Roşu aprins

Capitolul 1

"Aş vrea să-ţi fi dat ceva, aşa cum tu mi-ai dat mie. Ceva ce nu are nume, desigur, ceva asemănător unei confesiuni, dar mai tare şi mai adâncă in sine; certitudinea că suntem în stare să iubim şi să fim iubiţi, aşa dintr-o dată, că există între tine şi alte fiinţe omeneşti o măsură comună, un punct de întâlnire, un punct slab unde te poţi atinge - foarte slab şi totuşi dădător de mari forţe."

Din perspectiva Sakurei:

Furioasă, frustrată şi flămândă. Era, cu siguranţă, cea mai proastă zi din acea săptămână. Cel mai probabil miercuri. Absolut. Cel puţin o dată pe luna, într-o miercuri, uneori şi lunea, îmi închideam alarma şi mă culcam, fără discernământ, la loc.
Uram şi urăsc şi acum dimineţile sumbre de toamnă.
      - Scuză-mă, am exclamat îndepărtându-mă de individul de care mă lovisem.
M-am uitat în spate ruşinată, în timp ce mă îndepărtam. Multe cărţi erau împrăştiate pe trotuar, iar cutia de carton unde ar fi trebuit să se afle toate acele volume, era pe portbagajul unei maşini sport argintii. Bărbatul părea liniştit.
      - Scuză-mă din nou pentru că nu am timp să te ajut să le strângi, am continuat, lăsându-l în spate.
Vântul bătea, iar cerul era înorat. Presimţeam o după-amiază mohorâtă de stat în casă şi o dimineaţă nepotrivită de mers la şcoală. Îmi doream să dorm şi să dorm continuu.
Când am ajuns la şcoală, toţi elevii se îmbulzeau spre clase. Eu aveam literatura, undeva la etajul doi, cu profesoara Pheobe Cross. Era tânără, abia terminase facultatea de litere si limbi străine, însă inteligenţa şi frumuseţea ei erau tulburătoare. De fiecare dată când o priveam în ochi, o vedeam pe mama mea. Privirea de nepătruns şi irisul colorat în verde, genele lungi şi arcadele proeminente, scoase în evidenţă de farduri în nuanţe maronii.
Îmi plăcea de ea.
Când am intrat în clasa ei, domnişoara Cross deja se afla acolo, sprijinită de catedră cu mâinile împreunate.
      - Bună dimineaţa.
Salutul meu a readus-o la realitate şi a facut-o să zâmbească. Obrajii îi erau supţi, iar buzele pline, date cu ruj roşu aprins. Îmi displăcea culoare, dar ei îi stătea bine.
      - Deschideţi cărţile la „Mândrie şi prejudecată”, îngână ea, plimbându-se printre rânduri, plimbându-şi degetele pe marginile bancilor. "Mandrie si prejudecata" este una dintre capodoperele literaturii victoriene. Este un roman impresionant prin complexitatea personajelor, cu un subiect ce ar putea fi de actualitate şi in zilele noastre, dar şi o frescă a vieţii burgheziei engleze de provincie de la sfârşitul seco…
      - Pssst.
Mi-am ridicat rapid privirea din carte. Temari.
      - Ce vreeei? am întrebat-o, dându-mi ochii peste cap.
      - M-am cuplat cu ieri cu Naruto.
Am pufnit.
      - De ce ai vrea să te cuplezi cu cel mai id*ot, cel mai nătărău, cel mai fustangiu, cel mai redus mintal, cel mai...
      - Gata! Am înţeles ce vrei să spui, m-a întrerupt, uite, nu e chiar aşa. Nu îl cunoşti aşa cum îl cunosc eu...
      - ... „şi m-ai face super fericită dacă i-ai acorda măcar o şansă”, aşa cum am făcut şi cu ceilalţi -stai să număr- trei, cinci, şase, nouă, cu el zece tipi. Fii atentă, o să vă despărţiţi peste o săptămână.
      - Scuteşte-mă, a murmurat şi s-a întors.
Părul lung, uşor ondulat la vârfuri, era împrăştiat pe marginea băncii mele. Mi-am tras scaunul mai aproape şi i-am luat o şuviţă de păr între degetul arătător şi cel mijlociu. Nu observase. Părul îi era decolorat; mult prea decolorat pentru gustul meu, şi deşi blondul distrugea, în general, firul de păr, al ei era sănătos şi nedespicat. Frustrată, cu mâna stângă, mi-am aranjat câteva şuviţe după ureche şi am început să o urmăresc pe domnişoara Cross cu privirea.
Purta o discuţie cu Nagato despre superficialitatea şi frivolitatea doamnei Bennet, cât şi asemănarea ei cu ultimile trei fiice, Kity, Mary şi Lydia. Ba mai mult, slaba lor pregătire din punct de vedere intelectual.
Am chicotit încet şi mi-am rotit privirea în încăpere. Categoric, nu doar Kity, Mary şi Lydia erau reduse şi nepregătite. Am tras aer în piept şi mi-am sprijinit bărbia de una dintre pălmi, ascultându-o în continuare pe domnişoara Cross. Celelalte doua fete ale familiei Bennet erau diferite, aveau o frumuseţe tulburătoare şi naturală, iar pregătirea lor intelectuală era impresionantă. De asemenea, nu vânau bărbaţii doar pentru banii lor, se făceau remarcate prin bogăţia şi profunzimea gândirii.
      - Dragii mei, râde ea, vreau să-mi pregătiţi data viitoare un eseu de o mie de cuvinte despre ce am vorbit ora aceasta.
Se sunase imediat după.
Fiecare ora de literatură ţinută de domnişoara Cross, desigur, trecea foarte repede. Ca romanele de dragoste. Clasicele romane de dragoste şi clasicul protagonist masculin puternic, gentil şi chipeş, de care fiecare femeie s-ar putea îndrăgosti, indiferent dacă ar fi personaj sau cititor.
Fir-ar, mi-am spus, ridicându-mă din bancă. Nu îmi plăcea să mă gândesc mereu la baiatul perfect şi ireal, surprins doar în cărţi şi atât. Îmi făceam rău cu discernământ. Dar... fără să-mi dau seama continuam să aprofundez şi să îl suprind în mintea mea pe acel cineva, ideal şi potrivit persoanei mele, creeat dupa un tipar diferit. Un bărbat gentil şi apropiat de vârsta mea, poate mai în vărstă cu un an, poate cu doi. Doar atât. Inteligent, dar inteligent într-un mod distinct. Cu ochii albaştri şi buzele pline. Cu părul blond, ciufulit tot timpul şi tenul alb. Nu, nu, fără ten alb.
Off, Sakura, te rog, revino-ţi.

