Capcana viselor

Salutare tuturor! Acest fic este mai vechi si il am postat si pe alte forumuri si m-am gandit ca, pana cand voi scrie unul nou, sa-l postez pe acesta care mi se pare destul de bun. Sper sa va placa si va astept parerile.:*
Enjoy it!!!

Capitolul 1

Intuneric. Asta e tot ce pot vedea in jurul meu. Nicio lumina nu se mai vede la casele din jur, iar cerul e mai negru ca oricand. Pe alocuri, cate o steluta incerca sa mai lumineze infinitul abisal ce se asterne in fata ochilor mei. De cateva zile, sunt foarte tulburata, nu pot dormii noaptea... E la fel ca acum cinci ani cand Sasuke a plecat din sat. Simt, simt ca ceva grav urmeaza sa se intample si as da orice sa aflu, curiozitatea asta ma framanta.

Oftez si imi sprijn mainile de balustrada balconului privind lung strazile satului. Chiar daca a trecut atata timp, inca am speranta ca il voi vedea, macar si pentru cateva secunde. As putea renunta la el -nu ca l-as fi avut vreodata, doar sa-l stiu bine si... as fi fericita si daca l-as vedea de la departare. Acum ca l-a ucis pe Itachi, nu inteleg ce-l impiedica sa se intoarca in sat. Bine... defapt, stiu ce-l impiedica. E un tradator, s-a aliat cu dusmanul, mai exact, cu Orichimaru si nu cred, defapt sunt sigura ca nu l-ar mai primi inapoi Tsunade. Cu toate asta, stiu ca multi m-ar crede nebuna, dar daca el mi-ar cere sa parasesc satul si sa ma alatur lui, l-as urma oriunde fara sa stau pe ganduri.

Cred ca daca i-as spune lui Tsunade ce gandesc eu acum, m-ar arunca in temnita si ar arunca cheia. Dupa parerea mea, am devenit mai puternica si, daca si eu as trada satul, impreuna cu Sasuke am fi o amenintare mare pentru Konoha pentru ca, nu stiu de ce am impresia, dar din cate cred eu, Sasuke vrea sa distruga satul. Adica... sper sa ma insel, dar asa simt eu. N-am spus nimanui pana acum, pentru ca nimeni nu m-ar crede si... sincera sa fiu, nici eu nu ma cred... Adica, ar fi ceva prostesc daca m-as baza pe simturile mele pentru o presupunere asa grava si... daca ar fi adevarat, nu stiu ce as face. Nu vreau ca Sasuke al meu sa fie ranit sau mai grav, ucis, dar nu vreau nici raul satului in care m-am nascut. Tot ce pot spera e sa nu se intample asta pentru ca, stiu ca as fi in stare sa trec de partea lui Sasuke si... nu vreau asta, insa intotdeuna la mine inima a fost mai puternica decat mintea, din pacate.

Oftez si ma las pagubasa. Prea multe ganduri ma obosesc, mai ales la ora asta. Imi pun mainile in dreptul tamplelor incepand sa le masez. Mai stau in jur de cinci minute dupa care intru in camera. Ma intind pe patul ce azi mi se pare mai inconfortabil ca oricand si inchid ochii in speranta ca voi adormi. Intr-un final asta se intampla si ajung in lumea viselor, mai bine spus, a cosmarurilor. De cand Sasuke a plecat, n-am mai avut niciun vis frumos, doar cosmaruri.

A doua zi ma trezesc din cauza unor zgomote infernale venite de afara. Ma ridic buimaca din pat si ma apropii cu pasi mici de fereastra. Cand vad ce se intampla in sat, raman socata. Case devastate, oameni morti, sangele scurcandu-se din trupurile lor lasandu-i fara viata. Cum… cine, cine a facut asta? De ce... nu m-a trezit si pe mine cineva? Cum am putut dormi in asa fel incat sa nu simt ca satul este atacat si... mai important; de ce nu au atacat si casa asta pentru ca, din cate vad, absolut toate cele din jur sunt absolut distruse?! Cate intrebari pe care, daca voi sta toata ziua aici, nu le voi afla niciodata.

Dupa ce ma dezmeticesc, ma imbrac cu obisnuitele mele haine- nici nu stiu cum am reusit sa le iau la cat de grabita si agitata sunt- si ies in graba din casa. De aici, totul e si mai inspaimantator. Peste tot, absolut oriunde calci, sunt morti. Nu, nu pot crede asa ceva. Nu i se poate intampla asa ceva satului meu natal, nu, nu accept asta. Calc incet, ingrozita printre cadavre si uitandu-ma in jur, in stanga mea e, e Naruto. Fac ochii mari si ma apropii in fuga de el calcand peste ceilalti. Fata palida, ochii inchisi, o balta de sange inconjurandu-l. Nu, acesta nu poate fi Naruto. Nu, el e puternic, el e... viitorul Hokage.

Cad in genunchi langa el in timp ce lacrimi imi brazdeaza obrajii reci. Imi pun capul pe pieptul lui si observ cu stupoare ca inima nu-i mai bate. Imi ridic capul ingrozita si il privesc dupa care il apuc de umeri incepand sa-l zgudui.

-Nu, Naruto spune-mi ca nu esti mort! Te rog... Naruto, nu ma lasa singura, daca tu nu esti, cine ma va mai apara, cine ma va mai iubi? Doar pe tine te mai am... Naruto...

Repet incontinuu numele sau incet, incet nemaiavand putere a-l zgudui. Mainile imi cad inerte pe langa corp.

“Bravo Sakura! Nu te-ai schimbat deloc! Mai stii, mai stii ce s-a intamplat acum cativa ani? Atunci, la examenul chunin, da, atunci cand Sasuke a fost muscat de Orochimaru si ai fost atacata de acei ninja din Satul Sunet. La inceput nu ai facut nimic, insa dorinta de a-i apara pe cei dragi tie te-a ajutat sa lupti sa... iti tai parul, iar acum... parca spuneai ca ai devenit mai puternica, poate... fizic, dar psihic esti aceeasi. Aceeasi proasta care se lasa condusa de cei mai puternici. Nu meriti nimic... nu meriti ca cineva sa te iubeasca, nu meriti...”

Nu, asta nu se va intampla din nou. Nu imi voi lasa prietenii sa moara, insa daca asta se va intampla, vreau sa ma numar si eu printre ei. Nu as putea traii stiind ca nu am facut nimic pentru a-i ajuta. Vreau sa le arat ca am devenit mai puternica, mult mai puternica decat acum cinci ani. Nu voi mai lasa pe nimeni sa ma subestimeze. Ii voi apara pe ei... pe cei care mereu au avut grija de mine chiar si cu pretul vietii. Oh, Lee, inca nu-mi vine sa cred ca ti-ai sacrificat viata doar pentru a ma salva pe mine. Mi-ai spus de atatea ori ca ma placi, insa nu au fost doar vorbe, mi-ai si demonstrat, iar tu, Naruto... De atea ori m-ai ajutat. Nu ti-as putea multumi niciodata pentru cate ai facut pentru mine, iar eu, eu mereu ti-am vorbit urat de parca as fi stiut totul, insa nu e adevarat. Mereu ai fost puternic dragul meu prieten si, nu doar puternic, ai avut si o inima de aur. Iti jur, iti jur ca te voi razbuna, iti jur... Naruto!

Acum, acum e timpul sa demonstrez si eu prietenilor mei ca tin la ei si ca as putea muri pentru dansii, ca si eu a-s putea sa-i apar cu pretul propriei vieti asa cum si altii au facut pentru mine.
Ma ridic in picioare dupa care sar in copacul din fata mea. Nu mai vreau sa vad oameni morti, niciodata nu am suportat asta. Eu, medic ninja sa va doameni morti stiind ca nu am putut sa-i ajut...

