CApitol 2 ^_^
Si...........cu cele doua mâini ale acestuia îmi prinse fata ,am început sa roșesc ne având habar sau idei ce vrea sa facă în continuare ...
-Vezi uite așa sa zâmbești ^_^,spuse acesta cu ton cald
-A bine,cu zici tu! Nu știam ce sa mai fac deoarece toate sentimentele ma cum prinse una câte una ca si când ai turna boabele de cafea proaspete ,prăjite în apăratul de făcut cafea.
-Pa ,ne mai vedem!
-Paaa..... văzând cu acesta se îndepărta de mine până ce ieși din clădire .
Iată că si de data acesta am rămas doar eu cu cafeau mea caldă ce se mai răcise de când plecase acesta,mă pun iarăși în pozițea mea de gândire ,visând cu ochi deschiși spre mica mea lume ..doar acolo puteam fi în siguranță de acesta lume rea ,plină de praf si mizerie precum si oameni din ea,dar dacă mă gândesc mai bine nu cred că chiar toți sunt rai nu asa?
Începând a sorbi aroma cea amăruie dar plăcută la gust lăsând ca pupile sa guste si ele un pic.
După ce termin cafeau dând să plec de la masă observ cu ceva mic din piele marou era pe masa alături de cana tipului misterios,întind mâna spre el vrând să-l iau ,iar du paia cu pași mărunți merg spre ieșirea fără să dau cumva de bănuit .Drumul spre casă era tare lung sau doar mi se părea mie ,ori cum trebuia să merg mult si bine mai ,vremea de afară începură a se răci dând alarma unei ploi reci ca gheața ,fug repede acasă pana ce văd cu vecină cu nasul pe sus ,ce vinea mereu să îmi ceară ajutorul apoi mă înjura apoi ma făcea în toate felurile deși nu prea să uita la ea cum e dar n-a trebuia si oameni de aceșteia să egziste ,nu mai că nu știu dece nu mai eu sufăr punând tot la suflet ,nu mai stau într-un loc ,îndreptându-mă de ușa casei mele .
O dulce casa ,ce maș face eu fără tine ,deschid ușor ușa cu cheia întrând cu grabă apoi târndid ușa după mine , sărind ca un copil naiv pe canapeaua din camera de zi ,de culoare albă spre crem pufoasă ca blănița unei pisici ,mă întind toată pe ea ,apoi cu mare grijă deschid acel portofel , era ceva mălai în acesta dar și o poză cu o fată ce avea părul scurt negru cu niște ochi albaștri de pisicuță ,nu știu dece dar simnt cu mă cuprinde tristețea dintr-o dată .
Nici măcar nu îl cunosc și deja ma rănit crunt în inimă ,știam că era prea frumos se pare că meru va fi ca o cafea ,stau și încep a ofta în continui până ce mă cumprind niște lacrimi micuțe ce îmi înțepau ochi .
Tringgggggggggggggggg!
Ce naiba se aude !
Telefonul începură a suna de rupea pamântul ,până mă duc să răspund la telefon cu gândul de al înjura pe acesta ,era deja târziu .
-Cine naiba te pune să suni acum!
-poftim ?răspunse pe un ton calm față de al meu la capătul celălant al telefonului.
Au ci se părea că era vocea tipului misterios de la cafenea .
-Zi cei bai?
-Vezi tu mai văzut portefelul,că l-am pierdut.
-Pai .....
-E la......
-La cine zi mi te rog?
-pai e la mine!
-O ce mă bucur!
Cum se putea bucura că portofelul lui e la mine ,na-vea nico logică .
-Hei!
-Da
-Ne întâlnim maine tot acolo si tot la acea oră bine,abia aștep să te văd pa!
-CeEEEEEEEEEEE!
Tocmai fără să vreau,acesta mă chemase la o intâlnire ,la care eu nu apucasem să răspund,ce smerher poate fi.....până ce ................................................