Cursul de biologie avea să înceapă în mai puţin de zece minute. Aveam o profesoară în vârstă, pe-a cărui nume nu îl reţinusem şi care ne înnebunea cu teste şi ascultări. Săptămânal!
      - Copii, ora aceasta este compomisă, spune ea rezemându-se de catedră. Va veni un tânăr să vă vorbească despre relaţiile se*uale între adolescenţi, bolile cu transmitere se*uală şi mijloace contraceptive.
Ce premieră.
Imediat după ce profesoara tacu, uşa clasei se deschise. În momentul respectiv nu dăduse prea mare atenţie, eram atrasă de creionul meu monstruos de ascuţit. Voiam să desenez ceva sau, pur şi simplu, să-mi mâzgâlesc ultima pagina din caiet, dat fiind faptul că ora de biologie era periclitată.
Am apăsat vârful creionului de foaia albă. L-am apăsat din nou. Şi am continuat şi a treia ora, retrăgându-l în scurt timp. L-am presat de degetul meu arătător, al mâinii stângi, şi am constatat cu surprindere ca s-a rupt. Fir-ar.
Mi-am ridicat privirea de pe creionul fără vârf şi l-am privit pe bărbatul din stânga profesoarei de biologie. Înalt, îmbrăcat cu un costum negru şi-o cămaşă albă, cu un guler perfect călcat şi cu un zâmbet discret pe buzele subţiri, roşiatice. Un nod în gât mi se formase când am urcat cu privirea, descoperindu-i ochii negri, împrejmuiţi de gene lungi, închise la culoare. Avea obrajii supţi şi maxilarul proeminent; tenul fără cusur, fără riduri sau imperfecţiuni. Umerii îi erau laţi, iar şoldurile înguste.
Pierdută în detalii, mi-am scăpat creionul pe podea. Am atras atenţia câtorva elevi cât şi cea a bărbatului. Ruşinată de profunzimea privirii lui, m-am aplecat să-mi recuperez obiectul. Stomacul meu era pe dos, senzaţie cauzată, categoric, de fizicul lui suprinzător şi trăsăturilor frumoase. În mod cert, era foarte plăcut la vedere.
      - Domnule...
      - Sasuke, răspunde.
      - Aşa, Sasuke, aveţi cumva o ascuţătoare?
Râde.
      - De data asta eu sunt cel care se scuză, rosteşte, zâmbindu-mi.
Dumnezeule. Fir-ar. La naiba.La dracu.Cum pot fi atât de proastă?
Mă simţeam jenată, umilită, jenată. Obrajii îmi luaseră foc, inima îmi bătea cu putere, iar sângele îmi era pulsat diferit. Oribil, chiar. Nu îmi plăcea sentimentul respectiv; eram agitată şi nu îmi plăcea faptul că toţi elevii se holbau la individul chipeş, neînţelegându-i aluzia.
Am înghiţit în sec şi mi-am muşcat buza inferioară, neştiind ce să-i răspund. Îi evitam privirea curiosă.
Râde din nou...
      - Ridicaţi mâinile cei care şi-au început deja viaţa se*uală, a spus, plimbându-se printre bănci.
M-am uitat cu coada ochilor prin clasa. Mai mult de jumătate au ridicat mâinile. De ruşine, am făcut-o şi eu.
Era o minciună, o mare minciună, căci eram virgină şi nici nu mă gândisem să o fac prea curând. Nesigură, mi-am lăsat mâna să cadă pe bancă odată cu ceilalţi colegi.
      - Dezvăluie-ne tu, cea cu părul roz, prima ta experienţă.
Mă cutremur auzindu-l.
      - Scuză-mă, din nou, dacă nu vreau să îmi împart viaţa mea personală cu tine şi cu ceilalţi din jur, continui ofensată, încercând să nu-i dezvălui că de fapt mă simţeam al naibii de ruşinată că ridicasem tonul.
      - Atât de groaznic a fost?
Mă înfurii.
      - Încetează, îi spun.
      - Sasuke, replică Temari, la tine cum a fost şi când s-a întâmplat?
Surâde, dezvăluind întregii clase, nişte dinţi albi şi drepţi. Chiar şi aşa, irezistibil şi fermecător, nu-mi puteam îndepărta jena şi nervozitatea de pe faţă.
      - Aveam şaispreze ani şi, râde, dacă îmi aduc aminte bine, prietena mea a insistat să facem s*x. Era mai mare decât de mine cu un an sau doi şi o mai făcuse de câteva ori, şi cu toate astea, nu m-am simţit ruşinat sau frustrat că eu nu aveam experienţă şi ea da.
      - Unde s-a întâmplat? întreb, privind ceasul din spatele lui.
      - Mmm, într-o parcare, în maşina ei.
Încep să râd, netezindu-mi una din sprâncene cu degetele lungi.
      - Sasuke, zic eu, accentuându-i numele, ce s-a întâmplat în maşină?
Se apropie de mine, afundându-şi mâinile în buzunarele pantalonilor.
      - Am făcut s*x cu ea, ce altceva se putea întâmpla?
      - Hmm, îmi trec multe prin minte, şoptesc.
      - Mm, voia mai mult.
      - Şi, continui, s-a întâmplat?
      - Era inevitabil, spune zâmbind.
Furia scăzuse, iar jena crescuse. Era foarte aproape de mine, de banca mea, mai precis.
      - Presupun că şi tu ai păţit la fel, continuă.
      - Presupui greşit.
Chiar în momentul în care îmi incheiasem fraza, se sunase. Dumnezeule, cât de furioasă eram şi cât de mult îmi doream să-l fac să-şi înghită cuvintele, acolo, de faţă cu toată lumea.
Mi-am adunat lucrurile şi am părăsit clasa fără să-l privesc. Tindeam să cred că dacă îi mai vedeam pentru o clipă ochii ăia negri şi pătrunzători, aveam să cedez şi să renunţ la acea ranchiună. Nu puteam permite asta. Avea să creadă că-s o copilă proastă şi imatură.
Oare şi-a dat seama că nu am făcut s*x? m-am gândit pentru un moment, rezemându-mă de vestiar cu spatele, şi cuprinzându-mă în braţe. Nu cred...

Mm, sper sa va placa.

~~Edit.~~

EDIT:

    Un nou fic, deci. Unul absolut genial, cu-o idee originala si fascinanta de care m-am indragostit efectiv. Ma bucur c-ai decis sa incepi un fic nou, caci trebuia sa compensezi cumva inchiderea genialului de 21 Guns ( pe care eu inca sper din tot sufletul ca il vei redeschide DIN NOU. Razgandeste-te si continua-l!!!).
    Titlul este pur si simplu superb, atragator si foarte dragut. Rosul e culoarea mea preferata :x Pe bune, asta este unul dintre putinele titluri care imi plac cu adevarat; nu cred ca ti-am mai zis asta inainte, nu? Acum ma intreb care va fi legatura dintre continutul ficului si titlul acestuia. Chiar nu-mi vine nimic in cap si, desi as avea idei, in mod clar nu ar exista vreo legatura cu cele pe care le ai tu.
    Primul capitol a fost formidabil :x Am adorat fiecare rand in parte si am fost tare dezamagita cand s-a terminat, mai ales ca totul devenea din ce in ce mai incitant. Ceea ce le povestea Sasuke elevilor ma ucidea de-a dreptul, muream in fata ecranului citind ca prima sa experienta s*xuala a fost in masina iubitei lui. Asta-I prea tare =)) Sigur nu i-a vazut nimeni?
Fetita asta, Sakura, e tare simpatica :)) Nesigura, influentabila, timida si totusi are si o latura mai perversa in ea, de l-a intrebat pe Sasuke ce-a facut in masina. Ma intreb ce naiba ii trecea prin minte Sakurei atunci cand acest lucru. Iar Sasuke este perfect, desigur. Frumos, pervers, misterios si perof de s*x =)) Nu mi l-as fi imaginat niciodata in aceasta postura, desi am mai citit ficuri in care era profesor. Niciodata n-a fost de s*xologie. Asta pur si simplu genial! Desigur, in mod clar este ceva mai mult in legatura cu el, ceva care sa nu-l lase atat de simplu. Sunt tare curioasa ce, fireste. O fi avut vreun trecut dureros, o alta identitate, ceva periculos? Hm :-? Mor de nerabdare sa aflu. Cred ca Sasuke si-a dat seama ca Sakura a mintit, doar are destula experienta, nu? Probabil ca el va fi cel cu care o sa isi piarda rozalia virginitatea.
    Sunt curioasa cum ii vei aduce impreuna, cum se vor indragosti unul de celalalt si cum isi vor mentine duopa aceea relatia stabila, avand in vedere ca ea este inca minora, iar el profesor. Sakura nu prea il agreaza, asa ca nu stiu cum vor ajunge astia doi cuplati.
    Doamneeeee, vreau sa stiu totul, ACUM!!! Sunt prea curioasa, mult prea curioasa.
    Temari este o tipa care isi schimba cam prea des partenerii, deci, iar acum a juns sa fie cu Naruto. Interesant. Imi place.
    Ti-am mai zis de o gramada de ori ca ador dialogul, in special faptul ca-I mult si bun. Mi-au placut replicile dinspre final cel mai mult, jur. Sunt pur si sinmplu prea geniale, complet dementiale. N-o sa ma apuc din nou sa-ti spun cat de mult iti ador modul in care scrii si toate cele, caci tu deja stii toate astea. N-are niciun rost sa ma repet.
    Tot ce mai am de adaugat, caci n-am cam deloc inspiratie pentru a da un comentariu dragut, este faptul ca astept cu mare nerabdare capitolul 2. Acum trebuie sa postezi mult mai repede, avand in vedere ca ti-ai abandonat ficurile celelalte. Pune-te pe tastat si da cat mai mult din manute ca sa faci un capitol cat mai lung cu putinta. Mie nu mi-e niciodata de ajuns. Spor la scris si multa inspiratie :* Paaa >:D<

~~Edit~~

Am venit si eu cu edit-ul. Capitolul l-am citit de cum l-ai postat si inca odata acum, insa abea ce m-am trezit ca altfel comentam mai repede :)). Imi place cum ai inceput si ca Sasuke a intrat in scena din prima. Sincera sa fiu, cateodata chiar nu am rabdare sa astept pana la capitolul 10 ca sa intre si el prin peisaj, serios, e plictisitor. (repet, uneori). Si deci, brunetul parea ca un prof de se*ologie :)), iar Sakura ca o copiluta nestiutoare si prostuta. Descri frumos si imi place, de asemenea, ca ai ceva lini de dialog acolo. Apropo, pana acum nu i-am mai vazut pe Temari si Naruto ca si cuplu (ceva original). Sper sa ma anunti cand aduci urmatorul capitol si sa-l faci mai lung asa. Spor la scris si la tastat >:D<

