinion. Intru in parculet si ma asez pe o banca de la intreare.  Privesc peste tot in jurul meu si nici urma de vreun om. Oare cat era ceasul de nu mai era nimeni in parc?  Imi intorc  privirea spre o fantana, una foarte mare si frumoasa.  Fantana era locul in care eu si Sakura ne intalneam mai mereu dupa scoala si stateam in parc si ne plimbam ba cu rolele ba cu bicicleta , cu toti prietenii nostri.  Gandul imi era departe si in fata ochilor nu vedeam decat imagini din trecut. Cat  poate oare suferi un om dupa ce isi pierde cel mai bun prieten? Era o intrebare retorica la care nu gaseam raspuns.  Puteam spune ca eram marcat total de acea intamplare si mi-as fi dorit sa fiu eu in locul ei. Ohh ce cumplita e soarta.
Ma ridic iar de pe banca si incep sa ma plimb prin parc,  m-am oprit langa fantana si m-am asezat pe marginea ei.  Imi aplec capul si ma uit in reflexia mea din apa. Aratam de parca nu as fi dormit de cinci zile  , chipul imi era palid si paream sa fiu gata sa plang. Ma uit si mai atent si vad si reflexia Sakurei, ma intorc grabit dar nu vad nimic in spatele meu. Ahh ce prostut sunt , ce credeam eu oare? Ca va fi langa mine , ca ma va lua in brate sa-mi spuna ca a fost doar un cosmar?  Ar trebui sa ma obisnuiesc cu gandul ca poate nu o voi mai putea tine in brate si  nu o voi mai vedea niciodata.
Oftez iar si ma ridic pornind spre casa. Incetul cu incetul toti oamenii mergeau la casele lor, masinile circulau tot mai putin pe strada pana cand nu mai  era nimeni. Doar eu mergeam plictisit pe strada, fara chef de ceva. In cele din urma  ajung acasa si urc grabit in camera mea fara a da buna seara la cineva. Inchid si usa cu cheia in urma mea pentru a fi sigur ca nu mai primesc  vizite neasteptate de la fratele sau mama mea.
Ma duc langa fereastra si o deschid larg lasand aerul proaspat sa intre in camera mea. De mult nu mai deschisesem eu acea fereastra iar din cauza asta scartaia foarte rau.
Ma asez in pat si incep sa privesc pe tavan, nu aveam somn si eram prea agitat ca sa pot inchide vreun ochi. Totusi fara sa-mi dau seama ochii mi se inchid si cad intr-un somn adanc.
Visul lui Sasuke:
Deschid ochii si ma trezesc in padure. Poftim? In padure? Ce caut eu aici? Parca eram in pat iar aucm sunt in padure, ce straniu. Ma uit in jur si imi dau seama ca era aceeasi padure pe care o vizitasem mai devreme cu Ino. Ceva parea totusi diferit. Copacii aveau o usoara noanta de verde din pricina muschiului dar si mov. Cine a mai pomenit copaci verzui-mov. Merg pe o carare si cand colo dau si peste un mistret. Dar parca nu erau animale in aceasta padure. Cand vreau sa mai fac un pas pamantul imi fuge de sub picioare si incep sa plutesc in aer.  Dar cum era posibil daca eu nu dadeam din aripi, nici macar nu ma transformasem in vampir. Ce ciudatieni? Ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns  un nor care se misca si el la voia intamplarii vine  dedesubtul meu iar forta care ma facea sa zbor ma izbeste de acel nor. Acum pluteam pe acel nor si nici sa ma dau jos de acolo nu puteam. Norul incepe sa se miste cu o viteza uimitoare pana cand se opreste  brusc si imi spune sa ma uit in jos. Asa este , norul asta si vorbea! Cine a mai auzit vreodata un nor vorbind?
