Capitolul 5 : cand imi vine sa ma sinucid

Goodnight, sleep tight,

Don't let the dead bite !


Sakura PoV :

Priveam plantele ce se miscau datorita curentului pe care il facea trenul, mergeam cu viteza asa ca peisajul trecea repede pe langa mine. Colegul meu de cabina, dormea cu capul sprijinit de geam, dandu-mi sansa sa il studiez din cap pana-n picioare. Nu imi placea sa recunoasc, este un baiat frumusel, cam de varsta cu mine, dar eu nu sunt atrasa de bruneti, ci imi plac roscatii.

Imi arunc iar privirea pe geam si observ cum intunericul punea stapanire pe orizont. Era ora noua seara, drumul pana la academie este lung, si dupa calculele mele geniale mai aveam cam doua ore de parcurs. Tresar usor atunci cand melodia pe care o asculam se schimba, la putere venind una mai galagioasa. Ascultam rock de la o varsta frageda, acest lucru iscand multe certuri cu cei din jurul meu, care imi spuneau ca aceasta muzica este blestemata, dar eu le spuneam acelasi lucru .... fiecare crede ce vrea.

-Cat mai avem pe drum ?intreaba Sasuke in timp ce isi scotea mana din parul usor ciufulit si isi atingea gatul cu cealalta mana. Il privesc pentru inca cateva clipe, dupa care ii raspund cu un glas putin ragusit :

-Mai avem aproximativ doua ore cu trenul, si dupa avem cam un sfert ce ora pana la academie, asta daca mergem pe jos. Spunand asta imi fixez privirea pe ecranul telefonului, il deblochez, fata fiindu-mi inundata de o lumina obositoare, iar degetul meu aluneca usor pe suprafata de sticla acoperita cu o folie de protectie, mutand melodia, ascultand-o pe urmatoarea... No. 5 – Hollywood Undead.

Cand imi ridic privirea catre bancheta din fata mea unde statea baiatul, observ ca el nu mai e acolo, ba chiar ii simt mana alunecand usor prin parul meu rozaliu. La cateva clipe dupa acest incident in care niciunul dintre noi nu se clinti din pozitia pe care o avea, am auzit intrebarea... intrebarea care mi-a facut atati si atati nervi in genrala si primii ani de liceu ...

”E culoarea ta naturala? ”

Ii iau mana de pe umarul meu si i-o arunc in poala, dupa care ma departez de el, lipindu-ma de geam, si ingan un ”Nîhîm”.
Nu aveam chef de el, nu aveam chef de baieti, nu am avut vreun iubit pana acum.. si asta pentru ca am iesit mult prea ranita dintr-una dintre marile mele obsesii, atunci cand cre*inul pe care il iubeam s-a transferat fara sa zica o vorba. In acea clipa, caracterul meu dulce si prietenos s-a schimbat, si asa am devenit un asasin in devenire care ucide fara sa aiba vreo remuscare.... si imi place !

Ma uit spre locul unde statea el, dar ii observ lipsa, si dintr-o data ma trezesc singura-singurica in cabina intunecata.
Imi inchid ochii si ma las purtata de versurile melodiei care se schimabase de mult timp, fara ca eu sa imi dau macar seama.


I'm scared to get close and I hate being alone.
I long for that feeling to not feel at all.
The higher I get, the lower I'll sink.
I can't drown my demons, they know how to swim.

Trenul mergea in continuare tot mai repede, linistea domnea in jurul meu, iar somnul punea stapanire pe mine… cred ca v-ati prins  ---  am adormit.


Salutare cititoare --- stiu ca am facut o pauza cam lunga dar nu am avut inspiratie, probabil ca va da-ti seama si din acest capitol :)):
Adevarul e ca am niste zile cam aglomerate, si nu prea am avut nici timp, dar asta e , iata-ma aici.

