Lucifer's white aηgel multumesc mult de critica!! Am sa ma straduiesc sa descriu mult mai adancit sentimentele si sa fie ceva mai bine. Asa ca... am adus next-ul !





Cineva batea intr-o toba imensa chiar langa mine, iar un altul imi dadea lovituri groaznice in cap facand durerea din ce in ce ma insuportabila. Un alt personaj ini tinea o lumina enervanta in ochii parca ordonandu-mi sa ma trezesc. Am deschis ochii si observ nelinistita ca soarele ce se ridica spre inaltul cer era cel care imi deranjase ploapele in urma cu cateva secunde. Toba imensa era defapt zgomotul produs de o masina din apropierea casei, iar palmele erau intradevar acolo numai ca in interior. Capul ma durea ingrozitor incat as fi facut schimb cu altul, dar nu numai ca nu mai suportam durerea capului ci imi era foarte rau. Mi-am dus mana la ochii si m-am frecat pleoapele timp de cateva secunde. Deschizandu-i din nou totul era mult mai clar, iar ceata disparuse si camera nu era a mea. Cu putina teama am privit in jur si nu pute-am sa-mi deau seama. Un birou pe care erau aruncate teancuri de carti si intr-un colt laptopul, zacea langa fereastra, iar in partea opusa un dulap. Asta sigur nu era camera mea!!
Un ac tocmai ce mi-a strapuns fruntea facandu-ma sa ma stramb. Ce am facut aseara? Unde sunt acum? Nu-mi mai aduceam aminte nimic din cele intamplate, dar de un lucru eram sigura  : aseara eram la bar . Ma chinuiam sa-mi aduc aminte ce facusem, dar vagi file din noaptea trecuta treceau putin prea repede prin mintea mea si prea incetosate. M-am sprijinit in maini si m-am ridicat in sezut apoi am remarcat cu stupoare ca sub materialul fin al cearceafului eu eram dezbracata. Ce naiba am facut aseara? Incepusem sa fiu speriata si sa-mi rod unghiile pe rand uitandu-ma dezorientata prin camera ce emana un parfum frumos de barbat.

Apoi l-am vazut ! Fata s-a de inger dormea linistita pe perna alba pierdundu-se printre firele negre de par. Era atat de frumos, inocent, mai mult de atat nu se putea. Un sentiment de caldura mi-a strapuns inima in timp cel privream. Ceva imi scapa! De ce eram dezbracata in pat cu Sasuke  si de ce era si el dezbracat. Speram din toata inima ca ceea ce gandeam sa nu se fi intamplat. M-am ridicat usor de langa el si mi-am cautat hainele cu privirea si le-am zarit intr-un tarziu pe podea. L-am luat repede dar cu grija si am intrat in baie pentru a-mi face un dush . Usa din fericire pentru mine nu a facut zgomot, asa ca am putut intra in liniste. Imediat ce m-am vazut in fata oglinzii am dat drumul apei sa curga usor in quveta si mi-am udat fata. Amintirile reveneau usor, fiecare sarut, atingere, gemat de placere imi rasunau acum in cap. Ingrijorata ma uitam in oglinda si am vazutcum pe gat se afla un semn. Mi-am dus degetele pe gat si am observat cum dintii erau usor conturatii in culoarea rosie a semnului. Ridicand si cealalta mana de pe quveta am intrat in cabina de dus dand drumul picaturilor de apa sa stearga toata urmele atingeriilor lui Sasuke.

Prosopul imi stergea pielea fina lasand-o uscata pentru a-mi putea imbraca hainele. Incercand sa ies in liniste si de data asta am observat cu mandrie ca reusisem. Ceasul de la mana mea arata ora 6:48 dimineata, iar dusul pare a fi avut efect caci capul revenea la normal. Cand sa pun mana pe clanta de la iesirea din camera, niste pasii in spatele meu si o voce trista m-a oprit facandu-ma sa tresar:
-Deja pleci, fara sa-mi zici nimic? intorcandu-ma catre el am vazut tristetea din ochii lui.
