Dulcea teroare

Subiect: Re: Dulcea teroare Vin 23 Aug 2013, 23:48

Doamnee, decii esti incredibila in love

Ohh , scuze am uitat sa ma prezint. Se pare ca de-abia acum iti gasesc ficul. Este foarte misterioasa si curioasa aceasta teroare kiss

Te rog foarte mult sa ma anunti cand pui nextul ok? Bibiii te kiss

.
Siii, avand in vedere ca esti un geniu al ficurilor te-as ruga si eu ceva... De curand am inceput un fic si as dori sa.l citestii kiss

Ti.as multumi din tot sufletul daca l.ai si critica. Se numeste "Nu e usor sa iubesti!"
Papa!

Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 26 Aug 2013, 17:52

Capitolul 5

Simt ca nu i-as mai da drumul niciodata. As vrea sa-l tin asa lipit de mine pana plec acasa si nici nu cred ca m-as satura de imbratisarea lui protectoare. Cand ma lasa sa respir la cat de tare m-a strans, de parca as pleca imediat, simt ca vreau sa-l mai iau in brate, sa-l alin, sa-l mangai, sa-l simt cu totul langa mine. Am o vaga senzatie ca mi-a lipsit mult.
- Sasuke, ingan eu.
- Oh, imi pare rau ca te-am luat asa, doar ca asta am simtit sa fac pe moment, imi spune zambind.
Pot vedea in ochii lui negri, atat de profunzi, sinceritatea si dragostea cu care ma priveste, dar parca e si o urma de tristete, pare ca ar fi pierdut ceva. Ochii lui sunt foarte ciudati, nici nu-mi pot da seama exact ce exprima mai exact, dar stiu sigur ca ma priveste altfel decat ca pe o simpla straina. Dar de ce? Cine este?
- Sakura, hei, ma trezeste el la realitate, chicotind.
Dumnezeule, am uitat si sa mai respir in preajma lui. Pana si ratiunea mi-a incetinit. Sunt atat de fericita ca sunt cu el, dar mi-e teama sa nu spun ceva gresit, ceva care sa-l supere.
- Scuze, doar ca nu ma asteptam la o asemenea imbratisare, recunosc eu, rosind.
Ma priveste bland, nici nu se poate altfel, si-mi da atent o suvita de par dupa ureche, alt gest care ma face sa vibrez sub atingerea lui delicata. Uite ce-mi facu tu mie, Sasuke...
Imi mangaie tandru obrazul cu degetele lui lungi, ce-mi transmit curenti electrici direct prin piele si pana la inima, asa de induiosatoare este, atat de intimidant si frumos poate fi omul asta. Imi doresc doar sa nu ma topesc aici pe loc sub privirea lui senina, privirea lui calda care ma face sa zambesc si sa ma simt linistita.
De ce am impresia ca m-ar apara daca mi s-ar intampla ceva? De ce naiba am senzatia ca pot avea incredere in el? De vina poate fi caracterul lui calm si bland? Nu cred ca poate fi doar asta.
- Ar trebui sa te obisnuiesti cu asta, imi spune, privindu-ma in continuare ca pe o opera de arta.
- Sa ma obisnuiesc? intreb, inrosindu-ma mai tare.
- Da. Nu cred ca va fi singura imbratisare pe care ti-o voi oferi, Sakura. Stiu ca ai nevoie de ea, poate mai mult ca orice.
- Ce te face sa crezi ca am nevoie de imbratisarea ta?
Il intreb din curiozitate, dar adevarul este ca eu chiar am nevoie de imbratisarea lui. M-am simtit mai bine ca oricand si m-am simtit protejata, intr-un mod pe care inca nu-l inteleg.
- Te-ai simtit bine cand te-am luat in brate?
Inghit in sec. De ce ma intreaba una ca asta? Nu as vrea sa stie, dar nu pot sa-l mint, nu pot.
- Da, cred ca oricine s-ar simti bine intr-o inbratisare, Sasuke, ii spun zambind.
- Gresit, imi spune atingandu-mi nasul cu degetul aratator.
- Ce vrei sa spui?
- Crezi ca nu am simtit cum tremurai, felul cum ma mangaiai cu palma pe spate si cum doreai sa raman acolo lipit de tine? Recunoaste, ai vrea sa o fac din nou.
O, Doamne! Imi vine sa-l ucid. Si cred ca sunt mai rosie ca cea mai aprinsa nuanta de rosu, deja ma vad cum raman fara inima si-mi ies aburi din urechi de rusine. Ce il face asa de sigur pe el? Dar, mai important, ce naiba se intampla cu mine? Naruto, Gaara, Neji, toti m-au imbratisat, toti mi-au fost alaturi, toti mi-au oferit dulciuri, dar la niciunul nu am simtit ce am simtit cand m-a luat in brate Sasuke. Niciodata nu am mai avut un astfel de sentiment si ceea ce mira este ca am aceste sentimente si reactii din prima clipa cand l-am vazut. Se poate numi asta dragoste la prima vedere? Nu, nu se poate. Poate doar din partea mea, dar e impsibil ca Sasuke sa fi pus ochii pe mine asa de repede. Totusi, felul cu ma priveste, cum m-a strans ma face sa ma gandesc ca e mai mult de atat. Doamne, nu am avut niciun fel de experienta cu baietii, ce ar trebui sa cred? De unde as putea sa-mi dau seama ca el vorbeste serios, sau de unde as fi sigura ca procedez bine ca stau cu un strain ce ma atrage intr-un mod atat de frumos, pe o banca la taclale.
- Pai, am fost emotionata, si am simtit sa te protejez si...
- Si? ma indeamna el sa continui, caci ezit, uitandu-ma prin el si nu in ochii lui.
Nu am curaj sa-i marturisesc ceva daca-l privesc in ochi, exista riscul sa-mi musc limba, si vorbim de un procent de cincizeci la suta!
- Si, da, ai dreptate, as vrea sa o faci din nou, dar nu stiu de ce.
- Ia-ma in brate, poate iti dai seama, imi spune pe acea voce calda, melodioasa ce-mi zdrobeste timpanele.
Tremur din toate incheieturile, iar inima mai are putin si ma paraseste, asta doar ca sa fie aproape de inima lui, sa-i auda bataile, ritmurile cu care ma chiama spre el. Vreau sa o fac, vreau sa-l iau in brate, dar daca mi-a spus asta, inseamna ca vrea si el, nu?
- Cu ce te ajuta pe tine daca eu te iau in brate? il intreb, incercand sa-l privesc in ochi.
- Nu ai idee cat ma poate ajuta. Simt ca-mi esti alaturi si ca nu ma vei lasa balta, imi spune privind dintr-o data in jos.
L-am intristat cumva? Ma face sa cred ca el a mai fost lasat balta in trecut, si faptul ca eu am tremurat in bratele lui si nu plec in ruptul capului de langa el, il face sa inteleaga ca eu pot sa-i fiu alaturi.
Impulsul inimii mele nebune, ma face sa-mi arunc bratele de dupa gatul lui, si ma asez in poala lui, apoi imi sprijin capul de umarul sau. Il strang tare, lipindu-mi obrazul de gatul lui cald si ferm, ce miroase atat de frumos. Imi plimb o mana prin parul lui negru si matasos, atat de frumos si de stralucitor, si-i indrept privirea spre mine, astfel ca ne aflam fata in fata. Ma priveste cu ochii melancolici, doritori de dragoste si ma cuprinde cu mainile de dupa mijloc, lipindu-ma mai aproape de corpul sau si ma priveste in continuare bland in ochi.
