Capcana viselor

Ooo da ! >:) imi place noua Sakura ! :>
Si imi place ficul ! :x
Vreau NEXTU' ! :X
Si te rogg anunta'ma si pe minee ! :o3

Titlul – Este dragut, insa nu mi-a starnit o curiozitate aparte, dar se potriveste cu textul, ceea ce reiese chiar de la inceput.

Ideea – In primul capitol, nu mi s-a parut cine stie ce, pentru ca mai citisem fic-uri, care sunt in stransa legatura cu anime-ul, insa continuarea s-a schimbat total, ai adus intamplari originale, ce mi-au atras atentia si nu m-au lasat sa ma opresc din citit.

Descrierea – Abia asteptam un fic care sa nu aiba probleme in descriere. La tine exista din plin, este foarte frumoasa si ajuta foarte bine cititorul sa inteleaga sentimentele si starile personajului. Felicitari!

Dialogul – Este incadrat perfect, nu ai capitole pline de dialog plictisitor, ba din contra, ai doar cateva replici, care nu sunt seci si neimportante.

Actiunea – Datorita descrierii, care nu lipseste, actiunea decurge perfect. Nu am ce comenta aici.

Estetica – Arata foarte bine, ai lasat spatii ce au facut textul usor de citit. Ce vreau, este sa mentionezi cine povesteste, pentru a nu exista vreo confuzie. De exemplu:

Capitolul 7

X’s Point of View: / X PoV:

Cu cat ma apropiam mai mult de camera brunetului inima imi batea din ce in ce mai tare, insa de data asta nu de teama sau timiditate, ci de nerabdare. Da, eram nerabdatoare sa le spun celor doi ce am pe suflet.

Ortografie –

dormii -> dormi

defapt -> de fapt

traii -> trai

parka -> parca

Nu stiu daca am omis vreo greseala, insa asta este tot ce am gasit. Nu am gasit nici greseli de exprimare, te descurci bine si la partea asta.

Ei bine, cam atat am avut de spus. Iti doresc succes in continuare si sper sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol. Chiar imi place foarte mult fic-ul tau si nu vreau sa pierd nimic. a hug

Multumesc foarte mult pentru comentarii. Ma bucur foarte mult ca va place, asta motivandu-ma sa scriu in continuare.
Stiu ca acest capitol este mai scurt, insa sper sa va placa:*

Capitolul 8

Sakura`s P.O.V

Ma plimbam cu pasi domoli pe iarba verde si frageda ce-mi gadila talpile, relaxandu-ma. Toti plecasera intr-o misiune, iar eu, profitand de ocazie, ma indrept spre cascada din apropiere pentru a face o baie.Aveam ochii atintit spre cer, in timp ce mintea mea era plecata pe alte meleaguri. Trecuse o saptamana de la incidentul cu Sasuke si in tot acest timp ne-am evitat. Adica... mai mult el pe mine, deoarece eu prinsesem incredere in mine si nu mai eram aceeasi, acum putand sa-l privesc in ochi fara teama si rusine. Asta insa doar la exterior pentru ca, de fiecare data cand il zaream inima imi batea atat de tare incat aveam impresia ca o sa-mi sara din piept unindu-se cu a lui.

Sunt desprinsa din ganduri de catre zgomotul facut de cascada. Ajunsesem. Las samponul pe pamant si incep sa ma dezbrac. Nu ma ingrijoram ca avea sa ma vada cineva deoarece am inteles ca se vor intoarce foarte tarziu, in noaptea asta. Dupa ce raman complet goala intru in apa incepand sa-mi masez parul cu sampon. Era asa de relaxant...

Dupa o jumatate de ora termin din a-mi dezmierda corpul si ies din apa calduta. Imi iau doar lenjeria pe mine si ma intind pe iarba lasand soarele fierbinte sa-mi mangaie pielea. Incet, incet, ochii mi se inchid adormind.

Nu stiu cat am dormit, cert e ca atunci cand am deschis ochii primul lucru pe care l-am vazut a fost cerul plin de stele. Incerc sa-mi misc mana dreapta, insa tresar cand simt ca este capturata de o alta foarte fina si calda. Imi indrept privirea in acea directie si-l vad pe Sasuke ce era intins alaturi de mine privind pierdut infinitul abisal in timp ce mana sa o tinea strans pe a mea.

