Inainte de a citi vreau sa precizez ca aceasta creatie este 100 % a mea si o mai am postata pe o pagina de facebook.Am lucrat destul de mult la aceasta creatie,am ascultat mult de criticile primite nu numai de la Arianthe, cat si criticile venite de la alte persoane,am incercat sa citesc si analizez cat mai bine si cat mai mult ficuri si povestiile scrise de membrii forumului. Chiar nu as vrea ca aceasta creatie sa fie plagiata. Totusi daca vreti s-o aratati si "prieteniilor" de pe un alt site sa precizati ca nu e opera voastra si sa cereti permisiunea. Cam atat am vrut sa va spun si anunt. Lectura Placuta !

Born To Kill

Capitolul 1


Sange ! Peste tot sange ! Katherin Smith trebuie sa fie scarbita de fiecare data cand tatal ei pleca intr-o misiune. Acesta mereu o i-a in misiunile lui patetice,cum ar spune Katherin , si de fiecare data ii spune sa se ascunda si sa nu-l ajute. Tatal ei este un fel de terrorist celebru in lume,cautat de mii de politisti pentru tot felul de crime.El este cunoscut sub numele de “Demonul Distrugerii” dar lui Katherin ii se parea aceasta porecla stupida.Totusi,sa recunoastem ca Katherin nu prea la vazut in actiune. Iar cand il vedea nu parea deloc a demon. Va puteti imagina si singuri ce trebuie sa infrunte Katherin de fiecare data cand tatal ei are o misiune. De data aceasta trebuie sa anihileze o banda de terosisti sub numele de Mafia Clan.Nume cam simplu pentru o organizatie mare. Binenteles ca tatal ei nu era singur pe campul de lupta. Cand esti acolo nu mai poti auzi nimic alceva inafara de sunetul enervant al armelor de foc. Iar pe langa faptul ca auzul ti-l distrugi simtul olfactiv nu este nici el mai presus. Fosele nazla iti sunt inundate de mirosul sangelui. Un om normal nu poate sa-l simta la fel de bine cum il poate simte Katherin. Da,ea nu este un om normal dar nici nu este vampir sau alta fiinta supranaturala,pur si simplu este Katherin care a fost nascuta pentru a ucide. Dupa spusele tatalui ei acesta este scopul nasterii sale. Se spune ca oricine este nascut intr-o familie de teroristi este nascut cu scopul de a ucide. Dar pentru aceasta fata astea sunt doar fleacuri. Poate,cateodata ea se mai lupta cu cineva cand tatal ei parea sa aiba nevoie de ajutor dar nici odata nu ar ucide pe cineva. Ei bine… poate pare ca vrea sa ucida dar nu o va face. Ea cand se lupta este mai rau ca un demon. Nu ii mai pasa de nimic. Doar de un singur lucru,sa isi protejeze familia si prietenii.

- Iesii,micuta mucoasa, afara de ori unde te-ai ascunde ! spuse seful celeilalte benzi de teroristi,cu furie in glas.

Atunci s-a ivit ea . Din umbra a iesit o fata de 18 ani, roscata,cu ochii caprui, imbraca de primavara desi era sfarsitul toamnei, si bine echipata cu tot felul de bombe inventate de ea si tatal ei,si cu o sabie bine ascutita care asteapta cu nerapdarea momentul iesirii ei din teaca. Seful celeilate benzii graii ceva care o jignii atat de tare pe Katherin incat ochii ei sau inrosit si cu furie a scos sabia din teaca. Cu o viteza nemaipomenita a fugit catre seful benzii.Firicele de praf zburau incol si incoace din cauza vitezi pe care o avea fata Dar cand sa-l sfasie in doua pe acel nemernic,fiul acestuia i-a barat atacul. Katherin s-a retras din nou in pozitia de garda. Il privea cu uimire pe baiat. Il analiza din cap pana-n picioare. Aceasta observa un tip de 19 ani ,brunet cu ochii albastrii si bine facut.Vazand ca fata state pe loc si se uita la acesta,a scos o bomba si a aruncato spre ea.Katherin nu s-a panicat ci din potriva,a taiat bomba in doua cand aceasta a facut contact cu sabia ei dintr-un metal fin dar dur.

- Katherin ! Ce crezi ca faci ? rasuna vocea tatalui ei.

- Ce as putea sa fac ? Dau in stanga si-n dreapta cu sabia pentru binele tau.

- Dar tu trebuia sa stai acolo si sa nu faci nimic. Nu vreau sa lupti.

- Daca nu vrei sa lupt,nu ma mai lua cu tine in misiuni  patetice !

