Dulcea teroare

Subiect: Dulcea teroare Vin 09 Aug 2013, 02:22

Dulcea teroare

Capitolul 1

Imi strang lucrurile de pe banca verde din clasa dupa ce clopotelul a sunat de iesire, muzicalitatea sa profunda, facandu-ma sa ma stramb. Parca ar fi un scartait tipator din parcurile in care obisnuiesc sa merg cu prietenii mei. Ar fi fost dragut ca directiunea acestui liceu sa aprobe anuntarea orei sau pauzei cu muzica, dar cum aceasta cladire imensa are ca scop sa ne conduca pe un drum bun in viata, terorizandu-ne cu o tona de informatii inutile, a fost foarte repede inlaturata aceasta propunere.
     - Sakura, haide, baietii ne asteapta! ma striga prietena mea cea mai apropiata, Hinata.
Imi ridic privirea spre ea, in timp ce inchid fermoarul ghiozdanului pentru scoala - cel gri cu flori roz, preferatul meu - Sta cu o jumatate a corpului in afara clasei, presandu-si palmele de usa neagra din metal, parul sau brunet, alunecandu-i in valuri stralucitoare pe umerii sai subtiri, ajungandu-i pana la talie. Imi zambeste, tuguindu-si buzele ei mari date cu un ruj maroniu discret si finut, incercand sa imite acel bot de catelus pentru a ma indupleca si sa ma misc mai repede. Rad, gandindu-ma ca nu are sanse, caci toata lumea stie cat de inceata pot fi uneori, mai ales ca astazi nu este una din zilele mele foarte bune. Dupa ce-mi pun ghiozdanul in spate si-mi dau parul roscat dupa umar, ma indrept spre iesirea clasei, zambind larg.
     - Insfarsit, credeam ca n-am sa mai apuc ziua de maine acasa cu tine, ce naiba te misti asa greu? ma intreaba, dandu-mi un cot in brat.
     - A trebuit sa-mi pun toate lucrurile in ghiozdan, ce naiba, voiai sa le las acolo, Hinata?
Rade usor si mi-o ia din nou inainte pe holurile liceului pana la iesire, intr-un pas saltat, invartindu-se ca o balerina. Picioarele sale lungi ce se ivesc de dupa fusta scurta in carouri, stralucesc in lumina soarelui ce patrunde prin ferestrele cladirii. Cand o vad asa vesela este imposibil sa nu-i simt emotia pozitiva pe care o tranzmite, iar un val de caldura ma invaluie, dandu-mi sperante pentru o viata mai buna. Zambetul sau curat si sincer ma face sa cred ca fiecare zi poate fi mai reusita doar daca se afla si ea prin peisaj alaturi de mine, ajutandu-ma sa trec peste problemele grele. Mereu a fost vesela, pozitiva, cu un caracter puternic, dar si cu o doza ridicata de nebunie cand iesim cu gasca noastra in oras sau prin parc. Uneori Hinata chiar este sufletul petrecerii cand nimeni nu are chef de viata.
Dupa ce luam putina distanta de curtea liceului, ii pot observa cu usurinta pe baieti, asteptandu-ne in fata unui magazin alimentar cu o sacosa de bauturi si cipsuri in mana. Doamne, chiar ma intreb de ce lor li se permite blugi negri, iar noi trebuie sa purtam mai mereu acele fuste in carouri. Nu prea imi plac, caci nu sunt la fel de inalta ca Hinata, iar picioarele mele nu sunt la fel de lungi; sa port tocuri, nici nu ma gandesc. Este bine ca azi nu mi-am luat fusta, mi-am permis, fiind sfarsitul saptamanii.
Ca in ficare vineri dupa-amiaza, cei trei posnasi, au chef de distractie, si cand ma gandesc ca stomacul meu face tumbe de la foamea ce m-a cuprins, imi vine sa le devorez toate pungile de cipsuri.
     - Sakura, se incalzeste doza de bere pana vii tu. Si cand ma gandesc ca am luat-o chiar din fundul frigiderului pentru tine, ma face sa te alerg, imi spune Naruto, un prieten foarte apropiat de mine, cel cu care pot vorbi mai multe decat cu restul, locuind chiar in bloc cu mine.
Imi zambeste vesel, in timp ce parul blond i se revarsa pe chip, acoperindu-i ochii lui albastri si mari, foarte senini ce emana o puternica stare de bine.
Este un baiat serios, de treaba si intelgator, dar la fel ca restul gastii din care fac parte, si el are o doza ridicata, poate prea ridicata de nebunie, reusind sa te buna dispuna in doua minute chiar daca ti-ar fi murit animalul de companie.
     - Naruto, sti cum se spune, cel care vine la urma... ti-o ia inainte, ii spun, tragandu-l de hanoracul portocaliu pentru ai da de inteles ca sunt gata sa-l alerg, iar el o zbugheste mai in fata pe alee.
     - Prinde asta, Gaara, ii spun, aruncandu-i ghiozdanul plin cu carti in brate.
     - Sakura! striga el, sa stii ca va fi randul meu sa te alerg daca nu il prinzi mai repede pe dobitocul de Naruto si ma lasi mult cu greutatea asta in brate!
La fel ca si Naruto, Gaara este un baiat foarte bun, dar foarte destept si serios cand trebuie. Singura diferenta dintre ei este aceea ca parul lui Gaara este rosu, iar ochi-i sunt tot de un albastru marin fermacator. Ultimul baiat ramas din gasca este Neji, verisorul Hinatei. Bineinteles, la fel de vesel ca Hinata si la fel de serios ca si Gaara. Sunt multe diferente intre noi, dar macar un lucru avem in comun: pasiunea de a ne uita la filme de groaza si de a face o gramada de nebunii in acest gen.
Il alerg pe Naruto, pana imi simt genunchii moi si inima batandu-mi pe ritmuri mult mai accelerate. Parca cedez presiunii ce ma apasa in piept si respir din ce in ce mai greu pe masura ce picioarele mele continua sa alerge singure. Intind mana in fata cat de mult pot, incercand sa apuc materialul portocaliu ce acopera trupul masiv al prietenului meu, dar, la naiba sa ma ia, am ales gresit costumatia pentru o astfel de aventura, iar blugii stramti nu prea ma ajuta, cat despre camasa care-mi preseaza sanii si nu-mi da voie sa-mi misc mainile cum trebuie, n-am ce sa mai zic. Este clar, nu-l voi prinde.
Ma opresc si ma sprijin de scoarta unui copac gros, lasand ca frunzele rumenii sa se izbeasca de trupul meu, o data cu bataia vantului. Incerc sa ma abtin din ras cand il vad pe blondul ce se afla la un metru de mine cum pica pe jos ca o leguma coapta, imprastiindu-se pe afalt. Uneori ma intreb daca pote fi mai neindemanatic ca si acum, caci, Dumnezeule, nu m-as putea opri din ras nici daca m-ar taia cineva.
     - Doamne, Naruto, esti bine? il intreba alarmata Hinata, alergand si prabusindu-se mai apoi langa blond, cuprinzandu-i fata intre palmele sale.
Naruto isi duce o mana la cap, razand, uitandu-se in ochii prieteni mele.
     - Sunt bine, Hinata, nu-ti face griji, m-a luat valul.
     - Of, Doamne, fii mai atent, era sa-ti rupi un picior, ceva. Sa nu mai alergi asa tare, stii ca Sakura poate alerga ca un leopard, ii spune ea cuprinzandu-l in brate.
     - Chiar, Sakura, ma mir ca nu ti-ai rupt blugii la viteza cu care ai fugit, imi spune, Neji, dandu-si pletele castanii dupa umerii lati si puternici.
     - Oh, recunoste, Neji, ii zic, incrucisandu-mi mainile la pipt. Voiai sa-l prind pe afurisitul asta, ii spun razand in continuare.
Stiu foarte bine ca Neji il tachineaza mereu pe Naruto cand o vede pe Hinata ca se apropie de el, de multe ori am decis ca este mai bine sa ramanem prieteni si sa nu se formeze vreun cuplu in gasca, doar ca sa fim siguri ca aceasta ramane unita si ca nu vor exista certuri, dar se pare ca pe Hinata si Naruto nu-i prea poti impiedica cand se privesc sau se ating mai mult de cat o facem noi. Sunt sigura ca se plac, dar las soarta sa decida pe ce directii o iau, desi daca se vor incaiera cu altii, cred ca am sa fiu prima ce-i va lipi cu scoci doar ca sa nu ma lase singura.
     - Fetelor, ne-am gandit sa mergem in parcul din sudul orasului astazi, spune Neji, atragandu-ne atentia foarte mult.
     - Te referi la parcul acela, in care jumatate este interzis sa calci? intreaba Hinata, marindu-si ochii, ajutandu-l pe Naruto sa se ridice de pe jos.
     - Da, acela. Azi este vineri si este va fi luna plina, deci ne vom distra copios, spune Naruto, venind spre noi, luandu-l pe Gaara dupa umar.
     - Ce va fi atat de distractiv intr-un parc pe jumatate parasit de lume? ii intreb, ridicand o spranceana.
Nu e ca si cand nu mi-ar placea parcurile, le ador chiar. Dar acel parc din sudul orasului este atat de vechi si de prafuit incat ai impresia ca intri intr-o nava parasita si antica de sute de ani, arata oribil. Foarte putini copii merg sa se dea in topoganele si leaganele de la intrarea din parc, ferindu-se cat pot de mult de cealalta parte din spate, unde leaganele sunt cam rupte si barile, balansuarele si restul sunt mai prafuite si cam stricate, nu prea ai cum sa te distrezi. Si, cum arata demn de filmele de groaza, copii mici se feresc de el pentru ca le este prea frica. Nu prea inteleg ce am putea face singuri, exilati aproape de lume acolo, desi, recunosc, ma atrage foarte putin; putin de tot ideea baietilor.
     - Sakura! Oh, imi spune el, fiind profund umit de intrebarea mea, de parca i-as fi spus ca va muri in urmatoarele zile. Tu nu-ti dai seama? Peisajul este mirific, la fel ca acel film " In casa Diavolului ", este grozav! Ne putem prostii, facandu-ne poze, am si vopsea fluorescenta verde.
     - Cred ca vrei sa spui fosforescenta, il corectez.
     - Pai se spune si fluorescenta, cel putin asa citisem pe internet cand mi-a aratat Hinata oja ei verde ce luceste in intuneric. Isi scutura capul. Cum s-ar zice, ideea este ca putem practica tot felul de jocuri printre vechiturile alea, va fi grozav.
     - Foarte bine, eu ma bag! striga Hinata, luandu-l de brat pe Naruto.
Oftez, invinsa, de toti prietenii mei, toti patru ce stau cu fetele lor de catelus, rugandu-ma din adancurile sufletelor lor mancate de pasiunea filmelor Horror, sa merg cu ei ca se ne distram, iar codul fratiei nu ne permite sa spunem nu cand mai multi sunt de acord cu un lucru. Facem asta de mici, iar acum nu am cum sa dau inapoi. Oricant de mult cred eu ca m-as plictisi, stiind ca ei sunt acolo, am vaga impresia ca ne vom distra intr-adevar, iar eu ador leaganele.
     - Foarte bine, la noapte o sa va ia naiba cu mine acolo! le spun, zambind intr-un mod diavolesc, iar acestia incep sa rada.
Ii iau berea din mana lui Naruto, ce o pastrase special pentru mine si meregm mai departe pe alee spre casele noastre, discutand de jocurile pe care le vom face in parc la miezul noptii, amuzandu-ne, si bucurandu-ne de atmosfera frumoasa ce ne-o ofera aceasta zi racoroasa de septembrie.

Am venit cu o noua idee, pe care am de gand sa o duc la bun sfarsit. Chiar m-am amuzat cand mi-a venit aceasta idee si sper sa va placa la fel de mult cum imi place mie. Ma scuzati ca primul capitol este atat de scurt, ma voi revansa. " hug "

Subiect: Re: Dulcea teroare Vin 09 Aug 2013, 02:24

Primaaaaaa
Aww, Vio, e super, imi place asa mult cu scri :X Ma bucur ca ti-a venit ideea asta, nu stii cat de incantata sunt defapt ;;]
Se pare ca Sakura nu are cam acelasi cerc de prieteni :-? Hmm. Desi e dragut, ca mie una asa imi place ^^. Mai ales ca sunt an nebun Neji :X Il ador pe tipul
Naruto, sti cum se spune, cel care vine la urma... ti-o ia inainte, ii spun, tragandu-l de hanoracul portocaliu pentru ai da de inteles ca sunt gata sa-l alerg, iar el o zbugheste mai in fata pe alee.
Ooo da, stiu cum e. Si in locul Sakurei si al lui Naruto am fost, deci il inteleg si pe el si pe ea :)) Saracutii, sunt asa adorabiliciosi.
Nimeni din gasca sa nu fie impreuna? [-( Grrrrr. Mai vedem noi.
Foarte bine, la noapte o sa va ia naiba cu mine acolo!
Si pe mine ma sperie :-S Ce mai vrea sa faca nebuna? Oricum, sigur aflu eu, trebuie sa aflu, o sa ne spui si eu o sa rad, o sa ma panichez sau o sa raman poker face si o sa dau apa pe tastatura. :-? Hmm, ai grija ce reactie imi provoci.
Ai tu acel "ceva" si m-am suparat cand am vazut ca s-a terminat capitolul. [-( Mai voiam, adica.. ai vazut vreodata ce frumos scrii? Nu? Da? Ei bine, eu tot iti zic sa te obisnuiesti sa scrii mai mult! Mi s-au urcat la cap capitole lungi :X

Subiect: Re: Dulcea teroare Vin 09 Aug 2013, 09:12

Am venit si eu pe aici si imi place foarte mult ce vad.Pare o idee originala iar gasca Sakurei seamana cu a mea.Aceeai idi*ti plini de viata care pe mine,sincer,uneori ma calca pe nervi.Sunt curioasa cum va decurge intalnirea lor in parcul bantuit si cum se va intalni ea cu Sasuke.Nu prea gasesc cuvinte pentru a descrie cum a fost capitolul....asa ca ma las pagubasa.Mi-a placut mult si imi place si titlul,ma atrage si imi satisfice,oarecum, poftele sadice.Da,da, am o inclinatie dubioasa spre sadism.Iti multumesc ca m-ai anuntat de inceperea acestui fic.Adu nextul si nu uita de mine!