-Sasuke, aseara.. nu stiu, am baut, te rog... Imi pare rau! deja ma balbaiam, cat de proasta am putut sa fiu sa ma culc cu un elev si minor pe deasupra, puteam sa fac puscarie.
-Huh?!.. Si atunci? Vrei sa dai asa cu piciorul la noaptea de aseara?! Ca si cum nimic nu s-a intamplat? intre strancenele lui s-a format o mica cuta ce-i dadea de gol furia.
-Eram beata, inte... dar m-a intrerupt el.
-Persoanele sub influenta alcolului fac si zic intotdeauna ceea ce doresc cu adevarat! aproape ca tipa la mine.
-Sunt mult mai mare ca tine! Intelege! tonul meu era aprope la nivelul tonului sau.
-Esti mai mare? Si ce?! Mie chiar nu-mi pasa.
-Sunt profesoara ta, cum sa nu-ti pese? am tipat cat am putut si l-am lasat acolo nedumerit iesind cat de repede am putut afara.
-Deja inevitabilul s-a produs, m-am indragostit de tine!! acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit, si care m-au facut sa simt cum inima incepe sa bata din ce in ce mai tare.

~~~~

Eram la catedra din clasa, si priveam locul gol al lui Sasuke gandindu-ma la toata noaptea petrecuta cu el. Se sunase doar de 5 minute poate intarzie. Ma ingrijoram pentru el caci desi nu aveam cum sa recunosc deja tineam mult prea mult la el. Nu aveam chef de nimic, iar durerea de cap incepuse sa apara nepoftita. Inca ma uitam la locul gol si ii vedeam pe Naruto care primea coate de la Neji. Apoi, doua batai in usa m-au trezit la realitate si dupa usa care se deschisese aparuse brunetul cu privirea in pamant cerundu-si scuze de intarzierea. Uitandu-ma la el ca la o nava spatiala am putut sa-i observ privirea furioasa si l-am poftit sa intre in clasa. I-am urmarit tot drumul pana la el in banca unde s-a pus alene privind pierdut pe fereastra. Pentru a-mi face o ocupatie am luat cheile si m-am jucat cu ele.

Ora se scurgea prea greu, iar din cand in cand EL mai ma privea incercand sa-mi spuna atatea prin privirea lui. Naruto inca primea coate de la Neji si intr-un sfarsit Naruto s-a intors spre el intrebandu-l ce vrea. Am incetat din a ma mai juca cu cheile pentru a auzi mult mai bine ce discutau cei doi. Neji soptea ceva dar Naruto nu-l asculta, asa ca Neji a vorbit mult mai tare incat asa am putut intelege si eu.
-Se pare ca domnisoara Haruno nu s-a plictisit aseara. Priveste ce muscatura frumoasa are pe gat!
Ambii au inceput sa chicoteasca cu nasurile in caiete. Iar eu mi-am dus repede mana acolo unde stiam eu ca am semnul si m-am uitat ingrijorata la Sasuke care si acesta la randul lui ma privea la fel.   Fara a-mi da seama era pentru prima data cand ma simteam asa, straniu, un gol in stomac, cu o frica de nedescris. Si pentru prima data am putut vedea aceleasi lucruri in ochii lui. Naruto parca inrautatea lucrurile pentru el zicandu-i acelasi lucru crezand ca fiind langa ei nu ar fi auzit discutia. Spre surprinderea mea si-a luat privirea de la mine intorcandu-se spre colegul lui de banca zicandu-i un simplu " Nu-mi pasa!" fara pic de remuscare in glas. Deja nu ma eram de mult in apele mele si eram pierduta de tot in penita Hinatei care scrijelea pe foaie prea repede, dar sunt salvata de clopotel. Dand buna ziua ies din clasa fara a privi inapoi inca dezamagita.