Katherin indesa sabia in teaca si pleca spre casa.Mergea si mergea, singura pe drumul pustietati.Strada era intunecata si foarte stranie,nu ca iar fi frica Katherinei. A invatat cum sa descurce si  sa faca fata oricarei situati. Ignorand golanii de pe strazi care o fluierau doar ca sai atraga atentia sis a observe cat de “cool” sunt,Katherin a ajuns cu bine acasa.

-Katherin, Soft ,ce bine ca va-ti intors. isi face iveala mama acesteia din bucatarie cu un zambet larg pe fata. Dar acesta disparu cand observa ca dragul ei sot,Soft Smith,nu era langa fica sa. U-Unde este tatal tau ? continua aceasta intr-un final.

- Tata inca este pe campul de lupta.

-Poftim ? L-ai lasat singur ?

- Nu l-am lasat singur. Este cu coechipierii sai.

- Katherin,stii bine cat e de impiedicat tatal tau.

- Mama,stai calma. Se descurca.

- Ma indoiesc. Daca erai cu el,il putea apara. Stiu cat de bine te descurci pe campul de lupta.

- Nu mai vreau sa merg cu el intr-o batalie niciodata. Mereu ma ia cu el si ma tine ascunsa ca pe un catel de jucarie. Nu pot sa ajut pe mineni dar mai sa apar pe cineva.

Lasand in urma sa strigatele mamei sale,Katherin se indreapta sus pe scari,in camera ei unde isi lua telefonul in mana si se arunca in pat cu privirea tintita pe tavan. Ochii dintr-o data ii s-au intunecat cand in mintea ei s-a derulat cea ce se intamplase pe campul de lupta. Iar cand isi aminti cum seful celeilalte benzi a facut-o in toate felurile, a aruncat cu telefon in perete. Din fericire el nu s-a spart si nici nu a avut vreo zgarietura pe ecran sau altundeva. Katherinei nu-i placea cand cineva o insulta. Deobicei statea calma si se incrunta cand auzea o insulta la adresa ei dar pe campul de lupta o luase razna. Pur si simplu fierbea de nervii dar cand isi amintii de baiatul care i-a oprit atacul  s-a enervat mai tare. Nimeni si nimic nu i-a oprit atacul vreodata. Pana acum…..

In timp ce ea era pe alta lume,usa de la intrare s-a deschis iar mama ei a sarit in sus de fericire cand si-a vazut sotul intrand  pe usa complet sanatos dar c-o mica zgarietura inofensiva pe obraz. Zambetul calduros al mamei s-a evaporat precum un cub de gheata aruncat intr-o oala cu apa fierbinte, cand tatal Katherinei i-a spus ce s-a intamplat in decursul bataliei.

Vocea groasa si cutremuratoare a tatalui ei o invoca  pe Katherin sa-si faca aparitia in sufragerie.Aceasta,moraconoasa s-a ridicat din pat si a pasit afara din camera coborand incet pe treptele reci si uzate care din cand in cand mai scartaiau. Facand stanga impreuj,aceasta a dat ochi in ochi cu parintii ei care stateau la o masa mare din stejar vechi in sufragerie. Cu pasi marunti si cu un nod in gat,Katherin s-a intreptat spre ei si s-a asezat pe cel de-al trei-lea scaun care ii apartinea acelei mese.In cele din urma mama ei sparge gheata.

-Katherin,scumpo,de ce nu l-ai ascultat pe tatal tau ?

- Poftim ? Eu mereu l-am ascultat. Pe campul de lupta a fost alceva !

- Ce a fost,Katherin ? spuse tatal ei printre dinti.

- Eu doar…..

- Tu ce,Katherin ? ! spuse tatal ei radicand foarte mult glasul.

- Mereu ma iei cu tine in misiuni stupide ! Nici odata nu mai lasat sa te ajut ! Chiar nu intelegi cat de mult vreau sa-ti fiu de folos.

- Katherin,tu nu esti o unealta ca sa-mi fi de folos. Esti fica mea si oricat m-ar deranja s-o spun, nu vreau sa te lupti pentru ca esti … patetica .

Gata .Pana aici. Tatal ei a intrecut masura ! Plina de nervii,Katherin isi lasa la iveala sentimentele. A inceput sa-i curga lacrimi din ochi ca niste diamante cristaline care se reflecteaza lumina venita de la neonul parca agatat de tavanul camerei, si cu usurinta picau pe pamant.

- Nu are rost sa plangi ! explama tatal ei.

- Taci ! Tu nu stii nimic ! Niciodata nu mi-ai inteles sentimentele si nici nu le vei intelege daca gandesti asa despre mine.