Sar din ce in ce mai repede pe crengile copacilor pana cand, in raza mea vizuala apar cativa ninja luptandu-se. Neji, Kakashi, TenTen si Sai lupta impotriva a trei oameni, adolescenti mai bine spus pentru ca, nu cred ca sunt mai mari ca mine. Acestia sunt doi baieti si o fata. Cea din urma are parul roscat si ochii maroni ascunsi sub o pereche de ochelari. Urmatorul e un baiat cu parul argintiu si ultimul fiind unul bine facut, pot spune ca mult prea bine facut fiind roscat, ca si fata.

Cu toate ca cei din satul nostru sunt printre cei mai puternici, abea le fac fata celor trei. Prima data, prin gand imi trece sa ii ajut si eu, insa renunt rapid la idee. Se vor descurca ei, poate are altcine nevoie de mine si... nu m-am inselat. Dupa ce mai alerg putin, aproape de iesirea din sat, Tsunade se lupta cu... S-Sasuke? Nu, cum... el a atacat satul? Nu se poate asa ceva. Cineva sa-mi spuna ca nu e adevarat. Am avut dreptate, am simtit ca asta urma sa se intample si... poate ca daca ii spuneam si lui Tsunade asta... nu se ajungea la asa ceva.

Imi pare rau Doamna Hokage, Sensei, Naruto... v-am dezamagit pe toti! Nu merit sa fiu ninja si... nu pot sa ma apropii de cei doi sa o ajut pe blonda. Pur si simplu nu pot. Imi intorc capul din nou spre ei si vad cum femeia cade extenuata pe pamantul rece, iar cel de care am fost si inca sunt indragostita, se apropie amenintator de mult de ea. Nu, nu o puteam lasa de izbeliste, nu dupa cate a facut pentru mine. Trebuie sa fac ceva...

Buna sunt prima care ti uraza ca ficul este frumos si ca vreau NExtul

Interesanta ideea. Apropae ca m-ai facut sa plang cand am citit ca Naruto e mort sad

Cum sa moara! Ce cruda esti! Nu ai mila, pentru saracu Naruto.
Dar ce are de gand sa faca Sakura? O va ajuta pe Tsunade?
Abia astept sa pui next!
Te-am pupat si spor la scris

Multumesc pentru commuri. Acum next:

Capitolul 2

Sasuke se apropie din ce in ce mai mult de Tsunade avand sabia in mana dreapta pregatit sa ii dea lovitura finala conducatoarei satului. Nu, nu puteam lasa asta sa se intample. Trag aer in piept, dupa care ma apropii in viteza de cei doi si inainte ca brunetul sa reactioneze, o iau pe blonda in brate si o sprijin de un copac cat mai departe de cel ce odata a facut parte din acest sat. Ma intorc spre el, insa tresar cand il observ la aproximativ un metru departare de mine. Acesta ma priveste indiferent si mai rece ca oricand, un strop de ura facandu-si simtita prezenta in ochii sai. Da, acel sentiment de dispret imi e acordat mie. Unul dintre motive fiind acela ca nu si-a dus, inca, planul la sfarsit; acela de a o omori pe Tsunade.

Ma dau cativa pasi in spate acum fiind la o distanta considerabila de el pentru a ma feri de urmatoarele mai mult ca sigure atacuri. Il privesc in ochi hotarata incercand cu toata fiinta mea sa opresc lacrimile ce insistau sa iasa la suprafata inundandu-mi obrajii ce acum au prins o culoare mai palida ca pana in acest moment. La inceput l-am inteles -oarecum- ca a plecat sa-si razbune clanul, sa-l ucida pe Itachi, dar acum, acum de ce ataca Konoha? Ce rau i-am facut? Acesta e satul sau, locul in care s-a nascut si unde are toate amintirile frumoase pentru ca, sunt sigura ca in copilarie, inainte ca parintii sai sa fie macelariti, a fost si el fericit si poate... si atunci cand a facut parte din echipa sapte a fost... poate nu fericit, dar s-a simtit bine cu noi. Defapt, cu Naruto si Kakashi pentru ca stiu, si am stiut intotdeuna ca nu ma iubea nici ca pe o colega. La altceva nici nu puteam spera, insa, cu toate astea eu am continuat si inca continui sa-l iubesc. De cate ori am incercat sa-mi reprim aceste sentimente, sa le ascund intr-un colt al inimii mele si sa uit de ele. Cu toate astea, niciun plan nu mi-a reusit. Inca sunt indragostita nebuneste de el chiar daca stiu ca acesta niciodata nu m-ar iubi, insa eu continui sa-mi fac iluzii. Ma urasc, ma urasc pentru faptul ca sunt asa de naiva. As vrea sa fiu rece, fara pic de sentimente, asa ca el. Poate in felul acesta n-as mai suferi.

Oftez cat pentru mine si revin cu picioarele pe pamant, insa prea tarziu. Sasuke se indreapta cu viteza spre mine cu nelipsita-i sabie in mana dreapta. Luata prin surprindere, abea reusesc sa ma feresc din fata atacului, insa tot m-am ales cu o rana adanca la bratul drept. Stiu, sunt constienta ca nu am nicio sansa impotriva lui mai ales acum ca a devenit asa de puternic, insa, sunt dispusa sa lupt chiar si cu pretul vietii. Trebuie sa fac si eu ceva pentru sat, pentru lady Tsunade. Ei nu-i trebuiesc mai mult de douazeci de minute pentru a se reface, doar e medic ninja si unul foarte bun. Tot ce trebuie eu sa fac e sa trag de timp cat femeia sa se poata recupera. Dupa cum am mai spus, trebuie doar sa-l fac sa ma atace pana isi revine Hokagele. Sper doar sa nu-si dea seama de asta, insa... Sasuke e baiat destept, intotdeuna a fost cel mai inteligent din echipa si cel ce mereu era cel vigilent.

Strang din dinti si imi pun mana langa rana. Nu, nu o pot vindeca, nu vreau sa-mi consum chakra, nu cand ma lupt cu el. Trag aer in piept si ma indrept cu viteza spre el avand pumnul pregatit. Cand sunt destul de aproape, vad cum zambeste ironic in coltul gurii, ma apuca de brat si ma arunca cu putere in copacul din spatele meu facandu-ma sa scuip sange. Durerea e aproape insuportabila. Se pare ca nu mai tine la mine nici macar ca o colega de echipa, insa, intrebarea e; a tinut el vreodata la mine? Nu, bineinteles ca nu, insa eu tot nu am renuntat. Dupa ce el a plecat la Orochimaru, eu m-am antrenat cu Tsunade pentru ca am vrut sa devin mai puternica, se devin mai puternica pentru ca el sa ma observe. Inca aveam speranta ca se va intoarce in sat si totul va fi ca inainte. Insa... se pare ca m-am inselat amarnic.

Ma ridic cu greu in picioare si ma sprijin cu o mana de obiectul de care, acum cateva secunde m-am lovit. Daca dintr-o singura lovitura mi-a provocat asemenea rani, inseamna ca voi fi terminata in mai putin de doua minute. Da... poate am spus ca am devenit mai puternica, insa acum ca ma lupt cu el, puterea mea e infirma.

Imi ridic privirea asupra lui si vad cum se indreapta din nou spre femeie. Nu, nu pot lasa una ca asta sa se intample. Aceasta a avut grija de mine si m-a antrenat atatia ani. Trebuie sa-i arat ca tot ce a facut pentru mine nu a fost in zadar. Ca am avut, si inca am ce invata de la ea. Trag aer adanc in piept pentru a nu stiu cata oara si ma apropii in fuga de brunet. Oricat de repede as merge n-as putea ajunge la timp, acesta mai avea putin si ii strapungea corpul cu sabia sa.