Si nici nu stiu cum a trecut ziua asa de repede, sau ultima saptamana caci uita-am din nou la barul acela innecandu-mi amarul in bautura. Telefonul mi-a sunat de cateva ori, fie, mai multe , dar acum nu-mi pasa. Eram prea praf in sentimente si in a judeca coerent pentru a purta o discutie cu cineva. Mi-am dorit ata de mult sa ma schimb, dar nu am reusit. Singurul lucru pe care am reusit sa-l fac a fost sa ma indragostesc de un baiat de 17 ani care imi este elev si sa fac performanta de a bea si de suparare nu doar de distractie. El incerca sa ma evite mai mereu , iar eu parca incercam sa il caut mai tot timpul contienta ca nu e bine. Intr-un timp ma gandeam sa renunt la meseria de profesoara, ca sa nu mai complic lucrurile, dar nu era bine asa. Aveam nevoie de bani si asta nu aveam cum sa o schimb, dar la ce am fost inainte nu vreau sa ma intorc. A devnit mai indispensabil ca aerul, eu fara sa-i vad chipul angelic si sa-i privesc abisul din ochii lui nu ma simt bine. Parca punea paie pe foc, de fapt infigea tarusi in inima mea atunci cand la ore prefera de mult ori sa se mute in ultima banca si sa nu ma priveasca de loc, insa recunosc ca poate e mai bine asa pentru amandoi. Acum dupa ce am cugetat eu mi-am ridicat capul de pe masa putin rece si mi-am dat paharul din fata ochilor pentru a vedea o silueta de barbat ce ma deranja ca statea acolo de ceva timp.




Hai pa, zic! Lăăv`!

PRIMA!!!!
Dragut capitol, critica te-a ajutat, parerea mea.
As vrea sa spun ca-mi pare rau pentru cei doi, dar n-am s-o fac, viata are si ea regulile ei, si in plus nu suna deloc decent ca o profesoara sa iubeasca un adolescent, mi se pare dezgustator sau poate sunt eu insensibila.
Astept next-ul si sper sa-l aduci repede. Daca nu ma anunti, jar mananci!!! Glumesc, doar anunta-ma. :)
Te pupacesc!

Buna! Multumesc ca m-ai anuntat,iti sunt recunoscatoare! Capitolul a fost bun,critica se pare ca te-a ajutat. Imi pare rau ca protagonistii nici macar nu isi mai vorbesc. Nici macar o privire nu isi mai arunca. Sper ca totul sa revina la normal. Sper ca data viitoare sa ma anunti din nou! Spor la scris!

Sunt aici!
Deci, ai dreptate, este îmbunătățit, dar mie sincer, îmi plăcea oricum.
Este umpic lipsit de etică să fie cei doi împreună, dar pe mine una, mă atrage extrem de mult ceea ce scriii tu aici. Ador!
Dacă aș cere tot azi o continuare, sau cât se poate de curând, aș cere mult?  
Nu de alta, dar am cam ajuns în faza în care vreau să aflu mult mai multttt!
Înainte citeam ficuri finalizate pentru că urăsc să aștept continuările, dar acum, asta e  
Vreauuuu continuareeeeaaa!!
Cine-i tipuu de lângă Sakura?  
Și Sasukeee  e așa simtatic  
Să mă anunți, că eu sunt cam zăpăcită, și trebuie să îmi spună cineva ce trebuie să fac  
Ti puuuup

Heeiii
Ma bucur mult ca ai adus next-ul asa repede!
Ficul tau de vine din ce in ce mai interesan si imi place mult!
Recunosc ca mi se pare putin aiurea ca ea e mai mare ca el, mai ales ca il si iubeste...
Nu vad un sfarsit previzibil in asta! 
Sunt curioasa sa vad ce se intampla in continuare, asa ca te rog sa pui repejor next-ul si sa ma anunti si pe mine!  
Spor la scris si la idei!

BaiBai  

Hello!

Vad ca ai pus nexul repede. Bine, ori asta, ori am citit eu prea tarziu. In fine. De cand am lasat celalalt comentariu am zis ca dau edit, dar am uitat. Ei biine, acum imi pot zice of-ul. Am si eu problema mea cu Sakura: e o mare, dar mare cu**a!!! Din lipsa de bani ajunge una de la coltul strazii?! Of, of, of, parca reflecta adolescentele pline de gargauni in cap din zilele noastre.