Dupa cuvintele spuse,Katherin s-a indreptat catre usa si a iesit afara din casa lasand in urma ei o mare galagie. A fugit de-acasa pentru prima data. Se simtea vinovata dar orgoliul si puterea din ea incercau sa-i schimbe dispozitia.Intr-un fel se simtea libera. Libera ca insfarsit,chiar si pentru cateva momente,a scapat de gura tatalui ei.Fugea plangand. Si ca sa fie mai minunat,a inceput sa ploua.Din cer picau mici cristale albastre. Parca cerul plangea impreuna cu ea.

Dintr-o data s-a oprit cu picioarele intr-o balta. Statea pe loc si se uita in sus,catre minunatul paradis numit de oameni “cer”.Stropii de ploaie ii se prelingeau pe obraz la fel ca lacrimile. Nu le puteai deosebi.Dupa ce un sir de amintiri – bune si rele- ii s-au derulat prin minte si-a lasat capul  in jos. Lacrimile au hotarat sa i-a o pauza,dupa atata joaca pe obrazul ei.

“ Nu are rost sa plangi ! “ Vocea tatalui ei ii rasuna in minte.Apoi a ridicat capul in sus iar privirea i-a fost indreptata spre un pod micut.Pe-acolo curgea un rau,dar nimeni nu-i stia numele. Locuitorii orasului,spun ca acel rau este magic deoarece o femeie,ca ori care alta, s-a dus sa i-a niste apa. Fiind mai aproape acel rau,a luat apa de acolo. Imediat cum a ajuns acasa,femeia s-a indreptat spre bucatarie. Ei ii placea mult sa gateasca,asa ca s-a pus pe gatit. A luat cutitul dar in loc sa taie carnea si-a taiat grav un deget. Femeia incerca sa nu intre in panica. Repede a luat o batista si-a turnat pe ea jumatate din apa transportata mai devreme. Aceasta si-a infasurat foarte strans batista in jurul begetului ranit. Dupa 2 zile femeia,curioasa de infatisarea degetului, a dat jos bandajul.Aceasta a observant ca rana ii era inchisa si nu mai curgea nici un pic de sange. Bucuroasa de acest miracol,ea a hotarat sa le spuna si prieteniilor dar acestia au raspuns ca acest lucru nu este normal. Si de atunci s-a spus ca acel rau este magic.

____________________________________________________________

VA URMA -----> CAPITOLUL 2.

Fic nou si sunt prima !  Ce pot spune superb abia astept nextu ' si daca poti sa ma anunti . Please ! ORICUM SPOR LA SCRIS IN CONTINUARE !

Capitolul 2.


Katherin s-a indrepatat cu pasi marunti spre pod. A observant ca sub el era un loc unde puteai sta jos.Aceasta s-a pus in fund pe betonul rece,strangandu-si picioarele la piept.A realizat ca cea ce s-a intamplat chiar o durea,chiar daca orgoliul ei ii spunea sa uite de cele intamplate.Se simtea ciudat de singura. Avea un gol in stomac imens,care nu era din cauza ca nu a mancat la pranz si cina.In mintea ei se derula banda unui film vechi care relata toate sentimentele,trairiile si faptele intamplate azi.

Gandurile ei au devenit in alerta cand a auzit niste pasi apropindu-se de aceasta.Repede s-a ridicat iar cand a vrut sa isi scoata sabia a observant ca a lasat-o acasa. Noroc ca avea niste bombe create de ea si tatal ei. Din nou gandul zbura la tatal ei dar isi reveni cand auzii inca un pas venind. Era pe cale sa arunce spre acel intrus.Umbra care acoperea fata tipului nedorit a disparut. I-a putut vedea fata bine conturata si fima,dupa cum se putea vedea, a tipului. Era baiatul de mai devreme care i-a barat atacul.

- Ahh. Tu esti ! Ce vrei ? spuse Katherin plictisita.

- Stai calma. Nu am chef de lupta. Si dupa fata ta nici tu nu esti mai fericita. spuse el cu durere in glas.

Katherin si-a pus bomba inapoi in buzunar si i-a spus baiatului sa se aseze jos langa ea. O tacere urata s-a lasat intre ei doi. Fata nu a mai putut rezista in liniste asa ca a spart gheata.

- Deci, ce te aduce aici ? Te-a trimis seful tau sa ma spionezi ?

- Nu este seful meu, este tatal meu.dupa cuvintele spuse baiatul s-a oprit din vorbit si si-a lasat capul in jos.Simteam nevoia de ceva aer in plus.

- Inteleg. Te-ai certat cu tatal tau,nu?

- Da. Vor sa ma trimita la o scoala speciala de teroristi.

- Asta este absout ridicol.

- Asta le-am spus si eu dar … nu si-au schimbat decizia. spuse tipul iar ochii lui au inceput sa straluceasca semn ca-I venea sa planga. Se pare ca era distrus de alegrea parintiilor sai.  Katherin a observant asta si a incercat sa-l inteleaga mai bine chiar daca nu a vorbit prea mult.

