Saluut. ^^ Acesta este un fanfic Sasusaku inceput pe data de 28 iuni. hope u like it . :*

P.S. : Asculta asta in timp ce citesti. :3 :


" Isi plimba suav degetele pe spatele meu, dandu-mi fiori. Ma priveste cu interes, creeandu-mi un slab sentiment de satisfacere. Ii sclipesc ochii asemenea stelelor. Se apropie usor, usor, si-mi sopteste ca nu ar vrea sa se termine niciodata momentul asta. Ii simt parfumul, lucru care ma face sa plutesc. Isi musca buza de jos, venind si mai aproape. Sakura... "

- Sakura, Sakura !!

- Ha ?!

- Nu pot sa cred ca inca o data ai adormit in timpul cursului meu de fotografie. Continua tot asa, si o sa ajungi in biroul directorului.

Un vis...? A fost doar un vis?! Ma uit nedumerita in clasa, unde toti se amuzau pe seama mea. Da, deja m-am obisnuit. Clopotelul suna, trezindu-ma de-a binelea. Imi strang lucrurile si ies din incinta scolii. Este ora 17:00. Ma plimb pe aleile impanzite de frunze aramii. Vantul adie usor, dandu-mi cativa fiori. Azi se implinesc doi ani... Speram ca imi voi reveni in tot acest timp, insa totul e in zadar... Acum doi ani, pe vremea asta, eram fericita. Andre, cel pe care l-am considerat iubit, frate, si prieten a decedat intr-un accident de masina. Inca simt prezenta lui, inca ii simt parfumul... Ma asez pe o banca, vantul incepand sa bata din ce in ce mai tare. Geaca tocita de blugi se pare ca nu prea imi tine de cald. Imi las capul pe spate, inchizand ochii.

- Ai un foc ? spuse o voce masculina, a unui tip ce se asezase pe aceeasi banca cu mine

- Nu fumez. raspund eu sec fara a deschide ochii

- Poate ar fi momentul sa incepi, te vad cam trista.

Imi ridic capul, deschizand ochii. Ma uit la tipul de langa mine, si ma pierd in privirea lui. Culoarea ochilor si a parului seamana izbitor cu abanosul.

- Da, poate... ii raspund eu, luandu-mi geanta si ridicandu-ma sa plec

- Stai, nu mi-ai spus numele tau.

- De ce ti-ar pasa cum ma cheama ? spun continuand sa merg, fara a ma intoarce cu privirea

- Nu-mi pasa, doar asa. Eu sunt Sasuke.

- Sakura. strig eu, deoarece eram deja la cativa metrii departare

Ajung acasa. Aceeasi rutina din fiecare zi, ai mei iar se cearta. Deja m-am obisnuit cu scandalurile zilnice din familia noastra. Trec neobservata pe langa ei, se pare ca cearta lor e mult mai importanta decat mine... Ma duc direct in camera mea. Afara a inceput o furtuna ingrozitoare. Ma asez pe podeaua rece, rezemandu-ma de perete, tinandu-mi genunchii stransi la piept. Sunetul ploii spulbera linistea, intristandu-ma si mai tare de cat eram. Acum doi ani nu aveam sentimentul asta, acum doi ani eram fericita...


Astept pareri. :3 ( la 2-3 pun next :*)

super povestea si muzica de fundal dar vreau mai multa descriere cum ar fi sa-l fi descris pe sasuke mai bine si pe sakura lafel

Eu ma axez mai mult pe descrierea sentimentelor, nu a infatisarii. :3 Dar pentru tine am sa ii descriu mai mult in urmatorul capitol ! :*

Ficul nu este postat unde trebuie, il voi muta eu.
De asemenea, nu mai faceti reclama propriilor voastre ficuri in comentariile pe care le dati, cine vrea sa citeasca ce scrieti va citi, nimeni nu-i obligat sa treaca pe acolo.

Heiii. Ma bucur ca va placeee! :*

Ascult-o in timp ce citesti :

Simt ca ma sufoc, trebuie sa ies. Imi deschid dulapul si-mi aleg niste haine la intamplare. Un hanorac fara fermoar de culoare gri, pantaloni scurti, si tenesi de aceasi culoare cu hanoracul. Putin imi pasa cum arat in momentul asta. Ies usor din camera mea. Se pare ca ai mei au incetat cearta. Deschid usor usa, cu speranta cu nu ma va auzi nimeni. Afara furtuna s-a intetit. Imi bag castile in urechi si alerg ca o nebuna prin ploaie. Pe cer nu se zareste nici o stea, cu atat mai putin luna. Vantul suiera puternic. In minte imi rasuna cuvintele tipului acela, Sasuke " poate ar fi momentul sa incepi, te vad cam trista " ... da,poate. Ma opresc la un non-stop si cumpar un pachet de tigari si o sticla de Jack's Daniels, plus o bricheta. Ma adapostesc in scara unui bloc. Desfac pachetul de tigari, aprinzand una. Este o senzatie destul de placuta.