Disperata, imi concentrez chakra in pumn si lovesc pamantul, acesta rupandu-se in doua si facandu-l pe baiat sa sara mai departe de ea. Oftez usurata, oarecum si ma pun in genunchi langa ea. Ma concentrez si mainile imi sunt invaluite de chakra verde. Le pun deasupra femeii si inchid ochii fiind concentrata. Imediat ce termin, o privesc pe Tsunade, aceasta incepand sa-si deschida ochii. Face o fata chinuita, si tocmai cand vrea sa spuna ceva, simt o durere insuportabila in spate. Pentru cateva secunde, respiratia mi se taie, dupa care, cu o forta aproape supra-omeneasca imi intorc capul si-l vad pe el, pe baiatul ce l-am iubit mereu. Are o privire demonica, ceva ce nu as fi vrut sa vad niciodata pe fata lui. Nu ca ar fi fost prima oara, insa, am sperat ca s-ar fi schimbat.
Dupa cateva secunde, scoate obiectul ascutit din mine, brutal, facandu-ma sa simt o durere mai adanca decat atunci cand a infipt-o in mine. Nu mai rezist mult si cad pe pamantul rece.

-Te-am iubit! reusesc sa spun dupa care ochii mi se inchid pe vecie, corpul meu inert fiind aruncat cat-colo de catre brunet ce il privea victorios. Da... bucuros ca a scapat de o povara.

Un tipat ascutit tulbura linistea din incapere. Ma ridic in sezut, de pe fata mea curgand siroaie de lacrimi ce se impreunau cu transpiratia. Tremur din toate incheieturile. Mii de sentimente incercandu-mi inima ce bate mai tare ca oricand. Niciodata nu am avut un cosmar atat de groaznic. Nu... deci trebuie sa-i spun lui Tsunade pentru ca sunt sigura ca nu a fost un simplu vis, a fost o previziune. Uneori mi se intampla sa mai am si de astea.

Inca tremurand, si cu lacrimile siroindu-mi pe obraji ma ridic din pat si, cu pasi marunti intru in baie. Deschid apa de la chiuveta si imi dau pe fata. Incep sa ma linistesc spunandu-mi in gand ca a fost doar un vis, iar eu eu chiar sper sa fie asa. Sincer, nu mi-ar parea rau daca as muri, insa nu vrea sa se intample asta si cu persoanele la care tin.

Fara a mai face un dus, deoarece nu sunt in dispozitia necesara, ma imbrac in obisnuitele-mi haine si ies din casa cu gandul de a-i spune despre visul meu doamnei Hokage, insa pe la jumatatea drumului ma opresc. Nu cred ca e o idee prea buna. La cum o stiu eu, ma va lua in ras. Adica... i-am mai spus odata si atunci, chiar m-a crezut, insa s-a dovedit a nu fi adevarat si... de data asta sigur nu ma va asculta.

Fac cale intoarsa si ma indrept spre padure pentru a ma antrena. Blonda m-a invatat tot ce stie, insa nu strica daca imi imbunatatesc tehnicile. Poate... din nefericire, visul meu va deveni realitate si sunt sigura ca Sasuke a devenit extrem de puternic asa ca eu nu trebuie sa fiu mai prejos, chaiar daca stiu ca nici macar nu l-as putea egala, mai ales sa-l intrec.
Mai merg putin si peste cateva minute ajung intr-un loc ce, chiar daca l-am vazut de miliarde de ori, acum mi se pare mai frumos ca oricand. In partea stanga, un rau cu apa cristalina curgea usor formand niste sunete pe care, daca stateai sa le asculti, te relaxau total. Mii de flori multicolore impanzeau pamantul ce capata o frumusete extraordinara, iar copacii din jur dadeau o nota de duritate peisajului.

Mai analizez putin locul in care ma aflu dupa care imi pun manusile si incep sa ma antrenez. Nu faceam lucruri prea grele. Pentru inceput, loveam copacii cu pumnii, insa fara chakra si nevrand sa-i distrug.

Dupa jumatate de ora ma opresc si incep sa ma plimb. Dintr-o data ma opresc simtind pe cineva prin apropiere. Sar intr-un copac dupa care in altul pana ajung aproape de acei ninja. Cand privesc in jos, ceea ce vad ma lasa cu gura cascata. Patru persoane sunt asezate in cerc, iar in mijlocul lor este ceva, un pergament, insa nu imi pot da seama ce contine avand in vedere distanta la care ma aflu.

Cand ma uit mai bine, cel ce-mi atrage atentia este un baiat brunet cu ochii negri. Este chiar... Sasuke, cu echipa sa, Suigetsu, Karin si Juugo... parca! Nu pot sa cred, asa ceva e imposibil! Ce cauta el atat de aproape de sat. Ce... ce vroia? Oh, nu, nu pot sa cred ca dupa atata timp s-a intors, insa ceva imi spune ca aceasta intoarcere brusca a sa nu e ceva de bine... chiar deloc.

-E cineva aici! spune roscata in timp ce inchide ochii concentrandu-se putin dupa care continua. Uh, se pare ca e rozalia ta, Sasuke! spune aceasta in scarba strambandu-se.

Auzind asta, toti se alarmeaza, cu exceptia lui Sasuke. Oh, oare cum am putut fi asa de neglijenta. Am si citit cateva documente despre echipa acestuia si abea acum mi-am amintit ca fata putea simti chakra.

Ah, ce ma fac acum!? Daca ma ataca, nu as putea face fata tuturor...

Spuneai la inceput ca e un fic mai vechi pe care l-ai mai postat, asa ca nu am putut rezista si am facut o mica cercetare. L-am gasit si pe un alt forum, insa nu tot... ( spre dezamagirea mea lough

).
Chiar imi place ficul si nu sti cand te va lua prin surprindere din cauza viselor Sakurei lough

Te-am pupat si spor la alte ficuri ca asta e deja terminat sau apropae terminat pentru ca, cum spuneam nu l-am gasit pe tot

Merci pentru comm Ada. Ma bucur ca-ti place. Ohoo.. ce ai citit tu pe celalalt forum nu e nici jumatate din ce am de gand sa fac cu ficul asta. Capitolele pe care le postez aici vor fi mai diferite decat celelalte pentru ca am cateva idei si vreau sa-l imbunatatesc asa ca trebuie sa-l citesti si aici:))

Imi place la nebunie ficul! ^^

buna ,

in primul rand ficul este destul de bun pentru un prim capitol ,

este adevarat ca l-ai mai postat pe alt forum ,

l-am mai citit de cateva ori ,

anunta-ma de continuare ,

crisu te pupaceste dulce

Andreea Dincă

Ti-am citit si eu ficul acesta pe alt forum si chiar mi-a placut!
Din cate imi aduc aminte nu era inca terminat :D.
Sper sa postezi capitolele!!!
Ador ficul tau!:X:X
Te pupiceste Deea !

Merci tuturor pentru comentarii si pentru ca imi cititi ficul.

Capitolul 3

Nu mai stau mult pe ganduri ca incep sa alerg departe de acel loc, insa, inainte de asta, il aud cum ii spune ceva roscatei:

-Karin, urmareste-o, iar cand o prinzi, sa mi-o aduci... vie! spune, mai bine spus, ii porunceste fetei, iar ultimul cuvant il accentueaza mai mult ca pe celelalte.

Bineinteles, el ma crede la fel ca inainte daca o trimite pe cea mai slaba din echipa- apropo de asta, de ce mereu cea mai slaba e fata?- dupa mine. Stie, sau cel putin asa crede el ca ea ma poate invinge. Mda.. de parca asta s-ar putea intampla. Ii cunosc toate abilitatiile. De cand am aflat ca Sasuke si-a format o echipa, am aflat totul despre ei. Stiu, par obsedata, insa, nu sunt, sau cel putin, sper sa nu fiu.

