As putea sa ascult ce simt...

Capitolul I

Ma abtineam cu greu sa nu plang, ochii aceia negrii si rai care m-au parasit si mi-au provocat atatea rani aveau sa se reintoarca. Vestea revenirii sale in Konoha imi strafulgerase toate simturile; sufletul meu trist, neinsemnat, fragil asemenea unui castel de carti fusese daramat, dupa atata timp in care aproape reusisem sa il repar. Prima oara am crezut ca mintea imi juca feste insa ecoul cuvintelor lui Tsunade Sama imi ramasese blocat in cap, Sasuke Uciha avea sa se intoarca, fie ca mie imi convenea sau nu. Era ultimul membru al clanului sau si primul baiat care imi fransese inima, inima ramasa franta pe vecie. Cu ochii de o nuanta abisala si parul de taciune, cu un trup de o constitutie atletica si cu o personalitate misterioasa, intunecata ce mascheaza un suflet rece, ce abia ar mai putea schita vreun sentiment altul decat ura se va intoarce, va atrage atentia tuturor, atentia unor priviri pline de uimire, invidie, amaraciune sau admiratie.

   Sunt tematoare - nu imi este teama de el ci de mine, de reactiile si de comportamentul meu, de modul ciudat in care prezenta sa ma va indemna sa reactionez, sper insa sa nu imi pierd cumpatul ori sa nu ma pot concentra asupra misiunii. Privirea-mi stearsa umbla atenta prin dulap, incercand sa gaseasca niste haine potrivite pentru a ma prezenta in fata Hokagelui, de la care urma sa primesc o noua misiune. Un kimono rosu sangeriu si o pereche de cizme negre, lungi si cu tinte imi alcatuiau asa zisa costumatie de lupta.

     Lupta este un cuvant impropriu, deoarece dupa nenumarate esecuri in incearcarea de a deveni un shinobi pregatit pentru lupta in teren mi-am descoperit vocatia de medic ninja. Dezvoltarea unei cariere medicale a fost principalul medicament care m-a facut sa trec peste despartirea de Sasuke, asta bineinteles alaturi de sustinerea prietenei mele cele mai bune Hinata Hyuga. Fara vreo tentative de lauda, pot spune ca ma pricep foarte bine la ceea ce fac, domeniul meu de activitate fiind unul fascinant si incitant datorita necunoscutului in care reusesc sa ma avant cu success, necunoscut pe care daca nu il stapanesc ma poate costa viata unui coechipier. Imi amintesc si acum, prima data cand un ninja al Frunzei a murit din pricina unei epidemii necunoscute pana in acel moment. Sarcina mea era sa il tratez iar eu esuasem, m-am invinovatit enorm din aceasta cauza, incepusem sa plang precum un copil ce a suferit o rana superficial. Datorita sfaturilor si ajutorului oferit de Tsunade Sama am putut sa gasesc leacul potrivit atat pentru ceilalti pacienti folosindu-ma chiar de trupul neinsufletit al acelui nefericit reusind sa gasesc cauza majora a bolii si sa o elimin. Acum, dupa mai bine de 2 ani si jumatate, pot afirma ca am vazut in aceasta viata mai multi morti decat vii.

   Studiindu-ma atenta in oglinda, mi-am strans ferm intr-un coc, parul de un roz bombon ce mi se revarsa lin peste spate si mi-am acoperit chipul albicios cu o masca speciala ambu. Desi nu eram nevoita sa port mereu o asemenea masca, ma facea sa ma simt protejata, ascunsa de privirile celorlalti. Eram nervoasa deoarece aveam sa ma intalnesc mai mult ca sigur cu Uciha, care sosise astazi in sat, sper doar ca stimabila blonda care mi-a deschis drumul in cariera in medicina sa nu fi comis grava greseala de a ma cupla in aceeasi echipa cu el. Probabil ca delirez, doamna Tsunade nu ar fi asa de necugetata sa il trimita asa de repede intr-o misiune… sau ar fi? Pe cine incerc sa pacalesc intotdeauna ia decizii necugetate. Oftez indelung odata ce ma vad in fata cladirii mari in care isi avea locul conducerea Konohai, trei etaje, doar trei etaje pana il voi reintalnii. Pasii mei erau mari, rari si apasati, voiam sa infrunt trecutul odata pentru totdeauna si sa ingrop toate amintirile neplacute insa simteam ca nu avea curajul necesar.