Okay, eu chiar sunt amuzată. lough

Tare copilăroasă mai poate fi Sakura!
Nu prea știu ce să scriu. Îmi place foarte mult. Descrierea complexă se potrivește de minune cu povestea ta care se anunță destul de complicată. Sasuke e... Atât de relaxat! Ca și cum tema subiectului e o joacă și vorbește despre prima sa experiență s*xuală cu ușurință, ba chiar adaugă detalii. Acum, întorcându-mă la Saku, cred că aș fi fost rușinată de absolut tot ce se întâmplă, nu doar de minciună, în sine, ci și de tema conversației.
Nu știu dacă e una din cele mai bune lucrări ale tale, dar eu îmi anunț interesul pentru fic. Așa că, te rog, dacă poți, să mă anunți când aduci următorul capitol. Chiar dacă nu o faci, oricum mă întorc și probabil voi posta un comentariu mai lung, dar acesta este abia începutul și nu voi umple zece rânduri cu ”ești genială” pentru că nu-mi stă în fire să lingușesc. happy2

Mentionez inca din inceputul acestui comm ca as fi incantata daca m-ai anunta atunci cand next-ul va sosi. Imi place foarte mult "Rosu aprins", atat de mult pe cat ma atrage si titlul. Rosu este culoarea mea preferata, mereu a fost, dar deja deviez de la subiect. Ador cum i-ai construit personalitatea lui Sasuke: este relaxat, sigur pe el, altfel spus teribil de atractiiiiiiiiiv. in love

La fel de frumoasa este si constructia Sakurei, care imi pare timida, nesigura si usor influentabila. Plus ca am ceva in comun cu ea: urasc diminetile sau orice parte a zilei de toamna. Imi plac zilele calduroase, cu mult soare, mai exact toate zilele de vara. Vara sunt in elementul meu. a hug

Oricum, ma bucur foarte mult ca ai deschis un nou fic si abia astept sa vad ce ne-ai mai pregatit de aceasta data, deoarece sunt sigura ca ne vei tine pe jar multe capitole de acum inainte. Abia astept! Kiss.

Fic nou! Mi-a placut capitolul, a fost chiar foarte interesant. Ce este drept, dupa parerea mea, este ceva mai diferit fata de ce scrii tu. Nu stiu, poate este doar parerea mea dar mi se pare ca este ceva diferit fata de ideile tale precedente. Imi place caracterul Sakurei, foarte curioasa. Si imi place si profesoara de romana, pare foarte de treaba. Interesanta introducere a mai avut si Sasuke in acest fic, profu de s*x. lough

Ma cam amuzat umpic discutia lor, imi dadeau impresia ca mai aveau umpic si faceau Fapta cea Mare. Parca am simtit asa o dorita din partea lui Sasuke. Oricum, titlul a fost cel care m-a atras, e genial. Sper sa vi rapid cu nextul si daca nu te deranjeaza, mi-ar placea sa ma anunti si pe mine.
Multa inspiratie pentru capitolul urmator. kiss

Deci...am aterizat aici...si inca un fic de-a dreptul genial, scris de aceiasi autoare geniala!

M-am decis sa intru sa arunc o privire datorita faptului ca este un fic scris de tine...si sincer nu regret deloc!

Deci este o idee cat se poate de originala...sau cel putin eu nu am mai intalnit-o...

Faza in care Sakura a ridicat mana a fost foarte...jenanta...

Deci daca nu aduci next-ul mai repede o sa mor de suspans...

Cum sa te oresti aici cand abia prinsesem firul povestii...?! very sad

Anunta-ma la next! Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Ai avut mai multă voinţă decât mine şi ai rezistat până la 6 ca să postezi. lough

Să fiu sinceră cred că o să se repete povestea în seara asta, dar rămâne de văzut.
Mă bucur mult că ai sosit cu un nou fic, deşi a trebuit să îţi blochezi toate celelalte ficuri - care erau şi sunt foarte bune, în special 21 -, dar ştii cum se spune " după rău vine bine ". Sper să nu te laşi de fic, presimt că o să ai o idee de milioane, iar la modul în care descrii sentimentele şi acţiunile, o să iasă un fic remarcabil. Îmi place caracterul Sakurei, e total diferit de cele pe care le-ai abordat în celelalte ficuri, încă o premieră. Îmi place cum ai început totul, fuga ei, cum ai descris orele de clasă - ţi-au ieşit foarte bine -, dar cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut dialogul dintre Sasuke şi Sakura, a fost plin de tensiune şi simţeam că explodez din cauza nervilor odată cu rozalia. M-a uimit lejeritatea cu care brunetul se purta, cât şi aluzia pe care i-o făcuse Sakurei, în faţa clasei. Sunt curioasă ce-o să urmeze, cum o să se reîntâlnească cei doi şi în ce circumstanţe. Oare relaţia lor o să existe, având în vedere repulsia pe care i-a provocat-o fetei? Nu ştiu, rămâne de văzut ce idei nebuneşti şi geniale îţi trec prin căpşorul ăla micuţ al tău.
Abia aştept următorul capitol, domnişoară Andreea. well? awesome right?

Voi da edit imediat ce voi citi. :)

Edit: Hellau, Andreea. a hug

Ca de obicei, ai adus un fic de milioane. Presimt ca o sa fie o idee destul de interesanta si picanta, daca nu ma insel. Oricum, capitolul a fost pe gustul meu si am savurat fiecare cuvant in parte. Am izbucnit in ras la discutia Sakurei cu Sasuke. Sincer, cum nu se simte el stanjenit sa povesteasca astfel de lucruri? Ma rog...revenind. Iti ador ficul. Sper sa-l continui si sa-l si termini. : )
P.S. Daca nu e prea mare deranjul, dear, sa ma anunti si pe mine cand postezi nextul. Goodbye. :*

Hehe, dar ce-avem noi aici? Un fic nou a la Andreea. Stii deja cat de mult imi place titlul, ma atrage foarte tare si tot incerc sa fac niste legaturi intre el si fic, dar inca nu am gasit ceva notabil. Sper doar sa sesizez legatura imediat ce va aparea, caci tare curioasa sunt. Mi se pare ca ai o idee fantastica, serios, ma face sa imi doresc sa citesc din ce in ce mai mult. E originala, e atractiva, ce se imi mai doresc? Ca de obicei, ai reusit sa ma introduci profund in poveste. Mereu ai adaugat aspecte care nu au deloc legatura cu ideea centrala, dar care ma fac sa cred ca totul este real, cursiv. Imi place foarte mult stilul pe care l-ai abordat, te prinde. Acum sa revenim la fic. Eu zic ca domnul "experimentat la 16 ani" sigur si-a dat seama de faptul ca Sakura nu avea deloc experienta in acest domeniu. Cred ca oricine si-ar fi dat, avand in vedere ca nu a avut niste reactii tocmai discrete. Mi-a placut istorisirea lui Sasuke, a fost eroti*a si captivanta in acelasi timp. Sa mai scrii astefl de pasaje lough

. Eu, personal, abia astept sa vad ce se va intampla cu protagonistii, cum ii vei aduce impreuna, caci aceasta prima intalnire nu a fost chiar reusita. Ma intreb daca Sasuke o va "ajuta" pe Sakura sa scape de virginitate. Ah, presimt ca totul va lua o intorsatura tare amuzanta pentru mine si jenanta pentru rozalie. Pe curand, miss Andreea kiss

Genial.Vreau sa spun ca am aflat de ficul acesta cand am surprins niste franturi de discutie dintre niste personane pe chat.Nici ca mi-a mai pasat de ce voiam sa fac inainte sa citesc titlul ficului ca am si vrut sa il citesc insa inainte sa apuc netul meu communist sa decis ca e vremea sa se razbune pentru cate il pun eu sa faca si m-a lasat balta,cu ochii in soare.Abea acum am reusit sa citesc si eu acest capitol si nu imi pare rau de loc.A fost genial,si modul in care a decurs convearsatia intre cei doi...awsome!Daca ma gandesc mai bine al doilea cuvant care imi vine in minte cand ma gandesc la capitol inafara de " genial" este,spre surprinderea mea "Delicios".Mi-ai starnit interesul si probabil(nu probabil ci evident sau desigur) ca nu o sa mai dorm linistita la noapte.Nu o mai lungesc ca s-ar putea sa ma lase netul iara' si mai spun doar ca a fost genial si mai vreu o "tura".Daca poti,anunta-ma si pe mine de next.Te-am pupat!