La aceste ganduri, un zambet imi infloreste in coltul gurii, iar cand sunt destul de departe de ceilalti, ma opresc si o astept pe tanara care nu intarzie sa apara. O analizez cateva clipe observand ca e frumoasa, chiar foarte frumoasa. Nu as fi prea surpinsa daca brunetul s-ar fi indragostit de ea. Abea dupa ce gandesc aceste cuvinte, imi dau seama cat de stupid a fost. Adica... vorbim despre Sasuke Uchiha. Cel rece ca o stanca ce nu poate iubii pe nimeni. Insa faptul ca s-ar fi putut schimba ma infurie. Ce ironie, pana acum chiar asta imi doream sa faca, insa de cum am vazut-o pe ea, aceste ganduri parca mi se stersesera din cap.

Nu mai am timp sa contemplez asupra gandurilor mele deoarece tanara se indreapta cu viteza spre mine avand pumnul pregatit sa ma loveasca. Cred ca glumesti... fata asta e mai slaba decat pare. Ma feresc plictisita de "atacul" ei si ii prin incheietura mainii rasucindui-o pana cand cade in genunchi. Deci... la asta chiar nu ma asteptam. Se prea poate-defapt, sunt sigura de asta- ca brunetul sa o recruteze in echipa datorita abilitatii ei de a detecta chakra, insa in rest e penibila. Nu pot sa cred ca a trimis-o pe ea. Adica... a fost extrem de usor sa o inving.

Zambesc strengareste si ii indoiesc si mai mult bratul pana cand aceasta scapa cateva lacrimi din ochii ciocolati incepand sa ma implore sa-i dau drumul. Mda.. asta e mai penibil decat as fi crezut.

Deschid ochii atunci cand usa camerei mele se deschide. Privesc dezorientata in jur. Cum Dumnezeu am ajuns aici? Ia stai, nu-mi spune ca a fost tot un vis. Oh, adica eu am avut un cosmar si m-am trezit -sau asa credeam- tot intr-un vis- pentru ca ultimul nu se poate numi cosmar-? Ciudat, foarte ciudat, insa chiar as fi vrut sa stiu ce s-ar fi intamplat in continuare.Oftez stiind ca nu o sa mai am sansa sa aflu si imi indrept privirea ce cred ca scoate flacari spre cel ce ma deranjase. Raman surprinsa cand il vad pe Naruto abea rasufland si destul de ingrijorat si... nerabdator?
Vazandu-mi nervozitatea acesta incepe sa vorbeasca.

-Sakura... imi pare rau, mama ta mi-a dat voie, spune dupa care dupa o scurta pauza continua; Doamna Tsunade ne-a chemat la marginea satului pentru o misiune. Mergem in cautarea lui Sasuke!
Imediat ce aud numele sau, sar ca arsa din pat si ma schimb in mai putin de un minut- asta nu inainte de a-l da pe blond afara, bineinteles- dupa care ies ca vijelia din casa tragandu-l si pe baiat dupa mine. Desigur, mama se uita la noi ca la extraterestrii, insa nu am luat-o in seama.

Alerg din ce in ce mai repede pe strazile intortocheate ale Konohai in timp ce adolescentul abea mai tinea pasul cu mine. De data asta, mai mult ca oricand am speranta ca-l vom gasi si-l vom si convinge sa se intoarca in sat, totul redevenind ca inainte de plecarea sa. Insa... chiar daca speranta moare ultima, eu deja incep sa exagerez. Stiu ca niciodata nu va fi ca inainte, stiu asta si totusi nu incetez sa cred. Da,sunt mult mai naiva decat credeam.

Inca un lucru care ma framanta e comportamentul lui Tsunade-sama. De ce ne mai trimite in cautarea lui daca chiar ea mi-a spus sa nu imi irosesc viata gandindu-ma la el deoarece nu se va intoarce niciodata si chiar daca ar vrea sa o faca, nu i-ar permite ea. Nu i-ar permite unui tradator sa se intoarca asa... ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In acele momente imi venea sa plang, sa sparg totul in jurul meu Acele cuvinte al femeii mi-au facut o rana in inima mai adanca decat si-ar fi inchipuit, insa eu, eu inca sper in lucruri ce stiu ca nu vor fi posibile niciodata. Am spus-o si o mai repet; nu-mi pasa daca toti o ma cred naiva, chiar nu ma intereseaza absolut deloc acest detaliu. Speranta e singurul lucru ce ma mai tine in viata. Speranta ca il voi revedea pe el, pe iubirea mea de-o viata. El a fost si inca este prima si singura mea dragoste pe care, orice ar fi nu o voi lasa sa moara - nu ca as putea, oricum.

Intr-un final, sunt trezita din visare de catre vocea stridenta a blondei. Ce lucru ciudat... nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la locul propus.

-In sfarsit ati aparut si voi! spune Tsunade pe o voce nervoasa, iar cand e sigura ca toti o asculta atenti - si prin toti ma refer la echipa mea, Neji si Shikamaru - continua pe un ton mai putin iritat ca acum cateva clipe; Ei bine, dupa cum stiti, v-am chemat aici pentru a incerca, din nou, sa-i dam de urma lui Sasuke. Probabil va intrebati de ce acum dupa mult timp... Ei bine, azi - dimineata gardienii acestei porti mi-au povestit cum ca cineva a incercat sa intre in sat, iar din descrierile lor am tras concluzia ca este Uchiha.

Cand aud toate astea, inima incepe a-mi bate din ce in ce mai tare. Dorinta de a-l vedea din nou dupa atatia ani este extrem de mare. Oare s-a schimbat sau e aceeasi persoana rece si fara mila? Ei bine, daca am noroc, asta voi afla cat de curand.

-Inainte de a pleca la drum ne spune ca avand in vedere ca este singurul Jounin dintre noi, Neji va conduce echipa, dupa care ne-a urat succes.

Ei bine, nimeni nu avea nimic de comentat cu privinta la noul sef, doar ca, din pacate, Naruto nu se afla printre acei "nimeni" Acesta incepe sa spuna diferite baliverne cum ca nu e corect avand in vedere ca el urma sa fie urmatorul Hokage , iar atunci cand se va intampla asta - foarte curand, ne asigura el - , pe saten il va face sclavul sau. Ma abtin cu greu sa nu izbucnesc in ras la cele spuse de acesta si imi dau ochii peste cap.

Dat fiind ca Neji deja a luat-o inainte satul de "declaratiile" inutile ale lui Naruto, noi l-am urmat tacuti.

O liniste apasatoare se lasase intre noi, iar nelinistea plutea in aer. Dintr-o data, Neji isi activeaza Byakuganul si priveste atent imprejur.

-Avem vizitatori, spune acesta incruntat dupa care ia pozitia de atac, la fel ca noi toti de altfel.
In mai putin de un minut de la avertizarea satenului, in fata noastra apare Juugo, cel din echipa lui Sasuke. Toti il privim tensionati, insa fiind atenti si in jur sperand ca si brunetul sa fie pe aproape.
Deodata, simt cum doua brate ma prind de talie tinandu-ma strans. Inghit in sec si-mi intorc capul. Lipit de mine si cu un zambet victorios pe fata, un tip cu parul argintiu si ochii violeti isi indreapta atentia spre ceilalti.

-Prostilor... asta a fost o diversiune. Credeti ca daca Sasuke- sama vroia sa intre cu adevarat in Konoha, o facea cat sa-l vada gardienii? Il subestimati... Ei bine, se pare ca planul lui a mers. Avem ceea ce ne trebuie asa ca... si nu mai continua disparand cu mine intr-un nor de fum.