Subiect: Re: Dulcea teroare Vin 09 Aug 2013, 10:04

Buna!
Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Capitolul mi-a placut foarte mult, mai ales ideea, care se potriveste cu titlul. Ma intreb cum se va intalni Sakura cu Sasuke si vor forma un cuplu. Poate si el va fi vineri in parcul acela. Oricum, astept next-ul cu nerabdare. Bafta in continuare! Te pup! kiss

Subiect: Re: Dulcea teroare Vin 09 Aug 2013, 10:18

~~edit mai tarziu~~
Multumesc ca mai anunta de noul fic
pana acum imi place , totusi ne lasi multe semne de intrebare
Ma bucur ca Hinata nu e ca in alte ficuri
Sper ca acest fic sa fie unul care sa te bage in sperieti
te pwp spor la idei si ha cu Sasuke in peisaj

Subiect: Re: Dulcea teroare Vin 09 Aug 2013, 15:07

Un nou fic care sper eu ca nu va ajunge ca altele dintre ficurile tale. Sper sa nu il blochezi si pe asta ca deja pare foarte interesanta ideea.
Cum este primul capitol nu pot spune ca mi-am facut o impresie asupra povestii ficului, dar sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla in acel parc de distractii. Banuiesc ca o fantoma sau ceva de genu va aparea pe acolo ca nu degeaba e partea aceea a parcului de distractii deloc populata. Mersi de anunt si sper sa aduci repede nextul.

Subiect: Re: Dulcea teroare Vin 09 Aug 2013, 15:26

Hei ya!

Am ajuns ei eu pe aici, si imi place ideea pana acum...ce exceptia faptului ca nu mi-o pot imagina sub nici o forma pe Sakura roscata...

Ma intreb cum o sa-l introduci pe Sasuke... think

Vreau next-ul...Anunta-ma si pe mine! puppy eyes

Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Subiect: Re: Dulcea teroare Vin 09 Aug 2013, 18:21

Buna! Multumesc ca m-ai anuntat,iti sunt recunoscatoare! Capitolul a fost bun,chiar FOARTE bun. Abia astept sa vad cum il introduci pe Sasuke in peisaj. Sigur va fi un moment neasteptat. Ideea este originala,nu am mai intalnit pana acum. Sper sa ma anunti la next! Te-am pupat,si spor la scris!

Subiect: Re: Dulcea teroare Vin 09 Aug 2013, 19:10

Heeiiii

Iti multumesc mult de mesaj!

Ficul pare interesant.

Ceea ce ma atrage cel mai mult este titlul, care este genial dupa parerea mea!

Sunt curioasa sa vad ce se intampla in continuare si sper sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul

Spor la scris!

BaiBai

Subiect: Re: Dulcea teroare Vin 09 Aug 2013, 21:18

Hey, Violeta a hug

.
Bun, bun un nou fic love

Hmm, suna destul de interesanta idee, cu toate ca nu este foarte, foarte orginala, dar sunt sigura ca iti vei pune amprenta cu timpul si vei crea ceva super tare yeah

Abia astept sa vad ce se va intampla in continuare happy2

Asa ca ca spor la scris si succes la idei
ps: data viitoare vreau un capitol mai mare, ca de nu, ehhh nu vrei sa vezi evil devil mua ha ha

Kisses and hugs ^^

Subiect: Re: Dulcea teroare Vin 09 Aug 2013, 21:43

hei...in mod normal nu sunt adepta povestilor de acest tip....insa fiind I cap. nu.mi pot forma o parere despre el...iti spun insa ca m.ai facut curioasa...
sa ma anunti si pe mine de next...
pupiceiiiiiiiiiiii kiss

Subiect: Re: Dulcea teroare Sam 10 Aug 2013, 00:46

Hello!

Am aparut si eu cu un comentariu pana la urma. Imi place mult, mult de tot capitolul. Este primul, dar este super. Nu am citit multe ficuri scrise de tine, dar vreau sa-ti zic ca ai un talent extraordinar. Chiar m-ai facut curioasa de la primul capitol. Ma intreb daca o sa fie un fic SF. nu stiu de ce, dar am aceasta banuiala. Nu stiu ce sa-ti mai zic, deci te rog sa ma anunti si pe mine can pui nextul. A, da. Vezi poate ai de gand sa inchizi fic-ul cand e mai palpitant!!

Subiect: Re: Dulcea teroare Sam 10 Aug 2013, 22:56

Buna! Scuze ca ajung atat de tarziu , dar abia acum am apucat sa iti citesc creatia , care apropo , e mai mult decat fantastica. Deja iti ador ficul si e doar primul capitol. Ti-am citit si celelalte ficuri si pot spune cu mana pe inima ca mi-au placut enorm , dar cand eram gata sa comentez tu le-ai inchis. Sper ca nu il vei inchide si pe acesta , ar fi mare pacat. Sunt nerabdatoare sa aflu ce se va mai intampla in continuare cu Sakura si prietenii ei. Acel parc nu imi inspira incredere , presimt ca ceva rau se va intampla , dar ce inca nu sti , asa ca pune-te pe tastat , caci am chef de citit. Sper ca ma vei anunta si pe mine cand vei posta next-ul. Deny te kiss