- S-sakura, ce faci? ma intreaba, usor mirat.
Ma idoiesc ca nu se astepta la asta. Pur si simplu ma atrage ca un magnet, ma simt prada in mainile sale, desi eu am sarit pe el acum cateva secunde.
- Te iau in brate, ii raspund bland, in timp ce ochii ma tradeaza.
De ce imi vine sa plang? Cred ca deja am ochii rosi, si chiar nu-mi doresc sa plang in preajma lui.
- Nu ma privi in acest fel, imi spune, temator.
- De ce nu?
- Pentru ca, ma pierd, si voi ceda incurand presiunii.
- Ce presiune? il intreb, negandind, de parca as pluti pe un nor si nu mi-ar mai pasa de ce se intampla. Vreau doar sa fiu cu el.
- De a te saruta.
Oh, Doamne! Sasuke, Sasuke ar vrea sa ma sarute? Asa, din prima? Dar ce am eu, ce am eu atat de special, ce are el atat de special? Mintea mea chiar este confuza, si nu pot sa-mi dau seama de unde stiu cu exactitate ca el este un om bun.
- Pai... fa-o, ii zic direct, avand grija sa nu lesin acum in bratele sale, caci o sansa ca asta rar intalnesti.
- Nu pot. Nu pot sa o fac acum...
- De ce nu?
Ma dezlipesc cu capul de umarul sau, si-i cuprind fata alba fara cusur in palmele mele, privindu-l atent, facandu-mi curaj sa-i privesc ochii negri, atat de frumosi. De data asta nu are niciun fel de expresie, buzele sale carnoase, pe care vreau din rasputeri sa le gust, fiind intr-o linie dreapta, dar ochii... ochii lui inca emana acea dragoste pe care, pot sa jur, ca mi-o poarta mie.
- Pur si simplu nu pot acum, desi crede-ma ca mi-as dori nespus de mult, imi spune strangandu-ma de nas, apoi ma da jos din bratele sale si ne ridicam amandoi de pe banca.
Oh, acum pot observa inaltimea lui impresionanta. Chiar pare un star din reviste si filme. Eu ii vin pana la umar! Vaii, asta e o problema! Daca nu-i convine acest lucru? Imi mut privirea in alta parte, intorcandu-ma cu spatele la el. incerc sa-mi recapat respiratia. A sta in preajma lui este foarte dificil, trebuie sa fi antrenat mental, fizic, psihic, si sa stii ca respiri ca un scafandru.
- Unde vrei sa mergi, Sakura?
Imi intorc putin capul spre el, usor mirata.
- Mai vrei sa-ti petreci ziua cu mine? il intreb.
Ma priveste uimit, de parca i-as fi spus ca voi muri, apoi rade usor. Se apropie de mine si ma lipeste cu spatele de trupul lui puternic, infasurandu-si mainile in jurul pieptului meu, apoi isi lasa capul sprijinit de al meu, coborand usor mai jos, pana isi lipeste obrazul de al meu si ma strange puternic de parca as fi un bebelus neajutorat, cu mare grija si dragoste, iar eu zambesc, o lacrima curgandu-mi pe obrajii fierbinti. Doamne, chiar ma simt iubita in bratele lui, iar faptul ca ma atrage mareste de o mie de ori situatia. Imi asez mainile pe bratele sale, strangandu-l. Ii simt respiratia calda in jurul urechii, suvitele lui rebele de par mangaindu-mi obrazul, gadilandu-ma.
- Tu ce zici? ma intreaba.
- Deci iti place sa stai in preajma mea, ma vrei langa tine.
- Da, te vreau langa mine.
Inghit din nou in sec. Acum ma intreb ce naiba vor spune prietenii mei despre mine. Ei stiu ca nu am avut nicio relatie pana acum si toti sunt convinsi ca nu m-as indragosti atat de repede, dar ceva imi spune ca deja ma simt prea atrasa de Sasuke. Ar trebui sa fie asta in regula? Nu cred ca as renunta sa ma mai vad cu Sasuke daca ei mi-ar cere asta, dar nici nu vreau sa incalc regula lui Neji, ceea ce ma face sa ma incrunt pe moment. Presupun ca va trebui sa tin ascunsa chestia asta.
- Nu crezi ca ne grabim un pic? il intreb, tremurand in bratele sale.
El ma ia de subtioare si ma invartea cu el, rochita mea rosie zburand in bataie vantului. Felul cum zboara parul sau e atat de elegant. Zambesc din nou, si rad o data cu el, simtind parca ca insfarsit traiesc cu adevarat.
- Sakura, ar trebui sa sti ca atunci cand vine momentul sa fi atras de cineva, nu exista timp, limite. In plus, te pot simti. Stiu ca tu ai nevoie de mine.
- Vrei sa spui ca si tu esti atras de mine, constat eu, el lasandu-ma jos, oprindu-se din invartit.
- Cred ca e a patra oara cand spun ca da, zice razand.
- Dar de ce?
- Hmm, dar tu de ce esti atrasa de mine? ma intreaba, ridicand o spranceana.
Pare atat de smecher cand face asta. Ma intreb daca eu pot. Nu pot sa cred cum imi intoarce intrebarile impotriva mea. Nu as avea ce raspuns sa-i dau, poate doar simplul fapt ca o simt.
- M-ai prins aici, zic eu, cu o epresie neincrezatoare.
Rade, iar rasul lui pare atat de dulce incat imi umble inima.
- Stii, Sakura? Cred ca cel mai bine ar fi sa lasam timpul sa decida. Crezi ca ai mai putea sa te vezi cu mine din cand in cand? M-ai face foarte fericit.
- Mereu as sta cu tine, imi las eu gandurile sa scape, apoi imi musc buza.
Cred ca va trebui sa invat sa ma controlez. Nu cred ca ar trebui sa-i recunosc si sa-i spun cat de mult ma trage, sau felul cum il simt de parca l-as sti de undeva, de parca mi-ar fi lipsit, dar pur si simplu ceva imi spune ca trebuie sa stie, sa-i arat ca sunt aici pentru el. Ahh, capul meu explodeaza, si cred ca decizia pe care o sa iau este sa fac ce ma taie capul fara sa ma gandesc la consecinte. Chiar am de gand sa ma vad cu Sasuke, dar fara ca prietenii mei sa afle. In plus, trebuie sa aflu de ce simt asta in preajma lui, si mai trebuie sa ascund de el tot ce se petrece cu parcul, si asta seara va trebui sa vad daca se mai intampla ceva asemanator. Bun, acum, Sakura, uita tot si savureaza momentul, incearca sa te avanti, sa vezi unde va duce aceasta intamplare cu Sasuke, imi spun epirand aerul pe care l-am inhalat puternic.
- Deci, unde spuneai ca vrei sa mergi? ma intreaba din nou vocea calda a lui Sasuke.
- Nu as vrea sa merg neeaparat intr-un loc anume. Ce-ar fi sa stam langa lac, si sa mancam acei biscuiti deliciosi pe care i-ai luat?
Zmbeste, si ma ia de mana, tragandu-ma dupa el.