Oh, nu, nu pot sa cred asa ceva, totul fusese o capcana, iar noi, in mod sigur il subestimaseram pe Sasuke - ceea ce mi se pare practic... imposibil . Suigetsu -parca asa il cheama, nu? - are perfecta dreptate. Cum de nimeni nu si-a dat seama de asta? Asta... trebuie sa recunosc, a fost un plan genial, dar de ce tocmai pe mine?! Adica... nu sunt deloc puternica sau ceva de genu` incat Sasuke sa aiba nevoie de mine.

Acum chiar nu mai inteleg absolut nimic. Un singur gand ma framanta: Ce doreste el de la mine? Iar raspunsul la aceasta intrebare cred ca-l voi afla cat de curand.

Buna

Deci pana acm nimic nou. Tsunade le da misiunea asta care era o capcana si ei fara sa isi dea seama ii fac jocul si Sakura este rapita...
Astept next!!!!!!! Poate pui mai repede nexturile, pentru ca eu abia astept sa vad continuarea, dar cred ca va mai dura ceva lough

Te-am pupat si spor la scris ♥

Andreea Dincă

Multumesc ca m-ai anuntat !
Ce capitol frumos!:X:X
Imi pare rau de Sakura ca nu si-a dat seama de capcana :(. Sa speram ca totul o sa fie bine :D
Devine din ce in ce mai interesant iar eu devin si mai curioasa :)).
Suspans si iar suspans!!
Astept next !!! :X
Spor la scris!
Te pupiceste Deea !

stiu capitolul asta de undeva ,

ma rog probabil ca l-ai mai postat si in alta parte ,

pune nextul mai repede ,

vreau sa aflu ce s eintampla ,

pupici de la crisu

Multumesc pentru comentarii si pentru ca cititi! ma bucur ca va place :*

Capitolul 4

Imi deschid buimaca ochii si ma foiesc pe suprafata moale a patului. Stai... pat?! Cand Dumnezeu am ajuns aici? Nu, nu-mi spune ca a fost din nou un vis. Oh, asta e chiar ciudat. Oftez lasandu-ma pagubasa dupa care incep sa analizez incaperea in care ma aflu. Asta in niciun caz nu e camera mea. Mi-o aminteam mai incarcata. Aici e doar un pat, o masa si un dulapior destul de neincapator. Seamana mai mult cu o camera dintr-o pestera...

Ma ridic brutal in picioare si ma sprijin de peretele din dreapta mea. Ei bine, se pare ca nu am visat, se pare ca totul e real ceea ce inseamna ca... sunt in pestera celor de la Akatsuki, sau la cei care au mai ramas din ei si mai inseamna si ca Sasuke e aici.

Incep sa tremur incotrolabil gandindu-ma ca sunt atat de aproape de cel ce l-am cautat atata timp. Ce ironie, vroiam atat de mult sa-l gasesc, dar se pare ca m-a gasit el pe mine. Nu mai pierd timpul si cu pasi marunti si inima stransa de frica si emotie ma indrept spre usa ezitand. Tocmai cand sa o deschid, cineva mi-o ia inainte, iar eu trebuie sa ma dau cativa pasi in spate pentru a evita vreo lovitura.

O privesc urat pe cea ce tocmai a intrat. Da, antipatica de Karin. Chiar daca nu am stat niciodata fata in fata cu ea, simplul fapt ca e mereu asa de aproape de Sasuke ma face sa innebunesc si sa o urasc mai mult pe zi ce trece.

Aceasta imi zambeste ironic dupa care ma apuca de brat tarandu-ma pe holurile acunzatorii. Ma desprind brutal din stransoarea ei privind-o urat. Aceasta face acelasi lucru, dupa care pufneste enervata si merge mai departe, eu urmand-o. Stiam incotro ma indreptam asa ca nu mi-am putut stapani inima ce a luat-o la gallop. Palmele imi erau transpirate si respiratia mi se ingreunase. Ma simteam emotionata, imi era frica. Vroiam sa-l vad, insa, in acelasi timp mi-as fi dorit sa ma fac mica, in asa fel incat nimeni sa nu ma poata vedea.

In scurt timp ajungem intr-o incapere foarte asemanatoare cu cea in care m-am trezit eu, doar ca aceasta e mai mobilata. Cercetez camera, iar ochii imi cad pe o persoana, mai exact, pe acel cineva pe care speram sa nu-l vad prea curand. Oficial, nici eu nu ma mai inteleg. Acum imi e frica sa dau ochii cu el, dar pana acum il cautam cu disperare. Cine Dumnezeu sa ma mai inteleaga daca nici eu nu pot?! Cred ca sunt cea mai schimbatoare fiinta pe care am cunoscut-o.

Trag aer in piept si, intr-un final imi ridic capul intalnind ochii abisali ai brunetului. Da, la fel ca acum cinci ani, privirea sa nu s-a schimbat. Oh, ba da, s-a schimbat, insa nu in bine, acum acel infinit intunecat pare mai rece ca oricand.

Inghit in sec si incerc sa-l privesc in continuare in ochi, sfidandu-l, insa corpul nu ma mai asculta, asa ca privirea mea a cazut din nou in pamant. As vrea sa pot spune ceva, sa-l intreb de ce m-a adus aici, insa si cuvintele s-au inspaimantat de el nedorind sa iasa din ascunzatoarea lor.

Ma resemnez si astept ca el sa zica ceva, ceea ce si face. Se ridica de pe scaunul pe care a stat pana acum cateva momente si se apropie de mine cu pasi apasati. As vrea sa ma dau in spate, dar picioarele ma contrazic cu incapatanare.

Adolescentul se opreste la cativa metri distanta de mine si ma priveste cateva clipe dupa care incepe sa vorbeasca.

-Ei bine, sa lasam introducerile la o parte si sa trecem la ceea ce ne intereseaza cu adevarat. La motivul rapirii tale. spune dupa care iese din camera, Karin impingandu-ma si fortandu-ma sa-l urmez.Ajungem in fata unei usi, iar brunetul se opreste deschizand-o, dupa care intra inauntru, eu facand acelasi lucru.

-Vezi toti acesti ninja? Ei bine, toti au nevoie de un medic si, avand in vedere ca in echipa mea nu e vreunul te-am ales pe tine. imi spune pe o voce rece acum fiind in fata mea sprijinit de tocul ferestrei.

Da, bineinteles, doar pentru asta ma chemase, ce alt motiv ar fi putut avea? Uh, normal ca nu avea altul. Vrea doar sa ma foloseasca, iar atunci cand nu va mai avea nevoie de mine sa ma lase sa plec, eventual sa ma ucida. Il cred in stare de asta. Defapt, pe el il cred in stare de orice si, chiar si asa, mereu reuseste sa ma surprinda.

Ei bine, imi doresc, chiar imi doresc sa-l refuz, insa nu pot, vreau sa stiu ca e aproape de mine, ca stam in acelasi loc. Sa nu mai luam in discutie ca nu am de ales. Adica, bineinteles ca el nu asteapta ca eu sa-i dau un raspuns pentru ca ma va obliga, insa chiar si asa , reusesc sa deschid gura pentru prima oara pe ziua de azi.

-Si... daca nu sunt de acord? intreb incercand sa fiu cat de cat convingatoare.

Aceasta zambeste ironic in coltul gurii, zambetul acela dupa care tanjeam acum cativa ani, si se apropie de mine ridicandu-mi barbia cu doua degete.

-Sa zicem ca, daca nu accepti, toate persoanele la care tii vor muri. imi raspune dupa care paraseste incaperea nu inainte de a-mi spune sa ma apuc de treaba, bineinteles, fiind ferm convins ca nu voi pleca pentru ca stie foarte bine ca sunt slaba, buna doar ca medic ninja si atat si, mai presus de acest lucru, ca stiu de ce e in stare si n-as putea face asta daca as tine la prietenii mei, ceea ce, e mai mult decat evident.