Nestiind ce altceva sa fac, ma ridic rapid in picioare, asta facandu-l pe brunet sa ma priveasca uimit. Se pare ca era atat de adancit in ganduri incat nu a observat ca m-am trezit.

-C-ce cauti aici?! intreb, fiind mai mult socata de postura in care il vazusem.

Se ridica in picioare si se apropie de mine luandu-ma din nou de mana.

-Sakura... imi sopteste dupa care ma trage bland in bratele sale mangaindu-mi parul.

Eu... eram pur si simplu socata, nu stiam cum sa ma comport. Ma asteptam la orice din partea lui, insa atitudinea asta m-a lasat complet fara cuvinte. Am inceput sa tremur in timp ce cateva lacrimi au inceput sa-mi curga pe obraji. Nu stiam ce are de gand. Poate ca era inca o farsa, poate voia doar sa se joace cu mine si cu sentimentele mele, insa in acel moment nu-mi pasa. El era singurul lucru de care eram constienta si faptul ca ma tinea in brate ma facea atat de fericita.

Fara a-mi pasa de consecinte, vreau sa-i raspund imbratisarii, insa inainte de a face asta constientizez ca eram doar in lenjeria intima. Ma desprin cu brutalitate de el si il privesc furioasa.

-Ce vrei? Ce ai de gand?! Chiar vrei sa cred ca-ti pasa de mine? Cat de proasta ma crezi incat sa... insa cuvintele mi se topesc pe buze in momentul in care il privesc in ochi. Privirea sa... era asa de blanda incat ma lasase fara cuvinte. Deschid gura pentru a spune ceva, insa acesta dispare intr-un nor de fum lasandu-ma complet uimita. Nu... nu puteam intelege. Ce a fost asta? Un moment de slabiciune poate?

Inca pusa pe ganduri ma imbrac si ma indrept cu pasi marunti spre pestera. Inchid ochii si suspin usor in timp ce ma gandeam la cat de bine e in bratele lui Sasuke. Si... din nou imi pun intrebarea: Ce s-a intamplat cu el? De ce s-a purtat in felul acela cu mine? Ce nu-mi pot scoate din minte sunt ochii aceia pe care nu i-am mai vazut niciodata la el. Erau asa de blanzi, asa de... insa pacat ca totul a durat prea putin.

Andreea Dincă

oOOOo ce capitol frumos !!!
M-ai lasat in suspans ..era chiar Sasuke sau doar un vis? daca era el ..de ce s-a purtat asa:O:O.??
Hm.. sper sa pui next repede scumpa !!
Eu mor aici de curiozitate :-w..
Spor la scris si imaginatie!
Kisses and hugs >:D<

Dupa ce am citit capitolul asta am scos un " WOW "
Deeeeci e superb ! in love

Nu stiu de ce... imi da asa o stare anume.... crying

parca imi aduce aminte de ceva ...sau nu stiu... crying

nu stiu ce sa mai zic... rolling on the floor

Imi place enorm in love

Mersi mult ca m`ai anuntat rusinos

Fa-o in continuare lough

Subiect: Re: Capcana viselor Sam 22 Sept 2012, 12:49

Fan Fic blocat pentru inactivitate. Ultimul post al autoarei datează din 18 Iulie iar noi în prezent ne aflăm în 22 Septembrie.

Fan-fic redeschis la cererea autoarei. Spor la scris a hug

Hei! Imi pare rau ca am intarziat atat de mult, insa promit sa ma revansez si mai promit ca nu il voi mai lasa de izbeliste. Mi-a fost dor sa scriu la el. Sper sa va placa!

Capitolul 9

Din perspectiva Sakurei

-Sakura, Sakura trezeste-te!

Scotand cateva sunete indescifrabile chiar si pentru mine, ma foiesc intorcandu-ma cu spatele la acea persoana enervanta ce-mi intrerupea somnul atat de dulce. Insa nu se opreste, de data aceasta doua brate reci incepand sa ma zguduie si sa traga patura de pe mine. Marai irascibila dupa care o imping si o privesc acida pe roscata ce avea tupeul sa ma deranjeze.