Subiect: Re: Dulcea teroare Dum 11 Aug 2013, 03:36

Capitolul 2

Imediat ce am ajuns acasa, m-am dus in bucatarie sa mananc ceva, in vreme ce bunicii mei care ma cresc sunt la tara, apoi Naruto a venit la mine cu toata vopseaua pe care tatal sau o foloseste in diferite constructii, facandu-ma sa ma cutremur. Acum stau sa ma holbez la vopseaua fluorescenta de culoare verde, intrebandu-ma ce mama naibi are de gand acest nebun. Stiu ca Naruto mereu are idei deplasate, ce ies din normalitatea acestei lumi, dar ce naiba are de gand sa faca cu toate cutiile astea? Incep sa cred ca era mai bine sa refuz oferta baietilor de a merge in acel parc pe jumatate parasit de umanitate, dar la niaba, pe cat de infricosator este, cu atat ma atrage si mai tare.
     - Naruto, cum se presupune ca o sa caram toate astea cu noi in parc? il intreb nedumerita.
Se uite la mine cu o privire confuza, de parca l-as fi intrebat cine stie ce problema de mate la care nu este in stare sa raspunda. Ma priveste lung cu ochii lui albastri, facandu-ma sa-mi pierd rabdarea.
     - Ce vrei sa spui? Avem mai multe rucsacuri, Sakura. In plus, va fi super, imi spune zambind.
     - Incep sa cred ca este o idee proasta. De ce trebuie sa mergem acolo chiar la doisprezece noaptea? Asta nu este o ora rezonabila pentru iesit la nebunii, cu toate ca, recunosc, ma atrage in mica masura ideea, dar...
Dumnezeule, pe cine pacalesc? Ideea este superba, dar vocea din capul meu ma atentioneaza ca trebuie sa ma pregatesc foarte bine pentru scoala, fiind ultimul meu an de liceu. Mi-am propus sa invat si mai mult anul asta si sa ajung la o facultate foarte buna, pentru a face ceva util in viata si, chiar daca notele mele de pana acum nu au scazut sub noua cincizeci, tot trebuie sa fiu sigura ca am sa trec cu brio, dar daca prietenii mei nebuni continua sa faca propuneri incitante, cum naiba am sa le rezist?
     - Ce s-a intamplat cu tine? Cum am intrat in clasa a 12-a, te-ai gandit sa te culci la ora zece ca gainile, Sakura? In plus, mereu in timpul sapatamanii mucesti, inveti, ii ajuti pe bunicii tai cu diferite treburi si nu prea te vezi cu noi. Macar in weekend sa te mai distrezi si tu, imi spune punandu-mi o mana pe umar.
Ochii ii sunt sinceri si ii sticlesc, iar zambetul sau ademenitor ma fac sa fiu de acord cu el. Intr-adevar, muncesc mult, dar nu este ca si cand as uri lucrul asta. Imi place sa muncesc, sa stiu ca sunt utila, si trebuie sa fac rost de bani, caci bunicii nu sunt o obtiune. Urasc sa le cer bani sau sa depind si sa profit de bunatatea lor.
Oftez, lasandu-mi capul pe spate, total invinsa si cu nicio obiectie in plus.
     - Fie, fie, ai si tu dreptate.
     - Normal ca am, apropo, Sakura, am observat ca Hinatei ii place oja aceea fluorescenta, nu-i asa? ma intreaba el, rosindu-se vizibil.
Imi vine sa pufnesc in ras la fata lui ce pare mai mult ca a vazut o fantoma, combinata cu diferite emotii specifice dragostei, lucruri pe care nu am ajuns sa le cunosc.
     - Da, ii place foarte mult, de ce ma intrebi? il chestionez, in timp ce pun cateva cutii de vopsea verde fluorescenta in rucsacuri, privindu-l pe Naruto cu coada ochiului.
Pare putin distras de cand a ajuns aici, iar modul cum sta sa analizeze lucrurile ma face sa-mi dau seama ca ii este oarecum jena sa vorbeasca despre Hinata, mai ales ca noi am interzis sa se formeze cupluri in gasca noastra. Poate ii este teama ca nu am sa fiu de acord in caz ca o place? Dumnezeule, eu nu sunt Neji! El a pus regula asta stupida, iar acum ma intreb de ce am fost si noi de acord cu ea. Toate informatiile ma conduc la concluzia ca Neji poate sa te manipuleze usor, indreptandu-ti toate gandurile intr-o alta directie. Fir-ar el sa fie!
     - Probabil ti-ai dat si tu seama, imi raspunde ganditor.
Ridic o spranceana si ii dau un bobarnac peste nas, amuzata de expresia lui delasatoare. Parca i-ar fi murit pisica, ce Dumnezeu, ar trebui sa fie mai vesel, zau asa.
     - Naruto, daca o placi pe Hinata, tot ce trebuie sa faci este sa-i spui. Chiar crezi ca Gaara se va impotrivi? Nici eu nu o fac, iar Neji nu vrea ca Hinata sa sufere, pe partea asta te rog sa-l intelegi si tu, ii spun tuguindu-mi buzele.
Pare surprins iar sprincenele lui blonde si lungi se arcuiesc intr-o incruntatura terifianta. Dumnezeule, oare l-am suparata cu comentariul meu stupid?
     - Sa o ranesc pe Hinata? Sakura, credeam ca Neji ma cunoaste mai bine de atat, suntem prieteni, chiar crede ca as fi in stare sa o ranesc?
Raman putin uimita de tonul pe care la folosit, intrebandu-ma cum mama naibi a reusit sa ascunda toata aceasta atractie fata de prietena mea in tot acest timp, fiind indiferent, iar acum, bum! Explodeaza ca o bomba plina de sentimente, incercand sa faca ceva. Il admir pe partea asta, eu nu as fi niciodata in stare sa vorbesc despre relatiile mele, cu toate ca nu am avut niciuna.
     - Nu cred ca este asta... ii spun ganditoare.
     - Si atunci? insista el, apropiindu-se mai mult de mine.
     - Nu stiu, Naruto. Neji mereu este paranoic, eu stiu ce are el in cap? Voi sunteti baieti, vorbiti mai multe intre voi, nu stiu cum as putea sa-ti raspund, dar nu cred ca s-ar impotrivi relatiei si, stii ceva? Chiar ma bucur ca esti atras de Hinata. Faceti un cuplu dragut si mereu v-ati ajutat cum ati putut.
Iar in chestiunea asta sunt foarte sincera, mereu am fost cu prietenii mei, ei patru, cei care-mi sunt mereu alaturi mai mult decat as merita si, deseori ma intreb cum de am norocul de a-i avea in preajma. Sunt profund recunoscatoare destinului pentru asta, chiar daca nu am un iubit, nici nu cred ca am nevoie deocamdata, dat fiind faptul ca nimeni nu m-a atras cu adevarat.
Blondul de langa mine roseste foarte tare si isi muta privirea, iar eu rad, dandu-i o palma usoara peste umar.
     - Hei, nu te rusina.
     - Nu ma rusinez! tipa el, incepand sa bage cutiile cu vosea intr-un rucsac negru de lanaga patul meu.
     - Atunci de esti rosu? il intreb, razand.
     - Sakura, in loc sa-ti faci griji pentru mine si Hinata, acum... aa, tu nu ai avut pana acum o relatie, ceea ce cred ca este ciudat. De ce nu?
Imediat simt cum inima mi se urca in gat si obrajii mei capata o nuanta de rosu aprins. Cum de am ajuns la un subiect atat de intim si de jenant? Imi este imposibil sa vorbesc despre viata mea amoroasa cu Naruto, ce as putea sa-i zic? Ca toti baietii pe care i-am cunoscut erau batuti incap si nici nu am stat prea mult sa-mi pese?
     - Credeam ca doar Hinata este atat de curioasa, ii spun, ocolindu-i intrebare, sperand in mica masura sa uite de acest subiect enervant.
Rade usor, in timp ce inchide fermoarele la rucsacurile de pe podea si isi incruciseaza picioarele, intreptandu-si degetul aratator spre mine, iar eu imi maresc ochii. Ce vrea sa insemne asta?
     - Tu, aici e vorba de tine, Sakura. Raspunde-mi. De ce nu te avanti intr-o relatie, Gaara e foarte bun pentru tine.
Ce?! Inghit in sec, si ma bat cu pumnul in piept cand aud asa ceva. Dumnezeule, daca intram in coma din cauza lipsei de oxigen cu siguranta Naruto avea sa-si dea toate economiile pe apa sambetei, eu fiind total socata in spital. Cum se poate gandi la o astfel de obtiune? Niciodata nu as forma un cuplu cu cineva din gasca mea.
     - In niciun caz, Naruto. In plus, vreau sa-mi vad de scoala acum, nu de iubiti, si nu vreau sa-i ranesc sentimentele lui Gaara - daca ar avea - doar pentru ca sunt singura. Sa stii ca nu este mare tragedie, ii spun ridicandu-ma de jos.
     - Oo, ba este. La optsprezece ani sa nu fi avut nicio relatie, chiar este, Sakura. Eu zic sa te mai gandesti la asta, eu stiu ce gandeste acel roscat tacut si istet, lua-l-ar naiba!
Cand il vad pe Naruto ca vrea sa iasa din incaperea spatioasa cu rucsacurile, alerg dupa el si-l prind de brat.
     - Careva sa zica, Gaara ma place, constat eu cu o voce inceata, privind in gol.
Dumnezeule, in niciun caz nu m-as fi asteptata la asta!
     - Vezi? Deja te intereseaza. Asta se numeste disperare, imi spune, facandu-mi cu ochiul lui mare, atat de sclipitor de enervant si atat de albastru ca mi se acreste vederea. Ah, cat ma poate enerva cand imi da peste cap vorbele, astfel lasandu-ma fara grai.
     - De ce crezi tu ca eu nu am avut un iubit pana acum? il intreb curioasa. Vreau sa stiu opinia unui baiat, chiar daca aici e vorba de unul din prietenii mei apropiati.
Ma priveste surpsins si bufneste intr-un ras anervant, incat ma fac rosie la fata. Ce-i asa de amuzant?
     - Nu stiu, poate faptul ca nu esti o pitipoanca nu te face atragatoare sua poate uneori esti seriosa, prea seriosa, sau ai parul acela roscat.
Ma incrunt la el si incepe sa rada si mai tare.
     - Vezi? De ce iei in seama ce zic? Glumeam. Sakura, ai multe calitati si stii si tu asta, la tin este doar nepasarea, imi spune si da sa iasa din dormitor.
Pufnesc iritata si ii fac semn sa inainteze cu vopselele spre sufragerie si apoi pe hol, iar eu mai zabovesc in fata oglinzii ovale aflata in fundul camerei mele de langa sifonierul negru in care imi tin hainele. Ma uit atenta la fizionomia fetei mele ce nu exprima aproape nimic. Incep sa cred ca ochii mei verzi ma tradeaza, astfel ca, privind in aceasta oglinda si la spusele lui Naruto, ma gandesc daca sunt sau nu atractiva. Imi prind parul sus intr-o coada cu un elastic de pe masuta cu pieptini si spray-uri, lasandu-mi cateva fire razlete pe fata palida. Constat ca, gandindu-ma la conversatia de mai devreme, obrajii mei au capatat o nunta pronuntata de roscat, si-mi strang buzele intr-o linie dreapta. Doamne, oare chiar este ciudat ca o fata de optsprezece ani sa fie singura fara niciun iubit, oare chiar am nevoie de asta sau trebuie sa-mi vad de carte? In momentul asta mintea mea este goala si tot ce fac este sa ma holbez la chipul meu de fetiscana in oglinda, strambandu-ma si incercand noi pozitii atragatoare, incercand sa-mi gasesc asa zisele defecte care m-au tinut departe de o relatie.
Oftez si-mi dau ochii peste cap, apoi imi inchid fermoarul hanoracului rosu ce-mi vine putin peste blugii negri.
     - Sakura, ce naiba, grabeste-te! Restul ne asteapta in fata casei tale.
Cum ii aud vocea tipatoare a lui Naruto, o si zbughesc ca un taifun pe holul lung din dreptul bucatariei spre iesire, unde se afla raftul maroniu plin de incaltaminte. Iau doua rucsacuri cu vopsea langa mine, apoi imi aleg o pereche de tenesi, legand sireturile la repezeala, in timp ce Naruto deja coboara nerabdator cele cinci etaje pana jos in fata blocului.
     - Doamne, tu chiar n-ai rabdare?! strig dupa el, in timp ce ies repede pe usa, aproape impiedincandu-ma de propriile-mi picioare, apoi o incui cu cheia pe care mi-a lasat-o bunica in cuier.
     - Sakura, Naruto! ne ia in primire Hinata care alearga spre noi cu bratele deschise cand iesim din scara blocului.
O strang in brate, zambindu-i, apoi ii inmanez un rucsac plin cu vopseluri. Ii salut pe Neji si Gaara ce stau chiar in spatele Hinatei, ca deobicei, cu o sacosa plina de bere, sucuri si cipsuri. Incep sa cred ca mananc cam multe cipsuri in ultima perioada, dar cum as putea sa-i refuz cand iubesc dulciurile si toate lucruile astea, mai ales cand ei le devoreaza impreuna cu mine?
     - Este 11 30, ne anunta Neji, uitandu-se la ceasul de la mana ce se iveste de dupa maneca hanoracului sau bleumarin din matase, il prinde foarte bine.
De fapt, daca stau sa-i analizez mai atent, toti poarta hanorace. Gaara rosu, Hinata mov, eu tot rosu, iar Naruto portoclaiu.
     - Ce naiba, fratilor, este festivalul culorilor si vospselurilor? Ma speriati, le spun eu crizandu-ma! Chiar cred ca voi avea cosmaruri dupa seara asta, Doamne!
Toti incep sa rada, iar Naruto si Hinata ma trag de maini ca sa ma misc de pe loc, caci stau teapana cu gandul ca noi chiar facem asta.
     - Stii, ce? Nu am de gand sa ratez distractia cu mersul tau de melc, imi spune Hinata nerabdatoare, iar eu ma stramb.
Vad dorinta de adrenalina ce i se iveste din ochii negri, doritori de actiune, suspans si groaza, mai ales ca e noapte si Naruto va fi acolo sa o protejeze. Mi se face rau cand ma gandesc. Si, cum era de asteptat, toti se pun cu gura pe mine sa ma misc mai repede, caci la miezul noptii trebuie sa fim deja in parc pentru a incepe joaca cu vopselurile, despre care nu am habar. Baietii s-au gandit la asta si, la naiba, de ce nu am insistat mai mult sa aflu? Sunt tare curioasa sa vad ce se intampla, si in acelasi timp inima in tresalta din cauza suspansului si a dorintei ce ma macina pe interior. Chiar nu credeam ca pot fi atat de nerabdatoare, astfel ca maresc pasul, pietriclele de pe asfaltul liber, sarind dintr-o parte intr-alta.
     - Sakura, cat timp mai esti libera acasa pana se intorc bunicii tai? ma chestioneaza Gaara cand vine mai aproape de mine.
Il privesc nedumerita, fiind pierduta in gandurile mele, aducandu-mi aminte de conversatia cu Naruto si-i pot vedea parul roscat cu zboara in bataia vantului rece de toamna, ce-mi face pielea sa mi se zbarleasca si, poate motivul este si ca Gaara s-a apropiat cam mult de mine. Ori mi se pare, ori conversatia aia cu Naruto chiar a avut efectul de a ma pune pe ganduri, ceea ce ma sperie. Devin cumva suspicioasa fata de propria persoana? Am cumva un defect?
In timp ce capul mi se invarte din cauza intrebarilor fara raspuns, il tintuiesc pe Gaara, privindu-l adanc in ochii lui albastu-inchis, foarte profunzi si ametitori, aproape ca ma intimideaza cand se uita asa serios la mine.
     - De fapt, am vorbit dimineata cu bunica mea, inainte de ore si mi-a spus ca se vor intoarce de la tara peste doua zile, weekend-ul asta sunt libera. Si, la naiba, voiam sa va dau o veste, dar tu m-ai intrebat, deci sunt nevoita sa va spun acum.
     - Ce anume? intreaba Neji, venind langa mine cu mainile in buzunar.
     - Pai, incep eu sa vorbesc, luand o gura mare de aer, am vorbit cu bunica mea si i-am cerut permisiunea ca maine seara sa ramaneti la mine peste noapte.
Hinata face ochii mari si ma priveste suspicioasa.
     - Si, ce-au zis? Sunt de acord?
     - Da. Doar va cunosc de cand erati de-o schioapa, le spun eu zambind.
     - Poate, dar niciodata nu am ramas la tine peste noapte in lipsa lor, imi spune Neji serios.
     - Ce vrei sa spui? Crezi ca am face prostii daca suntem singuri? Neji, ce naiba? Esti prea paranoic, nu o sa se intample nimic, il linistesc eu,in timp ce ma joc alarmata cu fermoarul hanoracului. Am un sentiment ciudat pe masura ce ne apropiem tot mai mult de locul acela sumbru. Inghit in sec, nestiind cum poate arata o grozavenie de parc pe jumatate parasit, poate fi chiar atat de rau?
     - Nu, doar ca suntem singuri si...
     - Neji, ti-e cumva frica de fantome? il intrerupe Hinata, razand.
     - De fapt, imi e teama de apropierea voastra impresionant de lipicioasa, ii raspunde rapid Neji, mijind ochii catre ea si Naruto care merg la brat pe strada.
Sper ca gluma asta nesarata sa nu se transforme rapid intr-o cearta. Nu as vrea sa fiu martora la un scandal in miezul noptii aproape de un parc terifiant, cu riscul ca oamenii de la blocuri sa cheme politia. Ih, de ce naiba imi fac atatea griji, iar capul meu se afunda intr-o lume atat de suspicioasa si terifianta pe masura ce inaintam? Inima imi bate cu putere, iar frigul ce se lasa in atmosfera imi invadeaza narile. Inspir adanc aerul, lasand prospetimea sa ma-nvaluie, sperand sa ma linisteasca si sa nu ma mai agit atata, nu are ce sa se intample. Expir, urmarind absenta aburul ce-mi iese printre buzele crapate. La naiba, trebuia sa folosesc un strugurel.
     - Hinata, ai un balsam la tine? o intreb, privind in contniuare asfaltul.
Aud cum deschide fermuarul gentii negre pe care o tinea peste umar si-mi inmaneaza balsamul ei cu aroma de cirese, pe care il insfac imediat si ma dau cu el.
     - N-am sa inteleg cum aveti atat de multa precizie in asta, incat nu va dati cu ruj si pe langa buze.
     - Cu precizia ta de a vopsi, sunt sigur ca va iesi o catastrofa in parc. Lumea va crede ca au venit extraterestrii, ii spune Gaara, razand.