“ Cred ca e destul de urat sa te muti la alta scoala,mai ales una de teroristi. Sa-ti lasi in urma legaturiile pe care le-ai creat cu elevii si profesorii de acolo,asta pentru mine ar fi cel mai greu. “ a gandit Katherin

Un moment de liniste s-a lasat intre cei doi,din nou.Intre timp ce ei se uitau in jos la betonul din pietris negru,a inceput sa se lase noaptea din ce in ce mai mult. Luna incepea sa iasa la iveala impreuna cu amiciile sale,stelele.Vantul batea prea tare iar Katherin s-a cutremurat putin. Tipul si-a dat jos jacheta si a pus-o peste spatele Katherinei.

- De ce faci asta ? Nici macar nu ma cunosti !

- Fac asta din politete . spuse el cu glas mai rece si plictisit. Eu sunt Ryan Wallace

- Katherin Smith.

Acestia au dat mana in semn de “incantat de cunostinta” apoi un ranjet tamp a aparut pe fata baiatului.

- Cred ca .. trebuie sa ma intorc acasa. spuse Katherin dupa ce Ryan i-a dat drumul la mana.
Katherin s-a ridicat si a inceput sa-si miste picioarele din loc facand pasi mici fara a se opri,ocolindu-l pe Ryan. Dar acesta,imediat dupa ce Katherin a trecut de el,s-a rasucit pe un picior si a oprit-o din drum.

- Maine,la ora nouasprezece,ai putea sa vii din nou aici ?

- Sigur. Voi incerca sa ajung la timp. spuse ea in cele din urma,putin timida.
Katherin i-a intors spatele,din nou,fara a se uita inapoi. Mergea si mergea fara incetare si spera ca Ryan sa nu o urmareasca. Nici ea nu stia de ce dar spera asta.

Intr-un final fata a ajuns acasa dar nu o direct ci si-a mai petrecut cateva minute din viata in fata usi si gandea ce va face cand va da ochii cu parintii ei. Avea un nod in gat si in stomac. Un nod care ii provoca greata. Ii venea sa verse de la nenoricitul ala de nod. Dar nu i-a pasat de asta,si-a luat inima in dinti si a deschis usa cu putere.

Katherin se astepta la urlete,tipete si discursuri lungi la capitolul “Maniere” dar cand a deschis usa totul era diferit. Mama si tatal ei stau la o masa si sorbeau linistiti dintr-o ceasca cu ceai la ora opt seara.Katherin statea si se uita la ei cu ochii iesiti din orbite si cu gura intre deschisa.

- Ah,draga mea. Cand ai venit ? a rasunat vocea suava a mamei sale.

- Pe bune ? Nu mai auzit intrand ?

- Ar fi trebuit sa aud ?

- Stiti ce sa lasam asta. S-a intamplat ceva ? Aveti niste fete…

- Katherin Smith;iata,tatal ei si-a deschis gura si i-a pronuntat numele intreg,semn ca nu va urma ceva bun;eu si mama ta ne-am decis sa te trimit la o scoala pentru teroristi.

“T-Teroristi ? “  Acest minunat cuvant rasuna in mintea Katherinei ca un cantec de leaga cantat de un afon. Mintea ei incerca sa perceapa cuvintele spuse adineori de tatal ei. Un mic ghem de praf si-a facut aparitia in mintea lui Katherin. Zbura de colo,colo,liber si linistit. Parca era hipnotizata de cel mai mare magician din lume. Nu mai stia ce sa spuna. Incerca sa-si gaseasca cuvintele dare le parca nu mai existau. Ea doar a inghitit in sec si a intors spatele in semn ca vrea sa plece dar tatal ei o oprise.

- Katherin,scumpo,stiu  ca nu vrei asta dar trebuie s-o faci.

- De ce ? spuse Katherin printre dinti.

- Vrei sa ma ajuti,nu? Atunci va trebuii sa inveti sa ma ajuti.

Aceleasi cuvinte fara sens pe care le spunea tatal ei rasunau din nou in incapere. Mereu ii aducea pe tava un fel de ghicitoare care trebuia deslusita prin cei mai grei pasi. “Dar asta nu este o ghicitoare… “ isi spuse Katherin in gand urmat de “… este o intorsatura de cuvinte enervante.”

Dupa spusele tatalui ei,a pasit inainte si s-a intreptat catre camera ei.
Ah,camera ei. Locul unde si-a impartasit inca de mica sentimentele ursuletului ei este aceasta incapere speciala. Katherin a pus man ape ursuletul ei drag si a inceput sa-l analizeze in timp ce statea in pat. Aceasta observa aceleasi urechi mari si roz,aceeasi ochi mari si negri,aceasi gura adorabila prin care era scoasa limba,acelasi papion negru,acelasi costu negru si acelasi corp roz. Incepu sa-si aminteasca toata momentele grele impartasite ursuletului de-a lungul anilor.O lacrima cristalina s-a scurs usor din obrazul ei,prelinganduse pe obrazul ei si intr-un final ajugand pe costumul ursuletului ei. Vroia sa-si exprime sentimentele celui mai bun prieten al ei dar geamul camerei ei a fost spart de un glont.