Un zambet imi apare pe chip si ma indrept spre primul meu pacient. Sincer, chiar nu-mi pasa ca nu mai sunt in sat, ca nu-mi mai pot vedea prietenii. Singurul lucru de care sunt sigura e ca vreau sa il ajut pe Sasuke, nu conteaza ce planuri ar avea acesta. Mi-am irosit atatia ani cautandu-l si plangandu-l, incat... acum nu vreau sa mai sufar. In fond, mi s-a indeplinit dorinta, chiar daca nu in totalitate.

Andreea Dincă

Hey! :3
Prima!!!:X:X
Imi aduc aminte de acest capitol:X!
Este genial :X..imi place cum scrii si ideea ficului!
Sasuke a ramas tot la fel de rece si dur.. tipic lui..
Karin este o nesuferita care nu stie decat sa viseze nopti cu Sasuke >.<. Fiinta perversa :)).
Sper sa Sakura va fi bine .. si nu va suferii din cauza lui Sasuke..
Astept next!
Spor la scris!
Te pupiceste Deea

Capitolul 5

Ziua a trecut foarte repede, la fel si urmatoarea, iar in aceste doua zile nu cred ca am dormit mai mult de trei ore. Am stat aproape tot timpul ingrijind ranile acelor ninja. Bine macar ca aici au tot ce trebuie ceea ce m-a ajutat sa nu imi consum atat de multa chackra si,chiar si asa, Sasuke a pus un fel de jutsu pe mine incat sa nu ma indepartez mai mult de o suta de metri de pestera fara el sau Suigetsu. Mda, asta m-a cam secat de puteri. A fost cam dureros, dar macar pot iesi, nu mi-a placut niciodata sa stau inchisa undeva.

Dupa ce imi fac un dus ce ma mai revigoreaza, ma imbrac in obisnuitele-mi haine si incep sa ma plimb pe holurile intunecate ale pesterii. Tresar atunci cand aud o usa deschizandu-se si ma ascund intr-un colt. Dintr-o camera, daca nu ma insel cea a lui Sasuke, iese Karin ce se incheia la camasa si inauntru il vad pe brunet intins pe pat pe jumatate dezbracat. In acel moment simt cum genunchii mi se inmoaie asa ca ma sprijin de peretele rece din spatele meu. Nu pot sa cred una ca asta. Adica, Sasuke nu pare genul asta de om, insa, daca stau mai bine sa ma gandesc, e si el barbat, nu?!

La aceste ganduri incep sa tremur si mai tare in timp ce las lacrimile sa-mi brazdeze fata. Strang puternic din pumni si plec de acolo fara a fi observata de roscata sau de oricine altcineva. Dupa cateva minute in care am fugit prin holurile intortocheate ale pesterii, am reusit sa ajung afara unde vremea nu era asa de buna. Ploua cu galeata, iar soarele ce reusea sa ma faca mereu sa ma simt mai bine, era ascuns sub o plapuma cenusie. Incep sa merg incet ignorand picaturile reci ce se izbeau violent de pielea mea. Nu imi pasa ca as putea raci, nu prea imi mai pasa e nimic. Vroiam doar sa uit ceea ce am vazut mai devreme, insa, de fiecare data cand inchideam ochii, acea scena imi aparea in minte, iar mii de sageti otravite parca imi strapungeau inima facandu-ma sa sufar ingrozitor.

Partea buna din toate astea e ca nimeni nu observa ca plang. Nu vreau ca ei sa creada - Sasuke, in special - ca sunt slaba, la fel de slaba ca acum cativa ani, chiar daca acesta este adevarul. Inchid ochii si imi las capul pe spate lasand picaturile reci de apa sa se loveasca de chipul meu. Cat adoram sa fac asta, mai ales cand eram suparata. In momentul in care picaturile reci de apa imi atingeau fata ma simteam de parka timpul s-ar fi oprit in loc, de parka eu as fi singura fiinta din univers, ca si cum as fi… speciala. Mai merg putin dupa care ma asez la trunchiul unui copac strangandu-mi picioarele la piept si punandu-mi capul pe ele. Si eu care credeam ca asta va fi o zi buna.

Dintr-o data, gandul imi zboara la prietenii mei din Konoha. La Hinata, Naruto, chiar si Neji. Oftez si inchid ochii. As vrea sa ma intorc in sat, insa as vrea sa si raman cu Sasuke. Oricum, prima varianta nici nu se pune in discutie deoarece stiu ca de aici nu voi putea scapa. Cu toate ca la inceput nu mai vroiam sa plec, ci sa-l ajut pe Sasuke, acum nu mai gandesc la fel. As pleca de aici fara sa ma mai uit inapoi, insa nu singura, ci cu Sasuke si nu, nu ne-am duce in Konoha pentru ca stiu ca nu-l vor primi inapoi, ci vom pleca in alt sat, oriunde, doar sa ma stiu aproape de el. Da, probabil altcineva daca ar fi in locul meu l-ar uri dupa scena ce a vazut-o mai devreme, insa eu il iubesc, il iubesc mult prea mult si as putea sa-i iert orice.

Peste cateva ore bune - in care am stat si m-am gandit la... defapt nici eu nu stiu la ce m-am gandit. Poate la nimic, poate la tot, poate ca am fost in agonie. Oricum, asta nu mai conteaza- ma ridic de pe pamantul umed si intru in pestera mergand la fel de silentios pe cum iesisem. Chiar nu am chef sa vad pe nimeni in momentul de fata. Avand in vedere ora, probabil ca toti dorm, ceea ce ma bucura. Stiu ca nimeni nu m-a cautat deoarece ce-i pe care ii am in grija aproape si-au revenit, iar jutsul ce l-au pus pe mine nu-mi dadea voie sa fug. Oftez si in scurt timp ajung in fata camerei mele. Deschid usa dand de un intuneric dens deoarece, fiind o pestera nu exista curent electric. Merg pe bajbaite si aprind lumanarea de pe masa din mijlocul incaperii. Aceasta nu face prea multa lumina, insa mai bine asa. Ma descotorosesc de hainele ude de pe mine ramanand doar in lenjerie intima dupa care ma apropii de dulapul mic, si singurul, din camera si imi iau o camasa de noapte pe care, va vine sa credeti sau nu, mi-a dat-o Karin. Ma imbrac in camasa de noapte, neagra, destul de scurta pentru gusturile mele, insa, nu ma mir avand in vedere fostul sau detinator, iar peste imi iau un capot din matase.

Cu cat ma apropiam mai mult de pat, cu atat inima imi batea din ce in ce mai tare, nu stiu din ce cauza. Cand sa ma asez, simt cum respiratia mi se taie si genunchi mi se inmoaie, insa nu fac nicio miscare, doar privesc podeaua neindraznind sa spun ceva. Un fior rece imi strabate corpul la gandul ca el m-a privit in timp ce ma schimbam. La acest gand am rosit inima incepand sa o ia la galop, parca vrand sa evadeze din piept si sa o ia la fuga.

-Unde ai fost pana la ora asta? imi ridic sfioasa privirea si pentru cateva momente parca ochii sai straluceau, insa cred ca mi s-a parut pentru ca imediat au redevenit goi si lipsiti de orice expresivitate. Ma intreb ce face acum in camera mea?! De ce ii pasa asa de tare de ceea ce fac eu? Doar el avea nevoie de mine pentru a-i vindeca subordonatii, in restul timpului puteam face ce vroiam.

Inghit in sec si-mi ridic din nou ochii intalnindu-i pe ai sai. Ma blocasem total, nu stiam ce anume sa mai spun. Pana la urma am tras aer in piept folosindu-mi tot curajul de care dispuneam in acest moment pentru a vorbi.

-Am fost... m-am plimbat! spun pe o voce joasa evitandu-i privirea. Raspuns tampit, stiu, insa ce altceva as fi putut spune. Asta era adevarul si oricum abea am rostit si aceste cuvinte. Poate altcineva ar fi indignat daca ar fi intrebat asta, recunosc faptul ca si eu sunt, insa in fata lui nu pot spune niciun cuvant.