- Puteam sa jur ca vrei vrea sa stai langa lac, imi spune.
Putea sa jure? De unde stie ca-mi place atat de mult sa admir apa?
- Atat de sigur ca intodeauna, remarc eu.
- Nici nu ai diee, spune mergand mai departe.
Ne plimbam usor prin parc, timp in care il examinez cu atentie, privindu-i zambetul ce nu i se sterge deloc de pe chip. Parcu este aproape gol, dar ploaia inca nu s-a pornit, desi da semne ca ar trebui sa inceapa. Frunzele rosiatice si aramaii ale copacilor, inca se coboara in piruete pe asfalt, creind un peisaj foarte placut, iar aerul rece si proaspat imi indunda narile, desigur, parfumul lui Sasuke se face si el prezent prin simturile mele. Ne asezam pe o piatra imensa, foarte aproape de lacul limpede, unde cateva pasari isi demonstreaza abilitatile de dans, iar cateva lebede isi flutura aripile. Sunt atat de frumoase.
Ne asezam, iar Sasuke isi pune o mana in jurul meu, iar eu desfac punga de biscuiti. Amandoi privim lebedele, mirandu-ne de frumusetea lor. Sunt atat de linistite.
- Iti place mult natura, observ, poate si peripetiile in natura? ma intreaba ridicand din nou spranceana aia frumoasa, iar eu chiar ma incurnt. De ce nu pot si eu sa ridic spranceana?
- Depinde, la ce peripetii de referi? il intreb, aruncandu-mi un biscuite in gura, apoi fac un gest de copii, dandu-i lui Sasuke sa manance un biscuite din mana mea.
Rade din nou, dar tot il mananca.
- Ai de gand sa ma hranesti ca pe un copil? ma intreaba.
- Nu e ca si cand as avea grija de tine, desi simt nevoia sa o fac. Dar chiar mi-a placut sa te privesc asa, ii zic, imbujorandu-ma, iar el zambeste la fel de divin ca intodeauna.
- La chestii periculoase ma refeream mai devreme. Iti place sa faci nebunii cu prietenii, prin natura... noaptea? ma intreaba.
Inghit in sec. Acum chiar imi aduce aminte de noaptea aia de cosmar cu leaganul, ce a fost mai exact ieri. Un tremurat ma cuprinde, apoi respir mai greu, dar incerc sa ma calmez pentru ca nu vreau sa se ingrijoreze.
- Este oarecum interesant, dar nu cred ca as exagera daca as pati ceva. Iubesc natura, mereu am iubit-o, cred ca noaptea nu mi-ar place, atat, recunosc eu, incercand sa nu ma dau de gol si sper sa-mi iasa.
- Multumesc, imi spune, mancand un biscuite.
Privesc in jos spre punca, imaginea cu sangele de pe oglinda, revenind in mintea mea, unde scria clar multumesc. Inghit in sec din nou si-mi scutur capul, gandindu-ma ca nu am pentru ce sa ma ingrijorez.
- Pentru ce?
- Pentru ca esti deschisa cu mine, imi spune, dar parca nu e prea sigur pe raspuns, sau e sarcastic.
Oare s-a prins ca am ocolit sa-i spun ceva?
Tresar cand incepe sa tune, sa fulgere si sa ploua, observandu-i vizibil incruntatura lui Sasuke. Vai Doamne, chiar ploaua cu galeata, picurile mari prelingandu-se pe chipul sau perfect, pe haine par, la fel si eu, iar daca mai stam mult in ploaie racim. In mod normal m-as fi ridicat si as fi gsit un adapost, dar cand sunt cu el nu mai imi pasa.
Ma intreb oare de ce s-a incruntat in acest hal, de ce strange pumnii, si-mi pot da seama ca ceva nu este in regula, dar ce?
- Sakura, Sakura! ma striga cineva.
Imi intorc privirea si-l vad pe Gaara cum alearga spre mine cu o umbrela si o punguta in mana. Abia daca mai respira la viteza pe care a prins-o, de parca o haita l-ar urmari sau ceva de genul. Rad usor cand il vad, dar ma abtin cand ii vad fata serioasa a lui Sasuke. Dar chiar si asa, ce face Gaara aici?
Cand ajunge in dreptul meu, se lasa un pic pe vine apoi indreapta repede umbrela deasupra capului meu ca sa nu ma mai ud, si dupa tin eu de ea.
- Gaara, ce faci aici? il intreb total uimita.
Se uita la mine, intr-un mod ciudat, apoi la Sasuke total uimit, brunteul privind in continuare tinta la apa.
- Ce fac eu? Ce faci tu? ma intreaba ratand spre Sasuke. Cine este el? ma intreaba cu ochii mari.
Sasuke isi intoarce privirea spre el si ii intinde mana, astfel ca Gaara sa-l stranga amical, si zambeste de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
- Sasuke Uchiha ma numesc, imi pare bine. Trebuie sa fi amicul Sakurei, nu-i asa? intreaba, avand deodata un ranjet malefic pe fata.
Gaara inghite in sec, in timp ce-l priveste in ochi si nu ma mira, ochii lui chiar te infioara, dar se vede ca sunt diferiti, plini de ura si dezgust, iar ranjetul acela, ma cam sperie.
- De fapt, sunt un prieten foarte bun, suntem foarte apropiati, nu doar amici, spune Gaara, privindu-l mai atent pe amicul meu roscat.
Doamne, Gaara. ce naiba faci?!
- Oh, serios. Mai mult de atat spui...
Sasuke inchide ochii, apoi ii redeschide si zambeste, strangandu-i tare mana lui Gaara, acesta facand o fata total perplexa. Oare l-a strans prea tare?
- Tu de ce te afli aici cu ea? il intreaba Gaara acuzator pe Sasuke.
- Oh, asta, ne-am intalnit din intamplare, voiam sa hranim lebedele. Oh, stai, daca esti asa de apropiat de aceasta fata, cum de nu stii ca iubeste natura? intreaba Sasuke, privindu-l serios, fix in ochi.
Gaara ia si el atitudine, incruntandu-se.
- Ba bineinteles ca stiu, de aceea am si gasit-o, stiam ca avea sa fie langa lac, si am venit dupa ea cu o umbrela caci eram sigur ca va ploua, in schimb tu vad ca o tii in ploaie.
Se vede ca l-a enervat pe Sasuke cu comentariul lui, iar eu nu stiu daca sa intervin sau nu intre ei, nu vreau sa-l supar pe Sasuke, in niciun caz.
- Oh, Gaara, ar trebui sa stii ca ploaia te purifica, iar apa te ajuta sa te simti mai bine, nu crezi? Chiar in acest moment ar trebui sa iti spele gandurile malefice pe care le ai, sau ingrijorarea pe care o ai din cauza mea.
- Nu sunt ingrijorat, nu te face ca ma cunosti! spune Gaara.
- Dar nu te cunosc, expresia fetei te da de gol, mai lucreaza la mimica, amice. Hmm, spune ridicandu-se de pe piatra, si privind in acelasi mod triunfator, apoi adauga: Sa ai grija de bratul tau drept, trebuie sa fi fost greu cu el data trecuta, apoi pleaca din campul nostru vizual, fara a mai spune ceva.
- Sasuke! strig dupa el, dar este prea departe, si in secunda urmatoare nu-l mai vad deloc.

