Ispita

Capitolul unu

-Sasuke! Vine!

Durerea e insuportabilă, de parcă milioane de ace s-ar fi înfipt în acelaşi timp în abdomenul meu.Simt cum ceva cald mi se prelinge pe coapsa interioara şi devin şi mai neliniştită.Sasuke iese din bucătărie cu şorţul meu roz înfăşurat în jurul brâului şi cu un polonic în mână şi mă priveşte îngrijorat şi oarecum… confuz?

- Cine vine?
- Copilul, idiot*le. Fă ceva! Ţip la el mai mult decât nervoasă. Sunt furioasă. Oricât de practic şi cu capul pe umeri ar fi, în momentul acesta nu mai ştie ce e de făcut.

Iese din cameră, iar peste câteva secunde se întoarce grăbit în sufragerie cu cheile în mână şi mă ia în braţe, ieşind pe uşă. Durerile mă apasă din nou, sudoarea rece îmi curge pe ceafă si tâmple. Frustrată, încep să-l lovesc cu pumnii şi palmele în piept sperând că durerea va dispărea sau măcar se va diminua. Nu suport niciun fel de durere, iar asta pentru mine e chinuitor.
Brunetul nu spune nimic. Sincer, nici nu ştiu cum de mă mai suportă. În ultima lună am fost atât de irascibilă încât erau momente în care nic eu nu mă mai suportam. Ce să mai zic de Sasuke. Nu îl lăsam să se apropie de mine. Nu suportam pe nimeni în preajma mea. Făceam crize când încerca să mă sărute sau să mă strângă în braţe, însă niciodată nu mi-a reproşat nimic. Era conştient că era din cauza sarcinii.

- Rezistă iubire. În curând vom ajunge la spital.

Îl privesc. Încercă să fie calm pentru mine, ceea ce mă face să gândesc puţin mai raţional. Încep să respir cum am învăţat la cursurile pentru femeile gravide şi, spre surprinderea mea, durerea se mai diminuează.
Încep să ţip şi să strâng braţul lui Sasuke ce îşi ţine mâna pe pântecul meu, atunci când un spasm de durere, mult mai rău ca cele de până acum mă cuprinde. Mai aveam puţin până la spital, însă nu ştiu cât mai pot suporta. Încep să plâng ceea ce-l îngrijorează şi mai mult pe Sasuke.

- Scumpo, te simţi bine? Te doare atât de rău?
- Normal că mă doare, idio*ule. Acum condu mai repede rabla asta sau lasă-mă pe mine la volan până nu te scot pe geam.

Nu mai spune nimic, doar simt că măreşte viteza. Ştiu că exagerez, însă nu mă pot controla.
Spre fericirea mea, în mai puţin de cinci minute suntem în faţa spitalului.Două asistente ne aşteptă cu targa pregătită. Ies din maşină purtată pe braţe de către soţul meu ce mă întinde pe targă şi intrăm în spital.Cu cât înaintăm mai mult frica pune stăpânire pe mine. Încep să tremur, iar lacrimile îmi invadează obrajii. Mă linişteşte într-o oarecare măsură mâna lui Sasuke ce o ţine protector pe a mea, însă nu durează prea mult, deoarece, ajunsă în sala de operaţii, lui nu i-a fost permis să mă urmeze.

Decisesem să fac cezariană, având în vedere frica mea pentru durere, însă chiar şi aşa, nu mă simt mai liniştită. Îmi este extrem de frică atât pentru mine, cât şi pentru copilul meu. În timpul sarcinii am fost predispusă la foarte multe avorturi spontane aşa că îmi fac griji pentru el. Am ajuns sa-l iubesc din ziua în care am aflat că sunt însărcinată.
Doctorul meu îşi face apariţia, iar operaţia începe. Mi se pune o mască de oxigen pe faţă, iar ochii încep să mi se închidă. Adorm cu gândul la Sasuke. La felul în care l-am întâlnit şi cum am ajuns să mă îndrăgostesc de el, deşi nu mă aşteptasem niciodată la asta.