Brunetul nu mai spune nimic si se apropie lent de mine, iar eu ma dau in spate pana ajung lipita de peretele rece al camerei. Isi apropie incet fata de a mea, iar eu raman blocata, avea de gand sa...?

Andreea Dincă

Nuuu!!!
Cand devenea mai interesant!!!
Biata Sakura ea chiar il iubeste ... nu pot sa imi imaginez cat de trista a fost cand si-a dat seama ca Sasuke se culcase cu , Karin.. ochelarista perversa (D)
Chiar nu imi pot da seama ce are de gand sa faca Sasuke ... dubios....
Imi place capitolul scumpa !
Sper sa aduci next-ul la fel de repede ! :X
Spor la scris !
Te pupiceste Deea !

Hei! Deci Ador fic'ul thau ! Ideea e dragutsa ,suspansul e mare si m'ai facut si curioasa Sper sa aduki next'ul cat mai repede ka daka nu te .Glumesk Deci spor la scris shi sa ma anunti si pe mn cand pui next'ul !Ceaw!Te ,Lavy!!!

Salutare! Ma scuzati pentru intarziere, insa nu prea am avut timp sa stau la PC in ultimul timp. Insa iata nextu`. Sper sa va placa:*

Capitolul 6

Inchid instinctiv ochii, insa in loc sa faca ceea ce credeam eu, isi indreapta buzele spre urechea mea, rasuflarea sa fierbinte facandu-ma sa ma inmoi si mai tare.

-Ai ramas aceeasi, Sakura. Daca as vrea, as putea face orice din tine. Te lasi asa de usor, esti asa o proasta. imi sopteste dupa care rade batjocoritor si iese din camera.

Cand aud usa inchizandu-se, ma prabusesc pe podea incepand sa plang cu lacrimi amare, insa incercand sa nu fac niciun zgomot. Nu pot sa cred ca-mi zisese asta. Eu, ce vina am eu ca-l iubesc?! Nici nu-si poate inchipui cat de mult tin eu la el. Poate niciodata, nimeni n-a tinut si nu va tine la el cum o fac eu, insa, din pacate, el nu stie sa aprecieze aceste lucruri. Stiu si sunt constienta ca niciodata nu ma va iubi, insa eu nu-l voi putea uita niciodata, ba mai mult, pe zi ce trece, dragostea mea pentru el creste. Stiu ca atunci cand voi inceta sa-l iubesc va fi atunci cand voi muri, poate nici atunci. El stie asata si profita foarte bine de pe urma slabiciunii mele fata de el, iar eu, eu nu pot face nimic.

As vrea sa pot face ceva, sa-i arat ca nu ma poate folosi asa cum vrea el -chiar daca, in mare parte, e adevarat. Si astazi imi rasuna in minte cuvintele tatei. Mereu imi spunea sa nu renunt niciodata, deoarece asa voi avea doar de pierdut si voi suferi toata viata. Oh, nici nu ai idee cata dreptate ai avut, insa eu nu mi-am dat seama pana acum.

Cu aceste ganduri adorm pe pamantul rece cu speranta ca maine va fi o zi mai buna.

Urmatoarea zi ma trezesc inainte de rasaritul soarelui cu o durere de spate insuportabila. Ma imbrac rapid dupa care ies din camera plimbandu-ma pe holurile pesterii. Gata, am luat o hotarare, nu-l voi mai lasa pe Sasuke sa-si bata joc de mine. Mi-a ajuns, am si eu o limita. Nu voi deveni carpa lui, la fel ca roscata. O sa vezi, o sa vezi tu,Uchiha. O sa regreti ca te-ai purtat asa cu mine. Pana la urma, am si eu orgoliu si nu ii mai permit sa-l calce in picioare. Daca nu m-am schmbat pana acum, o sa o fac de acum inainte. Nu voi mai lasa pe nimeni sa ma raneasca, nu voi mai lasa pe nimeni sa ajunga la inima mea, cu exceptia lui Sasuke care a facut asta deja, insa o sa ma prefac ca imi e indiferent. Adica, daca el poarta o masca indestructibila prin care, oricat ai incerca nu vei putea vedea, pot sa fac si eu la fel, nu?!

Avand in vedere ca nu mancasem de aproape doua zile, mai exact de cand ajunsesem aici, intru in bucatarie si incep sa-mi pregatesc micul-dejun si, daca tot faceam asta pentru mine, m-am hotarat sa le prepar si celorlalti. De obicei Karin pregatea mancarea - neasteptat, nu?- insa, chiar nu avem chef sa manac ceea ce facea ea. Nu va intrebati de ce nu am mancat pana acum? Ei bine, pentru ca roscata gateste oribil.

Dupa doua ore, mai exact, pe la ora sapte, totul era gata. Mai lipseau doar mesenii ce nu au intarziat sa apara. Primul ce a intrat a fost Suigetsu, iar in spatele sau, fiind ceilalti. Cand baiatul a vazut mancarea, un zambet pana la urechi i-a aparut pe fata, iar ochii ii sclipeau.

S-a asezat la masa, urmat de ceilalti si a inceput sa manance.

-Sakura-chan, mancarea asta e incredibila! Cea mai buna pe care am mancat-o in viata mea! spune Suigetsu cu gura plina. Ei nu fac altceva decat sa-i zambesc multumindu-i din priviri. Toti mancau, ma rog, aproape toti. Singura care privea cu scarba ce avea in farfurie era Karin, evident.

-Eu nu mananc asa ceva. Daca a pus ceva in mancare sa ne otraveasca? spune privindu-ma cu ura.

Strang pumnii, fierband de nervi, insa la exterior aveam un zambet ironic pe chip. Ma apropii de ea, ii iau farfuria din fata si, cand se astepta mai putin ii torn continutul in cap. Aceasta tipa si se ridica fulgerator de la masa incepand sa faca pe inocenta si sa se dea pe langa Sasuke pentru a-i lua apararea.

-Nu te obliga nimeni sa mananci, sa stii. Daca nu-ti convine, fa-ti. spun pe o voce indiferenta, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ma asez si eu intr-un sfarsit la masa cu privirile roscatei pline de ura atintite pe mine. In tot cest timp, Suigetsu radea si facea glume pe seama roscatei, iar Sasuke privise nepasator scena ce se petrecuse cu cateva minute inainte in fata sa. Pot sa spun ca eram extrem de satisfacuta ca o enervasem. Se pare ca mi-am gasit un nou hobby.

Dupa masa, toti eram in sufragerie.

-De acum, in mod oficial, Sakura-chan va pregatii mancarea! spune Suigetsu intins pe o canapea mangaindu-si burta. Eu incep sa rad privindu-l bland. Ei bine, daca pana acum il consideram un ticalos, pot spune ca mi-am schimat radical parerea despre el. Seamana atat de mult cu Naruto si, pot sa spun ca e singurul, defapt, nu singurul, care ma fac sa devin binedispusa. Doar el si Juugo se poarta bine cu mine si ma inveselesc.

Cand baiatul spune asta, nu pot sa nu observ pe fata roscatei invidia ce mi-o poarta si, ah, asta ma satisface extrem de mult.

Mai stam asa putin, dupa care Sasuke pleaca in camera sa, iar Karin dupa el, insa nu inainte de a-mi sopti ceva la ureche.

-Ha! O-i fi tu mai buna la gatit ca mine, insa ghici cine isi va petrece dimineata in bratele lui Sasuke! dupa care pleaca cu un zambet tamp pe fata.

