Distance relationship

Capitolul 1

Era asa de liniste. Nu stiam de ce un loc atat de linistit putea emana sentimente de teama sau de frica. Incercam sa raman cu picioarele pe pamant deoarece simteam cum aura ce mistuia locul, ma cuprindea.
Ma simteam asa bine printre atatea trupuri fara viata. Un loc asa linistit si misterios inconjurat de copaci abia infloriti ce iti incantau privirea si mirosul.

Vedeam oameni in jurul meu, cu lacrimi in ochi si cu dorinta de a-si aduce inapoi persoanele dragi lor inapoi pe pamant. Stiam cat de greu e sa pierzi pe cineva si cat de dureros este pana te obisnuiesti cu ideea ca sunt acolo undeva si te vegheaza. Mama mereu imi spunea sa lupt pentru lucrurile pe care mi le doresc. Lumea era cruda si nu trebuia sa ma las calcata in picioare de oamenii care vroiau sa-mi faca rau dar totusi, de ce mi se intampla tocmai mie?
Plansul era o cale de a ma linisti. Lucrurile prin care treceam si emotiile pe care le simteam ma coplesau.

Vreau sa zic ca, un copil de 16 ani ar trebui sa fie fericit, fara sa stie ce sunt greutatile vietii si sa stea alaturi de familia sa.
La mine era un caz mai special. Eram foarte apropiata de familia mea. In fiecare minunat stateam alaturi de ei si incercam sa-mi dau seama de ce m-au parasit la o varsta atat de frageda.
Stiu ca un cimitir nu e locul potrivit pentru reuniunile de familie, dar in alta parte nu se putea. Ei, erau morti de aproape doi ani si de atunci sunt un trup ce incearca sa-si regaseasca sufletul. In acest loc se afla si iubitul meu. Persoana care a reusit sa ma schimbe in bine s-a dus, alaturi de toate sperantele ca voi putea fi fericita vreodata. Toti m-au parasit cand aveam cea mai mare nevoie. Ii urasc pentru lucrul asta!

-Saku! Ce cauti aici? De ce plangi? Ce ai patit?
Off..draga mea prietena, Hinata mereu stia unde sa ma gaseasca. Amandoua trecusem prin multe lucruri grele. Suntem mereu una langa cealalta si incercam sa ne ajutam. Nu vroiam sa ma vada in starea jalnica in care ma aflam. Era mai mica decat mine cu un an si chiar daca nu eram rude, imi era ca o sora.
-Sunt bine Hin, doar ca vroiam sa-mi iau la revedere de la ei. Nu vreau sa-i parasesc; nu vreau sa-mi las amintirile in urma!
-Intelege, daca ramai o sa-ti faci mai mult rau. Si o sa-mi faci si mie..Crezi ca lor le place sa te vada asa? Spune-mi! Chiar vrei sa te vada asa?
- Nu, tu sa-mi spui! De ce nu intelegi? Daca plec nu ma va ajuta cu nimic.
- Puiule, daca ti la ei o sa vi cu mine. Ei o sa te vegheze de acolo de sus oriunde ai fi. Ei te iubesc...si la fel si eu. Acum, hai sa mergem. Trenul vine peste 2 ore si nici nu te-ai pregatit pentru plecare.
Am lasat-o sa ma ia de acolo. Nu vroiam sa-i parasesc, dar daca nu o faceam, ii dezamageam; atat pe ei cat si pe draga mea surioara.

Urma sa ne mutam la casa de vacanta a Hinatei. Aceasta si banii din cont erau singurele lucruri ramase de la parintii ei. Nu eram sigura de viata pe care urma sa o duc acolo. Locuri noi, oameni noi. Imi era frica de acest inceput. Un capitol se incheia in viata mea, dar altul incepea. Incercam sa gandesc pozitiv. Imi era frica de faptul ca nu vom putea sa ne intretinem, la urma urmei suntem niste copile. Ce soarta am avut si noi. Sa fim singurele supravietuitoare ale unui masacru.