Schitez un zambet la tampeniile pe care le aud, iar mai apoi imi indrept privirea in fata, fiind nerabdatoare sa ajung in acel loc de care ma simt intr-un fel inexplicabil atrasa.
Tot drumul am fost tacuta, ascultand frunzele copacilor cum se avanta in aerul rece, fiind purtate in atmosfera, decorand parca cerul cu nuantele lor de aramiu si roscat. Pe alei, cate o pisica neagra si stufoasa mai taia calea, mieunand amenintator pe masura ce treceam, apoi fugea repede dupa scoarta unui copac puternic, ce-si flutura crengile vijelios in dreptul nostru. Intreaga atmosfera subra m-a facut sa cad si mai mult pe ganduri, sa ma gandesc si mai mult la faptul ca sunt singura, iar acum ca am ajuns, incerc sa uit de tampenia pe care am discutat-o cu Naruto despre iubiti, si privesc socata poarta parcului.
Ne ridicam cu totii privirea, observand frumusetea tulburatoare a primei jumatati de la intrare, iar poarta e foarte frumos vopsita intr-un alb mat. Eu sunt cea care are curajul sa deschida poarta, iar Naruto scoate dintr-unul din rucsacuri o lanterna ca sa vedem pe unde calcam.
     - Cat este ceasul? ii intreb, inghitind in sec.
     - 11. 58, imi spune Neji, luand-o in fata mea, demonstrandu-si vitejia, iar eu imi dau ochii peste cap.
Gaara inchide poarta in urma noastra si ne urmeaza printre topogane si balansuare. Totul este afundat in nisip, astfel ca micii copii se pot juca fara sa se loveasca de astfaltul puternic pe care il au alte parcuri, partea proasta este ca imi intra in tenesi si ma mananca picioarele, dar ofera si o stare puerila, foarte frumoasa. Chiar imi aduc aminte de vremurile cand ma jucam in parcurile cu nisip cu nebunii din jurul meu, mai apoi sfarsind sa ne certam pe lopeti si galetuse. Gandul la trecut ma face sa zambesc. Imi las privirea asupra masinutelor, trambulinelor si barilor din jur, plus alte minunatii care sunt vopsite in culori vii, pot sa-mi dau seama caci am si eu o lanterna si privesc atent. Doamne ma bucur ca am luat lanternele la insistenetele lui Naruto, altfel nu reuseam sa deslusim formele, ce sa mai zic de culori. Cealalta parte din funful parcului nu are deloc felinare, iar in prima jumatate sunt doar vreo trei cu lumina slaba, abia daca mai rezista pana plecam noi de aici. Doamne, gandul ca puteam ramane fara lumina ma face sa tremur.
     - Prima parte a parcului chiar e impresionanta, imi sopteste Hinata, facandu-ma sa tresar.
     - Ah, Doamne! De ce ai venit asa langa mine si, de ce soptesti? o intreb, incercand sa-mi recapat suflul care este accelerat.
     - Pai nu stiu, soptitul se armonizeaza cu atmosfera in care ne aflam, doar nu vrei sa tip. NU-I ASA?! tipa ea ultimele cuvinte, iar eu imi pun mainile pe urechi.
     - Hinata, ii zic, incruntandu-ma serios la ea, pentru a vedea ca nu sunt deloc amuzata de gestul ei.
     - Hei, vrei sa te calmezi? Am venit sa ne distram, nu sa ne speriem asa... In plus, am vrut sa vad ce reactie ai la gluma asta, pareai asa de pierduta in ganduri, imi spune ea bland, parand putin ingrijorata de starea mea schimbatoare pe care nici eu nu o inteleg, pur si simplu ceva in fundul parcului astuia ma atrage incontrolabil, iar picioarele mele se misca singure inainte spre locul intunecat din fata, unde vad departe de tot in spate ceva miscandu-se.
Inaintam tot mai mult, iar linistea asta ma ucide, efectiv, de ce nici unul nu mai spune nimic? Parca trebuia sa ne distram. Ii urmaresc pe fiecare in parte, si-i vad cum se holbeaza la lucrurile din jurul nostru. Nimic ciudat pana acum, dar nu pentru mult timp caci ajungem in fundul parcului.
     - Dumnezeule, spune Naruto, strambandu-se. Locul asta chiar e uitat de lume?
     - Doamne fereste, si te mai intrebi de ce copii mici se feresc de partea asta a parcului... spune Hinata cu aceeasi voce soptita, care-mi da fiori pe sira spinarii. Felul cum sopteste ea ma enerveaza.
Privesc in jur si le dau dreptate, e imposibil sa nu te feresti de partea asta cand este plin de boscheti prafuiti si crengi spinoase. Apoi, leaganele din lemn sunt crapate si prafuite, barile cojite de vopsea, inconjurate de buruieni. In partea mea dreapta se afla un carusel, unde caii si catetii au expresia unor demoni, pictati intr-un mod foarte urat, iar pe masura ce se invarte singur, scartaie, trezindu-mi si mai multi fiori.
     - Este posibil ca acel carusel mic sa scartaie de la vant, ii intreb aratand spe el, inghitind in sec.
     - Probabil, toamna e un vant foarte puternic, mai ales ca e noapte, Sakura. Stai calma, imi spune Gaara, venind mai aproape de mine.
     - Probabil, murmur eu incet, sprand sa nu ma auda.
Dar la naiba, m-a auzit.
     - Hei, nu te ingrijora, imi spune punandu-mi o mana pe umar.
Privesc apoi in dreptul tufisurilor prafuite si vad agatate de o bara stramba si indoita doua lanturi ruginite si aproape sfaramate, de parca ar fi trecut sute de ani peste ele. Sunt doua leagane, ce prezinta doua cauciucuri negre ca rotile unei masini, doar ca acestea sunt la fel de murdare si prafuite, fiind rupte. Privesc mai atent leaganul ce se afla intr-o stare putin mai buna de langa celalt, si ochii mi se maresc. Chestia asta ma atrage, si simt nevoia sa ma dau in el. Inca il analizez, iar ochii imi sticlesc. Vantul se porneste deodata si mai aspru, astfel ca leaganul incepe sa se miste in fata si in spate incet, apoi, pe masura ce-l privesc mai atenta si apropiindu-ma, incepe sa miste si mai mult in fata si in spate, scartaitul provocat imi inunda timpanele, aproape ca-mi sfasie auzul si se intennsifica ca un drog in corpul meu, facandu-ma sa ma apropii si mai mult. Simt cum ceva ma cheama, de parca ar purta o durere imensa in suflet, iar eu simt nevoia sa-i alin suferinta.
Mai am putin si ating lanturile leaganului, care aproape ca ma loveste la viteza ce a prins, dar nu reusesc, caci Gaara ma apuca repede de brat si ma intoarce cu fata la el.
Imi scutur capul, intrebandu-ma apoi de ce dracu am simtit nevoia sa protejez ceva, ceva ce simt ca e doar al meu. Ce naiba s-a intamplat adineauri? Ma uit speriata la palmele ce-mi tremura, cu ochii mari si aproape plini de lacrimi incercand sa dezlusesc misterul?.
     - Ce-a fost asta? intreb cu o voce scazuta.
Doamne, simteam nevoia sa protejez chestia aia ruginita care se misca singura si aproape ca nu mai aveam control asupra corpului. Inima era sngura ce-mi dicta sa merg si sa ma dau in el, sa-mi simt parul in vant in timp ce ma relaxez pe leaganul ce avea sa ma tina la intaltime.
     - Nu stiu, poate a fost vantul, imi spune bland, managaindu-mi obrazul cu degetul sau, dezmierdandu-ma. Haide, Sakura, indeparteaza-te de dracia asta de leagan, noi nu stam chiar aici langa el, in fund de tot langa tufisuri, ce naiba. Ce-a fost in capul tau? Ai zburat imediat zece metri mai departe de noi.
Ma uit peste umarul lui Gaara, si vad distanta enorma dintre mine si ceilalti, apoi privesc din nou leaganul care nu se mai misca, apoi din nou pe Gaara si sunt de acord sa ma intorc la ei. Cand Gaara inainteaza cu mine de mana la grup incepe sa tipe alarmat, muscandu-si buza tare, ca sa-si inabuse inca un strigat. Isi pune mana cu care ma tinea intre genunchi, aplecandu-se in fata si respirand greu.
     - Auu, Ah, la naiba, doare ca dracu! tipa el.
Il privesc cu ochii mari si gura cascata, analizandu-i privirea indurerata si maxilarul inclestat. Dintii albi ii sunt stransi si inca icneste de durere, dar de ce? Pentru ca m-a tinut de mana?
     - Gaara, ce ai? Ce-ai patit, de ce strigi? il intreaba Hinata alarmata, cand se apropie de el.
Toti il privim nedumeriti, fiind alarmati de gestul sau.
     - Ce s-a intamplat? insista Neji sa raspunda.
     - Nu stiu, parca cineva mi-ar fi injunghiat bratul cand am incercat sa o indepartez pe Sakura de acel leagan, spune el, inca suspinand de durere.
Ce? Adica din cauza mea are el durerea asta? Pentru ca a incercat sa ma indeparteze de leaganul ce ma chema?
Dumnezule! Inima mi se strange cand ma gandesc ca ceva nu este in regula si suspiciunile mele se adeveresc. Pot sa jur ca ceva ma chema acolo. Imi indrept imediat privirea alarmata catre Hinata care urla incercand sa indeparteze o cioara ce si-a infipt ghiarele in parul ei lung si matasos.
     - Luati-o de pe mine, luati-o de pe mine! striga ea, lasandu-si siroaie de lacrimi sa-i inunde obrajii.
Loveste tare cu palmele pasarea neagra si mare ce ma priveste insistent.
Stai putin! Ma priveste? Pe mine? Imi scutur capul, nefiind in stare sa mai fac un pas inainte pentru a-mi salva prietena, fiind total sfasiata de ce se intampla. Privesc pasarea, iar ea isi intoarce capul intr-o parte, marindu-si ochiul rosu spre mine. Imi duc o mana la gura, nevenindu-mi sa cred ca am devenit o tinta pentru cioara asta ce o chinuie in continuare pe Hinata, smulgandu-i aproape tot parul si pielea capului. Prietena mea urla in cel mai rau hal si nimeni nu este in stare sa o ajute, fiind cu totii paralizati.
Pasarea asta nenorocita incepe sa scoata sunete ingrozitoare din gatlejul ei ascutit, dand alarmata cu aripile in vand, privindu-ne amenintator, dar inca are ceva cu mine, parca ma atrage ca un magnet.
Imi intrept spatele si intind incontrolabil o mana in fata, avand din nou acea dorinta de a proteja ceva, dar nu stiu ce. Ma apropii de Hinata care plange, si pot sa vad cum siroaie mici de sange i se preling pe frunte, din cauza ca pasarea ii sfasie pielea capului si o bate cu ciocul puternic in crestet. Plangand si eu o data cu ea, intind mai mult mana spre pasare, iar ea se opreste, asteptand parca ceva.
     - Ce vrei? o intreb.
Doamne esti intreaga? Vorbesti cu o cioara?!
     - Hinata nu mai tipa! urlu eu.
     - Ce? Cum ai vrea sa faca asta cand ma ustura de mor? tipa ea alarmata.
     - Doar taci, ii spun, iar ea isi inghite vorbele instantaneu, muscandu-si buzele cu dintii ca sa nu mai scoata nicio vorba.
Ating pasarea pe cap, apoi o mangai. Ea isi freaca capul pufos de palama mea rece care inca imi tremura, apoi isi salta aripile si zboara, zboara sus si o urmaresc cu privirea, disparand in cine stie ce loc.
Toata lumea rasufla usurata si se strange in jurul meu, chestionandu-ma.
Deodata imi privesc palmele care nu mai imi tremura si incerc sa-mi dau seama ce a vrut sa insemne asta si de ce pasarea s-a oprit in momentul in care am atins-o.
     - Cum ai facut asta? ma intreaba Neji, luand-o in brate pe Hinata care inca plange.
     - Nu... nici eu nu stiu.
     - Iti multumesc, tipa Hinata, luandu-ma in brate, daramnadu-ma pe nisipul moale care-mi alina cazatura brutala.
     - Pentru ce? o intreb fiind inca ingrozita, privindu-i fruntea patata de sange. Ai fruntea insangerata de la ghiarele acelei ciori, iar noi nu am avut ce sa facem, eram blocati, ii spun de data asta cu frica in glas.
     - Pentru ca ai facut-o sa plece, imi spune stergandu-se cu podul palmeu in jurul ochilor inlacrimati.
Buzele inca ii tremura si pot sa-i simt intreg corpul afectat de frica cum tresalta si bataile inimii ce se multiplica, este clar, pe Hinata deja a luat-o groaza.
Toti oftam, ingroziti, incercand sa ne linistim, iar baietii aduc rucsacurile langa noi.
     - Ce sa facem? Sa plecam? intreaba Gaara, piapaindu-si bratul care inca-l mai doare.
     - In niciun caz, nu am venit aici ca sa plecam doar pentru ca m-a atacat o cioara, spune Hinata, ridicandu-si privirea spre ei.
O dau de pe mine, iar Neji ma ajuta sa ma ridic de jos, si-mi scutur pantalonii de nisip. Doamne, astia sunt intregi? O cioara tocami era gata sa o omoare pe Hinata si un leagan vechi si ruginit sa ma posede pe mine, bratul lui Gaara a fost injunghiat indirect cand a incercat sa ma indeparteze de leagan, iar nebuna asta are de gand sa ramana? Ce naiba inseamna asta, pana si eu vreau sa plec acasa, fiind mai speriata decat toti la un loc. Inca am impresia ca ceva sau cineva ma urmareste, iar atractia magnetica a leaganului inca ma cheama. Doamne, trebuie sa fiu eu prea obosita, asta trebuie sa fie, incerc sa ma conving, masandu-mi tamplele usor cu buricele degetelor, sub privire curioase ale prietenilor mei.
     - Ce-i? ii intreb, enervata si ingrozita de tot ce se petrece.
     - Vrei sa ramanem? ma intreaba Naruto serios, mimica fetei lui exprimand neliniste si confuzie, aproape ca e mai serios ca intodeauna.
Ceva inauntrul meu vrea sa descopere ce este cu leaganul ala afurisit de langa tufisuri, vreau sa stiu ce ma atrage in halul asta si ce ma cheama acolo, dar asta intr-un fel ma si sperie, iar o parte din mine vrea acasa, acoperita de asternuturile moi din matase cu un castron de floricele si toping de caramel.
     - Am venit aici cu vopselurile ca sa ne distram, nu putem lasa o prostie de pasare si scartaitul leaganelor sa ne intrerupa, spune Gaara.
     - Intr-adevar, nu am batut drumul pana aici degeaba, spune si Neji serios.
Ei chiar vor sa ramana? Sau sunt la fel de curiosi ca si mine in privinta a ceea ce se afla aici, ceva ce noi nu putem descoperi daca abandonam parcul.
     - Sakura, nu-ti face griji, sigur a fost doar o gluma proasta, ma linisteste Hinata, tamponandu-se cu un servetel pe frunte. Dumnezeule, ma intorc cu spatele la ea, nu o pot privi asa.
     - Fie, scoateti draciile alea de vopsea, le spun asezandu-ma in fund pe nisip cu mainile incrucisate, privind incontinuare leaganul, care incepe din nou sa scartie, doar ca usor.
     - Auziti si voi asta? ii intreb, in timp ce ochii mei se misca in acelasi ritm cu leaganul.
     - Nu, ce anume? ma intreaba Naruto.
Oftez si-i fac semn ca totul este in regula.
Locul asta este mai terifiant decat pare, toate jucariile pentru copii sunt pictate in monstrii, panzele de paianjen imbracandu-le pe fiecare ca si cand ar incerca sa le fereasca de ploaie, vantul este mult mai puternic, astfel ca funzele ciuruite zboara, lovindu-te in fata cu brutalitate. Tote lucrurile scartaie, mai ales leaganul care are o influenta puternica asupra mea, enervandu-ma si speriindu-ma la culme.
Baietii incep sa se picteze pe parti ale corpului cu vopsea fluorescenta si aduc cutiile si pensulele langa mine.
     - Sakura, nu te mai gandi la aspectul parcului, distreaza-te, noi am uitat deja incidentul, imi spune Naruto ca sa ma linisteasca. Uite, vezi? Gaara se simte mai bine, continua, aratand cu degetul spre el.
Il privesc si, intr-adevar pare in regula si zambeste alaturi de Neji. Amandoi baga pensulele in vopseaua verde fluorescenta ce luceste ca un elixir al tineretii, ca un smarald in lumina reflectoarelor. Doamne ce efect splendid poate avea in atmosfera intunecata in care ne aflam. Este incitand si iau si eu o pensula in mana.
Gaara isi ridica maneca de la mana ce-l durea, si-si picteaza intreg bratul cu vopsea, mana lui parand ca a unui extraterestru ce intra in scena, sau care este foarte aprope de soare, caci luceste atat de tare ca nu-l pot privi. Neji isi ridica blugii de la un crac si isi vopseste piciorul drept, la fel face si Naruto, dar cu picorul stang si Hinata isi vopseste abele maini si obrajii, apoi nasul, incepand sa se strambe si sa rada, aproape ca-mi starneste si mie amuzamentul la cum face. Ceea ce ma mira este ca poate sa rada dupa incidentul de mai devreme, nu este speriata? Eu inca sunt si inca cum.
Imi vopsesc palmele. Dupa ce toti au terminat cu vopsitul, si apele se linistesc, sunetele nu se mai aud si vantul se domoleste, hotaram sa ne jucam parola, unde baietii trebuie sa ne prinda pe noi, fetele.
Cand se da startul, eu si Hinata alergam ca doua nebune printre balansoare tinand fiecare cate o galetusa de vopsea fluorescenta in mana, fiecare de culori diferite. Eu am rosu, iar Hinata mov, iar modul cum lucesc este intrigant si foarte grozav. Ce trebuie sa facem e sa ne manjim cu vopsea unii pe altii cand ne alergam, iar cine sfarseste vopsit pe ochii sau in orice parte a fetei, pierde, iar cine ramane ultimul care nu e vopsit pe fata castiga. Nimic nu poate fi mai amuzant.
Fiind ascunsa dupa un topogan, il urmaresc pe Naruto cum o alearga pe Hinata cu vopseaua lui portocalie, incercand sa o manjeasca pe fata, iar ea tipa, desi se vede clar ca abia asteapta sa fie cuprinsa de bratele blondului, lasandu-se pictata de pensula cu care o tine cu atat de multa gratie.