" sper ca v-a plcut, este necorectat din pacate, caci nu mai am timp, sper sa nu fie multe "
Multumesc pentru comentariile anterioare, nu aveti idee cat ma bucur. Va pup :*

Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 26 Aug 2013, 18:01

Heeiiiii
Mersi mult de mesaj, in sfarsit ai adus next-ul!!!! Dulcea teroare - Pagina 3 348112

Sakura e obisnuita sa vobeasca cu strainii dubiosi ca Sasuke, si sa ii imbratiseze, si aproape sarute?!! Dulcea teroare - Pagina 3 286582

Sper ca nu... lough

Ce am inteles eu, de fapt ce presupun eu, este ca Sasuke e fantoma din parc, altfel nu ar fi avut de unde sa stie atatea lucruri despre Sakura si nu ar fi avunt de unde sa stie de bratul ranit al lui Gaara Dulcea teroare - Pagina 3 138742

Se pare ca a aparut o mica rivalitate intre cei doi Dulcea teroare - Pagina 3 2573201749

Sper sa aduci URGENT next-ul si sa ma anunti si pe mine puppy eyes

Spor la scris!

BaiBai kiss

Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 26 Aug 2013, 18:03

Edit.

Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 26 Aug 2013, 18:10

Bunaaa.

Mersiii de anuunt, in primul rand. happy2

Iar in al doilea, mama, mama, mama ce capitol exceptionalll. in love

Cei doi sunt atat de dulciiii impreunaa! love

Deci e clar acum. El chiar o stie dinainte si el chiar are legatura cu acel leagan, cu tot ceea ce s-a intamplat in acea noapte sinistra. well? awesome right?

Pune-te repede pe scriis caci sunt foarte curioasa si vreau sa ma aflu din ce in ce mai aproape de rezolvarea acestei enigme. puppy eyes

Sa nu uiti sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol. ;;)

Kisses and hugs! a hug

Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 26 Aug 2013, 18:34

Edit!