Katherin si-a sters repede lacrimile,si-a luat sabia si s-a pus in pozitita de garda langa geam. Imediat dupa asta un om si-a facut aparitia. Era imbracat intr-un costum penibil de ninja si cu un fular negru care-i infasura fata. Intrunsul si-a scos sabie si a inceput s-o atace pe Katherin. In stanga si-n dreapta zburau mici scantei galbene de la contactul puternic al sabiilor. Mii de picaturi de sange flendarau de colo,colo de la intrusul nedorit. Cei doi se luptau de zor dar dintr-o data usa camerei ei a fost toborata. Aceasta a facut contact cu parchetul laminat. In pragul usei statea seful benzi Mafia Clan.

- Luati-o ! a spus acesta dupa a facut semn la cativa oameni.

Acestia au luat-o pe sus si-au iesit din camera ei pe geam. In urma a fost lasata sabia fetei si ursuletul care avea picaturi de sange pe fata de la acel ninja penibil.

_________________________________________

VA URMA -------> CAPITOLUL 3

Îmi place. Să mă anunti de next şi ai putea să treci şi pe la ficul meu Legături complicate? Să nu uiti să mă anuntide next.

Hei, hei, hei..
Mi-au placut ambele capitole si desi eu nu sunt mare fana a ficurilor ce nu ii includ pe Saduke si Sakura pot spune ca si ficul acesta originsl m-a atras..
In fine nu o mai lungesc.. Sa vii rpd cu next..
Ja Ne !!! :o3

Ok cred ca m-am tacanit. N-am citit niciun fic care sa nu contina vreun personaj din anime-uri.. Cum le vedeam la ocoleam, dar acum cred ca am baut apa catelului caci ficul tau imi place. si inca foarte mult. Nu e corect :))) Scrii foarte bine si desi nu e cu sakura subiectul, actiunea si titlul sunt perfecte. Abia astept urmatorul capitol si daca o sa continui tot asa voi deveni, dar ce spun voi deveni sunt deja o mare fana a ficului :)) See ya :*

Capitolul 3.

Bagata cu forta in porbagajul unei masini,Katherin avea obraji rosi ca sangele de la lacrimile care curgeau din ochii ei cristalini. Era legata la maini si picioare iar peste buzele sale moi avea un scoci deranjant. Indesata in acel porbagaj a inceput sa planga mai tare. Era singura si ingramadita intr-un locusor fara scapare. Bluza ei din cea mai fina matase acum era uda de la micile picaturi de apa care isi luau adio de la ochii ei caprui. Simtea cum masina se clatina din stanga in dreapta,din sus in jos. Acest joc de schimbare a directi o enerva la culme pe Katherin. Dar stia ca nu putea face nimic. Nu avea cum sa scape. Se simtea slabita si inutila.

- Cum am ajuns in starea asta,Doamne ? Te rog,ajuta-ma ! Cu ce am gresit ? Am facut ceva rau ? Asta este pedeapsa pentru un pacat de-al meu ? Dar mai important este… Ce pacat am facut ? Uite…. este adevarat ca m-am purtat cam urat azi cu parintii mei dar sa sti ca nu am facut-o intentionat. Daca asta te-a suparat. Imi pare extreme de rau ! Te rog,iarta-ma ! Macar de data asta fi alaturi de mine ….. spunea Katherin,cu mainile impreunate si stranse la piept,pintre suspine.

Vroia sa primeasca un semn. Un semn de sus. Dar nimic. Nu auzea nimic si nu se intampla nimic. Incepura sa creada ca este fara speranta dar o mica parte din ea ii spunea sa nu renunte. Acea parte era tipa rea si dura,din mintea ei,care a creat-o fara sa-si dea seama. Parca punea stapanire din ce in ce mai mult  pe corpul lui Katherin. Trupul ei incepu sa tremure,mainile si picioare se zbateau sa rupa franghiile legate minunat de strans. Ochii ei dintr-o nuanta de maro aprins s-au transformat intr-o nuanta de un rosu sangeriu iar pielea ei devein  din ce in ce mai alba. Partea intunecata care a pus stapanire pe Katherin avea pofta de joaca si de niste … sange. Reusind sa rupa franghiile care o tineau in frau,a spart usa care o despartea de lumina lunii.Mafiotii care conduceau masina au oprit imediat. Aceastia oarecum ingrijorati au coborat din masina iar cand au vazut-o pe fata complet schimbata,ochii lor au devenit cat cepele de mari.