Legat de capitolul asta, da, parca vad o usoara imbunatatire. Dar parca spre final ai mai lasat din descriere. Oricum, sa mai ceri critici si o sa devii mai buna. Ai cam grabit actiunea si sincer nu am inteles mare lucru. Ok, amorezii aia doi tin unul la altu', dar pentru Saku e inportanta varsta si starea sociala. Si cam atat. Ah, da si ca de suparare bea si are mari sanse sa devina o alcolica innascuta, iar pe urma sa faca ca si vecinii mei.(nu vrei sa stii) Partea buna este ca probabil Sasuke este cu ea in bar, nu? Ou, da, lucrurile par sa evina interesante. Si te rog eu mult sa aaugi cate idei noi si originale poti.

PS: Iti iubesc poza de la semnatura!!!!    

hei......imi place mult ficul..........
sa ma anuti de next.......
pupiceiiiiii

Imi pare nespus de rau, dar next-ul o sa vina maine, nu am timp sa scriu in seara asta!   Elly :) poate pentru ca sunt o fana a cuplurilor yaoi, si mai exact SasuNaru, dar pe forum nu e voie asa ca : sssst  !

Buna!
Am trecut si eu pe aici si imi place ce vad! Fic-ul tau este foarte interesant si captivant . Ador idea, cum ca Sasuke este mai mic decat Sakura; n-am mai intalnit-o pana acum. Sper sa pui next-ul repede si daca ai putea as vrea sa ma anunti cand il postezi. Spor la scris si la idei! Kissez!

Deci acum trebuie sa-mi amintesc tot ce-am scris pentru ca mi s-a luat curentu si mi s-a sters tot!! Am foarte multi nervii! Asa ca, sa vad cat pot sa scriu. Lectura placuta!




Priveam blugii de barbat de culoare inchisa ce stateau nemiscati de cateva minute bune parca asteptand ca eu sa zic ceva. Am prins curaj sa imi ridic fata ce era mult prea expresiva si arata tristetea atat cat si in interior dar si in exterior. Era el ! Chipul lui usor stresat si ingrijorat ma privea cu mila, dar nu aveam nevoie. Tristetea pur si simplu spulberase orice urma de incredere din mine. Nu stiam daca sa-I vorbesc sau sa tac, dar un lucru stiam :el asta astepta. Apoi, cu ultima picatura de bucurie din corp am afisat un zambet chinuit privind din nou la masa din fata mea, sprijinindu-mi coatele pe ea.

-Stii, chiar vroiam sa vorbesc cu tine. Nu stiu cum ai reusit tu, dintre toti tu, sa ma faci sa ma simt atunci cand nu esti in preajma mea ca si cum nu am nimic. Ai reusit incredibila performanta sa-mi eliberezi sentimentele ce erau legate de tavanul sufletului meu, iar acum au prins aripi si-ti fredoneaza numele in tot corpul meu umplandu-mi inima cu iubire pentru tine. Vreau sa stii ca nu te urasc pentru toate astea, sunt doar dezamagita de mine ca te-am lasat sa le faci. Nu vreau sa sterg cu buretele seara aceea, dar as fi vrut sa nu se ajunga acolo. Nu vreau sa dispari din viata mea caci fara tine n-as avea aer, dar as fi vrut sa nu fiu nevoita sa traiesc doar stiindu-te aici. Nu vreau sa fiu eu ceea care iti spune ca asta nu se poate caci atunci as fii prea cruda cu destinul. E ca si cum apa s-a indragostit de foc, stii? Chiar imi pare rau.

Atunci am facut prostia sa il privesc. Avea chipul de o tristete nemarginita, intre sprancene lui s-a format putin prea tare o cuta ce-i dadea furia de gol, ochii mai aveau putin si se innecau in lacrimi , iar maxilarul lui era incordat de parca ar fi vrut sa-si muste dintii. Eram imprastiata, dar cu toate astea stiam sigur ca nu trebuie sa-l las sa plece. Stiam ca am nevoie de el mai ceva ca de apa, iar asta nu o puteam schimba. Oricat de mult as fi vrut in clipa aia sa le tai aripile sentimentelor mele, sa le arunc in intunericul sacului apoi sa le las sa zaca intr-un colt al inimii mele nu puteam. Vroiam sa plec, sa las totul, sa incerc sa uit chipul asta innocent ce l-am stricat cu pacatele mele. M-am ridicat usor , iar o lacrima s-a asezat pe obrazul meu. Inca inconstienta de reactia mea am dat drumul si surorilor si fratilor lacrimei.
