Bun. Am venit cu o noua idee. Mi-a placut atat de mult incat am vrut sa o impartasesc cu voi. Sper sa va placa. Astept parerile voastre. Va pup, Ja na!


Capitolul 1



Sakura's point of view

Vara. Vacanta. Ce-si poate dori cineva mai mult decat asta?! E timpul pentru libertate. Doamne-ti multumesc pentru ca insfarsit am terminat liceul. Bine, defapt doar clasa a 11a. Vara asta am de gand sa ma distrez la maxim cu sau fara prieteni. De ce? Ei bine, chiar dupa ce am terminat scoala am fost nevoita sa plec in Konoha la matusa deoarece mama si tata sunt plecati cu afaceri la Londra. Eh...asa e viata cand esti om de afaceri. Le simt lipsa....dar stiu ca pentru mine...pentru noi muncesc atat de mult.
- Domnisoara Haruno, am ajuns. Spuse soferul risipindu-mi gandurile.
Si mama ce mai sofer....tanar si bine facut, mai ca-mi vine sa sar pe el. Sa fiu al naibii daca asta nu e ispita Diavolului. Bine, bine, ma calmez. Ies din masina inspirand aerul curat si proaspat. Privesc putin in jur gandindu-ma ce dor mi-a fost sa vin aici, intr-un sat atat de linistit si de frumos. Privirea ce se plimba de colo-colo curioasa si dornica sa descopere lucruri noi ramase atintita asupra unei femei de varsta mijlocie, cu parul precum ciocolata si ochii verzi ca smaraldele ce zambea larg venind inspre mine. Aceasta era matusa mea Izumi Haruno.
- Sakura, cat ma bucur sa te vad. Chiar ma intrebam cand o sa ajungi. Zise ea imbratisandu-ma.
Pasi apasati si zgomotosi se auzira dinspre usa larg deschisa. Pe ea aparura micutul Shun si fratele sau mai mare Yasuo. Shun, e un baietel de 8 ani, cu parul castaniu si ochii albastri precum a-i unchiului meu Minato, iar Yasuo e leit pe el, parul lui precum spicele aurii de grau, ochii albastri si senini si corpul bine lucrat. Parca ar fi gemeni nu alta.
- Hei boboc! Spuse Yasuo vrand sa ma imbratiseze.
Ii salut pe ambii "barbati" ai casei - deoarece unchiul era plecat din oras cu afaceri - apoi mergem inauntru. Soferul plecase deja lasandu-mi bagajele in hol. In timp ce matusa si Shun plecasera in bucatarie sa pregateasca masa, eu si "bobocel" ducem bagajele mele in vechea mea camera. E un fel de alint...specific noua. Ne spunem asa inca de cand aveam 9 ani si am jurat ca asa o sa ne spunem mereu.
- Si cum a fost drumul? zise el zambind.
- A fost bine....putin cam plictisitor dar in regula. Spun eu cu nonsalanta.

Dupa ce lasam bagajele, ma asez epuizata pe patul moale si pufos parca vrand sa ma intorc in trecut....in copilarie. In camera asta s-au petrecut atat de multe lucruri. Numai Yasu stie acele "lucruri". Ma simt atat de nostalgica. Recunosc...mie dor sa fiu din nou o pustoaica de 9 ani, sa ma joc mai tot timpul si sa nu stiu ce e aia "iubire".
- Sti ca o sa fie aici toata vara nu? ma intreaba el privindu-ma ]trist.
- Stiu.....si nu ma afecteaza. Am trecut peste.....am inceput un nou capitol al vietii mele. Ii spun blondului zambind sadic.
Nu ma credea. Stiu asta. Stia ca inca mai am sentimente puternice pentru acel baiat chiar daca negam asta. Stia cat de mult mi-as fi dorit sa il am. Stia ce simt.....stia adevarul pe care incerc sa il ascund. Zi de zi ma prefac....incerc sa ma fac sa cred ca nu s-a intamplat nimic intre noi....ca totul a fost un cosmar. Dar nu pot. Degeaba. Trecutul ma urmareste si nu pot sa il evit. Mereu va si acolo zdrobindu-ma....facandu-ma sa imi doresc sa imi iau viata.
- Eu.....cred ca o sa ma culc. Si asa e tarziu si sunt obosita.
- Ok. Somn usor bobocel......maine va fi o zi lunga asa ca sa dormi bine. Sa fi pregatita pentru ce va urma.....doar fi puternica. Spuse Yasuo crezand ca n-o sa aud ultima fraza.
- Noapte buna boboc. Spun eu lasandu-ma prada somnului.