Katherin,acum nu mai avea ochii inlacrimati,ii avea plin de ura si se putea citi in ei setea de sange. Nu numai ca era nervoasa,dar avea si o putere extraordinara. Doar printr-o simpla ridicare a mainii a reusit sa rupa teava de esapament a masinii. Fie ca era destul de scurta,ea nu dadea inapoi. Se apropria din ce in ce mai mult de acei mafioti. Panicati,acestia au scos din buzunare niste pistoale. Au incput sa traga fara incetare in Katherin. Dar aceasta manuind teava de esapament in stanga si-n dreapta a reusit sa indeparteze fiecare glont.

- Acum e randul meu sa ma distrez. spune Katherin sadic,urmat de un ras malefic si nebun.

S-a indreptat spre cei doi vogabonzi si printr-o simpla miscare la unul dintre ei i-a rupt capul. Picaturi de sange parca cadeau din cer dar erau numai de la golanul cazut si degedat la pamant. Hainele ei erau patate cu sangele unui om jegos. Sa nu mai vorbim despre fata ei. Pe langa faptul ca era palida, mai era si murdara cu acel lichid rosu. Nemernicul celalalt a inceput sa fuga dar nici dupa trei pasi s-a impiedicat si-a picat.

- Te rog,cruta-ma ! spune acesta tare si printre lacrimi.

Vorbele erau inzadar,nimeni si nimic nu o putea opri. I-a “taiat” si la acesta capul,devenid din ce in ce mai murdara. Mainiile ei erau pline de sange si ei ii placea asta. Se putea observa din cauza gestului pe care-l facuse. Si-a dus mana la gura si –a lins-o. A spart fiecare coltisor al masinii. Nu a lasat pe nimeni in viata. Exceptandu-l pe seful benzi. Acesta se tar ape jos din cauza ca piciorul lui nu mai exista. Katherin facea un pas cate-un pas. Vroia sa-l ingrozeasca,vroia sa-i arate cu cine s-a pus. Un pas,doi pasi,trei pasi . Tot asa pana cand au ajuns la marginea unui rau. Katherin a ridicat mana in care tinea arma,semn ca vrea sa-l ucida aici si acum. Dar in clipa urmatoare un bolovan ii ateriza in cap iar ea picase in rau. Corpul ei se ridica la suprafata si plutea in jos pe rau. Apa era rece dar pentru ea era extreme de placuta. Se lasa purtata de val in timp ce se uita la stele iar incet,incet ochii ei au inceput sa se inchida,intr-un final adormind fara pic de grija.

Soarele se ridica pe cerul limpede fara pic de nor. Pasariile cantau acelasi cantec de leagan pe care-l fredonau in fiecare dimineata. Niste ochi cristalini se cutremura. Erau ochi Katherinei. Incetul cu incetul acestia s-au deschis. Dar nici bine nu s-a trezit ca s-a ridicat in capul oaselor. Era acasa,in camera ei frumos redecarata ca si cum nimic nu s-ar fii intamplat. Pe usa intra mama ei,cu o privire care exprima groaza dar incerca s-o ascunda.

- In sfarsit,te-ai trezit ! spune ea in timp ce o lua in brate pe Katherin.

- Mama,ma doare.

Aceasta i-a dat drumul imediat din stransoare. Se uitau una la alta fara sa spuna nimic dar mama ei cedase. Incepura sa planga. Katherin nu si-a mai vazut mama sa planga decand bunicul ei a murit. Uitanduse la ea cum plange,Katherin a luat-o in brate si a inceput sa planga si ea. Nu mai stia nimic din ce se intamplase aseara. Stia doar ca a fost rapita. Vroia sa-si intreba mama ce sa intamplat,dar daca o facea stia ca mama ei avea sa planga mai tare. Nu stia ce sa faca. Chiat vroia sa stie ce sa intamplat noaptea trecuta.

- Mama… imi poti spune… ce s-a intamplat aseara ?

- Scump-o,mai bine nu vorbim despre asta acum. Sa luam mai intai micul de jun iar dupa poate tatal tau iti v-a spune.

Au coborat amandoua la masa tinanduse de mana. Odata ajunse acolo,Katherin isi observa tatal stand la masa cu mainiile incrutisate si cu o privire patruntatoare. Katherin isi facura putin curaj. S-a dus la el,l-a pupat pe obraz iar dupa i-a zis un calduros “ Buna dimineata,tati . “

Doamnele casei s-au asezat la masa si au inceput cu toti sa manance intr-o liniste inmormantala. Singurele zgomote care le tineau de urat erau acelea provocate de catre tacamuriile care loveau farfuriile. Dupa micul de jun copios,Katherin a spalat toate vasele,asa cum face deobicei.