* * *

Era prima mea zi de lucru la o nouă şcoală. Aveam emoţii. Eram în cancelarie împreună cu ceilalţi profesori şi cu directorul. Pe faţa acestuia se puteau vedea foarte clar ridurile accentuate de grijile ce îl bântuiau. Din cât înţelesesem, liceul era într-o criză majoră. Se înfinţase înca un liceu în apropierea acestuia ce îi făcea concurenţă, iar câţiva profesori demisionaseră, deoarece acolo salariile se plăteau mai bine.Personalul rămas trebuia să facă ore suplimentare, iar norocul meu a fost că urma să fiu diriginta clasei a 12-a A. Era ciudat să fiu deja diriginta unei clase având în vedere că abea terminasem facultatea. Eram conştientă de faptul că avea să fie o muncă grea şi că, fiind tânără nu puteam să stăpânesc treizeci de adolescenţi, majori pe deasupra. Însă aveam să dau tot ce aveam mai bun. Îmi placea Liceu Seika şi aveam de gând să-l ajut să ajungă la liman.

- Vreau să vă mulţumesc foarte mult pentru munca depusă şi pentru că aţi rămas fideli liceului. Voi face tot posibilul să trecem peste asta şi sunt convins că mă pot baza şi pe sprijinul vostru. Ah, domnişoară Haruno, nu vă faceţi griji. Clasa dumneavoastră are un lider excepţional ce îi ţine sub control pe ceilalţi, deci nu cred că veţi avea probleme cu ei.

Eram intrigată. Din câte îmi dădusem seama, directorul nu era o persoană căreia puteai să-i câştigi uşor încrederea şi admiraţia. Poate mă înşelam.
Am luat catalogul clasei a XII-a C şi am ieşit din cancelarie sub privirile celorlalţi profesori. Nu păreau foarte convinşi de capacităţile mele, însă puţin îmi păsa. Simplul fapt că ajunsesem să lucrez acolo îmi dovedea că sunt bună, deci nu ma interesau părerile celorlalţi.
În ciuda a tot, eram neaşteptat de nerăbdătoare să-mi cunosc elevii. Nu avea cum să fie atât de rău. În plus, acela era un liceu respectat, nu aveam de ce să îmi fac griji. În plus, îmi place ceea ce fac. De când mă ştiu mi-am dorit să fiu profesoară. Să-i ajut pe ceilalţi, să-i învăţ lucruri noi. Asta mă făcea fericită. Am tras aer în piept pentru a-mi face curaj, după care am intrat în clasă, luând o atitudine rece, dură, strictă. Mă ajuta şi părul prins într-un coc sever şi costumul negru ce-l purtam.

- Bună dimineaţa! Numele meu este Haruno Sakura şi anul acesta vă voi fi profesoară de Japoneză.

Am încercat să ignor murmurul aprobator şi şuşotelile ce îşi făcuseră apariţia încă de când intrasem. Nu realizasem atunci că ţinuta aleasă mă făcea şi mai atrăgătoare, mai ales pentru nişte adolescenţi plini de hormoni ce îşi doreau ceea ce nu puteau avea.M-am aşezat la catedră şi am început să fac prezenţa după care am făcut o mică recapitulare, pentru a-mi da seama de nivelul lor, însă nu i-am stresat prea tare. În fond, era abea prima zi din an. Fusesem şi eu elevă şi îmi amintesc cât de mult îi uram pe acei profesori imb*cili şi comunişti ce ne înnebuneau încă din prima zi, doar pentru a se crede importanţi.

Ora a trecut neaşteptat de repede. Contrar aşteptărilor mele, era o clasă destul de liniştită şi cu bun simţ. Excepţie făcând câţiva băieţi ce se dădeau în spectacol doar pentru a-mi atrage ateţia, dar pe care i-am potolit destul de uşor. Mă simţeam mult mai bine, mai relaxată, mai în largul meu.La fel au trecut şi următoarele patru ore, fără evenimente notabile. După cum am mai spus, elevii erau decenţi şi nu mi-au cauzat probleme.

Ei bine, era timpul pentru proba de foc. Aveam oră cu cei de la XII-a A, clasa a cărei dirigintă trebuia să fiu.
Eram deja în faţa clasei încercând să mă calmez, însă nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru ceea ce a urmat.

