Captiva
Capitolul I
" A trecut atat de mult timp, dar totusi atat de putin."
Sakura privea pierduta imaginea Konohai. Vantul bland al primaverii ii ravasea parul roz, iar privelistea din fata sa ii trezea amintiri triste. Melancolia plute in aer, aducand cu ea vocile prietenilor rozaliei. Creierul ii era plin cu fraze spuse de brunet acum mult timp. Amintirea coechipierilor sai era mult prea dureroasa pentru a fi suportata.
Aceasta se ridica in picioare si sari din copacul in care fusese cocotata. Odata ajunsa cu picioarele pe pamant lovi copacul cu toata puterea pe care o putu aduna in pumn. Acesta se sparse precum o vaza de sticla, imprastiind aschii peste tot.
Sakura privi satul pentru ultima oara si pleca spre sediul Akatuski.
Vremea era insorita, iar florile de cires inflorisera deja, lasand mirosul innebunitor sa ii invadeze simturile.
Ajunsa in fata sediului , intra grabita si ii observa pe toti coechipierii ei stand in sale de conferinte. Brusc, amintirile o navalira din nou, vazandu-se pe sine insusi in diferite ipostaze, omorandu-si prietenii, mergand la Akatsuki si cerandu-le sa o primeasca in grup, ucigand-o pe Tsunade , pana reveni din nou in momentul de fata. Toate acestea s- au petrecut intr-un an, iar astazi era aceeasi zi in care au murit Sasuke si Naruto. Rozalia isi scutura capul pentru a alunga orice sentimentsi se indrepta spre Madara.
- Intrarea satului e pazita de doi chunnini, Madara.
Nici macar acum, Sakura nu stia de ce Madara o trimise tocmai in Konoha pentru a afla niste date atat de neinsemnate. Mascatul dadu aprobator din cap si ii spuse acesteia :
- Ia-ti coechipierul si ucideti-i pe chunnini.
Rozalia dadu aprobator din cap si ii facu semn din cap lui Deidara sa o urmeze. Blondul porni impreuna cu Sakura spre satul ei natal.
Pe drum, Deidara o intreba :
- Saku, esti bine? Pari putin distrasa. Deidara ii era ca un frate mai mare, interesandu-se de starea ei mai tot timpul. Rozalia simtea uneori ca doar el o intelege.
- Azi e ziua cand au murit Nar... , dar nu reusi sa le spuna numele. Nodul din gat nu o lasa, iar sentimentul de gol in stomac agrava situatia. Blondul dadu intelegator din cap si ii spuse cu o voce blanda:
- Stii, probabil cei doi te privesc acum si sunt mandri ca ai ajuns asa puternica...
- Opreste-te ! Cum sa fie mandrii de mine daca sunt pe cale sa imi distrug satul natal. Cum sa fie mandrii daca am ucis hokagele si pe ei ! Dei, nici macar eu nu sunt mandra de mine! Vocea rozaliei era puternica si hotarata , dar la sfarsitul frazei ii tremura usor buza de jos.
- Stii , Sakura, acesta e un moment cam prost sa spun ,dar am ajuns. Vocea blondului era calda, blanda si moale, facandu-te sa te simti in siguranta, acesta este efectul Deidara.
Rozalia dadu aprobator din cap si se repezi spre unul dintre chunnini, scotandu-i inima cu mana. Acesta era un truc sangeros, pe care l-a invatat de la Sasori. Omul cazu imediat mort la picioarele fetei, sangele siroindu-i din piept. Daca asta se intampla acum cinci ani, probabil ar fi tipat de frica, dar acum , ucisul oamenilor era un hobby distractiv pentru ea.
-Dragut... Se auzi de langa ea vocea lui Dei.
- Am invatat de la cei mai buni. Spuse ea mandra de opera ei.
Blondul o privi urat pret de cateva secunde, apoi i se adresa:
- Adica spui ca sunt un criminal? Vocea sa era usor iritata ,dar si ironica.