- Katherin,poti veni pana in sufragerie ? spuse tatal ei,deja ajuns acolo.

- Sigur.

Katherin se indrepta spre incapere cu pasi lenti. Avea un nod in gat. A intrat in asa zisa camera cu capul in jos iar dupa si-a ridicat privirea. Ochii ei s-au marit. Acestia se uitau cu mare uimire la niste haine patate cu sange care stateau frumos aranjate pe pat.

- Poti sa-mi explici ce-s cu astea ? spuse tatal ei pe un ton cutremurator.


____________________________________

VA URMA ----- > CAPITOLUL 4

Hei, hei, hei..
Frumos si acest capitol :) Tine'o tot asa ;) si vino repejor cu next..
Ja Ne ! :*

Hey! Îmi place foarte mult ficul tău. Aştept nextul. Să mă anunti.

Hei... 
A ajuns si eu intr-um final pe la ficul tau, si vreau sa iti multumesc pentru mesaj! 
Ficul tau mi se pare frumos si chiar daca nu citesc eu prea multe ficuri originale, pentru mine e calar o idee unica, originala!
Imi palce mult mudul tau de a scrie, de a "vorbi" 
Iar ideea ficului este interesanta!
Sunt foarte curioasa sa vad cum evolueaza lucrurile pe parcursul ficului...
Sper sa postezi next-ul repejor si sa ma anunti si pe mine daca vrei  
Spor la scris!

BaiBai  

OK. Desi e cam crud ( nu nu e :)) ) si cred ca ma ve-ti considera nebuna mi-a placut la nebunie cum din fetita cu lacrimi in ochi s-a transformat intr-o ucigasa nemiloasa. Ador astfel de transformari si chiar m-a uimit cruzimea ei. Cred ca semnul de sus a fost bolovanul si in orice caz.... cum a ajuns acasa. Oare baiatul ala a avut ceva de-a face sau ce? SUnt curioasa si astept nextul

Capitolul 4.

Ochii care odata erau veseli si straluceau in lumina soarelui, acum erau scufudati in teama absoluta. Pupile ii erau dilatate la maxim si dadeau sa iasa din orbite. Erau inspaimantati de lichidul rosu uscat de pe acele haine care acum sunt doar niste carpe.

In mintea lui Katherin incepura sa se deruleze tot felul de filmulete care se petrecura acum cateva ore fara stirea ei. Amintiriile ascunse in subconstientul fetei ieseau la iveala una dupa alta. Katherin era confuza si extrem de speriata. Vaznd sangele cum zbura in toate partiile si capul unui om plecand la vale nu s-a mai putut controla. Glasul ei  tulburator rasuna in toata incaperea. Tipa. Tipa de groaza.

Atingerea mamei ei pe umar o facu sa inceteze si se mai calmemze putin. Aceasta a luat-o de manuta si a inceput s-o conduca pe drumul linistitor catre camera ei,dar nu inainte de –ai arunca o privire ucigatoare sotului ei. Din acea privire puteai sa-ti dai seama ce fraza care era in minte ei. “ Vorbim noi mai tarziu,draga! "

Cele doua doamne au ajuns la destinatie, anume camera Katherinei. In timp ce ea era intinsa pe pat cu ochii inchisi, mama ei ii mangaia frumoasa frunte reusind s-o linisteasca.

- M-mama ? Ce s-a intamplat ?

- As vrea si eu sa stiu. Katherin,mai important este ce s-a intamplat cu tine ?

- Imi amintesc doar ca am fost rapita.

- Deci asta s-a intamplat in timp ce eu si tatal tau eram la pamant din cauza fumigenei.

Linistea pusese stapanire pe cele doua doamne. Pasariile incantatoare cantau un cantec de leagan la gheamu Katherinei. Stand linistita in patul sau pufos o intrebare incepura s-o nelisteasca.

- Cum am ajuns acasa ?

- Cand eu si tatal tau ne-am trezit, ne-am dus in camera ta unde am observant ca nu este nici urma de tine. Am intrat in panica dar tatal tau mi-a spus sa ma calmez in timp ce a apucat sabia ta. Dupa am inceput sa cautam in toata casa dar din nou nu te-am gasit. Amandoi am hotarat sa te cautam pe afara. Dupa ce te-am cautat prin jurul casei am mers vreo cinci minute drept inainte ajungand la malul unui rau. Am observant un cadavru plutitor. Dar cand s-a mai apropriat de noi am observat ca nu era un cadavru,erai tu plina de sange si cu o rana la cap.