Hey! heh

Multumesc ca m-ai anuntat. thank you

Mi-a placut enorm acest capitol, Sasuke e atat de dulce si grijuliu. in love

Deci el chiar are legatura cu acel leagan, cu pasarea si pisica. think

Ma intreb ce o fi. think

poate e o fantoma ce o cunoaste pe Sakura de multa vreme, sau e reincarnarea unei rude, baiat sau persoane foarte apropiate de Sakura in trecut. think

M-am gandit ca poate sa fie si un iubit din alta viata, insa parca vad ca imi vei distruge toate scenariile cu mintea ta super geniala. lough

Gaara e tot mai gelos, iar Sasuke mai inspaimantator.

Acum sunt sigura ca are legatura cu toate acele intamplari ciudate ce au avut loc. yeah

Vad ca Sakura s-a indragostit deja de el si cred ca si Sasuke tine la ea, pentru ca e imposibil sa vrei sa saruti o persoana cand nu simti nimic pentru ea. hmm..realy?

Chiar voiam sa o sarute, insa mai bine asa, sa ne lasi putin sa fierbem in suc propiu desi stiti bine ca acele fenomene stranii ne tin mai ceva ca pe jar. $can\'t see !!!$ angry

Sper sa postezi cat mai repede next-ul dap !

Deny te

Dana · Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 26 Aug 2013, 18:45

~~Edit~~
Hey mersi de anunt un capitol genial
Deci Sakurei ii place sa se ieie in vorba cu necunoscuti, sa ii mai si imbratisezi , apoi
ii mai trece prin gand si un posibil sarut?
Deci sar putea ca Sasuke sa fie responsabil de toate cele intamplate acasa si in parca, sigur are el vreo legatura
Te pwp spor la idei si Multa inspiratie in continoare

Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 26 Aug 2013, 19:06

Deci tu geniule!!!
Mai intai, annyeong! hi!

Si acum din nou, geniule!! huh?

Acum sunt sigura ca Sasuke e leaganul ala...sau ceva de genul...
Oricum capitolul a fost de-a dreptul genial, mai putin faptul ca a fost cam brusc...adica erau practic niste straini, dar trecand peste, ramane la fel de superb! happy2

Deci vreau next-ul mai repede, cat mai repede!
Anunta-ma la netx! Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 26 Aug 2013, 19:09

~~edit~~

Hey, Vio a hug

. Mersi mult pentru anunt happy

Asa, deci acest capitol a fost OAU what?lol!

. Mi-a placut prea mult, mai ales ca Sasuke si-a facut aparitia love

( Ieii !!! ) si au fost niste momente super ultra mega dragute intre el si Sakura. Ahhh ce ma bucur happy2

Insa interbarea care ma macina de ceva vreme este : De unde, puii mei, stie atat de multe despre Sakura si ii ghiceste orice sentiment de al ei ?! Cum naibii stia de biscuiti si de lac ?! Imi place ca a facut un apropo subtil in legatura cu parcul, nelasand-o pe Sakura sa faca vreo legatura starnie...
Dar pe bune acum Sakura este putin cam usor de dus cu presul, adica in puii mei nu i se pare si ei cam ciudat ca pam-pam intalneste un baiat dragut, de treaba, dragastos si tot tacamul care ii face pe plac imediat ?! NU poate sa intre si ea putin la dubii sad

.
Un alt lucru care mi s-a parut interesant a fost schimbarea comportamentului lui Sasuke imediat cu venirea lui Gara, felul ala in care i-a vorbit sa zicem de sus si l-a privit cum spunea si Sakura inspaimantator m-a pus pe ganduri. Si NORMAL Sakura nu a banuit nimic, ba chiar isi facea griji in legatura cu Sasuke ca s-ar supara.

mda..
Asa ca domnisoara Sakura ar trebui sa intri si tu putin la banuieli mai ales dupa ce ai auzit replica sa finala, nu fi asa prostuta si nu te mai gandi doar la cat de HOTT e !! lough

Cam atat am avut de spus, asa ca Vio nu mai sta pe ganduri si adu-ne next-ul kiss

Kisses and hugs ^^

Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 26 Aug 2013, 20:55

Dacă până acum doar bănuiam acum nu mai am nici o îndoială. Sasuke este foarte dubios şi ceea ce a spus înainte să plece mă face să cred că el chiar are o legătură directă cu ceea ce s-a întâmplat în acel parc. Adică nu avea de unde să ştie atât de multe despre Sakura şi dacă să zicem astea erau simple coincidenţe de braţul lui Gaara clar nu avea de unde să ştie. Totul devine foarte interesant şi încă nu îmi pot da seama dacă Sasuke e băiatul bun sau rău aici. Abia aştept să aduci nextul şi sper ca de data asta să nu mai aşteptăm atât de mult.

Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 26 Aug 2013, 22:06

Deci mor aici pana aduci next.
Multumesc de anunt, sper sa o faci si data viitoare.
Abia asteptam sa vad o faza intre Gaara si Sasuke, doar ca a fost cam scurta, dar intensa.
Sper sa mai fie din astea.
Ce dragut e Sasuke ! Deci e super ca se poarta asa cu Sakura.
Te rog mult sa aduci cat mai repede next, inainte sa mor.
Deja iti iubesc fic-ul.
Ja ne !

Subiect: Re: Dulcea teroare Mar 27 Aug 2013, 00:06

Hei

Mersi de anunt kiss

Deci capitolul a fost superb,minunat,genial in love

Mi-a placut asa de mult momentul dintre Sasuke si Sakura in love

dar faza aceea cu Gaara a fost putin dubioasa...
Spor la tastat in continuare si te-am kiss

~Sayonara~ a hug

Subiect: Re: Dulcea teroare Mar 27 Aug 2013, 11:08

O-M-G! Deci vrei sa fac cumva atac de cord? Este cel mai bun capitol din acest minunat Fic! Esti un geniu,si esti chiar foarte foarte foarte talentata! Sunt foarte dulci impreuna,dar Sasuke s-a cam dat de gol cand vorbea cu Gaara si zicea de bratul lui drept. Hmm ... O fi o fiinta supranaturala? DA! Dar tot iubesc foarte mult acest Fic. Sa scrii repede acel Next! Apropo,multumesc pentru PM. :). Spor la scris,te-am pupat! ;;)