Nu puteam era distrusa, pentru prima data doare, iar lumea mea se destrama la picioarele acestui baiat. Am simtit cum doua brate puternice ma cuprind si ma strang tare la piept. Am simtit caldura trupului sau si am tresarit lasand lacrimile sa cada incontinuu. Nu stiam ce vroiam sa fac chiar acum, caci sincer vroiam sa raman asa. In capul meu o singura propozitie imi dadea dureri de cap : “ Il iubesc pe pusti, chiar daca are 17!” . Apoi de parca ar fi putut sa-mi citeasca gandurile vocea lui suava a inceput sa-mi vorbeasca usor la ureche incat doar eu sa pot auzii:

-Am 17, stiu! Sunt doar un pusti, nu-ti pot oferii nimic, nimic mai mult decat tot ceea ce pot simtii acum. Nu-mi pasa ca esti mai mare si nici ca esti profesoara mea, singurul lucru care-mi pasa este ca inima mea danseaza in pasi de iubire, iubirea ce a inceput sa apara odata cu aparitia ta in viata mea. Stiu ca-ti complic lucrurile, si-mi doresc sa nu o fi facut-o. Stiu ca tu regreti ca nu ai putut sa faci mai multe pentru a evita ceea ce s-a intamplat intre noi. Vreau doar sa nu te urasti pentru asta sa nu regreti pentru ca mie imi pare bine de tot. Daca te-am facut sa suferi, imi pare rau, iarta-ma te rog, dar in curand am sa fac 18, o sa fie totul bine!

“O sa fie totul bine!” asta asteptam sa-mi zica cineva. Sa ma convinga ca dupa nori vine soare, si dupa durere vine bucurie, ca poti sa treci prin toate cu capul sus fara sa regreti ceea ce poate ai fi putut sa faci dar nu ai facut. Acum credeam ca totul o sa fie bine, nu ca ma minteam asta singura zi de zi. Inca ma tinea strans in bratele lui , iar lacrimile s-au transformat intr-un zambet tampit. Stiam sigur ca de acum, usor , usor viata mea se va schimba pentru ca am pe cineva care ma va ajuta. Asa ca, am plecat de acolo mai mult decat impacata cu ideea ca el este cel ce mi-a fost menit sa-l iubesc, chiar daca deocamdat era ilegat.




Hai pa, zic! Lăăv`!

Cat de draguuuuut! <3. Multumesc ca m-ai anuntat,chiar la ficul asta ma gandeam acum. Mie sincer chiar mi-au dat lacrimile,evident,de bucurie. Sper sa ma anunti si la urmatorul! Spor la scris! :*

Am mai spus si mai zic inca o data : Imi pare nespus de rau de lungimea minuscula a capitolului, dar curentul a facut nazuri astazi si nu am avut cum sa scriu, iar acum chiar nu am atatea idei ca sa pot scrie  . Cred ca maine o sa fie ceva mai lung!  

Smiley97bla , banuiesc ca ai urmarit si tu Legaturi Riscante ?!  

si acum ceva ce ma gandeam sa fac de la cap. 5 :

Va multumesc!!

Va multumesc fiecareia in parte ca cititi si va place ceea ce fac. Va multumesc ca va gasiti timp intotdeauna cand postez un nou capitol pentru al citi. Va multumesc ca-mi sunteti prietene si ma sustineti! La inceput nu eram foarte sigura si o data ce am inceput acest fic, l-am lasat pe celalalt balta, dar acum sunt foarte multumita si sunt sigura ca am facut o alegere buna desi o sa continui si cu celalalt! Sunt extrem de fericita ca va place, ca-mi dati sfaturi si mai ales ca sunteti aici!