PS: Am intrat la liceul la care mi-am dorit ---- dau de baut :)))

Capitolul VI : Am ajuns, am dat de dureri de cap

I like my coffee black

Just like my metal

Sasuke PoV :

Reintru in cabina trenului pe care o imparteam cu Sakura, tinand in mana paharul de cafea dupa care am plecat la barul pe care il detine primul vagon. Fata pe care ma asteptam sa o gasesc ascultand muzica si uitandu-se pe geam, dormea cu capul sprijinit de geamul ce se aburea incet din cauza racorii ce se lasa afara.

Ma asez linistit si sorb o gura din cafeaua neagra si fierbinte pe care o tineam in mana. Dupa vorbele colegei mele, acum vreo ora mai aveam de parcurs inca o suta douazeci de minute.
Imi arunc ochii catre ea si dupa ma gandesc la sarutul pe care i l-am daruit in noaptea in care seful meu a fost asasinat. De la sarut, gandul imi zboara la nopti nebune pe care le-am putem avea daca fetita asta m-ar accepta ... .

Dintr-o data, trenul se opreste cu un fluierat puternic, si in boxele amplasate pe holul lung se aude vocea controlorului care ne anunta ca am ajuns la destinatie si ca avem zece minute sa coboram din vagon. Ma indrept spre rozalie si o scutur usor de umar, dupa care ii soptesc in ureche :

-Trezirea, am ajuns mult mai devreme decat ne asteptam .si ma uit la ea cum mustaceste, deschide ochii, roseste in obraji la vederea mea, si se ridica lenesa. Ne luam lucrurile si coboram din tren, cautand cu privirea un taxi liber, printre zecile de pasageri ce se ingramadeau catre rude, sau taxiuri.

-Aveti nevoie de transport, domnu' ? intreaba o voce ragusita si groasa din spatele meu. Ma intorc pentru a vedea un om scund, cu bratele pline de muschi incordati si cu o pereche de ochelari de soare fara o lentila , cum se uita la mine parca obligandu-ma sa accept oferta lui.

-Nu multumim, nu avem nevoie de transport, o sa mergem pe jos. Spuse Sakura , uitandu-se plictisita la omultetul ce acum scotea un cutit din geaca de piele neagra pe care o purta. Sakura isi atinteste ochii pe cutit dupa care il priveste pe om in ochiul ce era neaparat de ochelarii de soare fara lentila, zambind si continuand : - Alaskan Knife model norvegian .. probabil este o copie ieftina pe care o gasesti oriunde . dupa care rade si scoate din buzunarul hanoracului pe care il purta o carte de credit la prima vedere, pe care o arunca spre pitic. Cartea de credit ii strapunge gatul, omul cade pe jos, fara sa atraga atentia cuiva, si isi da sufletul.

Sakura se intoarce si pleaca, carandu-si bagajul. Ma apropii de ea si ii soptesc in ureche : „ Chiar era nevoie sa il omori ?” dupa care scap un chicot. Ea se uita la mine iritata si imi raspunde ca nu are voie sa intre cu arme in academie si ca dorea sa scape ca cartea de credit lama pe care o avea de urgenta.

Dupa un drum o jumatate de ora :

Cotim pe o straduta mica decorata cu semafoare, copaci si cosuri de gunoi, in fata noastra zarindu-se falnica cladirea academiei. Steagurile europei si ale unor tari fluturau in vant, aflate pe o alee spre o intrare principala. Cum am pus picioarul in curtea academiei, usile intrarii s-au deschis si pe loc au aparut directoarea, consiliera si barbatul care ni s-a spus ca ne va fii diriginte, urmati in de-aproape de un grup mare de adolescenti.