Subiect: Re: Dulcea teroare Mar 27 Aug 2013, 16:24

Nu stiu cum poate fi asa dragut! in love

Sasuke este atat de grijuliu si dulce, ma topesc dupa el. Se vede ca tine la Sakura si se pare ca ea s-a indragostit de el! La sfarsit, cand era gelos, mi se parea ca vrea sa-l ucida pe Gaara si acum sunt sigura ca el a avut legatura cu ce s-a intamplat in parc. Ma intreb daca este o fantoma sau un spirit. Daca brunetul nu ajunge un cuplu cu Sakura, spune-i lui Sasuke ca eu sunt disponibila si gata sa fiu intr-o relatie cu el! ;;)

O sa ne potrivim perfect. rolling on the floor

Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Spor la tastat! Kissez! kiss

Subiect: Re: Dulcea teroare Mar 27 Aug 2013, 16:26

OMG!!! O_O Deci am ramas perplex la ultima fraza a lui Sasuke. Deci pana la urma am avut dreptate si el este ,,entitatea'' ciudata din spatele atacurilor din parc, plus dele din casa Sakurei, nu? Ce mi-a mai placut a fost momentul diintre cei doi. O, Doamne! Pun pariu ca ar arata super dragut. Totusi, ne puteam lipsi de Gaara acum, nu crezi? Fiindca eu da. Si totusi, stararea de nervozitate a lui Sasuke a aparut pre repede, fara ca macar sa vorbeasca cu el. Deci, clar, el i-a strivit mana. Cumva. Cred. Ok, in fine. Ma pierd in detalii. Sa aduci repede next-ul si mersi ca ma anunti. A, era sa uit. Mersi ca mi-ai facut o posta nebuna de biscuiti de la Alka, cand afara ploua.

Subiect: Re: Dulcea teroare Mar 27 Aug 2013, 22:35

Imi place fic-ul tau. Sa m-anunti la next . Ja ne!

Subiect: Re: Dulcea teroare Mier 28 Aug 2013, 17:20

WOW ! Ce idee super originala. Doar "wow" pot spune de când ţi-am citit ficul . W.O.W !!!!!! huh?

Imi place la nebunie! Sasuke e atât de .. WOW ! well? awesome right?

Te rog să mă anunţi când pui nextul ! kiss

Choco :) : Nu mai puneti emoticoane cu gramada, deformati pagina.

Subiect: Re: Dulcea teroare Joi 29 Aug 2013, 14:09

Buna Limoncello!Imi cer scuze ca nu am dat comm desi am citit capitolul ieri(am un net naspa).Imi place cum a decurs intalnirea dintre Sasuke si Sakura si mai ales finalul.Cineva trebuia sa ii dea peste nas lu' Gaara.Ce este in neregula cu Sasukke asta?Daca m-ar aborda cineva pe strada asa l-as pocni in fata.Oricum,sper ca nu te-ai suparat ca am dat comm asa de tarziu,iti multumesc de anunt astept nextu;!

Subiect: Re: Dulcea teroare Joi 29 Aug 2013, 18:28

Helăău

Am ajuns şi eu în cele din urmă pe aici shy

Doamnee! Nu cred că mi-am mai dorit vreodată atât de mult continuarea la vreun fic, şi am citit destule, şi destul de bune.
M-a lăsat fără cuvinte!
Când începea acţiunea, puff! Nuu! crying

Acest fic mi-a intrat direct la inimă cu ultimele capitole. Este deja băgat în "colecţia gold"!!
Primele capitole recunosc că nu prea m-au atras, dar cu fiecare care trecea, devenea din ce în ce mai interesant, iar de când a apărut Sasuke în peisaj, deja s-a atins limitaa! happy2

Ultimul capitol a fost divin! Ador rivalitatea dintre Gaara şi Sasuke. Face totul atât de... frumos! in love

Sper să ţină ceva lough

. Abea aştept cotinuarea, am spus asta? Nuu? Păi cum nu? lough

Vreau continuareaa! sad

Îl prea ador! Şi crede-mă, aceste cuvinte care le-am scris acum, nu le-am scris nimănui de pe acest forum. Nu m-am mai linguşit în asemenea hal lough

Nu am avut o curiozitate care să se compare cu aceasta care o am faţă de ficul tău. O curiozitate uriaşă de a afla mai muuuulte, de a citi mai muuult. Vreau mai muuult sad

.

Felicia îţi iubeşte ficul ;;)

, Felicia vrea repede continuarea sad

.

-anunţă-mă te rog, nu vreaau să pierd marea continuare happy2

Ti puup

Subiect: Re: Dulcea teroare Vin 30 Aug 2013, 17:18

Cat de frummmoss e bravoo imi place mult spor la scris incontinuare! Minnat, abolut minunat