Ii privesc pe Neji si Gaara cum ma cauta, iar eu incep sa rad malefic, caci nu ma vor gasi. Le-am promis ca nu ma mai apropii de leagan, si ma alfu chiar in fata lui, ascunsa dupa un panou mic si prafuit de lanag topogan. Cu asta, probabil scap de ei. Ma spirjin de topogan, privindu-mi vopseaua rosie care luceste de pe pensula. Zmabesc, caci aceasta culoare este grozava, apoi privirea imi aluneca incontrolabuil pe cauciucul negru de masina al leaganului. Incepe sa se miste din nou domol, ochii mei urmarind fermecati miscarile gartioase si lente, imbinate cu sunetul scartaitor ce-mi zgarie timpanele, facandu-ma sa ma curtemur. Privesc foarte atent, avand din nou acel sentiment plin de caldura, nevoia sa protejez. Oh, Doamne, vreau sa ma dau in leaganul ala, imi spun intinzand mana spre el.
     - Te-am prins! tipa Gaara cand ma apuca de incheietura mainii pe care o tineam intinsa.
     - Ce? tip alarmata, scuturandu-mi capul.
Ah, la naiba! De ce nu am fost pe faza?!
Pentru ca ai fost prea ocupata sa admiri o bucta de rugina. Fir-ar! imi zic furioasa incruntandu-ma.
     - Nu, nu, nu! tip eu la Gaara cand se aseaza cu greutatea corpului peste mine ca sa ma vopseasca in nunata lui albastra. Doamne, nu! Nu vreau sa pierd. Incerc sa-mi feresc fata de pensula lui stralucitoare, din care picaturi mici de vopsea se preling pe hanoracul meu, ce va ateriza fix la groapa de gunoi dupa seara asta.
     - Oh, Sakura, nu mai tipa, nu are cine sa te ajute! se prosteste el, incercand sa para infricosator.
Ma manjeste pe barbie cu vopsea, iar eu rad, vopsindu-l si eu pe el cu o nunata frumoasa de rosu pe hanorac. La naiba, nu prea se observa pentru ca e aceeasi culoare! Ii dau cu vopsea pe nas.
     - Acum esti un clovn! rad eu la el.
     - Iar tu un extraterestru cu par rosu si pojar albastru, imi spune desenandu-mi picatele pe fata.
Dumnzeule, ma apasa rau cu greutatea corpului sau si sunt la pamant, imbobilizata intre picioarele sale desfacute deasupra taliei mele. Oh, nu! Daca mai continua asa pierd sigur! imi spun, uitandu-ma cu coda ochiului la acel leagan care inca se misca.
     - Garra, o sa ti-o platesc! il avertizez.
     - O sa ma ierti dupa ce iti cumpar biscuitii tai preferati cu ciocolata de la alka. Mmm, glazura... se prosteste el in continuare.
Si, cum are dreptate, intr-adevar iubesc biscuitii cu glazura de la alka, dar nu il voi ierta doar cu atat.
     - Imi cumperi biscuitii mei preferati de la alka si ma lasi in pace, ce zici? incerc eu sa scap.
     - Oh, nu! Nu o sa capeti biscuitii aia cu atitudinea asta! rade el la mine.
     - Oh, te rog... lasa-ma, il implor eu, cand isi lasa pensula sa alunece lin pe obrazul meu.
     - Si daca nu?
     - Daca nu...
Dar nu mai apuc sa spun nimic, caci lantul rupt de la celalat leagan il plezneste puternic pe Gaara de picior, doborandu-l langa mine, iar eu raman cu o uitatura perplexa! Leaganul, tocmai mi-a ascultat ruga?!
     - Au, au, la dracu! tipa gara, punandu-si mainile in jurul piciorului. Ce niaba a fost asta? Cand a ajuns lantul in jurul piciorului meu?
     - Nu stiu... il zic speriata, uitandu-ma fix la acel lant ruginit ce se intinde de la al doilea leagand din stanga celuilat, pe jos pana la topoganu galben de langa, unde ma aflu eu, inca socata de acest fenomen. Simt cum pieptul ma apasa, si cum lacrimile vor sa ma tradeze, dar nu vreau sa plec acasa si sa le stric distractia. Iar ceea ce ma umeste cel mai tare este ca acel leagan tocmai m-a ascultat pe mine, cel putin asa cred.
     - Asta e, la dracu! tipa Gaara indreptandu-se spre leagan, iar eu ma ridic repede de jos, urmand-ul. Iau si galetusele de vopsea cu mine, apoi stam cu ochii mariti, holbandu-ne la cauciucul negru.
Peste cinci minute apare si Naruto tipand invingator:
     - Asta e, Hinata arata ca o portocala turtita, uitati-va la ea, este toata plina de vopsea pe fata si... se opreste cand ne vede cu privirea atintita asupra leagandului.
     - Si piciorul meu este turit, nu numai fata Hinatei, murmura Gaara nervos.
     - Ce vrei sa spui? il intreaba Naruto, serios.
     - Lantul leaganului din dreapta care este rupt tocmai m-a plesnit peste piciorul stang.
In ochii lui Naruto se citeste nesiguranta, si-mi dau seama ca este speriat, caci pensula cu care a pictat-o pe Hinata ii tremura in mana. Poate ca nu-i vine sa creada, dar este convins cand dau si eu aprobator din cap. Stie ca eu nu prea le am cu glumele in situatiile tensionate ca asta, si nu as avea niciun motiv sa-l bag in sperieti acum, cand sunt toal fermecata de leaganul din stanga, ce parca ma unge pe sulfet si ma sperie in acelasi timp. De ce l-a pleznit pe Gaara? De ce nu fug de aici mancand pamantul, ascunzandu-ma toata viata intr-o casa de turta dulce in care sa stiu ca sunt in sigurata? Doamne, oricat de groaza mi-ar fi, nu vreau sa plec de langa acest cauciuc nenorocit!
Eu si cu Hinata ne privim fix una pe alata, incercand sa ne intelegem sau sa gasim o solutie, dar degeaba. Deja stiu ca nu mai avem puterea de a gandi rational sau de a gasi o explicatie, cand totul se invarte in jrul meu.
     - Oh, asta-i strigator la cer! se enevreaza Naruto, urland de-odata. N-am sa permit. Ca. Acest. Leagan. Sa ne strice distractia, lua-l-ar dracu'! spune intrerupt in timp ce loveste puternic cu piciorul leaganul.
Are maxilarul inclestat, si pot sa observ cum fata i-a luat foc, precum ochii ce-i sunt incruntati si furiosi. Este tulburat, ingrozit, nervos pe dracia de leagan.
     - Lua-te-ar dracu'! tipa si Gaara, dandu-i un picior zdravan leaganului.
     - Deci, dracia asta nenorocita ne strica noua cheful, nu? intreaba Neji venind mai aproape.
Are cutia de vopsea labastra fluorescenta la el si ranjeste copios, in timp ce privirea il tradeaza, stiu ca este un tip razbunator ce apeleaza la cele mai penibile moduri. Invarte putin pensula in continutul albastru, dupa care, scutura pensula fara mila deasupra leaganului.
     - Asta numesti tu razbunare? il intreaba Hinata? Daca se va intampla ceva rau? Neji, opreste-te, ii spune ea, apucandu-l de brat.
     - O, te rog, e doar o dracie de leagan, care ne baga pe toti in sperieti! M-am saturat, pe el baieti, sa-l vopsim, le spune Neji baietilor.
Imi dau cu palma peste cap, privindu-le prostia, intrebandu-ma daca se poate sa fie mai rau de atat si daca, intr-adevar, leaganul va mai face ceva. Pot sa jur ca ceva est in el, dar nu sunt sigura. Spre deosebire de restul, nu ma simt atat de amenintata de el.
Naruto il vopseste cu zambetul malefic pana la urechi in verde, iar Gaara in rosu, dandu-i pe deasupra o gramada de suturi la fel ca Neji, amuzandu-se toti trei. Sincer, daca cineva ar vedea scena asta, le-ar da tuturor o dunga rosie in buletin. Va razbunati pe un leagan, oameni buni!
     - Asaa, lungeste Naruto cuvantul cand se aseaza in el. Acum sa ne dam in nenorocirea asta!
Isi ia avant, ajutandu-se cu un picior de pe nisip, iar dupa cateva secunde este la inaltime cu tot cu leagan, venind in fata, in spate si tot asa. Cu totii il privim cu sufletul la gura, intrebandu-ne daca este in regula ce face. Dupa cateva minute in care gusta din placerea copilariei, cum ii zic eu, zboara doi metri in fata de la acea inaltime, zdrobindu-se puternic cu corpul de nisip.
Nu, nu se poate, leaganul asta e posedat! Imi spun acoperindu-mi gura cascata de umire cu palmele ce-mi transpira. Doamne, nu, nu se poate! imi spun, incercand sa-mi mentin plansul.
Naruto injura si scanceste, dar spre norocul sau este in regula si nu are nimic rupt. Baietii il ajuta sa se ridice de jos, venind cu el din nou langa leaganul pe care-l privesc de dupa genele mele imbibate de lacrimi.
     - D-de ce f-faci asta? intreb printre suspine, fiind total teapana si impietrita de frica.
Leaganul scartaie din nou scurt si se opreste, iar eu imi maresc ochii. Ma asculta sau isi bate joc de mine si de prietenii mei?
Hinata apuca lantul cu mainile si se aseaza in el in timp ce lacrimile ii curg pe fat iar eu tip:
     - Ce naiba faci? Nu ai vazut in ce hal a zburat Naruto din el? Vrei sa mori?
     - Nu-mi pasa, ai vazut ce i-a facut lui Nauto, Sakura! Vreau sa vad daca imi face si mie asta.
In glasul ei se simte hotararea cu care s-a asezat in el, iar privirea ii demasca frica, in ciuda curajului pe care il are ca sa faca una ca asta. Incep sa cred ca nu este sanatoasa, la fel ca si mine. Niciun om intreg la cap nu ar sta langa un astfel de fenomen, iar noi in schimb nu plecam.
O urmaresc pe Hinata cum se da usor in el, cu o oarecare teama, inspirand adanc aerul rece ca sa se linisteasca, dar nu-i prea merge. Este ingrozita. Nu pot sa cred ca face una ca asta pentru Naruto!
Vad cum o arunca si pe ea din leagan cu aceeasi brutalitate, iar in momentul in care coprul ei se izbeste de nisip incepe sa chitaie si sa planga, Naruto tipand la ea, fiind de-a dreptul nervos.
     - Bun, hai sa vedem daca ne arunca pe toti, spune Neji, luand lantul in mana.
     - Esti nebun? il intreb.
     - Da.
     - Ce?! tip si mai tare.
     - Sakura, chestia asta ma enerveaza la culme si stiu ca ma crezi nebun, dar vreau sa vad daca ne arunca pe toti. Cand tu ai pus mana pe cioara aia, ea a lasat-o pe Hinata in pace. Sa vedem daca e la fel si cu leaganul.
     - Sugerezi ca si eu sa ma urc in el? il intreb cu gura cascata.
Din privirea lui serioasa, si ochii ce exprima mania ce l-a cuprins imi dau seama ca nu glumeste. Chiar are intentia sa testeze asta! Doamne, nu vreau sa fiu saltata doi metri in aer din leagan, cu toate ca-mi doresc nespus sa ma dau in el.
     - Foarte bine, codul fratiei imi interzice sa renunt, ma resemnez eu, fiind intimidata de privirea lui seriosa, aducandu-mi aminte ca atunci cand mai multi sunt de acord, trebuie sa facem ceea ce s-a propus. Fir-ar!
     - Asa te vreau, imi zice ranjind, apoi isi ia avant in leagan.
Cum a spus, si el si Gaara se dau pe rand in leagan si amandoi zboara la aceeasi distanta, doi metri pe nisip, scancind, leaganul fiind foarte hotarat sa nu lase pe nimeni sa-l atinga sau sa profite de el.
Oh, Doamne, toata lumea imi face semn aratand spre leagan. Asta e, o sa mor. Imi doresc, vreau sa ma dau in el, dar mi-e frica... mi-e atat de frica incat imi vine sa urlu si sa fug cat mai departe de parc cu prima masina ce-mi iese in cale, dar nu pot sa-i las aici, nu pot sa faca sta. Sunt atat de confuza ca-mi vine sa-mi trag palme. Inspir adanc, rugandu-ma ca totul sa fie in regula si privesc atent minunatia ce ma asteapta. Ma asez in cauciucul negru, tinand strans lanturile ruginite ce sunt prinse de bara indoita, foarte inalta, apoi ajutandu-ma de picioare imi faca avant. Imediat ma aflu la inaltime, ducandu-ma in fata si in spate, in fata si din nou in spate sub privirile uimite ale prietenilor mei ce stau jos pe nisip cu gura cascata. Inca ma dau in el si simt vantul rece in par, iar elasticul imi zboara, parul meu roscat se varsa in valuri pe spate, iar eu imi las capul tot pe spate, inchizand ochii si zambind, fiind purtata de val, aproape ca nu fac nimic si inca ma dau. Este foarte placut si ma simt in siguranta in el, simt ca trebuie sa stau aici ca sa-l protejez, simt ca-i aprtin. Doamne, baga-mi mintile in cap, imi zic pe jumatate constienta. Venerez un leagan, dar pot sa simt siguranta cu care ma porta, dorinta lui de a ma avea aici.
     - Nu-mi vine sa cred... spune Hinata, minunandu-se la fel ca toti ceilalti.
Dupa zece minute in care profit de copilarie, ma dau jos, privindu-l fascinata cu un zambet.
     - De ce pe tine nu te-a aruncat? ma intreaba Neji, privind naucit leaganul.
     - Nu... nu sunt sigura, dar eu m-am simtit bine in el.
     - Bine? striga Naruto. Pe mine ma ardea fundul cand m-am asezat in el, recunoaste acesta iritat.
     - Si pe mine ma ardea fundul recunoste Hinata si picioarele.
     - La fel ca si pe mine, spune Gaara, punandu-mi o mana pe umar.
     - De ce sunt singura care nu a fost afectata, atunci?ii intreb, nedumerita si socata de raspunsul lor. Eu nu am simtit nicio arsura, le spun cat de sincer pot.
In schimb a fost contrariul, ce naiba se intampla?
     - Pote daca il curatam, lucrurile vor reveni la normal, le spun.
     - In nicun caz, intervine Naruto si Neji deodata. Plecam acasa, putem sfarsi chiar morti daca ne mai prostim pe aici.
Ma incrunt serios la ei si nu inteleg ce i-a apucat.
     - In primul rand, voi sunteti cei care i-ati dat suturi si l-ati mazgalit. SI, da, sunt costienta de faptul ca putem sfarsi morti aici, pentru ca un leagan aproape viu si o cioara criminala nu este ceva normal, dar ia ganditi-va. Daca il lasam pictat, ar putea sa nu ne mai lase in pace, asta vreti, sa fim urmariti si traumatizati? le zic eu, total ingrozita de acest gand.
Toti stau pe ganduri, dand din cap si le pot auzi supsinele. Isi rotesc ochii in cap si imi aduc rucsacurile ce au ramas imprastiate pe nisip.
     - Foarte bine, il cureti si plecam, spun Neji cu asprime.
     - Eu? Doar eu? sar ca si arsa.
     - Da! striga toti iritati la mine.
Dumnezeule, ce-au astia?
     - De ce? ii intreb furioasa. Nu-mi convine sa curat dupa altii, mai ales vopseaua care se ia a-l naibi de greu.
     - Pentru ca esti singura pe care leaganul o lasa sa se apropie, deasta, imi spune Neji. Acum, hai, curata si sa mergem daca vrei sa mai prinzi aniversarea de nouasprezece ani, ma mustra in continuare acest pletos care incepe sa ma calce pe nervi.
Doar pentru faptul ca nu vreau sa fiu bantuita si urmarita sau moarta accept prostia asta. Iau cateva prosoape si carpe din alt rucsac de care aveam nevoie sa ne stergem noi de vopsea si ma apropii de leagan, cuprinzand cauciucul si lanturile in mana. Zmabesc, si-l sterg cat de bine pot, indepartand vopseaua asta nenorocita in cel mai usor mod. Doamne, am ajuns sa tratez un cauciuc ca pe un bebelus doar pentru ca mi-e frica sa nu fiu bantuita, asta-i buna! Ahh, de ce am fost de acord sa vin aici? imi spun, aproape venindu-mi sa plang.
Dupa ce termin de curatat vopseaua, imi sterg picaturile de transpiratie de pe frunte si inaintez in fata prietenilor mei care sunt foarte nerabdatori sa mergem de-aici.
     - S-o stergem, am nevoie de o baie relaxanta, le zic iritata de faptul ca nu au vrut sa ma ajute si sunt suparati pe mine, sau cel putin asa cred.
     - Ne pare rau, Sakura, dar esti singura pe care a acceptat-o, imi spune Hinata, impingandu-se in mine.
     - Inteleg asta, oarecum, ii spun eu, privind in alta parte. Nu vreau sa-i vad ochii mari care ma implora sa o iert caci sunt o fire miloasa si cedez in fata ei.
     - Apropo, crezi ca am putea ramane la tine peste noapte? Ma intreaba Naruto, ganditor.
     - Ce? il intreb, umita.
     - Pai ti se pare normal ce s-a intamplat asta-seara? ma chestineaza el, ridicand sprancenele.
     - OK. Nu, dar... era vorba de maine.
     - Bunciii tai sunt plecati pana luni, asa ca nu vei muri. In plus, trebuie sa luam in serios toata povestea asta. Parcul asta e bantuit.
Pufnesc si-mi dau ochii peste cap. Nu vreau sa cred una ca asta, desi stiu ca este o parte adevarata in ceea ce spune blondul.
     - Nu-ti da ochii peste cap Sakura, aproape ca ne-a omorat, iar Hinata a sangerat, ti se pare normal? ma chestioneaza din nou Neji cu asprime.
Ma incrunt. Nu-mi place asta, de ce tipa toata lumea in capul meu? De parca eu as putea rezolva ceva sau as fi devina cu ceva. Oftez resemnata cand ii privesc cum se milogesc de mine, urasc cand fac asta. Sunt prietenii mei si nu-i las la greu, am crescut cu ei si ii iubesc foarte mult. Off, chestia asta ma claca pe nervi. Lor nu le pot spune nu.
     - Foarte bine, ramaneti la mine, dar sa stiti ca platiti consumatia pentru apa calda, ii tachinez eu.
Toti incep sa rada, desi privirile ingrozite le tradeaza nelinistea.
     - Totusi, ce o sa ne facem? ii intreb la iesirea din parc.
     - O sa ne asiguram ca nu vom avea probleme, ocolind parcul, desigur, imi spune Neji.
Totusi, undeva in adancul meu, imi doresc sa protejez acel leagan, dar si pe prietenii mei.