Imi dau o palma peste fata crezand ca asa ma trezesc dar de unde ca tot in padure ma aflam si tot pe norul vorbitor stateam. Neavand in cotro ma uit in jos si  ce credeti ca am vazut? M-am vazut pe mine mergand prin padure. Cum de eram in doua locuri : odata pe nor si odata acolo jos. Norul continua sa ma urmareasca si coboara tot mai jos astfel incat sa aud ce spun eu. Vai ce aiurea suna!! Ciudateni mai mare nu cred ca exista!
Ma vad pe mine numarul doi cum ma opresc in fata unui copac mare care parea sa fie vechi si foarte batran.  M-am rezemat de copac si cand colo nimeresc intr-o scorbura din copac  si o lumina puternica  isi face aparitia. Cand ma uit sa vad unde sunt celalalt Eu nu mai il vad. Intru si eu prin  scorbura aia si ghicitit? Ma aflam intr-o alta padure.  Celalat eu nr 2 nu mai era nicaieri. Il intreb pe nor unde sunt dar acesta incepe sa zboare cu viteza pana in fata unui munte. Ce era tare straniu era faptul ca de jos , din padure se auzeau tot felul de strigate si urlete. Oare asta era padurea  urletelor? Interesant. Ca sa ajug aici nu trebuia decat sa trec prin scorbura acelui copac. Ca si cum acel batran copac ar fi fost un portal. De cum zic aceste cuvinte norul dispare iar eu cad in padure.

Ma trezesc  imediat din vis si privesc tavanul, eram inca in camera. Ce  mai vis. Oare  o fi adevarat ceea ce am visat? Aud geamul cum se  inchide si ma uit sa vad cine e. Cand o vad pe Sakura. Dar nu era ea, era diferita. Ma apropii de marginea patului si aprind o lampa de pe noptiera pentru a o vedea mai bine. Ceea ce am vazut  m-a speriat de moarte. Privirea ei mi-a ramas in  minte.
Era alba alba la fata, ochii ii erau rosii, mici firicele de sange scurcandu-se din acestia.  Aripile ei care erau albe acum erau negre si pline de sange.Mainile ei firave erau tot rosii. Avea chipul unui monstru.  Nu puteam crede ca este ea. Intinde mana spre mine insa un cerc negru o cuprinde si din spatele ei se ridica o umbra mare . Din acea umbra apare  Moartea cu coasa care o  strapunge pe Sakura cu coasa si   dispare cu ea  prin cercul negru.  Ce oare voia sa insemne asta. Tremuram de spaima si chipul ei nu puteam sa mi-l scot din cap.  Ma ridic din pat si ma indrept spre usa avand de gand sa merg sa ma plimb iar pe afara numai ca un vant puternic inchide usa nelasangu-ma sa plec. Ma intorc si vad un alt cerc in mijlocul camerei. Un cerc pictat cu sange in mijloul caruia se  afla un ochi care…. Care se misca. Era si mai ingrozitor. Acest ochi se uita in stanga si in dreapta si se misca de colo colo. O alta lumina puternica apare din cerc orbindu-ma iar dupa ce dispare lasa in urma pe podea un caiet si un pergament. Ma apropii de cerc si incerc sa iau acele doua lucruri insa bratara care era la mana mea inepe sa ma friga ingrozitor de rau cercul palpaiand odata cu bratara. Ce doamne iarta-ma se intampla?
Ma chinui mai mult si pana la urma iau cele doua obiecte. Incep sa  le studies si incerc sa le deschid dar fara folos. Caietul avea un lacat  care nu avea incuietoare iar pergamentul era  inconjurat de un fir rosu pe care daca incercam sa-l indepartez incepea sa ma friga. Arunc aceste obiecte pe podea si incep sa privesc  ochiul cand bate cineva la usa reusind sa ma sperie ingrozitor.  