-Ce tot vrei? E miezul noptii pentru Dumnezeu. Da-mi pace. spun si vreau sa imi pun din nou capul pe perna, insa o singura propozitie spusa de fata ma blocheaza pentru cateva secunde. O privesc speriata, dupa care, cu o viteza pe care nu credeam ca o am, ma ridic si strabat holurile pesterii ce mi se pareau nesfarsite.

"Sasuke se simte foarte rau."

Ma bantuia propozitia asta. Ingrijorarea pulsa in mine dorindu-mi sa ajung cat mai repede la locul cu pricina. Nu-mi pasa cat era ceasul. Nu-mi mai pasa de cea care era in spatele meu, urmandu-ma mult mai ingrijorata decat credeam. Se pare ca si ea tine la brunet si ca nu este doar o obsesie.

Ajunsa in camera brunetului meu, ma apropii de patul acestuia pentru a vedea un corp palid, cu buzele vineti si cu broboade de transpiratie ce-i curgeau pe pielea aproape transparenta. Imi tin respiratia, inima oprindu-se pentru cateva secunde. Ma asez in genunchi langa el si ii pun mana pe frunte. Arde. Dumnezeule, ce i s-a intamplat?
De parca imi citise gandurile, Suigetsu, caruia nici nu-i simtisem prezenta pana acum, imi raspunde la intrebarea nerostita.

-Nu stim ce a patit. Doar ca se simtea cam rau inca de cand am terminat misiunea. Insa e ciudat, pentru ca nu a fost ranit.

Il analizez atent. Trebuie sa fie ceva pentru ca pare mult mai rau decat o banala raceala. In timpul analizei la care era supus, ochii imi raman atintiti asupra unei zgarieturi de pe umarul sau stang. Mijesc ochii si imi pun mana deasupra ranii incercand sa o vindec, insa faptul ca nu reusesc imi confirma banuielile. Arma ce il zgariase fusese otravita. Ah... in momente ca astea ii multumesc fostei mele profesoare pentru ca m-a invatat ce pot face in aceste momente. Trebuia sa-i pregatesc un antidot, insa nu puteam pleca de langa el asa ca i-am trimis pe cei trei colegi ai sai in padure pentru a-mi aduce plantele de care aveam nevoie. Erau doar trei, insa nu se gaseau foarte usor, iar timpul era vital intr-o astfel de situatie.
Ii pun cateva comprese reci pe fata si pe piept pentru a-i pastra temperatura corpului pana la venirea celorlalti deoarece altceva nu era de facut.

Eram atat de ingrijorata, disperata. Nu puteam sa-l pierd asa, nu era drept. Intr-adevar, nu e o persoana prea buna, nu ar trebui sa-mi fac atatea griji pentru el, insa pentru mine e perfect. Il iubesc si l-am iubit dintotdeauna. Inca nu-mi pot da seama cum de am suportat plecarea sa. A avut un destin atat de crud. O copilarie atat de plina de suferinta. La inceput nu il intelegeam. Ma atragea atitudinea lui rece, misterioasa, imi parea atat de "cool", insa nu-i intelegeam caracterul si durerea ce zacea inauntru. Da, pot spune ca pe atunci dragostea mea pentru el era superficiala, obsesiva, insa dupa ce am fost repartizati in aceasi echipa si am inceput sa-l cunosc superficialitatea a facut loc iubirii adevarate...

Tresar atunci cand cateva gemete se fac auzite dintre asternuturile ravasite si il privesc pe cel din fata mea. Mormaia cuvinte pe care eu nu le intelegeam oricat ma straduiam. Ah, avea halucinatii. I-am schimbat compresele in timp ce gandurile imi zburau departe. Oare asta sa fie motivul pentru care s-a purtat asa cu mine? A avut acel moment de slabiciune deoarece mintea ii era incetosata din cauza otravii? Bineinteles. Alt motiv n-ar fi putut avea pentru ca, oricat ma doare sa ma gandesc la asta, el nu a tinut niciodata la mine. Poate doar ca la o prietena, atunci cand era in sat, insa acum ii sunt total indiferenta.

Dupa o jumatate de ora in care m-am framantat si m-am ingrijorat pentru viata lui Sasuke, cei trei s-au intors cu plantele pe care le-am cerut. Fericita, m-am apucat de prepararea antidotului ce nu mi-a luat mai mult de zece minute. Ma apropii de patul brunetului si ii ridic incet capul dandu-i sa bea continutul castronului. Se stramba putin ceea ce ma face sa zambesc. Da, avea un gust oribil, insa macar asta il va face bine cu siguranta.