Uimita de spusele mamei sale, Katherin isi duse mana la cap unde simti un plasture apoi un cucui. Ii multumi mamei sale si ii mai spuse s-o lase singura. Aceasta executa oridinele si iesi din camera.
Din nou amintiriile incepu sa se invarta prin mintea ei. Dar de data asta Katherin le lasa sa-si faca treaba. Isi aminti cum era bagata cu forta in portbagajul unei masini, cum incepu sa-si schimbe personalitatea, cum i-a atacat pe cei doi nemernici, cum sangele preomina peisajul si cum a fost lovita in cap cu un bolovan de un om misterios. Incetu` cu incetu` totul i-a fost limpede. Dar incerca sa-si dea seam ace s-a intamplat cu adevarat. De ce se transformase intr-un demon ? Intrebarea asta ii naruie si ei mintea care nu dintr-o data nu s-a mai putut concentra pe nimic. Katherin cazu` intr-un somn adanc.


- Vreau sa plec de aici !!! se auzi vocea lui Katherin in toata camera ei.

______________________________________________

VA URMA ----- > CAPITOLUL 5

Hei...  
Mesi mult de tot de anunt!  
Capitolul a fost fumos, povestea devine din ce in ce pai interesanta!
Deci... Cine e acel cineva care a lovit-o cu o piatra in cap?!
Sunt chiar curioasa! 
Astept sa pui repejor next-ul si sa ma anunti si pe mine daca vrei   
Spor la scris si la idei!

BaiBai  

Iti multumesc mult de tot ca m-ai anuntat. Dar Katherin de unde stie ca nu e ea?. Adica tot ce e posibil. Si-a pierdut controlul si zici ca era Hannibal Lector cand se trezeste cu fata la cearsaf. A fost foarte cruda, dar mi-a cam placut   Descrierea, dialogul si restul nici nu mai trebuie sa aduc vorba de ele caci sunt geniale. Ador tot ce tine legat de ficul asta caci e genial. Abia astept continuarea si sunt curioasa ce e cu adevarat Katherin.

itasaku99 a scris:

Iti multumesc mult de tot ca m-ai anuntat. Dar Katherin de unde stie ca nu e ea?. Adica tot ce e posibil. Si-a pierdut controlul si zici ca era Hannibal Lector cand se trezeste cu fata la cearsaf. A fost foarte cruda, dar mi-a cam placut   Descrierea, dialogul si restul nici nu mai trebuie sa aduc vorba de ele caci sunt geniale. Ador tot ce tine legat de ficul asta caci e genial. Abia astept continuarea si sunt curioasa ce e cu adevarat Katherin.

Buna,draga mea, itasaku99 !
Am sa-ti raspund la intrebarea referitoare la Katherin. Pai.. este normal sa stie ca nu a fost. Ca nu a fost aceeasi persoana ce odata era mai dulce si calda. Si tu ai sti ca nu ai fost tu insuti daca parintii tai ti-ar spune ca ai lipsit toata noaptea si te-au gasit intr-o balta de sange. Dar sa precizam ca amintiriile ei iasa la iveala, ele nu vor sa stea inchisa acolo in mintea ei fara ca ea sa nu faca nimic. Sper ca am inteles bine intrebarea :)))

Multumesc pentru complimente si te voi anunta in continuare,asa sa te asigur de asta :)))

Ame. a scris:

Hei...  
Mesi mult de tot de anunt!  
Capitolul a fost fumos, povestea devine din ce in ce pai interesanta!
Deci... Cine e acel cineva care a lovit-o cu o piatra in cap?!
Sunt chiar curioasa! 
Astept sa pui repejor next-ul si sa ma anunti si pe mine daca vrei   
Spor la scris si la idei!

BaiBai  

Buna, draga mea, Ame !

Cuplacere
Stiu ca esti curioasa,toata lumea este,cred :)) , dar adevarul il veti afla ori in Capitolul 5 ori in Capitolul 6. Depinde ce idei imi trec prin minte. :))

Multumesc pentru complimente si te voi anunta in continuare.

Buna!
Multumesc ca mai invitat sa iti citesc ficul
sincera sa fiu nu sunt fan fic original,
dar in seara asta am facut o exceptie si tiam citit ficut
mai facut tare curioasa il legatura cu povestea acestui fic
primul fic original citit si imi place
astept nextul spor la idei

Cαмі :) a scris:

Buna!
Multumesc ca mai invitat sa iti citesc ficul
sincera sa fiu nu sunt fan fic original,
dar in seara asta am facut o exceptie si tiam citit ficut
mai facut tare curioasa il legatura cu povestea acestui fic
primul fic original citit si imi place
astept nextul spor la idei

Bine ai venit in lumea ficului meu. :))
Wow... Am facut doua persoane sa le placa un fic original. Sunt tare :))
Oh.. curiozitatea.... pe toti ne omoara. :))

Multumesc de complimente si te voi anunta cand pun next.