Va multumesc mult pentru comentariile anterioare, nu aveti idee cat de mult ma bucur ca va place. Spe ca va va placea si capitolul 2. " Hug "

Subiect: Re: Dulcea teroare Dum 11 Aug 2013, 03:40

Awww, Voi, draguto, adorabilo, ce capitol draguuuut. Ma bucur ca l-ai pus, si l-am citit din prima, dar nu am dat si comm-ul -.-"Sorry. My bad.
A fost un capitol excelent, nu poti sa stii cat mi-a placut pentru ca nu am aflat inca cuvantul superior perfectului, deci o sa traiesti stiind ca scrii atat de bine incat nu exista cuvinte care sa poata descrie.
Lua-te-ar dracu'! tipa si Gaara, dandu-i un picior zdravan leaganului.
Prea tare =)) Deci prea tare iti spun, m-a bufnit rasul, ceea ce nu a fost bine pentru ca am rosu in gat, dar am ras =))
Nu, nu se poate, leaganul asta e posedat! -> Chiar ma faci sa-mi pun niste intrebari, zau. Ma sperie :-S Voiam sa visez la noapte, nu sa am cosmaruri!
Sakura, chestia asta ma enerveaza la culme si stiu ca ma crezi nebun, dar vreau sa vad daca ne arunca pe toti. Cand tu ai pus mana pe cioara aia, ea a lasat-o pe Hinata in pace. Sa vedem daca e la fel si cu leaganul. -> TIpa asta are puteri sau ce dracu?... iarasi sunt speriata, nu stiu ce se intampla, ce se petrece, Vio? Lumineaza-ma, God! Cred ca e ceva supranatural :X Ador supranaturalul, asa e, da? Nu ma insel, asa-i?
Si foarte adorabilicioasa ideea sa doarma la ea, imi place ^^ Atata timp cat nu o sa spuna povesti de groaza e okai. Zic.
Oricum, frumos capitol :X M-am indragostit de el.

Xo.Xo. *hug*

Subiect: Re: Dulcea teroare Dum 11 Aug 2013, 08:36

Ce dragut!E ceva ciudat de leaganul ala dar nu stiu ce.De ce ii pedepseste pe toti inafara de Sakura?Mi-a placut mult capitolul mai ales pentru ca a fost lung si infricosator.Cu siguranta o sa dorm prost la noapte dar poate o sa am alt cosmar inafara de asta care se tot repete.Am facut si eu smecheria asta cu parcul bantuit si am vrut sa ma dau pe topogan asa ca am facut trenuletul,topoganul sa rupt si eu mi-am rupt mana.Ce experienta frumoasa.Sunt chiar curioasa cum vei continua povestea.Spor la scris!

Subiect: Re: Dulcea teroare Dum 11 Aug 2013, 09:44

Multumesc in primul rand de anunt
un capito foarte frumos , plin de mister nu gluma
dar parca sakura ar fi un magnet de probleme
te pwp spor la idei

Subiect: Re: Dulcea teroare Dum 11 Aug 2013, 11:02

Buna! Multumesc din suflet ca mi-ai trimis mesaj. Nu puteam rata un capitol ca asta. Deci este fenomenal! Hmm...Sa fie Sasuke o fantoma?! Vom vedea in capitolul urmator pe care sper sa-l aduci repejor! Spor la scris! :*

Subiect: Re: Dulcea teroare Dum 11 Aug 2013, 14:16

Hey, Violeta a hug

In primul rand, iti multumesc pentru anunt si in al doilea rand : OAU what?lol!

A fost un capitol lung, exact pe gustul meu, intrigant, plin de mister si actiune love

. Love it

!
Pur si simplu m-ai bagat in ceata cu tot ce s-a intamplat in acel parc. Bun de un lucru mi-am dat si eu seama, cum si-au dat si ei, si anume ca este bantuit, dar sunt tare, tare curioasa de ce numai pe Sakura o atrage atat de mult ?
Oricum, imi place ca ai reusit sa armoniezi starea lor de euforie si fericire cu una de groaza si teroare. Totul a iesit minunat si sincer chiar m-a distrat mica lor joaca lough

. Ce as vrea si eu sa merg pe acolo pe unde ai fost ei happy2

si sa fac nebunii evil

Sunt tare curioasa cum vei dezvolta aceasta idee ca incepe sa ma atraga din ce in ce mai mult ;;)

si sa ma faca sa citesc mai mult si mai mult heh

Asa ca te astept cu next-ul repejor. So spor la scrs si succes la idei yeah

Kisses and hugs ^^

Subiect: Re: Dulcea teroare Dum 11 Aug 2013, 15:42

hei...mersi mult de anunt....
cum am spus genul asta de ficuri nu ma prea atrage....dar tu mi.ai trezit curiozitatea........
sa ma anunti si de next.....
pupiceiiiiiiiiiiiiiii kiss

Subiect: Re: Dulcea teroare Dum 11 Aug 2013, 20:08

Hey!
Capitolul a fost foarte interesant si misterios, m-au luat fiorii! Leaganul acela este straniu, si nu cred ca este doar o simpla coincidenta, ci poate este posedat de o fantoma sau un spirit. M-am speriat la faza cu cioara din parul Hinatei! Totusi, ma bucur ca leaganul-fantoma o asculta pe Sakura si pare sa o protejeze. Cred ca cei trei au fost cam duri cu Sakura, mai ales ca au pus-o sa curete singura leaganul dupa ce l-au murdarit ei. Chiar vreau sa aflu ce se va intampla in continuare. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Spor la tastat si la idei! Te pup! kiss

Subiect: Re: Dulcea teroare Dum 11 Aug 2013, 23:21

Buna! Parcul ala e mai ciudat decat mi-as fi imaginat vreodata. Si acel leagan parca ar avea minte si face tot ce vrea el sau poate ca e chiar posedat. Oricum totul e foarte ciudat si chiar sunt curioasa sa aflu motivul pentru ca acel leagan a reactionat asa si mai ales de ce aceea ciora a plecat dupa ce Sakura a mangaiat-o. Mult prea ciudat totul, dar sunt chiar foarte curioasa sa aflu daca Sasuke va avea o oracare legatura cu acel parc.
Mersi de anunt si pana data viitoare te pup si multa, multa inspiratie.