-Acum va fi bine. Puteti sa mergeti linistiti la culcare. Eu voi ramane cu el, pentru orice eventualitate.

Probabil erau mult prea obositi pentru ca nu au protestat, nici chiar Karin, plecand spre camerele lor.
Stiam ca va fi bine. Speram asta, defapt, insa trebuia sa stau cu el deoarece nu stiam cu certitudine cat de puternica fusese otrava. Imi iau un scaun si ma asez langa patul sau privindu-l si analizandu-i in voie trasaturile fetei. Asta era un moment oportun sa-l admir in toata splendoarea sa fara sa-mi fie teama ca m-ar putea vedea. Privindu-l, mi-am dat seama ca el era ca un drog pentru mine si faptul ca am stat atata timp departe de el, ma facea acum si mai dependenta de el decat inainte. Mi-as dori atat de mult sa ma iubeasca si el, sa gust si eu macar putin din acea fericire ce acum mi se parea mai departe ca oricand. Oare e atat de gresit ceea ce-mi doresc?Adevarat. Am parinti ce ma iubesc, am prieteni, departe, dar totusi am, insa tot simt ca o parte din inima mea lipseste ceea ce ma intristeaza. Acea parte e la Sasuke si stiu ca nu o voi mai putea avea niciodata inapoi. Nu mi-o doresc, insa pentru ca inima sa mi se intregeasca, am nevoie de jumatate dintr-a lui, insa cred ca cer mai mult decat imposibilul. M-am intrebat mereu de ce imi fac atatea iluzii. Pentru ca stiu ca nu vor deveni niciodata realitate. Insa continui sa sper. Ma hranesc cu speranta ca intr-o zi va simti pentru mine macar jumatate din iubirea ce i-o port.

Incet, inca fiind pierduta printre ganduri, ochii mi se inchid aducandu-mi pacea mult dorita care insa dureaza mult prea putin.

A doua zi a venit foarte repede. Am avut un somn placut, cu toate ca am dormit pe un scaun. Se pare ca oriunde e Sasuke ma simt si eu bine.
Imi deschid lenesa ochii si dau peste privirea intunecata a brunetului. Inima incepe sa-mi bata cu putere atunci cand observ ca sunt culcata cu capul pe pieptul brunetului, iar una dintre mainile mele o tinea incatusata pe a sa. Vreau sa ma ridic, insa aproape fac atat de cord atunci cand ii simt mana plimbandu-se prin parul meu.

Inghit in sec si, cu toate ca as fi ramas in bratele sale pentru totdeauna, ma ridic in capul oaselor incercand sa-mi ascund tremuratul corpului.

-Sasuke... te simti bine? soptesc simtindu-mi vocea ragusita. Nici nu stiu cum de mai am puterea sa vorbesc. Inima imi bate atat de tare incat mai are putin si imi iasa din piept. In ultimul timp comportamentul sau e din ce in ce mai ciudat. Nu ma pot obisnui cu gesturile sale de tandrete. Nu ca nu mi-ar placea, insa ma surprind intotdeauna.

Imi indrept atentia spre el si raman surprinsa atunci cand il vad in picioare, in fata mea.
Tacerea dintre noi era apasatoare. Nu stiam ce anume sa fac mai ales dupa felul in care s-a comportat adineaori. Incep sa-l inteleg din ce in ce mai putin.
Ii simt degetele fine mangaindu-mi pielea obrazului, un nou fior cuprinzandu-ma. Toata fiinta imi fremata de dorinta de a-l atinge, insa nu ma bucur prea mult de atingerea sa deoarece, parca realizand ceea ce facea, isi retrage mana, ochii sai redevenindu-i reci, acea sclipire de tandrete din ochii sai disparand.

-Ma simt bine. Acum pleaca! spune pe un ton ce imi face pielea de gaina. Ce se intampla oare cu el? Ce era cu toate schimbarile acestea de comportament?