Strang puternic din pumni si ma rezem de peretele din spatele meu. Ei bine, se pare ca mi-a inchis gura cu asta, sau... poate ca nu. Zambesc diabolic si dupa cateva minute ma indrept spre camera lui Sasuke. Ei bine, draga mea Karin, te voi face sa-ti inghiti cuvintele, iar tie, dragul meu Sasuke, iti voi arata ca nimeni nu ma calca in picioare. Nu si de data asta...

Andreea Dincă

Ce capitol frumos!!!
Nu am cuvinte sa descriu ce simt acum dupa ce l-am citit :X !
Sasuke este asa de nesuferit...se joaca cu sentimentele Sakurei...iar Karin ...esteee......cum o fi ea :)) se stie :)).
Scumpa multumesc ca m-ai anuntat !!!
Te rog sa pui next repede ca eu mor aici!!! SUSPANS!!!
Spor la scris !
Kisses and hugs >:D< !

Ce capitoll superb ! Te rog sa pui next'ul! Sa ma anuntsi ! :x: :x ]

Imi place deSaku ,dar e din reflexca de Karin nu imi place ! =]]]
Spor la scris ! :*

Te pupaceste ,Lavy !

Buna! Multumesc mult pentru comentariile voastre si le multumesc si celor ce doar citesc... Acum nextul. Sper sa va placa:*

Capitolul 7

Cu cat ma apropiam mai mult de camera brunetului inima imi batea din ce in ce mai tare, insa de data asta nu de teama sau timiditate, ci de nerabdare. Da, eram nerabdatoare sa le spun celor doi ce am pe suflet. Cel putin roscatei, deoarece lui Sasuke ii voi spune si cateva minciuni pentru a nu se mai simti ca si cum ar fi stapan pe mine. Ii voi arata ca si eu am orgoliu si ca nimeni nu mi-l poate calca in picioare. Nici macar el. Cu toate ca il iubesc atat de mult, nu il voi mai lasa sa ma umileasca. De astazi o sa vada o alta latura a Sakurei Haruno, una pe care am tinut-o ascunsa intr-un colt al inimii mele, insa acum e imperios necesar sa o scot la iveala. Veti vedea, veti vedea cu totii, de azi, o noua fata a acelei fete de care obisnuiati sa va bateti joc. Jur pe memoria tatalui meu, odihneasca-se in pace, ca voi deveni mai puternica.

Adancita in ganduri, nu constientizez ca stateam de cateva minute in fata usii baiatului. Trag aer in piept si deschid cu putere usa izbind-o de perete. Acolo, pe patul de o singura persoana, dar destul de incapator, se aflau Sasuke si Karin. Nici nu ma asteptam la altceva. Roscata se afla peste adolescent avand pe ea doar lenjeria intima, iar Sasuke doar pantalonii. Am strans puternic din pumni nedand voie sentimentelor ce ma rodeau sa iasa la iveala, ascunzanu-le intr-un colt al inimii din care speram sa nu le recuperez vreodata.

-Nu-mi vine sa cred! - am inceput sa vorbesc avand un ton... nici eu nu stiu cum sa-l definesc. - Defapt, nici nu ma puteam astepta la altceva din partea voastra. Sunteti doi nenorociti si pe langa asta, tu, Karin esti si o mare cu*va, iar tu - imi intorc privirea spre tanar - un mare dobitoc. -spun uitandu-ma pe rand cand la unul cand la celalalt. Stiam ca sunt un nimeni pentru a-i trage la raspundere, insa nu ma puteam abtine. Trebuia sa fac asta pentru a ma descurca, iar pana acum, tot ce spusesem era foarte adevarat, nicio minciuna.

-Stiti ce?! De acum, puteti face ce vreti pentru ca, sa fiu a dracului daca ma mai intereseaza, insa un singur lucru va rog: sa ma lasati in pace si sa dati dovada de respect fata de mine. Nu va bag in seama, va cer acelasi lucru.

Bine, asta a fost o minciuna gogonata. Nimic, chiar nimic din ce am spus nu e adevarat. Ma mir si eu cum de am putut rosti toate astea fara sa las garda jos.

Dupa ce am spus toate astea, am putut observa cum Sasuke o indeparteaza pe roscata de pe el avand intentia de a se apropia de mine. Am tresarit, inima incepand sa-mi bata din ce in ce mai tare. NU! Nu am de gand sa las garda jos in fata lui, nu dupa tot ce am spus. Ar fi o dovada de lasitate mult prea mare.

-Pa-pa dragilor si... distractie placuta in continuare. spun pe un ton amuzat si plec de acolo incepand sa rad, chiar daca pe interior faceam exact contrariul.

Am inceput sa alerg pe holurile pesteri in timp ce radeam zgomotos. De ce faceam asta? Ei bine, raspunsul e cat se poate de simplu: pentru ca Sasuke era in spatele meu, iar cu cat eu inaintam si radeam, cu atat nervozitatea lui se intensifica si, oh Doamne cat adoram asta.

Dupa cum era de asteptat, dupa inca cateva secunde, brunetul ma prinde din urma apucandu-ma de bratul drept si intorcandu-ma cu brutalitate spre el. Eu ma smucesc incercand sa fug, inca avand zambetul pe buze, insa el ma prinde din nou, de data aceasta de incheieturi si ma lipeste de peretele din spatele meu.

De data asta, eu nu-l mai priveam cu timiditate incercand sa imi feresc privirea de a sa, ci din potriva, il priveam in ochi cu curaj, cu mai mult curaj decat am dispus vreodata. Sincer, chiar si eu ma miram de unde capatasem aceasta stapanire de sine.

-S-a intamplat ceva? il intreb avand un ton amuzat. Nu pari foarte calm. continui chicotind.

Il priveam in ochi unde am putut sa vad cat e nervos era, insa, nu stiu cum a facut, dar intr-o clipa privirea i s-a schimbat intr-una satisfacuta. Hmm, ma intreb de ce?
Imi da drumul la incheieturi si se apropie periculos de mult de mine, vrand sa ma sarute, insa eu ii pun un deget pe buze si imi apropii buzele de urechea sa.

-Imi pare rau scumpete, insa numai gandul ca buzele acestea au fost sarutate de panarama aceea ma dezgusta, asa ca imi pare rau, dar va trebui sa-ti pui pofta-n cui. ii soptesc dupa care il musc incet de lobul urechii.

Acestea fiind spuse, il imping atat incat sa pot trece, iar inainte sa plec ii mai arunc o singura privire. Reactia lui era una la care, sincer, chiar nu ma asteptam de la un Uchiha.

Brunetul ramasese incremenit privind in gol spre locul in care cu cateva clipe in urma fusesem eu si strangea puternic din pumni. Sa fiu sincera, chiar nu ma asteptam sa ma descurc asa de bine si ca vorbele mele sa-l puna atat pe ganduri. O noua performanta. Nu pot sa cred ca eu, fata ce pana seara trecuta a fost o proasta, acum s-a transormat in cea care sunt acum.

Da, noua si imbunatatita Sakura Haruno.

Jocul abea a inceput!

O da asa-i trebuie lui Sasuke daca nu vede ce simt cu adevarat fetel. Habar nu are pe ce lume traieste. Nextuu cat mai repede kiss

.

Andreea Dincă

Buna! :X
Multumesc pentru anunt!
Imi pare rau ca am ajuns tarziu :(..
Mi-a placut atitudinea lu Sakura cand s-a dus la cei doi "porumbei".
Karin aia e cam obsedata si .....:-j..in momentul asta daca as putea , as intra in ficul tau sa o decapitez pe ochelarista aia x(..iar Sasuke ar primii cativa pumni de la mine :-w .
Abia astept sa aduci next Sasha :X.!!
Spor la scris scumpa mea !
Kisses and hugs >:D< !

Merci mult pentru comentarii fetelor. Ma bucur mult de tot ca va place. Continuarea o voi posta cat de curand... sper eu :))