  Usa mare, din lemn de pin de la biroul Hokagelui ma privea parca sfidatoare, satisfacuta de faptul ca odata intrata in acea anticamera deobicei plicticoasa respiratia mi se va taia si ma voi pierde cu totul la vederea brunetului. Aveam de gand sa imi demonstrez ca pot face asta, asa ca dupa o gura mare de aer parca rarefiat trasa in piept, apas pe clanta metalica si intru inauntru. Scartaitul subtire si silentios le dadu de stire tuturor celor din camera ca am sosit. In fata mea, stand ca in mod normal la birou, cu o privire aparent rece dar ganditoare statea Tsunade, imbracata in acelasi kimono verde, parca mai ponosit insa, cu aceleasi cozi blonde ce ii ajungeau pana la jumatatea mijlocului. In dreapta Hinta, sfioasa parea a fi suspendata in acel spatiu inchis in care de altfel eram cu totii; o bluza alba ii acoperea trupul firav si alb in timp ce ochii violeti i se ridica din pamant la venirea mea, buzele arcuindu-i-se intr-un zambet discret, fin ce denota prietenie. Langa ea Kakashi, fostul meu sensei cu aceeasi figura serioasa si plictisita in acelasi timp isi tinea mainile incrucisate privind pe sub masca ce ii lasa doar un singur ochi liber cand la mine cand la Hinata. Ochii imi fug spre partea stanga a incaperii, unde, precum o stana de piatra, rece si fara viata statea Sasuke alaturi de o tanara necunoscuta, pe care nu o mai vazusem vreodata. Era miniona, avea o talie subtire, pielea de o culoare palida o facea sa arate putin bolnavicioasa. Parul balai, mai deschis ca nuanta decat cel al lui Tsunade, era drept acoperindu-i umerii mici in timp ce ochii de cabanos, mici si blanzi ma privira cateva secunde. Avea trasaturi frumoase, simetrice, buzele pline si carnoase conferindu-I un aer misterios, cu o impregnata amprenta de senzualitate.

La semnul scurt al doamnei Hokage imi scot masca de pisica de pe fata, scotandu-mi la iveala fata care era fortat inexpresiva.

-Kara! aceasta este Sakura, ea este medicul ninja al acestei echipe, sper din toata inima ca veti coopera cu succes. Sakura ea este Kara Uciha, sora lui Sasuke, ea o sa va ajute in misiunea ce va urma.

Printr-un miracol, parca teleghidata m-am prefacut ca o ascult atenta pe Tsunade, reusind sa nu schitez vreun semn de soc la aflarea celei de-a doua vesti ce avea sa ma zdruncine si am zambit politicos pe tot parcursul discursului ei. In tot acest timp evitam privirea brunetului, simteam ca daca ii voi intalnii perechea de ochi ma voi pierde iar fata imi va trada atat socul cat si mirarea.

      -Ascultati-ma cu atentie! Isi drese batrana blonda glasul. Misiunea voastra este sa va infiltrati in Satul Stancilor si sa recuperati Pergamentul Sacru al celui de-al doilea Hokage. Contine niste tehnici care au fost interzise prin conventie de Alianta Lumii Ninja si ar putea fi folosite cu scopul de a porni un al patrulea razboi, lucru pe care nimeni nu si-l permite. Vreau sa tineti minte faptul ca este strict interzisa desigilarea sau citirea pergamentului din pricina faptului ca atat mintea cat si trupul vostru ar putea fi puse in pericol.

   Atentia noastra era indreptata catre vorbele spuse de nupreainteleapta noastra Hokage. Se pare ca toti inteleseseram mesajul transmis de aceasta, desi in sufletul meu au ramas cateva urme de indoiala cu privire la lucrul in echipa alaturi de brunet. Dintr-un motiv necunoscut mie Hinata parea foarte entuziasmata de misiune, probabil ca dorea sa arate lumii de ce este in stare, spre deosebire de mine ea a ales calea grea, aceea de a-si continua cariera de shinobi de lupta. Misterul cu privire la indentitatea Karei pentru mine se adancea din ce in ce mai mult, legatura ei de rudenie cu Sasuke facandu-mi mintea sa devina mai confuza decat era deja, daca acest lucru ar mai fi fost posibil. Tremuram usor la fiecare privire care venea din partea brunetului catre mine, acesta pastra tacerea si ma masura din cap pana in picioare de mai multe ori. Era vizibila surpinderea de pe chipul lui, nu se asteptase sa ma schimb in mod semnificativ in 2 ani; pe cand el ramasela fel ca atunci cand avea 17 ani- rece si nepasator, cel putin in aparenta.
Avea sa fie o seara grea, trebuia sa ne pregatim de o calatorie lunga, multe provizii trebuiau facute iar eu aveam de strans o multime de plante medicinale in caz de vreo urgenta. Sunt intrerupta din meditatia mea interioara de o voce masculina, surprinzatoare ce reusi sa imi trezeasca un tumult de fiori de mult disparuti.

R∆IN: Nu mai folositi culori inchise atunci cand scrieti un capitol. Este dificil de citit. Mai treceti pe la regulament.

Salutare! Imi place mult acest prim capitol. Dupa parerea mea, nu-i lipseste nimic. Ideea e interesanta pentru inceput, insa nu pot sa ma pronunt inca, insa e foarte promitatoare. Imi place felul lejer in care descrii, iar actiunea curge lin.
Abea astept sa aflu ce se va intampla in continuare. M-ai facut foarte curioasa.
Iti urez succes in continuare si te rog sa ma anunti si pe mine cand vei posta continuarea, daca nu e niciun deranj.

Have a good day!

Hello ! Se pare ca am terizat la un fic shippuden promitator. Imi place inceputul si sunt nerabdatoare sa vad next-ul, asa ca da-i bice si te rog mult sa ma anunti.

Subiect: Re: As putea sa ascult ce simt... Lun 23 Sept 2013, 20:15

Fanfic blocat din cauza inactivitatii.