Cu toate ca am dat mesajul abia dupa ce mi-ai trimis mp-ul, tot l-am deschis, ca sa fiu sigura nu de alta. Cum sa il uit, tu copila? Nu am eu memorie de elefant, dar ficurile care-mi plac nu le uit nici ideea si nici titlul. Prima oara cand am vazut ca ai hotarat sa il redeschizi m-am bucurat, dar oricum, nu credeam ca vei posta atat de repede next-ul. Mi-a placut mult, cu toate ca la final, luciditatea lui Sasuke care a dus la o aroganta de nedescris a stricat totul. Nu putea sa halucineze in continuare? Bafta si pana atunci hugs and kisses!

P.S.: Sunt prima!

Mama!! Ce fic frumos!! Nu-mi vine sa cred ca l-ai abandonat. Totusi, ma bucur ca ti-a venit mintea l-a cap si acum postezi din nou, fiindca merita, merita chhiar mult. Trebuie sa recunosc ca la inceput nu am vrut sa-l citesc, din cauza ca am zis ,,E l-a fel ca si retul''. Daar, am zis totusi sa incerc. Trebuie sa recunosc ca nu am regretat deloc. Ai adaugat multe idei originale, ceea ce a facut ca acest fic sa fie diferit si original. Sunt curioasa ce o sa se intample de acum inainte, cum o sa se comporte Sasuke siii Konoha, stai departe! :))) Ok, poate ma anunti si pe mine cand pui nextul, chiar sunt curioasa sa vad ce se intampla. Spor l-a scris si sa aduci repede nextul.

Andreea Dincă

Cat ma bucur ca te-ai apucat din nou de ficul asta :O:O:O, am fost socata cand am primit mesajul tau privat :O. Pff nu ai idee cat de fericita sunt!! Sper ca de data asta sa il continui si chiar sa il termini <3.
Doar stii ca mie mi-a placut mult ficul asta si inca imi place.
O admir pe Sakura pentru ca are sentimente pure pentru brunet, nu obsesie.
Dar totusi ma enerveaza Sasuke, e un nebun!! Cum sa ai un comportament tandru si dupa..gata pleaca :)), dupa ce ca Sakura a stat toata noaptea cu el si l-a vindecat..ce om..
Astept next si sper ca repede <3.
Te pupa Deea *.

Va multumesc mult pentru comentarii si ma bucur mult de tot ca va place!

Capitolul zece

Din perspectiva lui Sasuke

Fiecare zi petrecuta alaturi de Sakura e din ce in ce mai ciudata. Comportamentul meu sufera schimbari drastice in prezenta ei. Nu stiu ce se intampla, insa nu imi place. De cate ori o vad simt o nevoie acuta de a o strange in brate. Incerc sa lupt impotriva acestui sentiment atat de straniu, sentiment pe care nu l-am mai intalnit pana acum, insa mai am scapari. Cum ar fi acum.
Parul sau matasos si lucios imi gadila pieptul in timp ce respiratia sa fierbinte imi trimite fiori prin tot corpul. Tentatia e prea mare. Imi ridic mana dreapta atingandu-i incet parul de un roz ce intrece cu mult florile ce ii poarta numele. Atat de moale. Atat de atragator.
Imi cobor privirea analizandu-i curios trasaturile fetei. Pana acum nu am avut ocazia si nici interesul sa o studiez.
Ochii inchisi ii sunt incadrati de o pereche de gene lungi si dese, gene ce ii incadreaza perfect acei ochi de un verde crud. Ii urmaresc linia nasului micut si inghit in sec privindu-i buzele pline, rozalii. Buze ce mi-am dorit cu ardoare sa le sarut in ultimele zile. Nu stiu ce se intampla cu mine, insa Sakura imi acapareaza din ce in ce mai mult mintea. E un sentiment placut, insa nefast daca vreau sa-mi duc la bun sfarsit razbunarea impotriva Konohai. Nu trebuie sa am alt sentiment in afara de ura. Nu am voie sa simt altceva.

Inima mi se opreste in loc atunci cand acei ochi mari se deschid si ma privesc confuzi. Ma simt ca un copil ce fusese prins de catre mama sa facand un lucru interzis.
Atunci cand se ridica lipsindu-ma de caldura corpului sau, parca ceva din mine disparuse.

-Te simti bine?

Nu, nu ma simt bine. Tu trebuia sa ma vindeci, nu sa ma faci sa ma simt asa. Doamne, de ce trebuie sa fii atat de frumoasa?!
Tresar. Tocmai am spus ca este frumoasa? Nu pot sa cred ca eu am gandit asta. Este strigator la cer. Trebuie sa fac neaparat ceva in legatura cu asta.
Si fara sa-mi dau seama sunt deja in picioare mangaindu-i fata fina.