Familiile noastre erau acolo, prietenii, tot ce iubeam. Din pacate, nu am putut sa ne razbunam pe oamenii care ne-au facut rau deoarece la trei zile de la incident am auzit ca au fost impuscati de seful lor deoarece au omorat persoanele gresite. Era un soc sa stim ca parintii si prietenii nostrii au fost omorati din greseala.

hei....ma bucur ca am trect si eu pe aici...
imi place mult idea...
nu.mi pot forma inca o parere fiind primul capitol...
insa pot sa.ti spun ca m.ai prins...
sa ma anunti si pe mine de next.....
pupiceiiiiiii kiss

Every day without you... Distance relationship 1038902d4n6wjrauv

Distance relationship 1185528_382197825239589_1994385887_n

Is like the world without the sun. Distance relationship 1038902d4n6wjrauv

~~Hello, Cristina. Am trecut şi eu pe aici vâzând că ai început un nou fic. Să vedem~~ :

Îmi place ideea, e originală din câte văd eu, însă cum a spus Aripi-de-Diavol, nu îmi pot fixa o părere definitivă. De titlu, deocamdată nu pot spune nimic. Îmi place că ai şi puţin dialog, ai urmat o descriere bună ce a încetinit puţin acţiunea şi te-ai axat şi pe sentimente.

Până aici pot da o părere pentru că este abia primul capitol.

Ţin să menţionez că ar trebui să continui ficul ăsta pentru că faţă de celelalte e mult mai promiţător.

P.S. Ca să se vadă mai bine, ar trebui să nu mai scrii îngroşat, iar la fiecare capitol să foloseşti acelaşi font. Eventual, ai putea să dai şi un nume fiecărui capitol pe care să-l îngroşi.

Cam atât pentru acest prim capitol. E promiţător şi îmi place destul de mult. Aştept nextul!

Distance relationship
Capitolul 2

    Deschid usa din lemn si intru in hol. Parchetul negru si lacuit ma intampina cu un scartait drept “Bun venit!”. Ah, o sa imi lipseasca acest peisaj mohorat, dar destul de placut pentru noptile in care stateam trista si obosita, intinsa pe prietenul meu bun, patul. Am multe amintiri vechi si prafuite care s-au intamplat in aceasta incapere neprimitoare. Ma intrept catre geamantanul albastru care statea intins pe covorasul moale si pufos si il apuc de maner, tarandu-l afara. In drum catre iesire dau de o cana ciobita care state ape barul din bucatarie. La comanda, corpul mi se opreste din instinct, iar ochii imi raman atintiti pe micul obiect. Bucati din viata incep sa imi apara in fata si sa ma duca cu gandul departe. Din cana aceea a baut mama mea cand inca era in viata si tot cu ea masura cat lapte sa pun in prajutira ei care imi placea atat de mult si o consideram o delicatesa. Incep sa imi musc buza inferioara de durere, incercand sa imi opresc lacrimile care erau pornite sa-o ia la vale pe obrajii mei palizi si sa se opreasca in parul meu albastru ca marea.
    Ma intorc pe hol. In tocul usii ma astepta rozalia cu o fata neutra. Incerc cat-de-cat sa afisez un zambet cat mai credibil si o iau in brate pe surioara mea de suflet. Ah, o vad cat de “incantata” este de plecarea noastra la casa de vacanta, insa aceasta calatorie este benefica pentru amandoua, chiar daca ne doare acum despartirea de lucrurile dragi noua.
Coboram scarile in graba si ne suim in cel mai apropiat taxi pe care il puteam zari. Mh, nu e mult pana la gara, insa “Lenea e cucoana mare!” pe la noi. In plus, bagajele erau destul de grele din moment ce vom sta o bucata de vreme. Imi rezem capul de geamul masinii si privesc la sirurile de blocuri care nu se mai opreau decat la o intersectie sau la o straduta. Mh, cand ma gandesc ca o sa ne petrecem toata vara la mare ma bucur, insa nu stiu cat de fericita este si sora-mea.
    -Saku, gandeste-te ca ei ar fi vrut sa fim fericite si ca ne vegheaza de acolo de sus. Nu mai fii posomorata si gandeste-te la viitor!
    O vad cum se uita trist la mine si dupa zambeste, inveselindu-se putin cate putin.
Simt cum autoturismul se opreste si imi indrept privirea catre cladirea mare care se afisa in fata noastra impunatoare. Ii platesc taximetristului si ne dam jos din masina lunadu-ne bajajele cu tot cu biletele de calatorie. Simt cum imi bate inima in piept de emotii, insa nu stiu de ce sunt atat de nervoasa si parca fericita de mutarea provizorie. Respir repede si scot aerul destul de zgomotos cat s ail aud chiar eu, dar mite cei din jurul meu? Of, chiar nu mai stiu ce e cu capul meu in ultima vreme! E ca si cum acesta e adversarul meu care incearca sa ma loveasca pana cand cad lata si pierd lupta.
    >>Trenul 1656 pleaca in cinci minute catre Mamaia! Rugam pasagerii sa se imbarce si sa arate biletele pentru control!<<
    -La naiba!
    Incepem sa alergam disperate catre vagonul in care trebuia sa stam si ne urcam in el. Doamne, chiar ca nu prea tinem cont ca timpul zboara cand esti mai “zuza”. Ii aratam controloarei hartiutele care ne dadeau voie sa stam in acest tren si sa calatorim. Incercam sa ne gasim locurile, insa se pare ca sunt intr-o cabina, iar aceasta nu este goala. Intram pe usa transparenta si dam de niste baieti nu cu mult mai mari decat noi. O, nu asta nu este posibil!
    Inca de mica mi-a fost frica de sexul puternic, deoarece cand aveam opt ani am inceput sa iubesc un baietel, iar acesta a aceptat sa fie cu mine, insa se parea ca avea alte planuri mult mai bune cu mine, sau mai bine zis, cu corpul meu. Da, acesta ma luase in casuta lui zicand ca vrea sa ne jucam cu papusa. Eram confuza ca noi de obicei ne jucam cu mai multe figurine, insa de data asta a zis la singular. Intraseram in cortul lui in forma de casuta si ma uitam dupa papusa, insa acesta m-a pus la pamant si s-a urcat peste mine. Atunci imi dadusem seama ca eu eram papusa lui si el se va juca cu mine cum dorea si cat dorea. Simteam cum isi baga mainile pe sub tricoul meu si incerca cat mai multe chestiute si jocuri cu trunchiul meu, in timp ce cu cealalta mana imi tinea parul tintuindu-ma la pamant si nedandu-mi drumul nici in ruptul capului. Buzele lui le raneau pe ale mele in timp ce lacrimile mele urlau implorare in fata tiranului care vroia cat mai multe de la mine.
    Incerc sa scap din stransoarea lui mortala pentru copilaria mea inca tanara. Ma smuzesc, ma zbat si incerc sa ii alunec din bratele lui murdare care au de gand sa imi pangareasca corpul meu firav. Incerc sa tip, insa el stie prea bine cum sa ma opreasca incat sa ii iasa lui bine si placut, iar pe mine sa ma faca sa imi doresc moartea.
    Cu toata puterea si cu multa speranta, il imping in stanga, cazand deasupra lui . Ma ridic rapid si o iau la goana catre cabana bunicii de dupa drum. In fuga mea nu observ un tir care venea din stanga cu viteza neregulamentara. Acesta franeaza in timp ce clacxonul urla din greu, insa inevitabilul se intampla. Sunt impinsa la cativa metrii departare de cortul cu pricina si spatele meu face o cunostiinta dureroasa cu drumul pietros. Simt cum un lichid cald se scurge din corpul meu intins pe sosea. Vad in ceata si mai reusesc sa aud doar tipatul speriat al bunicii.
    Toate aceste imagini de teroare imi trec prin fata in fiecare secunda. Corpul a inceput sa imi tremure si talpile incep sa ma arda. Ma dau doi pasi inapoi. Cum ,dracu, scap eu din asta?!