Subiect: Re: Dulcea teroare Dum 11 Aug 2013, 23:42

Capitolul 3

Cand urcam scara blocului in care locuiesc, Naruto apasa pe intrerupator, dar lumina refuza sa se aprinda, ceea ce ma face sa inghit in sec si inca mi-e teama de ce ar putea sa urmeze dupa faza cu leaganul ucigas din parc. Am fost tinta acum jumatate de ora, de ce nu as fi din nou?
Naruto incearca din nou sa apese pe intrerupator, dar e in zadar, trebuie sa urcam pe intuneric. Scot o lanterna din rucascul meu si luminez drumul pana la etajul cinci. Faptul ca este liniste si numai sunteul talpilor noastre la impactul cu scarile se mai aude, ma infioara si simt cum teroarea imi circula lent prin vene, astfel ca fierb la propriu de frica, iar palmele-mi transpira pe lanterna. Ma intreb daca este un fel de pregatire pentru ceva mai rau, caci am senzatia ca ceea ce s-a intamplat in fudul intunecat al parcului nu a fost nimic. Tresar la acest gand ce nu-mi da in niciun fel pace.
Cand ajungem in dreptul usii mele si incerc sa-mi scot cheile din buzunarul pantalonilor patati de vopsea, ma impiedic de ceva si indrept instantaneu lanterna jos in pragul usii, ramanand cu o uitatura frapata cand vad ce se afla pe presul gri cu peri. O pisica neagra si stufoasa ne priveste dubios, incruntandu-si apoi ochii mari si verzi ca si algele ce sclipesc la malul marii intr-o zi cu soare, Dumnezeule, parca ar fi vopsea fluorescenta combinata cu sclipici, nici nu pot sa descriu ochii ei superbi cu care-mi mentine privirea. Ce cauta pe presul meu? Si unde s-a mai pomenit o pisica neagra cu ochii verzi?!
     - Sa-Sakura? Ti-ai luat cumva o pisica si noua nu ne-ai spus? ma intreaba Hinata, ascunzandu-se dupa mine.
     - Doamne, nu! Si eu ma intreb ce cauta aici, dintre toate apartamentele posibile! ii spun infricosata.
Hinata incepe sa chitaie si-mi strange puternic hanoracul in palme, dar incearca pe cat de mult posibil sa se abtina, tinandu-si respiratia, straduindu-se totusi sa fie curajoasa. Mereu a iubit nebuniile de groaza si filmele si tot ce tine de acest aspect, dar acum ca se intampla ceva asemnator, cam toata lumea si-a pierdut din curaj observ.
     - Daca e si ea un specimen malefic gata sa ne omoare? se panicheaza prietena mea. Uite ce ochi are!
     - Hinata! strig eu cu hotarare, desi nu pot nega ca-mi pun aceleasi intrebari ca si ea, in plus, este doar o pisica... nu-i asa?
     - Mda, dar ce dracu cauta o pisica la unu noaptea fix in fata usii tale dintre toate usile, avand ochi verzi si maraind amenintator? ma intreaba Naruto, crizandu-se.
     - Doar nu crezi si tu ca o sa ne omoare. Stii ceva, Naruto? Ia-te de mana cu Hinata.
Toti se uita urat la mine. Pe bune! Nu e ca si cand eu atrag tot ghinionul asta, nu?
Imi dau ochii peste cap si ma asez pe vine in fata pisicii, care-si ingroapa la loc dintii in gura, iar eu rasuflu usurata ca nu m-a atacat.
Ii ating usor nasul umed cu degetele, iar ea isi freaca apoi capul pufos de palma mea rece, gandilandu-ma, iar eu zambesc cand imi dau seama ca nu am de ce sa ma ingrijorez. Pisica incepe sa se joace cu mana mea, dand din labute usor peste degetele mele, ferindu-si ghiarele ca sa nu ma zgarie.
     - Cat mai ai de gand sa te joci cu ea? ma intreaba Neji iritat si nervos, aplecandu-se si el langa mine.
     - Imi place de ea, ii spun, prvind-o fermecata, admirandu-i blana incredibil de pufoasa si simt nevoia sa o protejez.
     - Oh, da-o dracului! Hai sa intram in casa, am stat destul pe intuneric, sucindu-ne mintile, Sakura.
     - Neji, e doar o pisi...
Felina isi scoate ghiarele mari si ascutite, de parca ar fi un fierastrau, si ne impresioneaza cu acei colti ascutiti, maraind puternic, dar culmea este ca nu-mi face nimic cand eu o mangai in continuare.
Il zgarie rau pe Neji pe mana, apoi isi infige coltii ce seamana mai mult cu taisul unor cutite pentru spart ghiata in degetele pletosului, sfasiindu-i carnea pana la sange, iar noi ceilalti ne dam imediat mai in spate total pierduti in spatiu. Ce mama naibi se intampla? ma intreb cand frica ascunsa adanc in subconstientul meu incepe sa-mi invadeze tot trupul.
Neji urla si isi scutura mana tare, reusind astfel sa tranteasca pisica de peretele aflat in stanga noastra la departare unde sunt ferestrele pentru aerisirea pe scara. Observ cum pisica o zbugheste rapid jos la parter, iar eu deschid iute usa cu cheia si intram in casa, dupa care o incui la fel de repede de frica sa nu intre cumva si alte ciudatenii peste noi. Pun si lacatul, iar Hinata trage cuiul de sus, zavorul din dreapta si siguranta din josul usii. Mda, bunica mea chiar este o fire fricoasa, astfel ca mereu incuie asa usa cand bunicul nu este acasa.
     - Pisica aia sigur avea ceva, spune Gaara analizand atent mana ciopartita a lui Neji si plina de sangele care i se scurge in jos pe toata mana, patandu-i si hainele.
Privindu-l, imi imaginez cum mana lui poate fi confundata usor cu o tocatura de carene, este ireala! imi spun, strangand din ochi, simtindu-ma vinovata. Nu trebuia sa bag in seama pisica aia, nu se ajungea la asta. Inspir adanc, incercand sa ma abtin cat de mult pot sa nu plang, dar nu mai pot rezista.
     - Imi pare rau, Neji, a fost numai vina mea, doar a mea!
     - Hei, nu plange. Nu a fost vina ta, Sakura, nu aveai de unde sa stii ce creatura mai e si aia, nu-ti face griji, imi zabeste el bland, in timp ce Hinata vine sa ma linisteasca, cuprinzandu-ma dupa umeri.
     - Ma duc sa-ti aduc ghiata si pansamente.
Incuviinteaza.
     - Gaara, te mai doare bratul de care spuneai ca a fost oarecum injunghiat? il intreaba Hinata.
     - Doar un pic, cu cat ne indepartam mai mult de acel loc sumbru cu atat se domolea durerea, nu-ti face griji, Hinata.
     - Gaara, eu tot am sa-ti aduc niste pastile! strig. Baieti, duceti-va in dormitorul meu si faceti orice, dechideti plasma si bagati un film, floricele, orice, doar ca sa uitam nenorocirea asta. Eu si Hinata venim imediat, le spun, tragand-o apoi pe bruneta dupa mine.
     - Unde tii ghiata, Sakura? ma intreaba, cautand jos in frigider.
     - Mai sus, Hinata, mai sus un pic sunt cuburi de gheata.
In timp ce eu ud cateva fasii de pansamnet cu apa pentru Neji, imaginile din parc mi se deruleaza in minte ca un film din cinema, un film foarte prost regizat, ca o gluma nesarata, una extrem de terifianta si as putea spune ca a fost dulce pe langa ce se intampla cu adevarat in filmele de groaza, dar totusi, de ce noi? Chiar a fost real sau sunt eu nebuna? Chiar imi doream sa protejez un cauciuc vechi si o pisica ce aproape ca i-a distrus mana prietenului mei bun? Inchid robinetul si-mi privesc mainile, apoi ma masez usor pe tampla cu apa rece. Dumnezeule, trebuie sa fie o gluma!ma gandesc, in timp ce ma chinui sa-mi recapat respiratia. Am cam uitat sa fac asta de las stres, dar cred si eu ca sunt stresata! Ceea ce s-a intamplat nu este normal, iar daca am incerca sa povestim cuiva, sigur ne-ar face nebuni, am atrage atentia aiurea si nu-si are rostul.
Imi privesc din nou mana, cea cu care am mangaiat cioara si pisica, unde amandoua se alintau, rotindu-si capul pufos si negru, iar acum incerc sa ma gandesc de ce au facut asta. De ce s-au alintat astfel? Ce efect am avut eu de nu m-au atacat, iar pe restul da? Aceasta chestie ma face sa cred ca sunt si mai vinovata, parand ca m-ar fi aparat, sau ca ele sunt doar de partea mea, iar inima imi spunea sa protejez ceva ce-mi ranea prietenii. Oare sunt intreaga la mine?
Incerc sa pun toate lucrurile cap la cap si-mi aduc aminte cum leaganul l-a atacat pe Gaara cand a incercat sa ma ia de langa el sau cand l-am rugat sa nu ma vopseasca pe fata. Bun, deci cred ca nu i-a convenit acest lucru leaganului - ce ciudat suna -, dar de ce? Si de ce m-a lasat doar pe mine sa ma dau in el? Off, leagan stupid!
     - Ah, la naiba, vreau un raspuns! rostesc, trantind o farfurie din portelan pe podea, unde se imprastie in mii de bucati, sunetul provocat, facand-o pe Hinata sa se agite.
     - Ce-ai? Ce s-a intamplat Sakura, esti bine? ma intreaba, venind cu gheata.
     - Incerc sa inteleg ce mama naibi s-a petrecut in parcul ala, zic, incruntandu-ma.
Vine si ma cuprinde in brate, lasand ghiata pe masa din bucatarie. Daca nu ar fi imbratisrea ei calda ce ma linisteste cand am cea mai mare nevoie, nu stiu ce m-as fi facut pana acum. Ii raspund la imbratisare si-mi las capul pe pietul ei ca un copil mic ce are nevoie de afectiue. Imi las lacrimile libere pe obrajii rumeni, muscandu-mi buza inferioara cu dintii pana la sange, doar ca sa nu incep sa urlu.
     - A fost vina mea, Hinata... ii spun, cu urme de regret in suflet.
     - Nu gandi asa, prostuto, imi spune, managaindu-ma pe spate, usor ca sa ma linistesc, caci tremur din toate incheieturile de parca as fi bagata in priza de alaturi.
     - Dar sunt singura care nu a fost atacata de leagan, iar voi... voi...
Chicoteste, incercand sa uite probabil, apoi imi spune:
     - Sakura, uita, tot ce s-a intamplat in parc, uita, bine? Nu vom mai merge niciodata acolo, nu dupa ce s-a intamplat. In plus, ai curatat leaganul ala, nu se poate sa fim bantuiti, asa ceva nu se intampla in viata reala. Asculta-ma, imi spune cand vede ca nu ma opresc, facem ciocolata calda sau cafea, niste dusuri relaxante si ne uitam la un film cu baietii, linisteste-te. Crede-ma, sunt mai speriata ca tine, dar incerc sa uit, caci imi aduc aminte de cuvintele cu care ma incurajezi si tu mereu, imi spune incepand si ea sa tremure.
Hinata este incredibila! Moare de frica, uneori se ascunde tipa si plange, iar cand se calmeaza si inspira, incearca din rasputeri sa uite si sa mearga mai departe. Cum poate sa faca asta?! Acum cinci minute nu mi-ar fi dat sfatul asta, doar dupa ce se calmeaza. Presupun ca atunci cand e in mijlocul terorii se panicheaza, apoi cand scapa gandeste rational, asta trebuie sa fie si mi-as dori sa fiu si eu asa si sa uit tot.
     - Foarte bine, ii zic, in timp ce deschid iar robinetul ca sa umplu cu apa o ulcica, cum ii zice bunica.
Aprind aragazul si pun ulcica cu apa la fiert, apoi scot din dulapurile de un verde pal cinci pliculete de nes. Rup ambalajele si pun domol continutul in ulcica, apoi casc lung.
     - Chiar ai nevoie de un dus, constata Hinata, dar ti-o voi lua inainte, imi spune luand ghiata de pe masa. Ma duc sa-i duc asta lui Neji, imi zice disparand de dupa usa alba a bucatariei.
     - Vin si eu acum! strig dupa ea, oprind ochiul la aragaz dupa ce apa a dat in clocot si ma grabesc sa pun continutul in cani, dupa care le asez pe o tava grabita, iau fasia de pansament uda cu apa si o zbughesc in camera mea, alaturi de cei patru prieteni fara de care viata mea ar fi scrum si cenusa, chiar nu stiu ce m-as face fara ei.
     - Baieti, bem astea, dupa care veti intra la dus, eu o sa fiu ultima, caci asa e frumos, rad eu la ei, in timp ce-mi iau cana in mana.
     - Eu voi fi primul, spune Gaara, sorbind lacom din cafeaua pe care am preparat-o.
     - Iti place? il chestioneaza Hinata.
     - Da, foarte mult, de ce intrebi?
     - Sakura a facut-o pentru tine.
Intepenesc cand ma urc in varful patului in jurul lor si pun pariu ca sunt mai rosie decat vopseaua lui Gaara auzit acestea. Hinata, ce naiba ti-a venit?!
     - Am facut asta pentru toti, Hinata, spun iritata.
     - Nu, nu, am vazut cum zambeai cand ia-ai adaugat o lingurita in plus de zahar lui Gaara in cafea.
Imi dau ochii peste cap. Nu-mi aduc aminte sa fi tinut cont la numarul linguritelor de zahar pe care le pun in cafea, dar stiam ca lui Gaara ii place mult cafeaua dulce, deci de ce as fi fost rea sa o fac amara? Of, simtul ei de observatie ma scoate din sarite, unde vrea sa ajunga?! Aceeasi chestie mi-a spus-o si Naruto cand am venit de la liceu, cum ca Gaara ar fi cel potrivit. De ce cred toti asta? ma intreb, inhaland adanc mirosul imbietor, privind atent lichidul negricios si fierbinte din cana. Asta da relaxare. Ma fac mai comoda intinzandu-ma pe o perna.
     - Va trebui sa arunc lenjeria asta de pat... le zic, lasandu-mi capul pe sapte.
     - Asa este, inca nu ne-am indepartat hainele astea murdare, spune Gaara sorbind in contniuare din cana lui. Fir-ar, e cea cu ursuleti! imi spun iritata, caci e cana mea preferata.
     - Vezi, Naruto, ti-am zis ca ai cele mai tampite idei, ii spun, razand putin.
Dar el nu face astfel, pentru prima oara devine serios, si nesiguranta inca i se citeste in acele comori ale marii.
     - Hei, relaxeaza-te, a trecut, ii spune Hinata, batandu-l usor pe umar.
Nu spune nimic, tot ce face este sa priveasca absent aburul ce iese din cafea, sorbind si privind-o din nou. Il inteleg, si eu sunt inca tulburata, nu mi-am revenit, niciunul nu cred ca si-a revenit, dar macar incercam sa ne prefacem c-am uitat si sa radem ca sa ne mai distindem putin de la sperietura.
     - Ma duc la dus, ne anunta blondul, dupa care iese repede din dormitor.
     - Si spusesem ca eu voi fi primul, comenteaza Gaara facand pe afectatul, dar la naiba sa ne ia, nimeni nu mai are forta sa rada, desi in mod normal am fi facut-o.
Ma uit lung la Neji, care este si el tacut, doar el impreuna cu cana, si-i pot observa mania ce i se revarsa din ochii nergi. Doamne, el e intodeauna asa? Off, si mana aia care abia si-a infasurat-o cu pansamentul, parca-mi simt inima cum o ia la fuga si-i simt durerea pe propria piele. E numai vina mea...
     - Promite-mi un lucru, Neji, ii spun calma.
     - Ce anume?
     - Daca unul din nou se mai apropie de acel parc, vreau sa-l imobilizezi si sa-l pedepsesti cum stii tu mai bine, ai inteles?
Ma priveste umit, dupa care lasa cana goala jos langa pat. Il privesc fix in ochi, fiind extrem de sigura de ceea ce am spus, chiar si eu daca ma duc acolo merit o bataie ca la mama acasa si nu dau inapoi, asa ne pastram intregi. Ma incrunt ca sa inteleaga ca nu glumesc cand spun imobilizare plus pedeapsa.
     - Tu vorbesti serios? As putea chiar sa-l omor pe cel care merge acolo daca pui conditia asta, esti sigura ca vrei sa fac asta? Desi, crede-ma eu sunt total de acord, Sakura. Mi-am dat seama ca si tu crezi ca asta ar fi cea mai buna cale ca sa ocolim furia parcului si riscul de a ne pierde vietile, stiu ca nu am recunoscut asta, si probabil e singura data cand recunosc ceva, dar ce s-a intamplat in parc nu este normal si este foarte corect ca noi sa ne ingrijoram de treaba asta si sa nu glumim. Eu sunt pro.
     - Si eu, spun ridicand o mana, impreuna cu Neji.
     - Si eu sunt de acord, parcul acela m-a facut sa urlu, sa plang si nu vreau sa mor facand ca de obicei pe viteaza, spune Hinata ridicand si ea mana, iar Gaara nu mai e nevoie sa spune nimic, caci este cu ambele maini pe sus.
     - Asa e Hinata, tu faci pe viteaza doar cand pericolul nu este, iar cand este te pitesti si cant trece, redevii cea neinfricata. Zau ca nu inteleg cum, ii zic ridicand sprancenele.
Rade usor, dar parca nu e rasul ei.
     - Dar nu l-am intrebat inca pe Naruto, zice Hinata catre Neji.
     - Ai uitat codul fratiei? Daca mai multi sunt de acord, se aplica? In plus, la ce afectata parea Naruto, sunt sigur ca ar fi total de acord.
     - La naiba, stiti cat de mult urasc sa se vorbeasca despre mine, ne intrerupe Naruto intrand in camera, in niste pijamale de-a bunicului, ce-i sta foarte caraghios.
Ma uit la el, apoi ma uit la Hinata care mai are putin si varsa pe ea cafeaua la cat de emotionata este si pot sa inteleg si de ce. Parul ud si blod ce ii e razvratit peste frutea alba, ochii sclipindu-i ca o cascada in miezul zilei, emanand o caldura dementiala, te face sa salivezi. Zmabetul lui cald e intodeauan linistitor, iar modul cum ii atarna camasa albastra a bunicului peste solduri, fiind desheiata putin, evidentiinu-i pieptul, chiar te face sa-l doresti. Este un barbat frumos cu o gramada de calitati, perfect pentru Hinata, dar nu si pentru mine, care habar nu am ce caut si ce stil de baieti prefer, stiu doar ca niciunul nu mi-a placut pana acum, nici macar din gasca mea si ma intreb daca o sa-mi placa unul vreodata sau daca voi ramane singura cu acea pisica neagra pe care am intampinat-o lasa usa. Gandul ma face sa ma cutremur.
     - Neji, Gaara, taiati-o la dus, doar am doua bai, haide, nu am sa astept un secol dupa voi cu Hinata, ii dadacesc dupa razand usor, iar ei se stramba la mine.
     - Neji ai grija cu mana, te rog, il mustra Hinata, tuguindu-si buzele.
Neji zambeste, apoi o ia inainte si Gaara merge dupa el, dar se opreste un pic in prag pentru un mic anunt.
     - Eu voi aparea mai sexy ca Naruto in camera, va spun, dupa care ne face cu ochiul cum obisnuieste Naruto si e imposibil sa nu radem putin, dar ne trece rapid pofta.
Ma inghesui si mai mult in perna dupa ce las cana goala langa pat, apoi privesc tavanul alb, gandidu-ma intruna la tot ce s-a intamplat si intrebandu-ma daca are sa se mai intample. Ii privesc cu coada ochiului pe Hinata si Naruto care, practic, se sorb din priviri, dar prietenia asta idioata si codul fratiei impus de Neji ii impiedica sa faca ce-si doresc. Imi strang buzele si le spun.
     - Dati-i drumul, ce mai asteptati?
Ma privesc amandoi rosii la fata, iar eu zambesc cu caldura. Doamne cat de dulci pot fi impreuna si cat de mult vreau sa-i vad fericiti si impliniti.
     - La ce? ma intreaba Naruto.
     - Sarutati-va, sarutati-va cat pentru toata ziua, strangeti-va in brate, nu va mai chinuiti, cu totii stim ca va iubiti si ca va cad ochii unul dupa altul asa ca de ce asteptati? Gandi-tiva ca maine ar putea fi ultima zi, asa ca profitati de ocazie si nu ma faceti sa-mi para rau ca i-am trimis pe nebunii aia doi la dus, desi stiu ca Neji ar avea nevoie de ajutor.
Amandoi intepenesc, apoi se incrunta la mine, iar eu ma intorc cu spatele la ei, afundandu-mi capul in perna.
     - M-ai placut mereu, Naruto? incepe Hinata cu vocea ei de " sunt indragostita "
     - Daca te-am placut, te-am iubit si inca o fac, Hinata, doar ca, stii tu... codul ala stupid al fratiei.
     - Naruto, murmur eu, codul fratiei mai spune ca atunci cand se ia o hotarare, toti membrii trebuie sa fie de fata, iar cand noi am decis sa-l pedepsim rau pe cel care se mai duce in parcul ala, tu erai in dus si toata lumea a fost de acord. Tu, Hinata, eu si Gaara suntem de acord cu relatia voastra cand Neji si Gara sunt la dus, excluzandu-l pe Gaara suntem trei contra doi, merge. Deci, lasati prostiile astea si lasati-va purtati de val, le zic cu o voce blanda, imaginandu-mi cum ar fi sa-mi gasesc si eu jumatatea ce mi-e destinata.
     - Cuvinte mari, de la o neexperimentata ca tine, murmura Naruto malefic.
Dupa care incep sa aud pleoscaieli si gemete de placere, in timp ce ei se saruta, probabil ca pelicanii, cu o pofta de nedescris in spatele meu, avand obrajii mai rosii decat ii am eu, cand ma gandesc la mine facand asta. Ahh, la naiba, incep sa-mi imaginez chestii si nu-mi place. Poate chiar duc lipsa de un iubit? O, da, si din nou, conversatia aceea cu Naruto ma pune pe ganduri cum ca nu sunt normala sau atractiva si ca ar trebui sa am un iubit care sa ma satisfaca, cel putin asa crede Naruto. Spune ca sunt prea nervoasa uneori. Off, dragostea asta, lua-ar naiba! Nu o gasesti si nu te gaseste cand vrei, al naibi destin, poate nici nu mi-e destinat sa intalnesc pe cineva, cine stie. Tot ce trebuie sa fac este sa ma resemnez presupun. Oftez, iar usa de la dormitor se deschide si flueraturi tipatoare imi sparg timpanul abia obisnuit cu sunetul pleoscaielilor de la ceilalti doi indragostiti.
     - Oh, era inevitabil, spune Neji dandu-si ochii peste cap, stergandu-si parul lung cu un prosop alb, privindu-ma fix.
     - Sah si mat, ii spun razand. Eu i-am pus sa faca asta! strig de parca as fi castigat la loto.
     - Stiam ca tu-i vei apropia, Gaara mi-a spus, rade el, apoi zambeste malefic.
     - Gaara, intr-o zi am sa te bat pana prinzi pe tot corpul nunata parului tau, ii spun tintuindu-l cu privirea.
Amandoi se sterg cu cate un prosop, iar eu cu Hinata de amuzam pe modul cum le vin pijamalele bunicului meu batran. Slava Domnului ca are asa multe perechi, altfel ar fi trebuit sa-mi cumpar tricouri cu doua marim sau trei mai mari.
Hinata il mai saruta scurt o data pe printul ei aurit si se ridica, tragandu-ma si pe mine dupa ea.
     - La dus, Sakura, mirosim ca naiba de la vopseaua aia. In plus, am nevoie sa stiu ca m-am curatat de acel incident neplacut. Ih, spune ea, scuturandu-si vizibil coprul de parca ar fi traversat-o un fir electric.
     - Sa nu stati mult in baie, ca venim si intram peste voi, s-a inteles? ne atentioneaza roscatul.
     - Vom incuia usa, le spune Hinata, dandu-le peste nas, apoi ma trage afara din incapere, dandu-si ochii peste cap.
     - Perversii! constata ea.
     - O, te rog, ii zic. Ti-ar placea sa faci pe perversa cu Naruto, asa ca taci Hinata si intra la dus, daca vrei, ma ofer sa va imprumut camera bunicilor pentru prostii, ii spun, iar ea mareste ochii vizibil.
Pun pariu ca nu s-ar fi asteptat la asta si deja incepe sa tremure ca o gelatina. Ma apuca rasul cand ma gandesc ca este atat de emotionata incat ar putea muri in secunda urmatoare doar vazandu-l pe Naruto gol in fata ei. Recunosc, sunt si eu nebuna ca ei uneori, dar Hinata e criminala jucand la doua roluri, ingrozita si neinfricata. Chiar vreau sa invat tehnica.
     - Sakura, Sakura, ma dojeneste ea. Vrei sa ma omori?
     - Ti-ar place, nu?
     - Bineinteles, dar nu am de gand sa fac asta, cel putin nu acum...
     - Te inteleg, nici eu nu stiu daca as accepta din prima.
     - Tu? pufneste ea. Te rog, nici daca ti-ar da cinci mii de euro tu tot nu ai fi de acord dupa trei luni de relatie.
     - Ce te face sa crezi asta? o intreb curioasa.
     - Nu ai avut niciun prieten.
     - Tocmai! strig eu, nu ai de unde sa stii dupa cat timp m-as culca cu acea persoana sau daca as face asta, daca mi-ar fi rusine, daca nu, daca va vrea, daca nu va vrea, sau daca il voi iubi inde-ajuns de mult.
O privesc suspicioasa, in timp ce ea ma examineaza la fel. Probabil am dat-o peste cap.
     - De ce ti-ar fi rusine? ma intreaba, iar eu ma fac rosie instantaneu.
     - Pentru ca ma vede goala, Hinata! Ti s-a pare atat de normal, ca si cand ai dezveli o acadea de amabala?
     - Pai cam asa este. Tu esti acadeaua, iar ambalajul trebuie sa dispara ce cel ce te manananca sa te savureze din plin.
     - Oh, te rog, asta n-are niciun sens.
     - Are. Daca iubesti, o sa uiti de inhibiti, imi spune ridicand din umeri.
     - Atunci du-te goala la Naruto, dupa sa-mi spui asta! tip eu la ea.
     - Pai bine atunci, asta am sa fac! tipa si ea la mine.
Imi trag sufletul si-i zic de-odata:
     - Nu stiu cum sa-ti spun asta, dar... in parc ma simteam atrasa de leagan, de cioara, de pisica, si voiam sa le protejez cu viata mea... ma eliberez eu de tensiunea ce-mi apasa pieptul de cand ne-am intors.
Ma priveste cu ochii mari, exprimand frica si furie. Ma loveste cu prosopul peste umar, inainte sa intre in baia alaturata de a mea, si-mi spune:
     - Sa nu mai deschizi niciodata acel subiect, ai inteles? Niciodata, repeta ea furioasa, apoi dispare dupa usa mov a baii, iar eu intru in cea de lnaga ce are o nunata lila cu tava alb si o cada foarte mare si alba, unde apa deja s-a umplut cu spuma. Cred ca Gaara a umplut-o pentru mine, caci am vazut ca avea pijamaelele ce erau in dulapul baii asteia.
Imi indepartez repede hainele, bagandu-le intr-o sacosa, caci nu am glumit cand am spus ca zboara la cosul de gunoi la cum au ajuns, Doamne fereste. Alti bani aruncati aiurea. Ar trebui sa nu mai accept sa-mi murdaresc hainele desi stiu ca imi pot permite sa-mi iau altele, dar astia erau blugii mei preferati. Intru in cada cu apa fierbine si un zambet enorm mi se asterne pe chip. Ma afund in spuma pana la gat, si ma sprijin de marginea cazi, lasandu-mi corpul relaxat, inchizand ochii. Dumnezeule, ce bine este. Ma spal pe toata suprafata pielii cu gelul meu preferat cu miros de iasomie in timp ce ma gandesc iar la spusele lui Naruto si la ce am vorbit adineauri cu Hinata. Ma fac rosie la fata si-mi musc buza inferioare de nervi. Serios, chiar nu sunt atractiva? As uita de rusine in fata unui barbat? Adica, cum ai putea sa te arati asa, fara nicio jena dezbracata in fata unui speciment masculin? Inima imi bubuie in piept, pe masura ce emotiile astea terifiante imi travrseaza corpul, invaluindu-ma intr-o caldura sfasietoare. Obrajii imi ard pentru ca ma gandesc la mine dezbracata cu un tip sau pentru ca prietenii mei ma considera o ciudatenie a planetei pentru ca nu ma avant intr-o relatie? Ahh, Doamne, sa-i ia naiba! Numai pentru asta nu ma ingrijoram eu acum.
Ma afund din nou in apa fierbinte, ascunzandu-mi goliciunea, caci urasc sa ma privesc asa in oglinda din fata cazii si-mi mut ochii pe tavan. Gandindu-ma din nou la ce s-a intamplat in parc, constat cu teama ca mi-as dori un barbat puternic si curajos capabil de orice, desi sunt constienta ca nimeni nu poate infrunta niste ciudatenii ale naturii sau orice a insemnat acea experienta. Rasuflu sonor, caci ma bucur ca ma aflu acasa, in cada, relaxandu-ma cu prietenii intregi langa mine si departe de pericole.
Cand ma ridic din cada si vreau sa-mi iau prosopul din cuier, Lumina se stinge automat, iar becul din baie pocneste asurzitor, iar eu imi maresc ochii, ochii astia care vad acum numai intuneritc si un junghi ma apasa in piept. Scancesc si incerc sa nu tip, nu vreau sa-i ingrijorez pe ceilalti pentru ca s-a spart un bec afurisit. Doamne ce sperietura am tras!
Raman si mai stupefiata cand lumina revine, desi becul a pocnit, si ma infasor repede cu prosopul iar cand ma intorc cu fata spre oglinda din fata cazii si cea de langa ghiuveta, casc gura si citesc mesajul scris cu sange
" Multumesc "
Sangele se prelinge usor pe marea oglinda din fata cazii, iar eu ma privesc in ea, ma privesc prin valuri de sange, iar in acest moment incep sa urlu din toti plamanii de groaza. Cad cu genunchii de gresie, si-mi infasor degetele in parul ud tragand de el si urland in continuare. Tot corpul imi tremura, iar respiratia imi devine din ce in ce mai grea, pe masura ce siroaiele de lacrimi imi acopera chipul.
Usa baii se deschide de-odata, iar eu urlu si plang in continuare, nestiind ce ma asteapta acum.