Hello ! Am trecut si eu pe-a aici !
Frumos inceput,chiar foarte frumos.
Bun..... Jocuriile seductiei +16. Mmm.... suna interesant. Abia astept sa inceapa actiunea Deja ma gandesc la lucruri perverse ......
Uite... sa nu te superi pe mine s-au asa ceva,vreau sa-ti dau un sfat : Data viitoare incearca sa pui putina mai multa descriere si fa-l te log... mai lung. Nu vreau sa se termine asa de repede
Pai.... Astept next-ul. Te log frumos sa ma anunti. See ya

Heya`....am adus si nextul. Stiu ca primul n-a fost asa de bun. Eh...imi era somn si vroiam sa dorm si totusi sa nu pierd ideea.

Capitolul 2

Sasuke's point of view

- Hei, Sas'ke. Vino afara. Trebuie sa vezi ceva.
Ce Dumnezeu mai vrea si copilul asta? Of...dar ce sa-i faci. Sunt fratele lui si in plus doar pe mine ma mai are. Asta de cand parintii nostri au murit.
- Vin acum. Ce e? il intreb putin....foarte putin....bine, defapt foarte curios.
Mda, asa sunt eu. Curios din fire. Mai ales daca e vorba de fete. Inca imi caut jumatatea, dar nu am gasit-o. Sau mai bine zis am pierdut-o, desii nu am reusit sa o am. Despre cine vorbesc? E vorba despre o fata....foarte speciala dupa parerea mea. Eram mici cand am vazut-o eu si Matsume. El si ea aveau in jur de 12-13 ani, iar eu 16. Era atat de frumoasa si de inocenta. Satenii o strigau "Floare de cires", datorita parului ei roz. Iar ochii....verzi precum smaraldele si mai frumosi decat orice lucru vazut pana acum pe aceasta lume. M-am indragostit de ea. O iubeam. Simteam ca as vrea sa o strang in brate si sa nu ii mai dau drumul sa plece de langa mine niciodata. Nici o fata nu reusise sa ma faca sa simt toate astea. Dar ea......ea o facuse.
- Deci?...o mai ti minte? zise roscatul desprinzandu-ma de printre ganduri.
- Ea....e....
- Sakura. Spuse Matsume cu o privire ce dadea de inteles ca avea ceva diabolic in minte.
E....e imposibil. Oare visez? Sakura......Sakura a mea. Nu am vazut-o de atata timp. E si mai frumoasa acum ca a crescut. Parul lung precum florile de cires din pacate acum e scurt pana la umeri, iar ochii.....aceeiasi ochi inocenti si copilarosi. Mi-a fost atat de dor de ea. Inima incepuse sa tresalte de bucurie la vederea ei. Ma intreb cum de s-a intors aici si daca va sta oare de acum in colo in Konoha.
- Ce o sa ma mai distrez cu papusica asta. Celelalte erau atat de plictisitoare. Spuse fratiorul meu.