Iar de acum, oficial astept intrebari pentru personajele din fic! Va pup !!



Hai pa, zic! Lăăv`!

Hello!

Vad ca ai pus foarte repede nextul. Cumva esti printre persoanele care posteaza un capitol pe zi, nu? Da, pai inteleg ca ti s-a luat curentul si a trebuit sa scrii din nou capitolul, dar sincer mai bine nu o faceai. sunt de parere ca daca veneai maine cu un capitol 2 in 1 era mult mai OK. Nu stiu, parerea mea.
Si legat de capitol n-am ce zice. A fost prea scurt. Doar o problema am si eu, care m-a deranat din prima. Discursul celor doi mi s-a parut foarte ciudat. Demn de o telenovela de prost gust. Au folosit cuvinte prea pompoase pentru a fi zise asa, spontam. Plus ca nu se potrvesc deloc cu tiparul. Stilul tau de a scrie nu este asa, ci unul simplu. Scurt si la obict. Da, si ca veni vorba. Descriere!!! Incearca sa scrii mai lin, parca totul este fortat. Pff, daca as putea, as scrie pagini intregi. Dar cum nu pot, zic doar atat. Si nu vreau sa te plictisesc si sa primesc vreo avertizare pentru ''aproape-critica'' pe care as face-o. Deci da, vezi sa te revansezi si cel mai bine scrie cand ai inspiratie, chef si timp. Presimt ca o sa iasa mai bine.

PS: Nu-mi raspunde la comentariu. Daca vrei sa-mi zici ceva da-mi un mp. Si scuze daca te enervez, stresez sau alt ceva. Nu asta-mi este intentia. Pur si simplu imi place sa-mi zic punctul de vedere.

Mi s-a parut ciudat acest capitol. Nu din cauza lungimi. Mi s-a parut scris de altcineva. Ai inceput sa scri intr-un fel ( descrierea nu este in cantitati mari, dialog destul, actiunea in alerta ) si apoi... Daca cineva citeste primul capitol si apoi pe ultimul are impresia s-a rupt ceva pe drum. Ai un stil usor de citit si acum ai folosit mai multa descrire ( si cred ca ai scris fortat, nu a iesit liber), a parut tras de coada. Plus ca dialogul... Nu te schimba pentru ca uni iti spun sa faci ceva, tot ce faci ar trebui sa fie ales de tine. Nu te forta.
Astept continuarea. Chiar vreau sa vad cum o sa rezolvi problema asta.

Buna!   Am zis sa trec si pe aici si mi-a placut ce am gasit.   E un fic frumos, o poveste interesanta la care voiam sa ma abonez de la inceput, insa abia acum am ajuns.   Nu ma asteptam ca Sakura sa se indragosteasca asa repede de Sasuke.   La brunet era ceva obisnuit, avand in vedere ca el e adolescent. Oare ce se va mai intampla intre cei doi, acum ca amandoi stiu ce sentimente au unul fata de celalalt? Sper ca ma vei anunta cand postezi next-ul. Deny te

S-a dus vara şi am revenit eu. ^.^  Păi, mi-am luat vacanţă ca toata lumea, timp în care am vizitat ţara şi eu. Probabil că o să postez mai mult în week-and având în vedere că incepe şcoala. Păăii, capitolul 8 :









-O doamne! 

A aflat! A văzut-o pe Sakura? Eram îngheţat, de ce reacţionează aşa? Într-o lună sunt major aşa că nu mai am nevoie de grija lui. Nu-mi puteam mişca buzele şi chiar dacă aş fi putut ce trebuia să-i zic? Să mint, să neg sau spun adevăru'? Am prins curaj dintr-o dată şi mi-am tras mâna dintr-a lui , l-am împins şi am ridicat şi eu tonul :
- Nu mă face să râd! Ea să iubească? Vrei să ştii ce vrea ea? BANI! E o c*rvă, care se culcă cu toţii pentru bani, te-a văzut mic şi fără minte, ca să te facă pe degete, vrea averea ta, nu pe tine! 














Hai pa, zic. Lăăv' !!