Sper sa va placa " hug "

Subiect: Re: Dulcea teroare Dum 11 Aug 2013, 23:55

~~edit ( comentez maine ca daca ma apuc sa citesc acum, la ce imaginatie bogata am cine stie ce visez la noapte )~~

Bun, bun am venit cu edit-ul happy2

In primul rand, sunt PRIMAAA nr1

, iar in al doilea rand, mersi,mersi Violeta ca ai adus next-ul atat de repede.
Ufff ce fraiera am fost aseara ca nu l-am citit, nu a fost deloc scary cum m-as fi gandit eu, dar totusi a fost preaaa G-E-N-I-A-L ! kiss

Doamne, deci chiar sunt tare, dar tare curioasa care-i treaba cu Sakura si cum se face ca toate animalele pe care le intalneste, care sunt si scary pe deasupra, o iubesc, iar pe prietenii ei parca vor sa-i omoare ( + leaganul ala ) . Chiar e ciudat...dar imi place prea mult love

Cred ca m-am prapadit de ras cand am citit micile discutii dintre Sakura si Hinata, mai ales faza cu dezbracatul in fata unui mascul lough

. Sakura in loc sa se gandeasca mai mult la ce s-a intamplat in parca, ea se gandea la lucruri total prosesti, pentru moment.
Singura faza care m-a facut sa ma simt asa mai nelinistita a fost cea de la final, in care s-a stins becul, apoi a pornit, iar pe oglinda scria ''Multumesc'' cu sange. Hmmm... scary ... si de unde puii mei venea sangele ala. Ohhh, saraca Sakura si nu stiu de ce am o presimtire ca asta e doar inceputul
Ahhh, vreau sa-si faca aparitia si Sasuke odata sad

. Intr-un fel ma bucura ca nu l-ai prezenatat imediat, pentru ca daca o faceai ar fi fost destul de normal, ca un tipic fic heh

Oricum, abia astept sa vad cine a intart pe usa aia, cu toate ca stiu ca sunt prietenii ei, nu ? Asa ca succes la idei si spor la scris dap !

Kisses and hugs ^^

Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 12 Aug 2013, 01:23

As vrea sa comentez, dar e tarziu si maine ar cam trebui sa ma trezesc devreme. Si Limoncello, vezi tu ce-ti zic maine daca visez urat. Doamne, cred ca as face infart la cat de mult imi place mie orice de genul thriler. Deci maine EDIT

Edit:

Ok, am venit cu edit-ul promis, dupa o zi. Veneam mai devreme, dar nu am stat prea mult azi pe laptop, plus ca pe toti i-a apucat scrisul. Nici macar nu termin bine un capitol, ca incep altul. In fine, nu asta conteaza. Partea buna e ca nu am visat nimic urat. De fapt chiar n-am avut vreun vis. Iar despre capitol pot zice ca am sa-ti adresez atatea laude, incat mi-e frica sa nu te inveti. :)) Cel mai mult mi-a placut finalul. Cred ca a fost cel mai bun si este printre cele mai bune din categoria thriller. Din cate am citit eu. Si de restul, pot zice doar ca a fost straniu. Foarte, foarte straniu. Si, cum presimtirile -care se cam adeveresc de la o vreme(Doamne, m-ai imbolnavit si devin paranoica)- nu ma lasa, pot sa pun pariu ca leaganul, cioara, mata si oglinda sunt posedate de aceeasi persoana, iar Sasuke ar fi cel ma bun exemplu. Da, cred ca el este. Bine, oglinda nu-i posedata, stiu. Pe mine m-ai bagat in sperieti(de ce am impresia ca nu am scris bine?). Nu ca as fi eu tare de inima, dar nici chiar atat de slaba. Ciuda, hau asa. Ok, gata. Vino repede, cat poti tu de repede cu nextul. Tasteaza odata capitolul si posteaza-l