Hey! Am citit primul capitol de doua ori si tot nu pot sa cred cat de reusit l-ai facut! Mi-a placut totul, fiecare cuvant, fiecare silaba, fiecare litera! Ideea mi se pare foarte originala si captivanta. Personalitatea lui Sasuke este interesanta: relaxat, pervers, atragator... in love

Mi-a placut foarte mult discutia dintre cei doi, a fost foarte incinsa.:))) Nu pot sa cred ca Sasuke a povestit experienta lui la 16 ani, si mai ales ca Sakura, asa timida, l-a intrebat ce-a facut in masina. Cred ca el si-a dat seama ca Sakura l-a mintit. Te rog sa ma anunti cand pui next-ul, mor de nerabdare sa aflu ce se va intampla! in love

Spor la scris si la idei! Kissez! kiss

JSFJIKSMDNBSDKSMDAKJKŞALSKJ! Can not find my words, loool! Ficul acesta este absolut criminal! Categoric eşti una dintre cele mai bune scriitoare ale forumului şi ne mândrim cu tine!

Îmi place personalitatea Sakurei foarte mult, dar şi cea a lui Sasuke. Eu chiar cred că el şi-a dat seama că ea de fapt încă mai este virgină. Intrigant! Sunt extrem de curioasă în legătură cu ce ne vei mai surprinde, toţi ştim că asta intenţionezi.

În încheiere doresc să te rog să mă anunţi de next, care sper că va apărea cât mai repede. Te pup!

Mititico,se pare că ajung ultima la ficul tău, deşi este foarte improbabil. Primul capitol este genial, aşa că sunt sigură că o să mai primeşti comentarii sau vor mai apărea cititori. Când s-a lovit de el, chiar mă gândeam la Sasuke, însă am eliminat gândul deoarece a trecut foarte repede de el, ceea ce mi se pare interesant. De obicei, când apare dânsul, majoritatea ficurilor accentuează momentul prin descrierea lui şi impactul puternic dintre cei doi. Îmi place cum ai conturat-o pe Sakura, deşi pare genul tipic al adolescentei, dorind să se claseze undeva la mijloc -nici considerată ciudată, dar nici în centrul atenţiei- fapt pentru care a ridicat mâna. Vreau să aflu mai multe despre ea, despre trecutul ei. Sasuke pare mult mai old, când a spus "Domnule" mă gândeam la un boşorog şi am rămas gen pokerface. Dar descrierea lui mi-a lăsat un nod în gât. Deja îl vreau, poate fi şi boşorog. Tot îl vreau. :))
Poate mi s-a părut, dar exista o tensiune între cei doi şi mi-a plăcut atât de mult dialogul. Trebuia să mai fi continuare cu vreo cincizeci de replici, poate atunci eram pe aproape de satisfacere. Mă gândesc la relaţia lor, va fi foarte reuşită şi amuzantă. Amândoi par dominatori, deci personalităţile se vor lupta pentru numărul unu. Sper să se reîntânlească curând şi să continue cu micul atac de replici. Mă întreb dacă Sasuke o să afle că a minţit şi ce părere o să îşi facă despre asta.
Nu ştiu ce să mai spun, dar sunt sigură că Roşu aprins o să fie unul dintre cele mai bune ficuri. Să ştii că aştept următorul capitol şi la Ritual, deja timpul se scurge, ştii tu despre ce vorbesc. Şi dacă mai insinuezi că nu eşti bună şi că nu îţi ies capitolele, jur că o să te plesnesc. Asta dacă sunt în toane bune.
Continui cu încheierea, unde te rog să te apuci de scris şi să postezi şi capitolul doi curând, nu peste nu ştiu câte zile. Moooor de nerăbdare, vreau mai multe scene cu protagoniştii.
Spor la scris, love.

Subiect: Re: Roşu aprins Vin 02 Aug 2013, 08:04

Ca de obicei eu ajung ultima, dar hei, mai bine mai târziu decât niciodată, corect? :))
Dumnezeule, deja este evident cât de frumos va fi fic-ul. Îmi place foarte mult primul capitol, este de-a dreptul suprinzător, minunat. Atitudinea Sakurei este foarte copilăroasă, m-a amuzat felul său de a gândi lucrurile. Mi-a plăcut tare mult dialogul dintre cei doi, mai precis şi monologul Sakurei. Sasuke pare un "domn" foarte relaxat şi degajat, sunt mai mult ca sigură Sakura era atrasă de el după descrierea fizică pe care ne-ai făcut-o, chiar dacă, baiatul visurilor sale, era un băiat blond cu ochii albaştri şi buze pline. (sper că am reţinut bine) So... mă întreb cum va decurge relaţia dintre cei doi, cu siguranţă va fi una cu urcâşuri şi coborâşuri, dar totuşi una inocentă şi amuzantă din cauza atitudinilor lor dominante (cum a zis şi Lissa, de altfel).
Totuşi, mă întreb ce alte personaje vor apărea pe parcursul fic-ului, pentru că sunt atâtea variabile, şi sunt sigură că tu vei veni cu una la care, cu siguranţă, nu s-a gândit nimeni. Eşti o scriitoare de-a dreptul genială, cu siguranţă fic-urile tale vor fi unele dintre cele mai bune, cu care o să ne ne mândrim. Felicitări pentru ceea ce faci, de mult urmăresc să îţi zic asta.
Abia aştept next-ul şi desigur să mă anunţi, sunt nerăbdătoare să aflu ce se va întâmpla în continuare. :*

Subiect: Re: Roşu aprins Mar 06 Aug 2013, 01:32

Siiii, primul fic pe care il citesc eu pe forum-ul asta. O adevarata premiera, lume.
Andreea, darling, e superb :X E fantastic, e minunat? Are rost sa-ti spun toate astea? Nu cred. Perfect e cuvantul potrivit. Da. Asa a fost sau asa am simtit eu si asta vreau sa cred. Nici macar o greseala, una, acolo, cat de mica, nu, nu era. Nimic. Nicio virgula ratata sau un cuvant scris gresit. Ma sperie perfectiunea ta :-S.
Nu stiu cum ti-a venit ideea, dar sincer o ador. Nu, minciuna, la ora asta o sa se mai intample, e patru dimineata, iti iubesc ideea. M-a dat sincer pe spate, desi trebuia sa ma astept de la tine. Esti asa cunoscuta ca o prietena m-a stresat zile sa-ti citesc capodopera, evident, dupa cum poti observa, abia acum am facut-o si wow, ce as fi ratat daca nu o faceam.
Elina, se pare ca nu esti ultima :)) Bucura-te, ti-am luat eu locul. Prima de la coada.
Imi place mai ales inceputul "Furioasă, frustrată şi flămândă." Daa, cei trei F =))) Mi se intampla si mie. Saraca Sakura, o inteleg perfect.
Se pare ca da peste un tip, dar nu-l ajuta sa-si stranga bunurile de pe jos, nţţţ, nţţţ. Nu asa se face. Grrr, Sakura. Macar si-a cerut scuze, asa mai merge.
SI WOW! Atomsfera aia din clasa, eram si eu acolo. Nu in centru ca ma impiedicam de ceva, dar parca eram o stafie si priveam de sus, pentru ca imaginile se deruleau in mintea mea si nu le puteam oprii. Ca atunci cand stai in pat si te uiti la un film la pc. Trebuie sa te ridici ca sa-l stingi, ei asa si eu, trebuia sa fie ceva cu adevarat important ca sa-mi mut eu atentia de la cuvintele alea. Si tipa asta, profa, Cross sau ceva in genu' parca... pare chiar simpatica. Peste tot exista un profesor adorabil si uite-l si pe cel de aici. Desi parca are si "un ceva" al ei. Ufff, tu cu misterul tau ca nici nu-mi pot da seama.
Mă, da-mi place =))) Adica, chemi pe altul sa vorbeasca cu animalele alea care cica mai au si hormoni despre s*x! =))) Genial. Si ce mai iese, Jesus! Nu, se pare ca God nu raspunde si te-a lasat pe tine sa-ti faci de cap cu personajele (Ok, asta a sunat ciudat. Cred ca am eu mintea bolnava, zau, numai la prostii mi-e gandul). Oricum, tema despre care discuta Sasuke e geniala =)) E ciudat sa auzi asta de la mine - o copila cu 14 ani neimpliniti- pentru ca mie nu ar trebui sa mi se para interesanta discutia.
Ah, Sasuke asta, chiar nu ma asteptam sa puna intrebarea aia, sa afle el cine si-a inceput viata s*exuala. Pacatos, pacatos, pacatos, dar un pacatos sexy (Un soi de) :> (sa ma tina careva, tot la prostii ma gandesc). Si mai ridica si jumate de clasa mana, si Sakura, blonda -pe creier, nu parul- ridica si ea. Ca doar naaa.... "Ce se poate intampla?". Si Sasuke, moment inevitabil, o pune pe ea sa povesteasca. *5 minute mai tarziu, dupa ce mi-am terminat criza de ras*. Deci m-am amuzat cu lacrimi, ma doare si burta. God! =)))
Apoi Sakura devine brusc interesata de prima data a lui Sasuke! *Eu, scuipand apa pe tastatura din cauza uimirii* si il intreaba unde s-a intamplat. Aoleu. Si pacatosul raspunde de parca i-ar fi pus o intrebare idioata, de genul "Ai pantofi?" =))) Adica da, tu nu ai reactiona la fel? Mda, nici eu :)))
Si la ce se poate gandii Sakura? Evident, daca si-a dat pacatosul sexy seama ca ea a mintit. Nu tu ca are teme sau de invatat pentru maine.
Da. A fost superb -tambă sunt, perfect voiam sa scriu- si m-a impresionat mult. Nu gasesc eu prea multe fic-uri care sa-mi placa pentru ca sunt prea pretentioasa si am foarte putin chef de citit, dar ai avut tu aici ceva interesant, or fi cei trei F de la inceput, neaaa, e pur si simplu ideea combinata cu genialitatea ta. Da. Asta e. Am reusit sa-mi dau seama.
Sper -ar cam fi cazul- ca o sa pui si tu capitolul 2. Doar nu vrei sa moara careva de suspans, pentru ca ai lasat măiculiţă, o groaza de suspans. :)) Asa. Deci pune-te pe scris si poate ti-l trimit si pe Brad Pitt cu fundita de habar n-am ce culoare la gat, drept cadou fara sa am un motiv =))
Dar acum serios, fa-ti si tu timp si mai scrie. Te trezesti mai devreme, nu mai dormi, tunzi un inorog, mananci pufuleti, faci tu ceva si scrii, please :o3 Ah, da, si sa ma anunti. Ca la cum intru eu din Joi in Pasti pe aici cine stie cand vad si sa nu mai apar ultima.
ps: Sorry ca apar asa tarziu.
ps2: Daca ai de gand sa ma omori ca am scris un roman de comentariu, in apararea mea, n-am nimic de spus :))