Sakura's point of view

Ma intreb daca e aici. Oare o sa ma intalnesc cu el din intamplare? Cum o sa reactionez? Ce o sa se intample? Ahhh.....iesiti din capul meu. Nu mai suport. Nu vreau sa ma mai gandesc la asta. Oftez, apoi plictisita ma schimb de pijamale. Ma imbrac cu ce prind, o pereche de pantaloni scurti albi, un tricou cu "Mustache", peste un hanorac nu prea gros si o pereche de balerini. Ma pieptan rapid, ma machiez - nu prea exagerat - si plec.
- Matusa, eu merg sa ma plimb putin. Nu stiu cat o sa stau, nu ma asteptati. Zic eu fara a mai sta sa aud ce spune.
Oh...de ce oare am acceptat sa vin? Trebuia sa raman in Anglia, cu prietenii mei. Sunt atat de....idioata. Adica, serios, stiam ca inca mai am sentimente pentru el si ca trebuia sa stau departe de el....de satul asta, dar.....n-am facut-o. Am venit aici....iar acum o sa trebuiasca sa stau trei luni. Blestemata fie ziua aceea cand mama si tata au trebuit sa plece cu afacerile lor in Londra. Fara sa imi dau seama corpul meu se izbeste de ceva tare - e baiat deoarece fata....n-as fi cazut de la asta - apoi ma prabusec pe pamant scotand un icnet de durere.
- Asta a durut!
- Oh....imi pare rau. E vina mea. Esti bine? ma intreaba baiatul ingrijorat.
Dupa ce ma ajuta sa ma ridic imi spune ca se numeste Gaara. Ce nume frumos. Chiar daca arata ca un bad boy, dupa tonul vocii e un baiat sensibil. Parul roscat precum sangele ii e ciufulit intr-un mod artistic, iar ochii lui verzi exprimau parere de rau. E dragut.
- Umm.....vrei sa vi la un suc? daca tot te-am facut sa cazi macar sa ma revansez fata de tine. Spuse el rosind usor la fata.
Accept zambindu-i cald, apoi ne indreptam inspre o cofetarie , nu foarte departe. Pe drum incepusem sa vorbim diferite lucruri. Am aflat ca are 17 ani, sta cu fratele si sora lui mai mare, apoi mi-a povestit despre hobby-urile sale. Iubeste muzica si chiar are o trupa. El e liderul si se pare ca e si profesionist intr-ale chitarilor de orice tip.
- Ce zici? Ai vrea sa vi sa ne auzi cantand? ma intreaba el rugandu-ma din priviri.
- Mmm....sigur. Mi-ar face placere. Sunt adepta muzici...de orice gen.
Acesta zambeste, apoi imi spune ca in seara asta da un concert in piata. Interesant. Ocazia perfecta pentru a scapa de griji si stres. Baiatul asta....Gaara....e chiar de treaba. Eh....incep sa imi fac prieteni, deci e bine.

* Seara *

Dinspre piata se auzeau muzica si strigatele adolescentilor ce se adunasera pentru concert. Grabita verific ultimele detalii ale aspectului meu si ies val vartej din camera.
- Unde mergi? ma intreaba Yasu ganditor.
- La concert. M-a invitat un baiat, Gaara. Ii spun eu fericita.
- Mhi.....Gaara.....fratele meu de cruce. Bun. E ok atunci. Te poti duce. Dar la 10 sa fi acasa. Zise el facand pe adultul.
Amandoi incepem sa radem, apoi acesta imi ureaza "Distractie placuta" urmat de "Sa ma suni daca e ceva" si dusa am fost. Mergand incet pe strazile Konohai simt cu sunt urmarita. Nu bag de seama si imi continui drumul inspre piata. Totul pare atat de.....ciudat. Sau poate ca eu sunt devina. Eu ma simt ciudat. Totul imi provoaca atatea amintiri. Trecand pe langa o bancuta rosie de sub un felinar ma opresc pentru o clipa. Intr-un colt mai retras observ scrijelit un nume: "Sakura". Eram atat de mica atunci cand am facut asta. Mie dor de acele vremuri. Era atat de frumos. Aici mi-am facut prima cea mai buna prietena, Hinata. O fata cu parul brunet cu tente de albastru si ochii lila. Eram de nedespartit. Apoi aparuse Ino, o blonda cu ochi albastri foarte draguta. Din pacate prietenia noastra nu durase. Eu si Ino deveniseram rivale pentru inima lui Matsume Uciha. Era cel mai dragut baiat din scoala. Toate fetele il placeau inclusiv eu. Nu stiam ca eu o sa fiu urmatoarea lui "victima". M-a folosit....si-a batut joc de sentimentele mele. Mi-a frant inima. Mi-a spus ca ma iubeste, apoi dupa jumatate de luna mi-a spus niste lucruri care m-au ranit profund. Inca mai tin minte acele rasete isterice si tonul vocii lui rostind ceea ce nu vroiam sa aud: "Nu te iubesc. Nu te-am iubit niciodata. Ai fost doar o jucarie pentru mine. Nu insemni nimic...esti doar o plangacioasa fara curaj"
- Huh....ce tampenie.
Fara sa-mi dau seama cineva imi astupa gura si ma tranteste la pamant imobilizandu-ma. Nu se poate. E chiar....

Va urma....

Siiii.....asta a fost pe ziua de azi. Sper sa va placa. Daca exista vreo greseala va rog sa-mi spuneti. Astept parerile si criticile voastre. Va puuup, Ja na!