- Te-ai prins. Raspunse rozalia cu un zambet sarcastic in coltul gurii. Blondul ii oferi o castana usoara in cap, de parca ar fi un copil de doi ani si isi continua drumul prin sat. Rozalia privi pierduta spre el , apoi alerga si ea spre sat.
- De ce ne-a pus Madara sa ii ucidem pe cei doi chunnini? Nu puteam pur si simplu sa ne infiltram fara sa fim vazuti de nimeni? Intreba brusc rozalia.
- Daca tot vrem sa distrugem satul, nu crezi ca ne-ar fi mai usor fara doi chunnini?
Sakura se stramba si merse mai departe, cand isi auzi numele. Se intoarse cu fata la Deidafa, dar acesta ave deja o sabie infipta in inima, iar langa el era un biletel.
Sentimentele o navalira din nou, inima ii statea in gat, privind dezgustata imaginea din fata ei. Cel mai bun prieten al ei, cel care chiar o intelegea era mor... Dar nu duse cuvantul pana la capat. Nu putea sa fie mort ! El e Deidara ! Maestrul bombelor si chestiilor explozive, nu poate sa moara! Sigur doar se preface , gandi rozalia plina de speranta. Ii atinse firav mana si o privi. Era atat de rece! Iar pielea ii capata o culoare albastruie, moarta. Lacrimile ii pornira incet la vale, iar plina de o speranta falsa, Sakura striga:
-Deidara! Dei! Hei, Dei, trezeste-te! Te rog! rozalia continua sa il scuture, sa il strige, asteptand ca el isi va deschide ochii, ii va zambi ironic si o va imbratisa , zicandu-i sa nu se mai agite, dar asta nu se va intampla niciodata, constata rozalia.
Intr-un final tacu si se lasa prada suspinelor si lacrimilor, asezandu-si capul pe pieptul sau rece. Nu se mai comportase atat de disperat de atat de mult timp, gandi Sakura.
Se ridica greoi, si cu miscari rapide il rezema pe Dei de un copac, facandu-l sa arate de parca ar dorm. Il lasa acolo si se ridica privind in jur. Atunci isi reaminti de biletel. Il insfaca rapid citind cu tristete randurile scrise inghesuit : " Asta se intampla cand tii la cineva , iar el te dezamageste. Simti? Miroase a razbunare. Semnat, S." .
Inima incepu sa ii bata mai puternic. Reciti biletul , reciti acel "S" de la sfarsit si isi imagina ca, printr-un miracol, Sasuke si Naruto ar putea trai, dar visul i se spulbera. Probabil mai cunostea vreo persoana a carei nume incepe cu S si nu isi aminteste. Mototoli hartia si porni grabita catre sediu.
Ajunsa acolo, deschise usile largi, provocand un zgomot enervant si striga , dar vocea sa se auzi in ecou.
- Cineva? Ajutor! Dei e.. dar nu isi termina propozitia caci micile perle cristaline incepeau sa iasa la iveala. Totul parea ireal! Acum mai putin de doua ore era aici si ii facea semn lui Dei sa vina cu ea in misiune, iar acum Dei nici macar nu mai este. Parca toate astea s-au intamplat acum o viata!
Rozalia se grabi catre camera ei si incepu sa isi impacheteze lucrurile, pregatindu-se sa fie pe cont propriu. Se aseza pentru un minut pe pat, gandindu-se cine ar fi putut sa stiu unde erau ea si Dei. Putea sa fie Sasori? Nu, el era de partea lor sau cel putin asa credeau. Se ridica de pe pat si incepu din nou sa impacheteze.
- Pleci deja? Sakura incremeni. Vocea asta era a lui... Nu, nu putea sa fie! El e mort! Imaginea lui Sasuke ii aparu automat in minte, alungand orice alt gand de acolo. Insfaca un kunai si se intoarse, asteptandu-se sa vada ochii pretiosi ai brunetului, dar in schimb, camera era goala. Isi imaginase, sigura asta era explicatia!
Isi lua rucsacul si sari de pe geam, aterizand pe pamantul tare, pornind la drum, nestiind totusi unde.