Distance relationship Tumblr_n9m1g40YwR1tzv1dpo1_500

♦♦♦♦♦♦⇜❖⇝♦♦♦♦♦♦
When it rains

Look for rainbows

~~Edit mâine.~~

Bine... Mhh, Hmmm, a fost puţin încurcat capitolul, cel puţin pentru mine... Acţiunea parcă a început bine, apoi la gară am reuşit să mă pierd. Tu pe cine povesteai ? Mhh, mă rog. A fost bine că ai încetinit atât de mult acţiunea şi am simţit şi sentimentele, ce-i drept nu toate. Mai aveţi nişte mici greşeluţe, dar în mare a fost bine. Aştept nextul şi poate aflu şi eu din perspectiva cui pe aici... ?

R∆IN: Te-aş ruga să te limitezi la o simplă părere, fără să parcurgi toate etapele unei critici. Mulţumesc.

Bunăăă

Ca să te lămuresc pe tine, Paradox, eu scriu din perspectiva Sakurei iar Amy din perspectiva Hinatei.
Revenind la acest capitol,
Amy m-ai ținut în suspans, chiar mi-a plăcut și știi că eu nu prea mai citesc ficuri de la o vreme dar,
m-ai pus serios pe gânduri, poate mă reapuc.
așa aștept capitolul următor pe care desigur, îl voi aduce chiar eu
și pentru mine e o noutate pentru că habar n-am ce să scriu, dar o să fie ok si sper, pe placul tuturor.
pupici ♥

Subiect: Re: Distance relationship Lun 23 Sept 2013, 20:13

Fanfic blocat din cauza inactivitatii.

ᴛʜᴇ ʜɪɢʜᴇsᴛ ғᴏʀᴍ ᴏғ ᴘʀᴇsᴇɴᴄᴇ