Subiect: Re: Dulcea teroare Dum 01 Sept 2013, 23:55

Capitolul 6

A plecat. Pur si simplu, a plecat.
- Ce-a fost asta? intreaba Gaara, uitandu-se lung spre mana pe care i-a strans-o Sasuke.
Prietenul meu ingenuncheaza pe pamant, punandu-si o mana pe palma cu care l-a strans pe Sasuke. Ploaia nu da semne ca ar inceta, dar observ ca nu-i mai pasa, ci, pur si simplu, se holbeaza cu ochii mari la bratul sau, buzele tremurandu-i de frica sau de furie, nu-mi pot da seama. Are apoi sprancenele arcuite intr-o incruntatura groaznica si ingana anumite injuraturi pe care nu le aud foarte clar, dar stiu ca roscatul ma ingrijoreaza teribil.
- Nu stiu, raspund intarziat. Gaara, esti bine? Ai ceva la brat? il intreb speriata, lasandu-ma jos langa el.
- Pe moment am simtit ca un cutit mi-a strapuns palma, dar dupa ce a plecat el, nu am mai simtit nimic, imi spune furios. Cine-i tipul ala, de ce erai cu el?
Il privesc intrebatoare, gandindu-ma cum naiba sa-i raspund la intrebare. Stiu ca Sasuke e un strain, sunt constienta de faptul ca nu ar fi trebuit sa stau cu el, mai ales ca este atat de ciudat. M-a atras intr-un mod incontrolabil. Simteam aceeasi aura plina de pasiune, asa cum simteam si in fata leaganului care ne-a atacat. Nu am avut nicio putere sa ma impotrivesc lui, sa ma impotrivesc atingerilor sale. In niciun caz nu as fi vrut sa plec de langa el. Nici acum nu as fi vrut ca el sa plece, iar pe aceasta parte il urasc pe Gaara pentru ca a venit si ne-a intrerupt, desi probabil a facut un bine. Nu stiu, nu stiu ce sa cred.
- Sakura, imi raspunzi?
Imi scutur capul, privindu-l apoi pe Gaara in ochii lui albastri, ingrijoratori.
- Da, scuza-ma, eram...
- Cu gandul la el, nu? ma intrerupe.
- Gaara, eu... Eu nu stiu de ce am stat cu el, pur si simplu asa am simtit, ii recunosc eu.
Nu as avea cum sa-l mint in aceasta situatie. In plus, bratul lui chiar ma ingrijoreaza. Ma gandesc daca Sasuke chiar a avut o legatura directa cu palma lui Gaara, sau pur si simplu l-a durut pentru ca nu si-a revenit de ieri din parc. Dar faptul ca la sfarsit Sasuke l-a atentionat de brat, imi trezeste semne de intrebare, chiar foarte multe, si ceva imi spune ca nu este bine sa mai iau vreun contact cu el.
- Cum naiba poti sa simti sa stai, asa, cu un strain? Nu are nicio logica ce spui, Sakura. Insinuezi ca tipul ala te atragea, precum spuneai ca a fost cu leaganul?
- Se poate spune si asa, ma stramb eu. Dar, Gaara, poate este doar atractia fizica de vina ca am ramas aici cu el.
Sta ganditor, apoi isi ridica privirea spre mine, avand buzele intr-o linie dreapta, iar eu inghit in sec. Nu-mi place cum se uita la mine, este foarte furios si ingrijorat pentru mine, dar, totusi, tind sa cred ca nu avem de ce sa ne ingrijoram. Nu se poate ca el sa aiba legatura cu ceva din tot ce s-a intamplat ieri. Astazi cand l-am intalnit pe Sasuke, nu a fost in parcul parasit, ci aici, in parcul din apropierea casei.
- Eu nu voi lasa lucrurile asa, spune el, ridicandu-se intr-un final de jos.
Ma ridica si pe mine, intinzandu-mi bratele, apoi imi pune o mana dupa gat si se ofera sa tina el umbrela deasupra nostra. Totusi, e imposibil sa-mi ascund uimirea sau ingrijorarea in legatura cu ce a spus.
- Cum adica? il intreb, in timp ce ne indreptam spre casa.
- Sakura, tu chiar nu te gandesti un pic?
- Ce ti se pare atat de ciudat? Ma sperii, ii zic enervata.
Doamne, parca as fi ramas fara creier, iar Gaara este aici sa-mi confirme ca sunt lipsita de logica, lucru extrem de deranjant.
- Tu ma sperii pe mine. Pana acum nu ai luat contact cu alt baiat inafara de mine, Naruto si Neji, iar niciun dintre noi nu a avut o relatie de iubire cu tine. Nici nu ai fost interesata de asa ceva, si stiu ca niciodata nu ai sta cu un strain pe o piatra ca aia la taclale, razand si mancand biscuiti. Pe bune, e imposibil sa te fi atras atat de mult, chiar si daca era vorba numai de aspectul fizic.
Procesez informatiile lui, privind absenta in fata mea, dar nu gasesc legatura, desi pe o parte stiu ca are dreptate. Totusi, el a spus-o, nu am avut vreo relatie de iubire pana acum sau vreun contact cu alti baieti, deci nu stiu cum e sa te indragostesti, iar eu mereu am crezut in dragostea la prima vedere. Mereu am visat sa stiu si sa recunosc dragostea cand apare in fata mea, mereu mi-am dorit sa intalnesc acea persona pe care o credeam pierduta de mult. Nu stiu, dar mereu ma gandesc ca trebuie sa-mi caut jumatatea pierduta, si mereu am avut impresia ca o voi recunoaste cand o voi vedea in fata ochilor. Pe moment, pot sa jur ca Sasuke parea acel ceva care trebuia sa ma completeze, dar nu-mi pot da seama in niciun fel de ce. Normal, ar fi gresit ceea ce tocmai am facut sau ce gandesc si simt, iar Gaara spune si el acelasi lucru.
Ce ar trebui sa fac? ma intreb, inclestandu-mi pumnii. Inchid ochii, si inhalez aerul rece, apoi expir si mii deschid, privind picurii de ploaie cum se grabesc spre pamant, cum sunt doritori sa se contopeasca cu acesta, pentru a hrani plantele ce cresc atat de frumos. O compar cu mine si Sasuke. Cum voi mai da de el? Ma gandesc daca frecventeaza acest parc, sau... sau poate celalat parc? Cel bantuit?
- Gaara, poate a fost dragoste la prima vedere, de ce te ambalezi?
Ma priveste total uimit, dandu-si o palma usoara peste frunte, iar eu ma incrunt. Acum chiar ma face sa ma simt ca un copilas ce tocmai a gesit si acum nu intelege ce i se spune.
- Eu nu cred ca a fost dragoste la prima vedere, spune el.