Ce mi-ai facut? De ce nu ma pot controla in fata ta? Cu ce esti mai speciala fata de acum trei ani?

Inainte de a face un lucru necugetat, imi retrag mana si ma intorc cu spatele la ea spunandu-i pe o voce rece, speram eu, sa plece. Nu trebuie sa imi arat slabiciunile in fata ei... sau in fata altcuiva.
Ma asez din nou pe pat oftand atunci cand aud usa inchizandu-se in urma ei. Inca nu inteleg ce mi-a facut de ma gandesc mereu la ea. M-am culcat de atatea ori cu (,) Karin incat nu mai stiu numarul, insa nu am simtit nimic altceva decat placere fizica. Pe ea o folosesc pentru nevoile carnale, insa pe Sakura... Pe ea o vreau cu totul; trup si suflet. In zadar imi neg sentimentele, ele nu dispar. Simt nevoia sa o strang in brate, sa ii simt carnea moale si fina lipita de a mea, sa ii sarut acele buze ce par atat de dulci.

Sunt intrerupt din ganduri de catre niste buze reci si total neapetisante ce le apasa pe ale mele. Karin. In acest moment numai de ea nu am nevoie.
Ea e una din acele fete fara profunzime, superficiale. Contrastul dintre ea si Sakura e ca de la cer la pamant.

Si din nou ma gandesc la ea.

-Sasukeee!! Ce mult ma bucur ca esti bine! vocea sa ascutita ma zgarie pe creier, in timp ce mainile sale, agatate de gatul meu, ma incomodeaza mai mult ca deobicei.

Prezenta sa ma face sa realizez diferenta uriasa dintre ea si Sakura si cat de mult mi-as dori ca ea sa fie cea care ma strange in brate. Dar Doamne... de ce gandul imi sta numai la ea? Inca nu ma pot obisnui cu asta. Nu ma pot obisnui ca cineva sa-mi staruie atat de mult printre ganduri.

-Pleaca! Nu am chef de tine.

Ah, dar nu am eu atat de mult noroc. De parca nu m-ar fi auzit, mainile i se strecoara pe sub camasa mea, buzele sarutandu-mi gatul.
Nimic. Niciun sentiment. Nicio tresarire a inimii. Nici macar vreun fior de placere.
Imi inclestez pumnii. Nu vreau sa ma enervez. Nu merita.
O imping si ma ridic in capul oaselor parasind camera. Nu ma urmeaza, ceea ce mi se pare putin ciudat. De obicei e mai insistenta.

Ma las condus de proprii mei pasi, mintea zburandu-mi departe. Atatea ganduri. Atatea sentimente intortocheate, lipsite de sens. Ceva nou pentru mine. Mult prea ciudat si totodata... placut.
Privesc usa din fata mea si tresar. Fusesem tradat de propriul corp ce dorea cu incapatanare sa fie alaturi de un altul.
Nu mai analizez pentru ca imi e frica sa nu-mi schimb decizia. Deschid usa, un miros puternic de vanilie trezindu-mi simturile.
Parul sau ce contrasta cu perna alba ma indeamna sa-l ating. Nu rezist tentatiei. Ma asez pe marginea patului. Atentia ii este atrasa de mine. Vrea sa se ridice, probabil uimita de comportamentul meu neasteptat. Nici eu nu ma prea obisnuisem cu asta, dar acum tot ce vreau e sa traiesc momentul. Voi avea timp de regrete mai tarziu.

-Shtt! Vreau doar sa ma bucur de clipele astea. Te rog!

Pana si pe mine ma surprinse vocea blanda, atat de noua. Sakura ma privea nedumerita. Ochii ei atat de adanci si expresivi ii prind pe ai mei intr-o capcana atat de dulce.
Raman fara cuvinte atunci cand, cu miscari usoare, se apropie de mine si isi infasoara mainile in jurul gatului meu.
Inima imi bate mai tare, pulsul mi se accelereaza, sentimentele ma coplesesc. Nu cred ca exista ceva mai placut decat buzele sale fine atingandu-le pe ale mele.
Un sarut delicat, nesigur.
O trag mai aproape de mine, feminitatea sa imbatandu-ma cu un parfum ametitor. Ma las prada poftelor carnale, sarutul devenind unul mai agresiv plin de dorinta, de pasiune. Asteptasem asta de mult timp. Abea acum realizez asta.
Sentimentele mi se intensificau cu fiecare secunda in plus in preajma ei.