Priveliştea ce mi se înfăţişase în faţa ochilor m-a lăsat pur şi simplu fară cuvinte. Băncile erau răsturnate, catedra era în spatele clasei şi câţiva adoleşcenţi erau căţăraţi pe ea ţinând „un mic concert”. Nu îmi venea să cred. Rămăsesem în cadrul uşii privindu-i cu gura căscată. Asta se presupunea a fi clasa mea. Acea clasă pe care directorul a lăudat-o? Nu îmi parea posibil.
Am trântit uşa cu putere în aşa fel încât să mă fac observată. Cred că expresia mea mai avea puţin puţin şi ucidea. Însă nu am fost prea mult luată în serios, deoarece după câteva secunde, ceilalţi şi-au continuat activităţile fără să mă mai bage în seamă. Proastă ideea de a nu mai lua catalogul după mine. Era ultima mea oră aşa că mi-am zis ca după asta să plec direct acasă, fară să mă mai duc în cancelarie. Nu mă simţeam prea bine venită acolo.

- Haide, păpuşico, nu fii timidă, alătură-te nouă!

Nu ştiu cum s-a întâmplat asta, însă în doar câteva secunde am fost trasă de braţ spre un grup format din patru băieţi, eu ajungând în mijlocul lor. Mă priveau intrigaţi, însă cu un zâmbet pe buze ce nu-mi plăcea deloc.

- Ce caută o floricică aşa ca tine printre noi? Eşti cumva noua noastră colegă? un tip brunet mi se adresase.
- „Floricica” asta e noua voastră dirigintă ce vă va ţine la detenţie pentru tot restul anului. am rostit pe o voce macabră, sagetându-i cu privirea.

Expresile lor erau de nepreţuit. Era ca în desenele alea animate: ochii bulbucaţi şi gura larg deschisa, până în pământ. Triumfătoare, m-am prezentat şi celorlaţi ce, îndată ce au aflat cine sunt s-a albit instantaneu la faţă, mai ales după ce le-am dat „minunata” veste prin care i-am anunţat că după ore cu toţii vor mai rămâne două ore alături de mine în clasă, dând un test la Japoneză pe care voi avea grijă să-l trec în catalog. Dacă doar aşa se putea lucra cu ei, aşa mă voi purta.

Şi până la urmă, unde era aşa-zisul lider al clasei ce se presupunea că îi ţine în frâu?

Deci nu iti poti imagine cat de mult te apreciezi ca scrii foarte mult , foarte frumos si cu diacritice. Am avut si eu o speranta sa scriu la fel dar a murit de la al 5-lea rand , pe acolo. Deci bravo, tine-o asa si ma anunti cand pui next-ul. TE ROOG puppy eyes

Imi plac fic-urile care au legatura cu scoala, cred ca toti ne regasim in ele in love

Toul e atat de bine, dar cum a spus si persoana de mai sus, ar trebui sa incerci sa scrii cu diacriticee. Imi place primul capitol, imi place cum decurge totul pana acum, ai grija sa nu grabesti actiunea si eu te astept cu next-ul. :)

Deci, imi vine sa te bat!!! Eu care vroiam sa citesc mai mult si ce sa vezi, nu mai e!! Asa, ca am uitat, buna. lough

Scuze ca te-am luat asa, dar, mna, imi doream si eu mai mult. dap !

Imi place ideea, este interesanta, insa seama destul de mult (la partea cu scoala si ce se intampla cu ea) cu un film indian, pe care l-am vazut mai demult. Sper din inima, ca nu voi intalnii aceiasi idee. Oricum, ai un inceput foarte frumos si interesant. Cand am inceput sa citesc, m-a bufnit rasul de-a binelea, Doamne, ce haioasa e Sakura. Saracutul de Sasuke, imi pare rau pentru el.Totusi, sa aduci repede nextul si sper sa ma anunti si pe mine daca nu te deranjeaza.

P.S: Titlul m-a atras, este o alegere foarte interesanta. Imi place mult.

Subiect: Re: Ispita Lun 23 Sept 2013, 20:23

Fanfic blocat din cauza inactivitatii.