Xo.Xo.

Subiect: Re: Roşu aprins Joi 08 Aug 2013, 20:17

Capitolul 2

Din perspectiva Sakurei:

Nemulţumită de cum derulase întreaga zi din acea săptămână, grăbesc pasul îmbufnată şi supărata, în special pe mine, pe propria persoană. Eram vinovată pentru jena ce-o simţisem în laboratorul de biologie cât şi pentru durerea de cap. Eram convinsă că, pentru cel puţin câteva săptămâni, nu aveam să uit incidentul şi că în fiecare seară, înainte să adorm, chipul şi rânjetul Domnului Sasuke mi se vor întipari în minte. Pur şi simplu. Inevitabil. Fără să vreau.
Domnul Sasuke, auzi la mine, îmi zic amuzată. Nici măcar nu-i ştiam numele complet, astfel încât să mă exprim corect, dar consideram că aşa era mai bine. Cu cât ştiam mai puţine despre individul brunet, în costum negru şi cravată albastră, cu atât uitam mai repede de existenţa şi prezenţa lui din acea clasă. Fir-ar. Ştiam că biologia îmi va îngreuna drastic planul şi mai ştiam şi faptul că era cam imposibil să uit privirea lui pătrunzătoare şi întunecată, care spre nemulţumirea mea, nu exprima mare lucru. Poate doar dezinters şi precauţie.
Eram alarmată din cauza interesului meu faţă de acel individ, de ce-l consideram atât de interesant şi de ce mă gândeam la el.
Pufnesc, uitându-mă la converşii mei albaştri, cu un şiret dezlegat în partea dreaptă. M-am aplecat cu intenţia de-al lega, dar fără să-mi fi dat seama că eram ţinta cuiva, o minge m-a lovit peste umăr. Mă dezechilibrasem puţin, suficient pentru a cădea în fund. În câteva momente, privirea mea s-a ridicat pe-o siluetă de copil, cu părul blond şi ochii albaştri.
Îi zâmbesc.
        - Haide, nu mă ajuţi să mă ridic? îl întreb, întinzându-i mâna dreaptă.
        - Eşti cam mare pentru forţa mea, deci, nu.
Îmi scoate limba şi mă ocoleşte, luându-şi mingea între palme. Încep să râd, convinsă că nu voi primi nici ajutor, nici scuze. Îmi răsucesc gâtul, astfel încât să-l privesc cum se îndepărtează. Pantalonii lungi şi galbeni aveau pete de iarba, iar mânecile bluzei erau suflecate neglijent.
        - Hei, Deidara, ce-a mai făcut fratele tău?
Mă ridic, urmărindu-l cu privirea.
        - Care dintre ei? mă întreabă curios.
        - Naruto.
        - De ce nu-l întrebi pe el?
        - Nu l-am văzut în ultimele zile, mint eu.
        - În ultima vreme s-a pregătit pentru meciul de basket.
        - Corect, uitasem.