Era fratele meu cel care era la usa. Ii deschid intrebandu-l ce vrea. Insa nu-mi raspunde si intra in camera uitandu-se in stanga si in dreapta. Eu speriat ca va vedea cercul si acel ochi incerc sa-l opresc insa cand ajungem  langa patul meu acolo unde se afla cercul nu-l mai vad. Unde era? A disparut? Nici vorba era te tavan. Ooo deci putea sa se si deplaseze! Ma uitam un coada ochjiului la cercul de pe tavan in timp ce ma prefaceam ca-l ascult pe Itachi. Dupa ce il conving pe acesta sa plece ma uit pe tavan dupa  ochi insa acum iar se afla pe podea. Ma apropii mai mult de el si  aceasta ma inconjoara cu o pulbere de praf aurie care  imi ia toate puterile. Cad din picioare si intins pe podea cum eram privesc inca o data ochiul  acesta insa dispare lasand pe perete ceva scris cu sange. Inainte de a lesina citesc acele randuri lasate in urma de ochi si anume scria: “ O lacrima amara plina de iubirea a unui pazitor al cerului se va usca de nu o arunci in mare” Ce voia sa spuna oare? Incet incet imi inchid ochii si nu ma mai trezesc pana a doua zi dimineata.
Cand ma trezesc eram  in pat. Oare cum ajunsesem acolo? Ma uit in jur si vad perdelele trase iar ferestrele toate deschise. Lumina era peste tot in camera mea iar un parfum dulceag  se simtea in aer. Ma dau jos  din pat dar ma impiedic de ceva si cad. Cand ma uit sa vad  de ce anume ma impedicasem  vad caietul si pergamentul de aseara. De cum le zaresc imi aduc aminte imediat de seara precedent si imi intorc imediat privirea catre perete. Acele randuri nu mai eram . Oare le visasem eu sau chiar au fost acolo.  Ma uitam foarte atent insa nu vedeam nimic. O voce calda pe care as recunoaste-o oriunde imi pune Buna dimineata. Era Sakura. Imi intorc privirea si o vad in dreptul geamului fiind mai frumoasa ca oricand.  Chipul ei de noapea trecuta inca imi aparea in minte si asta ma speria. Ingrijorata ma intreaba ce am patit.
-Sasuke te simti bine? Pari cam palid. S-a intamplat ceva?
-Aaaa nu Sakura, stai  linistita nu am nimic. Iti aduci aminte cumva daca aseara mi-ai facut vreo vizita?
-Aseara? Nu, nu am venit aici! De ce?
-A pai intrebam si eu. Pentru ca aseara ai venit dar totusi parca nu erai tu si  a avenit si Moartea sit e-a luat su ceva de genu. Off Sakura cred ca am inebunit de tot.
-Nu spune asta Sasuke. Nu esti nebun. Esti doar cel ales si din cauza asta ti se arata toate aceste lucruri. Stiu despre carnet si pergament pentru ca eu am trimis acel ochi cum ii spui tu sa ti le aduca.  Ochiul pe care il vezi tu defapt e un ochi de la pisica. Si ca sa intelegi mai bine o sa-ti spun despre ce anume vorbesc.  Lucky este o pisica fantoma si e intr-un fel sluga mea. Iar ea are datoria de ati  “ inmana”  diferite indicia spre gasirea  pandantivului. Deci  pentru data viitoare sa sti sa nu te mai sperii.
-Asta e cam ciudat dar in fine acum nimic  nu ma mai uimeste. Prea multe ciudatenii. Asa multe incat aproape devine ceva normal toate lucrurile astea stranii.
-Ok pai atunci Sasuke fugi la scoala. Este destul de tarziu si o sa intarzii.

va rog sa ma scuzati pentru greseli.
la 5-7 comm-uri Ade va pune continuarea.
Spor la comm-uri.
Aaa si va rugam ceva: nu dati comm-uri mici.
Vrem cat mai multe critici ca sa stim unde gresim.

Va multumim pentru comm choco si floare de ciresc. Ne bucuram ca va place.
Inca cateva comm-uri si Ade va pune next-ul dupa ce da examenele.

hey hey!frumos fic.next plzzzzzzz