- Ce faci aici?

Se aude o voce din spatele meu. Ma intorc usor. Este tipul din parc... ah,deja i-am uitat numele

- Acelasi lucru te-as putea intreba si eu pe tine. - ii raspund eu sec

- Parca nu fumai...

- Parca era momentul sa incep, nu ?

- Doamne, glumeam!

- Ei bine, eu nu. Daca vrei sa-mi tii morala, poti sa pleci. Insa daca n-ai vre-o alta treaba, am o sticla de Jack's Daniels..

- Mai nou si bei ?

- De ce nu ? Deci ramai sau pleci ?


Fara sa mai spuna ceva se aseaza pe aceasi treapta cu mine, desfacand sticla.

- Cum ziceai ca te numesti ?

- Sasuke... Sasuke Uchina. Deci ce faci la miezul noptii aici? Cred ca ai tai sunt ingrijorati...

- Ingrijorati?! - incep sa rad ironic - Da, sigur. De parca le-ar pasa de mine. Lor le pasa doar de ei si de scandalurile lor. " Familia perfecta " ...

- Inteleg... De asta erai trista si azi, nu ?

- Nu... Deja m-am obisnuit cu certurile in familie. Azi se implineau doi ani de cand eu si prietenul meu eram impreuna...

- Alta care sufera... Ce, te-a parasit pentru o alta fata?

- A murit idiotule !

Am spus asta pe un ton destul de ridicat, cateva lacrimi cazandu-mi pe obraz

- Imi pare rau... N-am stiut.

- Ba nu, nu iti pare. Nu stii sentimentul de parere de rau. Nu stii cum e sa iti para rau pentru ce ai facut, pentru ce nu ai facut, sau pentru ce urma sa faci. Nu stii nimic. Probabil ca esti unul dintre pustii aia de bani gata, ai carui parinti ii ofera totul pe tava.

Sasuke lasa capul in jos.

- Nu spui nimic? De ce nu spui nimic? il intreb eu pe acelasi ton ridicat

- Chiar crezi ca nu stiu cum e sa pierzi pe cineva pe care-l iubesti cu toata fiinta ta? Te inseli amarnic. Cand aveam 8 ani ambii parinti au decedat... Au ars intr-un incendiu...

Raman incremenita.

- I..Imi pare r-rau...

- Oare?

Hey!!
Imi place ideia ficului
capitolul a fost miunat, cam trist dar nui nimik
astept nextul

Buna Sandra! Am fost atrasa de descrierea ficului si am zis sa il inspectez putin. Mda, pai cam ai ceva de lucru. In primul rand fa capitolele mai lungi. Ai prea mult dialog si nu este bine. De unde as putea eu sa inteleg ce simte Sakura daca tu nu imi zici. Imi pot imagina, da, dar de unde stiu ca este corect ce cred eu? Si plus, treaba ta ca autoare este sa ma introduci in actiune, indirect. Sa simt si eu tristetea si amaraciunea celor doi, sa plang odata cu ei. Tu ai numai dialog si nu pot spune ca e chiar bun. Pe alocuri il poti transforma in vorbire indirecta. Ok, eu atat zic, nu vreau probleme. Cere o critica dupa ce postezi capitolul 3 si o sa vezi tot ce trebuie sa reglezi pe acolo. Ah da si pune la inceput numarul capitolului. In rest, eu vreau sa vad unde se ajunge cu astia doi si sa te vad pe tine evoluand. Tine minte: adauga descriere sentmentala si fa capitole mai lungi, care sa nu fie formate doar din dialog. Te pup si spor la treaba.

P.S.: Sper sa nu te superi pe mine, am ncercat sa te ajut.

Hey!
Imi place, e chiar dragut, sa ma anunti de next te rog  
Ai putin cam mult dialog...