Bunica mea mă aştepta în bucătărie, cu mâncarea pusă pe masă şi cu zâmbetul pe buze. Îi zâmbisem şi eu, lăsându-mi neglijent geanta pe blatul de bucătărie. Avea un şorţ cu floricele, prins de după gât şi talie, şi papucii mei flauşaţi în formă de tigru. În fiecare zi îşi dădea buzele cu ruj, mereu nuanţa era aprinsă şi extravagantă, reflectându-i astfel personalitatea. Era extrovertită, generoasă şi hotărâtă să profite la maximum de ceea ce îi oferea viaţa clipă de clipă. Îşi utiliza vitalitatea pentru fericirea mea şi dădea dovadă de o formă de altruism care, pe mine, mă depăşea.
Se înfuria destul de rar, având ticul de-a îşi pune o mână în şold şi una în părul buclat, cu fire albe, de fiecare dată când îmi reproşa ceva. Era mai înaltă decât mine şi avea un nume mai plăcut la pronunţie decât al meu, iar tenul nu-i trăda prea mult vârsta.
        - Sunt lihnită, îi mărturisesc, ştergându-mi mâinile ude.
Nu mi-a răspuns decât printr-un alt zâmbet. Am ignorat-o, privindu-mi mâncarea bucuroasă şi flămândă.
        - S-a întâmplat ceva?
        - Desigur că nu, ahh, îmi răspunde, deschizând cuptorul. Vezi tu, avem un vecin nou. S-a instalat în casa de alături azi dimineaţă –ştii tu, unde a locuit familia Yan- şi m-am gândit să-i pregătesc o tartă cu caise. Întorcându-se pe călcâie, pune prăjitura în faţa mea. Crezi că-i va plăcea?
        - Glumeşti? O va adora, îi spun fericită. Şi când i-o vei da?
        - Tu o vei face, mă corectează. Eu deja l-am cunoscut când mă întorceam de la cumpărături, s-a oferit să mă ajute cu sacoşele.
        - Ce politicos, îngân, ducându-mi farfuria în chiuvetă.
        - Îţi va plăcea, e foarte şarmant şi atrăgător.
        - Oh, bunico, sunt sigură că te-a găsit o femeie foarte curioasă şi extrovertită.
        - L-am fascinat, iubito.
Şi o credeam în stare să fascineze şi cea mai dificilă persoană doar cu un zâmbet sincer şi câteva replici interesante.
Mi-au trebuit câteva minute ca să mă spal pe dinţi şi să mă îmbrac cu ceva mai lejer –un treining şi un hanorac cu gluga. Mi-am pieptănat părul, în timp ce mă plimbam prin cameră agitată. Nu voiam să mă duc să-l cunosc pe noul vecin. Nici măcar nu aveam habar de ce i-aş fi putut zice. Trebuia să mă prezint mai întai?
        - Hei, sunt Sakura. Vecina ta. Ai cunoscut-o dimineaţă pe Risa. Da, Risa e bunica mea. Ţi-a făcut tarta aceasta cu fructe.
Suna mai bine în mintea mea, mi-am zis descumpătată. Nu, nu, nu. Ar fi trebuit să fac aşa fel încât să par mai încrezătoare.Dumnezeule, dar cum?
Mi-am lăsat pieptănul să cadă pe pat şi m-am îndreptat spre fereastră. Vremea se înrăutăţise drastic faţă de cum era în acea dimineaţă. Astfaltul pe ici, pe colo era udat de stropii mici de ploaie, iar vântul părea să-şi mărească viteza fulgerător de repede. Avea să fie o furtună oribilă, care cel mai probabil avea să dureze toată noaptea. Speram cu înverşunare ca a doua zi să se oprească. Nu-mi plăcea deloc să merg prin ploaie, cu umbrela într-o mână şi cu geanta pe un umar, eventual să-mi fie imposibil să merg din pricina vântului. Şi mai ales, uram atât bălţile cât şi şoferii grăbiţi şi imprudenţi. Îmi cauzau numai nervi.
Am tras draperia furioasă şi m-am aşezat pe pat, gândindu-mă la cum mă voi prezenta eu individului misterios. Bunica mea evitase să-mi dea detalii despre el, de exemplu dacă avea familie sau nu, dacă era bătrân sau nu, dacă avea un job sau nu. Dar totuşi îl găsea şarmant.
Telefonul începuse să-mi sune. Melodia „Get lucky” perturba întreaga linişte.
        - Ce vrei?
        - Deidara mi-a spus că ai întrebat de mine. Cred că eu sunt cel care ar trebuie să atribuie această întrebare, îmi spune pe un ton calm.
Furtuna deja începuse.
        - M-a lovit cu mingea şi mă gândeam că aş putea să fac conversaţie cu el, răspund.
        - Şi ai decis ca eu să fiu singurul subiect? Uite, Sakura –face o pauză, trăgând adânc aer în piept-, ce s-a întâmplat aseară...
        - A fost din vina ta, i-o tai furioasă, iar acum, surprinzător, eşti cu Temari. Ştiai că suntem prietene. Ce-a fost în mintea ta?
        - Trebuia să te sărut ca să îmi dau seama de ceva, iar Temari... ştii foarte bine că ţin la ea la fel de mult cum o faci şi tu.
Mă încrunt şi închid apelul. Idiotule.
Nu era nimic ceea ce se petrecuse între noi cu o seara în urmă, dar în clipa în care l-am simţit atât de aproape de mine şi felul în care îmi vorbea, surprinzător sau nu, mă intriga faptul că el reuşea să spună ceva, indiferent dacă nu eram atentă la semnificaţia cuvintelor lui. Ochii lui albaştri şi strălucitori mă priveau atât de curios, ca şi cum aştepta ceva de la mine. Fie o atingere, fie altceva...
Nu eram convinsă de scopul lui şi de ce exista o tensiunea între noi, dar exista ceva în interiorul meu ce nu-mi dădea pace nici în momentul când făcusem câţiva paşi pentru a mă îndepărta de el. Era seară, destul de întuneric pentru a-mi da seama că străzile cartierului erau pustii. Genunchii îmi tremurau de frig, iar Naruto dădea semne că ar vrea să se apropie de mine. Nu ştiam sigur dacă era o alegere potrivită să-i răspund sau să plec. Nu existau decât câţiva metri distanţă de casa unde locuiam şi puteam scăpa uşor de el. Dar nu o făcusem. Eram blocată acolo, neştiind cum să acţionz şi cum să mă adresez, astfel încât să-mi ascund emoţia din glas.
Părul îmi era prins neglijent cu un elastic, iar multitudinea de fire ce se desprinseră din strânsoarea lui, îmi ameninţau atât ochii cât şi buzele. Fruntea lui Naruto se încreţise, iar mai apoi, i-am putut fura un zâmbet aproape ireal. Buzele i se strânseră într-o linie dreaptă, iar ochii lui mă priveau prudent. Îl neliniştea şi pe el tensiunea dintre noi. Am presupus că era la fel de speriat ca şi mine, şi că nu-i trebuiau prea multe indicii ca să-şi dea seama că tânjea după un contact fizic.
        - Sakura, spuse el.
Mă năucise vocea lui. Nu credeam că numele meu, rostit printre buzele lui roşiatice, putea să aiba un astfel de efect asupra mea. Mă cutremurasem. Eram pierdută cu firea pe de-a întregul.
Mi-am încleştat maxilarul şi-am început să-i evit privirea. Înainte, îl priveam cu totul altfel, iar în momentul ala reprezenta un fel de slăbiciune, un viciu.
Într-o secunda, se apropiase atât de tare de mine, încât îi puteam simţi respiraţia sacadată pe pielea mea. Fiorii ce-i simţeam în interiorul meu şi dorinţa pe care o avea, mă nemulţumea. Eram pentru prima dată pusă într-o astfel de situaţie, iar raţionamentul îmi era neclar.
Mâna lui dreaptă îmi ridicase bărbia, luându-mă prin surprindere. Atingerea lui fusese diferită de cum mă aşteptam. Degetele lui pe pielea mea, apropierea dintre noi... M-am cutremurat vizibil şi m-am desprins de el în totalitate, îndepărtându-mă spre casă.
        - Mi s-a topit îngheţata de tot, i-am spus, împiedicându-mă de-o bordură.
Mi-a prins îngheietura mâinii şi m-am tras spre el violent. Privirea caldă îl trăda însă. Şi-a lăsat cealaltă mână pe linia taliei, mângâindu-mă, apoi m-a prins şi m-a tras spre el. Eram surpinsă de rapiditatea şi desfăşurarea lucrurilor, dar într-un oarecare fel mă incitau. Îl găseam interesant pe Naruto, la fel cum îi credeam interesante şi buzele.
Mă sărutase, apoi plecase.
M-am încruntat, nevenindu-mi să cred că îmi amintisem fiecare detaliu din noaptea respectivă. M-am dojenit, gândindu-mă la faptul că-l găseam interesant pe Naruto. Nu era decât un fra*er, un fra*er care se cuplase imediat cu prietena mea. Îmi suna a motiv plauzibil pentru a întrerupe orice contact cu el, de orice fel. Şi pe termen nelimitat.
Am părăsit încăpere furioasă, trădată şi deloc pregătită pentru a-l întâmpina pe fermecătorul vecin. Tarta încă era caldă, iar furtuna se mai domolise puţin. Suficient pentru a mă îndepărta trei metri de casă, fără să mă ud până la piele. Prăjitura era învelită în folie de staniol, iar eu aveam gluga de la hanorac pusă pe cap. Încă ploua destul de tare, dar vântul se oprise aproape în întregime. Uşa de la intrare era proaspăt schimbată, iar geamurile de asemenea. Am bătut la uşă şi m-am rugat să răspundă la fel de repede.
        - Tu! spuse zâmbind.
Mi-am luat ochii de pe prăjitură şi i-am întâlnit pe-ai lui. Era vesel.
        - Domnule... vreau să spun, Sasuke, mă corectez emoţionată.
Obrajii îmi luaseră foc, şi mă întrebam dacă era din cauză că-l prinsesem într-un moment atât de intim sau din cauza discuţiei noastre de dimineaţă. M-a invitat înăuntru, iar eu, foarte stângace l-am urmat în sufragerie, am presupus.
        - Dă-mi câteva minute pentru a mă schimba, îmi spune calm. Am avut o întâlnire, şi de la maşină până în casă, m-a udat ploaia până la piele.
Înghit în sec şi încuviinţez, mijindu-mi ochii prin încăpere, renunţând la imaginea ce mi-o oferise când îmi deschise uşa. Nu îmi închipuisem că sub hainele formale şi elegante, se ascundea un corp atât de frumos şi fără cusur. Nu-mi imaginasem că părul lui întunecat avea să fie aşa de lung, ud. Nici nu îmi trecuse pe minte că picioarele lui lungi aveau atât de puţine fire de păr negru sau că abdomenul lui era acoperit de muşchi.
        - Presupun că eşti nepoata Risei, murmură din spatele meu.
        - Ăă, da, sunt nepoata ei, răspund total surprinsă de apariţia lui.
Prin cămaşa descheiată, se întrezărea sub unul dintre pectorali, o aluniţă de mărime medie.
        - Mulţumesc pentru...
        - Aa, da, rostesc, întinzându-mi mâinile. E o tartă cu caise.
M-am învârtit prin încăpere. O mulţime de cutii erau nedespachetate.
        - Nu am avut timp să despachetez, zise. Să te servesc cu ceva?
        - Mm, ai fost ocupat să ţii lecţii de natură se*uală. Cu asta te ocupi de obicei?
Râde şi mă întreabă din nou dacă doresc ceva. Încuviinţez şi mă roagă să-l urmez.
        - Nu că aş avea ceva împotrivă, continui, în timp ce aprindea aragazul. Ce ai de gând să faci?
        - Un ceai.
Mă enerva atitudinea lui liniştită şi felul în care evita răspunsurile importante. M-am aşezat pe singurul scaun din acea încăpere, aflat lângă blatul de bucătărie, şi am început să-l privesc cum îmi făcea ceaiul de tei. Nici măcar nu-i cerusem un ceai. Mă mulţumeam şi cu o apă minerală.
        - Sunt arhitect, zise, întinzându-mi cana plină. Vrei şi lămâie? mă întreabă.
        - Nu, mersi. Şi atunci ce, Dumnezeule, făceai azi dimineaţă la mine în liceu? Mă îndoiesc că erau discuţii despre nişte posibile schiţe ale unui nou corp al liceului.
        - De fapt, cam acesta a fost motivul pentru vizita mea, rosteşte, dar a apărut şi ceva neaşteptat.
        - Ai realizat că arhitectura nu-i pentru tine?
Râde, şi mă alătur şi eu lui. Îşi păstrase rânjetul, dezvăluindu-şi dinţii drepţi. M-a îndemnat să iau câteva înghiţituri din bautură, apoi a părăsit încăperea. Ceaiul era suficient de fierbinte, încât să-mi încălzesc mâinile, iar gustul îmi plăcea. Nu obişnuiam să beau ceai foarte des.
În maxim două minute, Sasuke revenise. Ţinea un scaun fără spătar în mâini şi-l aşezase la o distanţă de un metru de mine.
        - Sunt bun la multe lucruri, spune el accentuând propoziţia, dar motivul pentru care am ţinut acea discuţie a fost din cauză că persoana care trebuia să-o facă, nu ajunsese la timp. M-am oferit din amuzament, ştiind foarte bine cum gândesc adolescenţii de clasa a unşpea.
M-am uitat la el perspicace.
        - Ce te face să crezi că eşti bun la toate?
        - Aş putea să-ţi demonstrez unele lucruri, răspunde.
Mă crispez vizibil şi mă ridic de pe scaun.
        - Ce vrei să spui?
        - Sunt sigur că ai înţeles aluzia mea.
        - Te înşeli. Chiar nu am înţeles-o.
        - Atunci ia loc, îţi vei da seama pe parcurs.
Neînţelegând nimic din conversaţie, îmi iau cana pe jumătate plina, şi mă îndepărtez.
        - Asta rămâne la mine, şoptesc şi ies.