-Bine ati venit la Academia Secreta de Spioni KFZ ! Va dorim o sedere placuta si speram sa va acomodati cat mai repede cu colectivul .ne spune directoarea ”liceului”, o femeie blonda, imbracata intr-un sacou verde, pe nume Tsunade.
-Dosarele voastre au fost deja inregistrate , asa ca nu mai aveti de ce sa va faceti griji .ne spune o domnisoara mai tanara decat directoarea, si anume secretara Shizune.
-Eu o sa fiu dirigentele vostru, maine la ora opt dimineata incepeti cursurile, si anume prima voastra lectie o sa fie un lucru in echipe in salbaticie .spune si ultimul om din grupul celor trei, numit Kakashi, ce avea par gri si un ochi acoperit cu un petec, in timp ce ne arunca in brate cate o cheie, pe care era gravat cu grija numarul 9 .

Cum au terminat de vorbit cele trei cadre, s-au departat, intrand in cladire, noi ramanand afara cu un grup mare de elevi, ce ne priveau ca pe straini (ironia) . Nu ii bagam in seama si trecem pe langa ei nepasatori, intreptandu-ne spre camera noastra, pentru o odihna buna .

Salutare cititoare… am adus un next lungut si rapid, cu mai multa actiune… sper ca e ok

PS: draga Elly :) , nu ma supar, chiar ma bucur ca ti-ai gasit timp pentru putina critica constructive . Sper ca acest capitol sa fie mai bun

Capitolul VIII : Legam noi prietenii

Your magic, white rabbit ...

Sasuke PoV :

Ochii mei negri se deschid incet, acomodandu-ma cu lumina alba a soarelui, ce ne inunda camera prin geamul spart.
Aproximativ la patruzeci de centimetri de mine, rozalia dormea ghemuita pe marginea patului, cat mai departe de mine.
Dintr-o data, pleoapele ei incep sa se miste, si isi deschide ochii cei verzi. Se ridica in capul oaselor, si se uita prin jur, fixandu-si privirea pe mine.

-Buna dimineata .ingana ea sec si somnoros, dupa care se ridica din pat si se indreapta spre geamantanul ei, colecteaza lucrurile necesare si intra in baie.
Eu mai stau putin pe ganduri, rasucindu-mi gatul catre geamul spart, dupa care ma ridic si eu, si imi iau un tricou cu Capitanul America si o pereche de blugi negri, si ma indrept catre a doua baie din apartamentul daruit.

Baia era moderna, avea gresie si faianta alba cu rosu, si era acompaniata de toate celelalte necesare unei bai, toate albe. Imi priveam reflexia in oglinda mare de pe perete, imi place de cand sunt mic sa ma uit la mine, avand in vedere ca sunt „frumos de la natura” , asa cum imi spuneau toate fanele mele.

Trag pe mine hainele alese, si ies din baie dupa ce imi fac siesta de dimineata. Raman putin uimit atunci cand observ ca patul Sakurei era curat si frumos aranjat, nici urma de cioburi, iar geamul era reparat, pe cand in fata lui, statea Kakashi, uitandu-se cu o fata neexpresiva la mine.
In spatele meu apare si Sakura, imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti si un tricou de hockey, cu numarul 28 pe fata si pe spate.
-Minunat, acum ca sunteti amandoi, pot sa incep sa explic. Geamul a fost reparat numai ce, de catre Pick, reparatorul de prin zona. Eu ma aflu aici pentru a va spune ce trebuie sa faceti azi; in jumatate de ora trebuie sa fiti la cursurile mele din sala 2-2 , dar mai intai mergeti la cantina si mancati ceva, eventual mai cunoasteti un elev-doi .spune acesta dupa care isi pune mainile in buzunare si iese din camera.

Ma uit catre rozalie, si imi dau seama ca si ea se uita la mine, dar isi schimba directia imediat cand a vazut ca m-am intors catre ea. Poate ca si-a amintit ca am sarutat-o aseara si s-a rusinat.
Ma indrept catre usa urmat de Sakura, si pasesc in coridorul larg pe care am calcat si aseara, si dupa indicatoarele lipite de perete, ma indrept cu toata viteza inainte spre cantina, o sala mare, cu multe mese si scaune, si sa nu uitam de bufet, si de copii ce se uitau la noi ca la un episod nou din Art Attack, ne priveau cu mare atentie.
O iau pe Sakura de mana si o tarasc dupa mine spre o masa libera de langa un dulap cu trofee.