Multumesc pentru pareri!:* Am inteles ca vreti sa descriu mai mult sentimentele... Asta voi si incerca sa fac in capitolul acesta. Spor la citit ! :*

Wait, asculta asta in timp ce citesti :

Incerc sa-mi deschid ochii,clipind de cateva ori. Cateva raze de soare se strecoara printre jaluzelele trase. Simt ca-mi explodeaza capul. Unde ma aflu ?! Tot ce vad in jurul meu mi-e strain. Nu-mi amintesc mare parte din noaptea trecuta, sunt atat de confuza... Observ ca sunt imbracata cu un tricou alb in loc de hanoracul meu, insa cu pantalonii mei scurti. O Doamne,sper sa nu se fi intamplat ceea ce cred... Studiez cu atentie camera,pe noptiera de langa pat zarind o hartie de culoare galbena.

'' Buna dimineata. Daca citesti asta,inseamna ca te-ai trezit. Probabil ca nu-ti amintesti nimic din ceea ce s-a intamplat noaptea trecuta, la cat ai baut...
Daca iti este foame bucataria este jos, a treia camera pe dreapta. Tricoul alb este al meu, dar nu-ti fa griji, nu s-a intamplat nimic intre noi... cel putin nu
pana acum. Daca vrei, poti sa ramai aici, nu ma deranjeaza, doar sa-i suni pe ai tai, cred ca isi fac griji. Daca pleci, ne intalnim la miezul noptii in aceeasi
scara de bloc.
 P.S. : Nu este o intalnire.

                                                                                                                                                                                     SASUKE  "


Da, de parca as fi vrut sa ma intalnesc cu el !Cine se crede el sa-mi dea mie ordine? Urasc cand cineva face asta. Ies din camera pe un coridor imens. M-as putea rataci pe aici... Deschid o usa la intamplare.
Lumina puternica de aici ma face sa clipesc de cateva ori, cu scopul de a ma acomoda. Pasesc usor. Este o camera inconjurata de rafturi pline cu carti prafuite, iar in mijlocul incaperii se afla un pian. As putea petrece ore intregi aici. Ma apropii de pian, apasand cateva clape. Mi-ar fi placut sa stiu sa cant la acest instrument...

- Dumneavoastra trebuie sa fiti domnisoara Sakura.

Tresar speriata, intorcandu-ma spre usa intr-o fractiune de secunda. Acolo se afla o fata de 20-21 de ani, imbracata intr-o uniforma roz. Banuiesc ca lucreaza aici. Ii raspund ca eu sunt, iar aceasta ma conduce in living si-mi serveste masa. Este deja ora 16.00, am dormit prea mult. Ma ridic de la masa, multumindu-i menajerei. N-am de gand sa stau aici, insa nici acasa. Fara a ma mai schimba, ies din casa. Colind strazile confuza, neavand o directie fixa. Doar merg. Locurile sunt pustii, mai pustii ca de obicei. Pe alocuri mai sunt cateva cupluri care se tin de mana. Peisajul asta imi provoaca o stare nostalgica. E aiurea sa vad cum timpul trece, iar mie nu-mi mai trece...
Se intuneca. Este aproape 8  ( 20.00 ). M-am plimbat melancolica prin peisajul trist de toamna cateva ore bune. Am ajuns in fata blocului unde peste putin timp trebuie sa ma intalnesc cu Sasuke. Nu stiu de ce am venit... Intru in bloc si ma asez pe o treapta, si astept...

- peste cateva ore -

Usa blocului se deschide usor. Zaresc o silueta care se strecoara usor inauntru. Este Sasuke, ma priveste zambind. Se aseaza langa mine, sarutandu-ma pe frunte. Nu reactionez in nici-un fel, nu prea stiu cum...
Stam zeci de minute uitandu-ne unul la altul, vorbind despre prostii. Adevarul este ca el a reusit sa ma faca sa zambesc, lucru pe care nu l-a mai reusit nimeni de cativa ani. Iesim din scara blocului. De undeva se aude infundat ca sunet de fundal melodia Give me love, de Ed Sheeran. Sasuke vine in fata mea, punandu-si mainile in jurul mijlocului meu.

- Ce tot faci ? il intreb eu cu un zambet in coltul gurii

- Te invit la dans.

Raman surprinsa de romantismul de care da dovada. Sasuke pare un tip rece, fara sentimente. Dar se pare ca aparantele inseala. Imi pun bratele dupa gatul sau, miscandu-ne dupa ritmul muzicii. Ma simt chiar bine in compania lui. El e... diferit.
Se apropie din ce in ce mai mult de mine, pana cand...


Va urma.

HEY!!
Vad ca ai adus nextul, un capitol foarte frumos
Sasuke e un dragut,
pana cand ....?  
astep nextu

buna
mersi ca mai anuntat de next
mia placut capitolul
sper sa aduci repede nextul
anuntama cand il pui    
te