Sper sa va placa. Prima jumatate e scrisa de cateva zile si nu imi place in mod deosebit, dar nici nu am mai modificat. Multumesc pentru comentarii, apreciez.

Subiect: Re: Roşu aprins Joi 08 Aug 2013, 20:18

Edit.

EDIT:

Deci, deci, deeeeeci totul a fost mult prea genial, perfect, minunta, fantastic si cum mai vrei tu! Fiecare propizitie ai conceput-o perfect, de la inceput - partea care nu-ti place tie sa stii ca e la fel de geniala ca restul capitolului; nu pot pricepe ce are de nu iti place - pana la sfarsit. Dialogul dintre cei doi, de la el de-acasa, a fost bestial. Doamneeee! Il iuuubesc pe Sasuke, din totate punctele de vedere in love

Iiiii, Sasuke arhiteeeect este prea tare in love

I se potriveste.
Scuza-ma ca iti las cel mai groaznic comentariu existent, scrisem unul lung, de vreo 1800 de cuvinte, dar este la mine in laptop - care, momentan, este la reparat. Ma voi revansa!
Adu URGEEENT capitolul urmator, ca mor de nerabdare sa vad ce se va intampla in continuare. Stii ca stau prost cu rabdarea lough

Subiect: Re: Roşu aprins Joi 08 Aug 2013, 20:46

Cat imi place ideea ca Sasuke,arhitectul sexi sa fie vecinul Sakurei.In unele fraze nu am inteles ce ai vrut sa spui,una dintre ele ar fi asta : Obrajii îmi luaseră foc, şi mă întrebam dacă era din cauză că-l prinsesem într-un moment atât de intim sau din cauza discuţiei noastre de dimineaţă. M-a invitat înăuntru, iar eu, foarte stângace l-am urmat în sufragerie, am presupus.
Cum l-a surprins?Oricum,probabil ca nu am inteles pentru ca io-s mai proasta din fire si...Oricum,mi-a placut foarte mult capitolul,mai ales sfarsitul.Incepe sa imi placa de Sakura asta,de obicei nu imi place ca Sakurele din ficuri(desigur ca(virgule) cu unele exceptii) mi-l fura pe Sasuke care,sa fie clar, este iubitul meu imaginar(sau cel putin,aveam fantezii cu el la 10 ani cand derula anime-ul Naruto).Iti multumesc mult de anunt,n-o mai lungesc pentru ca sunt foarte obosita si tre' sa imi amintesc ce faceam inainte sa primesc acel mesaj de la tine.

Subiect: Re: Roşu aprins Joi 08 Aug 2013, 21:16

Buna!
Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Nu am cuvinte sa-ti spun cat de mult mi-a placut capitolul! Nu ma asteptam ca Sasuke sa fie arhitect, dar tot ma macina o intrebare: Ce cauta Sasuke in liceul unde invata Sakura, pentru a vorbi despre s*x? Atitudinea lui mi se pare foarte sexy si cred ca si Sakurei o sa-i placa pe parcurs. in love

Pare foarte sigur pe el, mai ales spunand ca e bun la multe lucruri. Oricum, sper sa pui next-ul repede. Spor la scris si la tastat! Kissez! kiss

Subiect: Re: Roşu aprins Joi 08 Aug 2013, 22:37

Hellău și mulțumesc pentru anunț. Capitolul a fost atât de frumos, nu mă așteptam ca Sasuke să fie noul vecin, și de asemenea nici la momentul petrecut în acea seara între Naruto și Sasuke. Nu știu de ce, dar am de gând să cred că va fi o anumită competiție între cei doi. Îmi plac replicile atât de scurte, unele, dar cu atât de multe înțelesuri. De asemenea, capitolul a fost foarte lung, și aș fi citit la nesfârșit. Abia aștept să ne aduci next-ul, sunt curioasă cum va evolua relația dintre cei doi. Te pup. :*

Subiect: Re: Roşu aprins Joi 08 Aug 2013, 23:08

Buna. Multumesc pentru anunt. happy

Mi-a placut capitolul, mi-ai facut dor de o zi de toamna. Imi place de bunica Sakurei, e foarte cool pentru o batranica. In schimb, nu-i sufar pe Naruto si Temari. Naruto mi se pare un idiot fara creier, fara suparare. In schimb, il ador pe Sasuke. Cat ador felul in care il conturezi tu pe el si cu ce fel de mentalitate il inzestrezi. Este un tip foarte interesant care chiar atrage atentia si in acest capitol, cu ultimele replici de la final, m-am facut chiar foarte curioasa. happy

Ei bine eu tin sa te anunt ca si prima parte a capitolului este foarte buna, asa cum au fost mereu capitolele scrise de tine. dap !

Asa capitole lungi sa tot scrii. lough

Trece toata plictiseala cand incep sa scriu si este foarte bine ca sunt asa lungi, chiar daca mie mi-ar placea sa nu se mai termine.