Ma asez binisor, incet-incet incepand sa realizez ca eram privit cu mare atentie si incantare de toate fetele din cantina, pe cand ochii baietilor din jur erau pe rozalie, care dormea pe ea.
Simt o atingere calda pe umar, si ma intorc pentru a vedea un baiat de varsta mea,     zambindu-mi cald, inconjurat fiind de alti trei de seama lui.

-Salutare drag nou prieten! Eu ma numesc Naruto, si imi pare bine ca v-ati transferat la aceasta academie pentru a fi prieteni !spune acesta zambind din ce in ce mai larg.
Ingan un buna, dupa incep sa ma uit insistent la el, pentru a pleca, sau pentru a ii prezenta si pe ceilalti.

-Acestia sunt colegii si prietenii mei, Hinata –si arata catre fata cu parul inchis la culoare- , ea e Ino, iubita lui Sai, tipul ala –si imi arata catre alti doi-. Tu si fetita cu par roz cine sunteti ?intreaba acesta, aratand catre Sakura.
Fac prezentarile, reusind sa nu chicotesc ca i-a spus rozaliei „fetita cu par roz”, si multumindu-i Lui Dumnezeu ca ”fetita” nu a auzit pentru ca era intr-o stare de somn cu ochii deschisi.
Aud un foc de arma in apropiere, si observ ca toti elevii ies din cantina, sosotind ceva gen ” la na*ba, s-a sunat!”.

„Because un clopotel este too mainstream”, gandesc, si ma ridic fiind acompaniat de Naruto care se certa cu Ino, pe cand Hinata o scutura pe Sakura, care nu misca.


-Ei sunt colegii mei ?!


Sakura PoV:

O opresc pe bruneta din fata mea din a ma scutura, si o intreb cine este. Pentru o simpla intrebare gen ”cine esti ?”, un grup de patru persoane mi-a sarit in cap si a inceput sa faca prezentari, dupa care sa ma tarasca catre o clasa pe a carei usa scria 2-2.

-Clasa mea ...

In sala erau cam treizeci de banci in total, o o catedra in fata clasei. Bancile erau de cate doi, primele doua perechi de banci din fata fiind ocupate de Naruto-Hinata, si Ino-Sai, a treia fiindu-ne destinata mie si lui Sasuke.
Ma asez in banca langa brunet, si imi fixez privirea pe usa, sa vad daca intra dirigintele, dar spre surprinderea mea, pe usa intra un baiat de varsta mea, imbracat intr-un trening verde. Parul sau brunet stralucea in lumina soarelui, pe cand ochii sai negri si rotunzi cad pe mine.
Se apropie de locul meu, ingenunchiaza in fata mea si spune :

-O stea straluceste la ora intalnirii noastre, tanara domnita !
-Care ?il intreb eu fara tragere de inima.

-Sa fiu al na*bii daca stiu, a raspuns. Una prietenoasa cred. Una care semnifica dragoste eterna si.... – in timp ce el bolborosea despre pasiune si iubire, ma apropii de Sasuke si ii soptesc : „ daca il dai pe asta afara, te iert pentru ca m-ai sarutat fortat .Mie imi e prea lene sa ma ridic asa ca... – dar nu apuc sa termin caci in pragul usii apare Kakashi, cu un catalog in mana.

-Lee, te rog sa mergi la cursul tau, si sa nu o terorizezi cu stelele tale din prima zi. Spuse acesta dupa care imi arunca o privire cu subanteles.

Sedere placuta la academia aceasta, Sakura.. rezista! Imi spun, dupa care ma pierd iar in privelistea pe care mi-o dadea fereastra.