Ah, esti minunata!

Ma desprind de ea inainte de a-mi pierde si ultimul strop de luciditate. Fara niciun cuvant in plus parasesc incaperea si dispar intr-un nor de fum.

E clar. M-am indragostit irevocabil si iremediabil de ea. Ce alte surprize ma mai asteapta?!

Pf, multam de anunt mai, multam de anunt! Oho, vad ca deja ai adus next-ul, care dupa prerea mea a venit ca si un cappucino de dimineata-pentru mine-. Da' pentru tine? Ce Doamne iarta-ma te-a apucat sa scri la ora doua noaptea? Se vede ca nu ai somn =)))). Hmp, daca nu ma insel, aici este vorba de sentimentele lui Sasuke ce incep sa se dezvolte fata de Sakura. Pe langa faptul ca l-ai si m-ai confuz decat inainte-doar era copilu' nimanui-, el a reusit sa o respinga pe Karin. Imi place mult ce s-a petrecut in camera Sakurei (in afara de partea in care el a lasat-o pe ea singura si si-a luat talpasita). Kisses, darling!

Andreea Dincă

Multumesc ca m-ai anuntat! <3
Capitolul asta este....este....PREA TARE!!
De cand asteptam sa vad perspectiva lui Sasuke, deci el are sentimente puternice pentru Sakura, cat ma bucur!!!!
Devine din ce in ce mai interesant!! <3
Astept next repede kiss

*.
Te pupa Deea kiss

*.

Bună, Lottie. Am să-ţi critic fic-ul, aşa cum am spus, sper să-ţi fie de ajutor.

Descriere
Am citit mai amănunţit ultimul capitol, pe restul doar fugitiv, aşa că fac referire strict la ultimul. Ai avut un singur pasaj descriptiv, pe la început, în rest naraţiune. Nu pot spune că acele câteva rânduri au avut o încărcătură emoţională prea mare, deşi tu asta ţi-ai fi dorit. Oricum, ţinând cont de faptul că abordezi stilul propriu, adică ai un context denotativ, aş trece cu vederea lipsa descrierii, pentru că naraţiunea e predominantă şi nu am ce să-ţi reproşez în situaţia aceasta. Cu toate astea, descrierea trebuie să fie amplă, nu e suficient să adaugi un adjectiv după un substantiv în ideea că impresionezi cititorii. Părerea mea e că trebuie să te detaşezi de obişnuit şi să-ţi imaginezi lucrurile într-o altă perspectivă, doar aşa o să îmbogăţeşti descrierea cu figuri de stil şi imagini artistice.

Naraţiune
Aşa cum am spus, stilul tău întâmpină o multitudine de verbe. Cu alte cuvinte, narezi bine. Spun doar "bine" pentru că frazele nu curg aşa cum ar trebui, sau poate-i din cauză că ai mult prea multe alineate, deşi ideea era aceeaşi. În timp îţi vei perfecţiona stilul, n-am ce sfat să-ţi dau în privinţa asta. Cum eu sunt o adeptă a descrierii artistice, nu mă atinge mai deloc naraţiunea.

Dialog
În genere, dialogul trebuie să susţină caracterizarea personajelor împreună cu naraţiunea, iar la tine aşa se-ntâmplă. Cred că o faci inconştient, nu-ţi propui să urmezi un tipar atunci când scrii, dar oricum, felicitări.

Greşeli de tastare/exprimare/ortografie
cu (,) Karin - nu este nicio cacofonie
abea - abia

Punctuaţie
Este foarte bună, cu excepţia dăţilor când pui punct, deşi ar fi mai potrivit să pui două puncte, dacă urmează o explicaţie. (ex: "Sunt intrerupt din ganduri de catre niste buze reci si total neapetisante ce le apasa pe ale mele. Karin.") Foloseşte conjuncţii şi virgule ca să legi propoziţiile, pentru că enunţurile scurte dau un ritm sacadat.

Subiect: Re: Capcana viselor Lun 23 Sept 2013, 20:12

Fanfic blocat din cauza inactivitatii.