Sa vi curand cu nextul, multa inspiratie. kiss

Subiect: Re: Roşu aprins Joi 08 Aug 2013, 23:28

Edit. Maine, nu te supara, mai am de dat niste comm-uri si nu stiu daca am timp pana la 5.
Edit2: Chiar acum scriu comm-ul ;;] Pana ma culc- la 5- e gata ;;]
Neata ^^, darling *biiiig hug*
Imi cer scuze ca nu am dat mai devreme edit-ul, mi-a fost si cam lene, ce-i drept... upss? Oricum, mai conteaza? Dupa cate poti observa, acum e gata. Chiar daca dupa vreo 100 de ani ;;]
Am citit unele faze, fraze, propozitii si replici de n ori fara sa ma satur, mai voiam, si pentru ca tu ai scris asa putin, am recitit. Si de fiecare data s-a simtit la fel de profund ca prima data, mi se pare superb ca reusesti sa ma faci sa ma simt asa.
Cred ca ai tu niste strumfi in cap daca spui ca nu-ti place in mod deosebit prima parte [-( Grrrrr. Eu ador prima parte, deci sa nu cumva sa te mai iei de ficul meu preferat! [-(. Speri sa ne placa? Doar atat? Ei bine, darling, afla ca am iubit capitolul :X Ti-a iesit mai bine si mai frumos decat ma asteptam :X Am si visat dupa ce ti-am dat primul comm cum pui next-ul, ah, da, ala da vis frumos, mai frumos decat atunci cand l-am visat pe Hanazawa Rui, si, bomba, in ziua aia pui neeeext :X Crede-ma, nu-ti poti imagina cat am putut sa ma bucur. Am dorit capitolul 2 mai mult decat Nutella (ceea ce e ciudat, sincer) sau un snickers :X Si tu l-ai pus, mi-ai indeplinit dorinta si God se pare ca ma iubeste, pentru ca a fost.. a fost... care e cuvantul superior la „perfect”, exista? Deci se pare ca nu exista cuvinte care sa descrie cat de mult mi-a placut ceea ce ai putut tu sa scrii. Ma bucur ca apreciezi la randul tau comm-urile pe care ti le dam, ma simt bine sa stiu ca nu stau vreo ora sa-l scriu degeaba :))
Inceputul a fost... nu stiu, asteapta o secunda, sa ma gandesc cum sa formulez :-? Hmm. M-ai pus in acea atmosfera superba imediat, din a doua propozitie maxim, un cuvant am citit si deja eram cu ochii in 10 dupa celalalte. Mi-a placut totul, de la prima silaba la ultimul semn de punctuatie. Mai mult decat adorabilicios, a fost chocolicious :X “ Pur şi simplu. Inevitabil. Fără să vreau “ Hai ca o spune si ea de parca o deranjeaza =))) Lasa ca stiu eu ca i-ar placea sa poata sa nu-si mai ia gandul de la adorabiliciosul de la Sasuke. Stiiiim, stiiiim, ca-i place (sa-mi dea careva doua palme, iar ma gandesc la porcarii)
“ În ultima vreme s-a pregătit pentru meciul de basket.” Te rog frumos, cu ciresica, cu tip sexy si cu ce vrei tu, doar spune ca o sa se duca si Sakura la meciul alas i echipa lui Naruto n-o sa piarda. Sau sa piarda, nu-mi pasa, vreau doar sa se duca :X Please? ;;] Uff, okai, okai, incetez cu vaicarealaa si rugamintile.
“Sunt lihnită” Stiu al naibii de bine sentimentul, toti il stim, dar mie una mi se intampla asa des.. toata ziua defapt, saraca Sakura, o inteleg perfect.
“Vezi tu, avem un vecin nou.”-> Primul meu gand? Clar e un bortos, chelios si cu 8 fete nemaritate. Dar nuuuuuu, defapt nu am avut dreptate. Tu, in capul tau ala genialul, te-ai gandit sa fie un el! Evident, ca sa nu am eu dreptate (mai putin), ca sa ne faci sa murim de suspans nestiind ce se poate intampla cu astia 2 locuind asa aproape (macar jumate) si sa ne lasi cu o fata… :/…. (tot jumate). Da, clar, esti un geniu diabolic. Oricum am crezut ca fac stop cardiac cand am vazut ca el e tovarasu’ vecin nou.
Deci bunica-sa Sakurei mi se pare genial, vreau si eu o bunicuta asa simpatico, nu babaciunea care isi da aere ca mi-ar fi ruda, vreaaaau, nu e drept! Cred ca imi cam place verbul asta “vreau”. Vreau next, vreau bunicuta aia, vreau capitol mai lungi, vreau mancare, vreau scene… . Mda, stiu, cam multe, corect? Dar am si eu afurisitul ala de drept sa visez. Cand am auzit-o pe bunicuta adorabilicioasa cu “- L-am fascinat, iubito.” Am crezut ca mor a doua oara. Si pe mine m-a fascinate babaciunea. Nu te gandii ca eu sunt usor de fascinate, tu fascinezi usor, e o diferenta! Nu e vina mea ca faci tu totul asa special si incantator! [-(
Si cand s-a apucat ea sa-si repete”discursul” am inceput sa rad ca bleaga singura in camera, da, chiar cred ca sna mai bine in mintea ei, ma bucur ca pana la urma nu l-a folosit, s-ar fi facut de ras =))
Dar acea faza cu Naruto nu e dreapta! Iti spun, nu e dreapta! De ce? Nu e coreeeect! A fost cu ea, incearca si reuseste s-o sarute, apoi ajunge impreuna cu Temari, PRIETENA Sakurei! Mno, asa ceva nu se face, blondule! Si asta chiar e blond, teoretic, cat si practic.
TARTA! VREAAAAU! Da, si de asta vreau. Chiar trebuia sa fie tarta? Si chiar trebuia sa fie de caise?Tu ai ceva cu mine, cred. Pofta mea niciodata absenta de mancare si-a spus cuvantul cand am citit aia -.-‘ Am asa o pica pe Sasuke ca el o poate manca si eu nu. Desi imi imaginez cum a fost sic and ai scris tu :-? Sper ca ti s-a facut pofta si nu ai avut nimic bun de papa atunci.
Arhitect! Nu cred ca-ti poti da seama cat de geniala esti si cat a putut sa-mi placa ideea asta.Mai mult decat orice adjective existent, cred ca o sa inventez eu un cuvant, ca si perfectul e inferior pe langa gandurile si ideile tale.Imi place meseria lui, imi place sa el stie cum gandesc cei de 17 ani, adica clasa a 11-a. Imi place mult asta, ca nu e un adult al naibii de responsabil, ador asta, defapt, iubesc asta! Ca are si o parte copilaroasa, de asta e si arhitect. Ma bucur ^^
Momentul pe care l-au petrecut impreuna la el in casa.. aahh, au fost descrise asa bine, ma bucur ca nu ai uitat de indatoririle de gazda, deci Sasuke i-a oferit ceva, un ceai, Sakurei. Yeaaaa :X Adoooor asta la tine, ca nu uiti niciun amanunt, ah, tu fiinta superba, cum reusesti? :X
Ptiu, doamne, modestul, ptiu, ptiu, sa nu se deoache! Recunoaste ca se pricepe la toate, TOATE! Adica nu mai e virgin? :-? =))) Da, stiu, ce intrebari am si eu… dar zau ca nu m-am putut abtine.
Sfarsitul... ei bine, nu cred ca am respirat cand am citit ultimele randuri. Au fost mai mult decat as fi vrut, si m-am gandit si la lucruri indecente... „- Atunci ia loc, îţi vei da seama pe parcurs.”Atunci si noi, adorabiliciosii tai cititori o sa ne dam seama :>
Chiar am inceput sa rad cand i-a luat cana pe JUMATATE plina! =))) A luat-o si s-a carat, God, genial =)) Asta inseamna ca vrea un obiect de-al lui? Ceva ce sa-i aminteasca? S-o faca sa se gandeasca la el? Mrrrr. Ma intreb ce crede si Sasuke despre asta.
Nu pot sa cred =))) Dintre toate, am gasit o singura greseala, UNA! =)))nu cred ca esti om, darling, cum sa faci numai o greseala? Si aia asa mica... ai scris treining in loc de trening... din nou, nu esti normala, ma sperie perfectiunea ta :-S
Nu poti sa stii cat imi doresc acum capitolul 3, te rog, te rog, te rog, nu pentru mine, pentru altii, pentru toti cititorii tai care iti iubesc ficul, scrie-l! Stiu ca o sa te ocupi si de el, dar mi-l doresc cat de repede posibil, daca s-ar putea, si acum. Mersi ca m-ai anuntat de next, la cate mesaje se fac la ficul asta… cine stie cand naiba as fi vazut? Jesus! Sper sa nu uiti nici data viitoare de mine *big huuug*
ps: stiu ca e mai mult si probabil ai stat ani sa citesti, dar am avut chef si am simtit nevoia sa-ti spun toate alea.
Xo.Xo.

Subiect: Re: Roşu aprins Joi 08 Aug 2013, 23:45

~~Edit maine, dear. :3~~

Hi, dear! Ajung si eu in sfarsit la acest fan fic. Ideea este geniala. Sincer, eu pana acum nu am mai intalnit aceasta idée. Huh, cat de degajat vorbea “domnul Sasuke ” despre s*x. :)) Nu avea nici un discomfort. :)) Ha, pana la urma el este architect, dar asa cum spunea si el: “Sunt bun la multe lucruri” OMFG, replica aceasta este penala rau :))) Vaiiii, cat de geniala poti fii. :3 Sper sa aduci continuarea cat mai curand posibil. :3 Nu-i nevoie sa ma anunti, o sa urmaresc cu atentie acest topic. :))) Bafta la scris, dear!*peace and hugs*

Subiect: Re: Roşu aprins Vin 09 Aug 2013, 08:49

~~Edit imediat ce citesc. :)~~

Hellău, Andreea. a hug

Am fost plăcut surprinsă când am văzut că ai ținut cont că vreau să mă anunți și apreciez că ai făcut-o. Sper s-o faci și în continuare, căci nu aș putea să pierd vreun capitol.
Tot capitolul a fost genial, de la început până la sfârșit. Sincer, m-a surprins replica lui Sasuke din ultima parte. Presupun că o place, că altfel nu-mi explic de ce ar fi spus chestia aia. lough

În plus, Sakura se ține tare, așa că abia aștept să văd cum o vei contura în continuare și cum se vor apropia cei doi. Țin să menționez că acesta e un fic foarte bun, poate cel mai bun dintre ficurile tale, și eu chiar vreau să-l finalizezi. Sper să ai inspirație și să te ții strâns de el până îl vei termina. Până atunci , nu pot decât să-ți urez baftă în continuare și multe idei să-ți vină. Să aduci următorul capitol repejor. kiss