- De ce nu? Nu te-ai indragostit niciodata la prima vedere? il intreb, privindu-l lung.
Nu stiu daca mi se pare, dar devine agitat, si ma priveste mai bland ca mai devreme, ochii lui exprimand un aer de caldura. Zambeste sincer, apoi ma strange in brate, mai aproape de el sub umbrela.
- Ba da, Sakura. M-am indragostit, dar nu am sarit imediat la inaintare. Ar trebui sa fii putin mai atenta cu cine intri in discutie, credeam ca stii asta. In plus, pareai atat de fericita, incat am crezut ca mai ai putin si-i sari in brate sa-l saruti.
- Sa-l sarut? sar eu.
- Oh, stai... nu ai mai sarutat pe nimeni, nu-i asa? ma intreaba, lasandu-si la iveala dintii albi, si acel zambet nevinovat pe care imi vine sa il sparg. Oh, cat pot uri conversatiile de acest gen, mereu am urat sa vorbesc despre asta, iar acum pot sa jur ca m-am inrosit vizibil in fata lui. Imi musc alarmata buza, pentru ca devin agitata si trebuie sa ma calmez, dar simplu fapt ca Gaara m-a facut sa ma gandesc la cum ar fi sa-l sarut pe Sasuke, ma cutremura, ma infioara si simt un val ciudat electrizant in stomac, emotiile strabatandu-mi bratele pana in varful degetelor de la picioare. De ce naiba nu a vrut sa ma sarute?
- Gaara, ma gasesti atractiva? il intreb, aducandu-mi aminte conversatia cu Naruto.
Se inroseste putin. Oare Gaara chiar ar fi potrivit pentru mine, dupa cum spunea blondul?
- Normal ca esti atractiva, ce-i cu intrebarea asta?
- Pai daca sunt, atunci de ce nu am un iubit? De ce nu...
Ma abtin sa-l intreb pe el de ce nu a vrut Sasuke sa ma sarute, ceea ce inca ma rode pe interior. Ah, naiba sa-l ia.
- Sakura, nu ai un iubit pentru ca... pentru ca nu esti interesata sa afli cine te place cu adevarat, sau pur si simplu nu-ti pasa. Vezi? Asta ma mira! Faptul ca stateai asa cu el cand tu erai total indiferenta la relatii, ceea ce demonstreaza ca tu ma sperii, ma tachineaza el.
- Poate ca ai, totusi, dreptate. Am simtit aceeasi legatura in fata lui, la fel ca si la leagan, iar faptul ca ti-a pomenit de brat, nu e tocmai normal. Imi pare rau, nu am stiu ce sa fac.
Ma priveste bland, apoi se apropie de mine si ma cuprinde cu bratele sale puternice, lipindu-ma cu capul de pieptul lui, apoi ma saruta bland pe frunte si ma strange din nou in brate cat poate de tare si-mi sopteste la fel de usor:
- Se accepta sa gresesti si tu odata, nu-ti face griji, vom dezlega noi misterul.
- Cum? il intreb.
Ma intoarce cu fata spre o cladire iemnsa, alba, unde se afla sectia de politie, iar eu casc ochii de umire pentru ca am fost atat de pierduta in ganduri, incat nici nu am observat ca am luat-o pe alt drum. Ametita mai esti, Sakura! imi spun enervata de faptul ca nici nu mai pot gandi coerent de cand l-am intalnit pe acel brunet, al naibii de frumos, care mi-a sucit si inima pe deasupra, iar ceea ce ma doare cel mai tare este ca poate fi o posibila amenintare. Atat pentru mine, cat si pentru prietenii mei.
Gaara ma trage de mana catre intrare, in timp ce eu ma holbez in continuare ciudat la cladire, intrebandu-ma ce Dumnezeu cautam noi la sectia de politei. Ce ar putea ei sa faca, ce are roscatul asta de gand? Of, urasc cand face lucrurile pe cont propriu, fara sa ma anunte macar, dar de data asta n-am ce sa-i reprosez. E vina mea ca n-am fost atenta la drum, doar vina mea. Mai bine zis, vina lui Sasuke. El este cel care ma face sa ma gandesc intruna la el. De ce mi se intampla asta? ma intreb, cuprinzandu-mi obrazul in palma, marindu-mi ochii cu cat inaintez mai mult spre usa glisanta. Intram in cladire, unde cativa paznici frumos echipati il saluta pe Gaara, apoi isi vad mai departe de coversatiile lor. La receptie, o domnisoara blonda cu ochii albastri si senini - ce-mi aduce aminte de Naruto - se uita pe cateva documente, apoi isi pune o casca cu un microfon pe cap.
- De ce m-ai adus aici? il intreb seriosa.
- Cum de ce? Ai uitat ca tatal meu este politist?
Imi dau ochii peste cap, vizibil enervata.
- Gaara, stiu ca tatal tau e politist. Nu e vorba de asta. Vreau sa stiu ce naiba ai de gand sa faci aici.
- Oh, am sa-i spun de ciudateniile petrecute in parc. Trebuie sa stie ceva, imi spune serios, mergand catre biroul domnisoarei blonde.
- Ce?! sar eu, iar el imi face semn sa cobor tonul mai jos.
Oh, dar ce-mi pasa mie ca suntem intr-un sediu de politie? Aici e vorba de fenomene paranormale si de un parc bantuit, cu un fat frumos ce-l ameninta pe Gaara si ma atrage pe mine. Ce ar pute ei sa faca? Si mai imi spune mie ca nu gandesc logic astazi.
Ma trage dupa el si o saluta pe domnisoara de la acest birou negru, ce se asorteaza foarte frumos cu restul disignului acestei incaperi. Peretii sunt albi, lifturile si scarile tot negre, de sticla, iar agentii si secretarele, plus politistii ce se invart pe aici, sunt la fel de dichisiti si aranjati, bine pusi la punct ca locul asta. Dar oricat de impecabil ar arata totul, nu ma simt bine sa ma aflu aici. Este atat de enrvant, infricosator si stupid tot ce se intampla. Tatal lui clar o sa ne ia de nebuni si nu as vrea sa creada ca eu am luat-o razna. Sa te ia naiba, Gaara! imi zic, privindu-l total incruntata.
- Va simtiti bine, domnisoara? ma intreaba blonda, al carui nume este Ino, dupa cum i-a spus Gaara mai devreme.
O privesc la fel de incruntata, dar apoi imi aduc aminte ca trebuie sa ma controlez. Expir, incercand sa ma calmez.
Degeaba. Bataile ritmice din pieptul meu nu vor in niciun chip sa se diminueze.
- Da, nu-i nimic, nu va faceti griji, ii zic calma.
Incuviinteaza.
- Gaara, tatal tau tocmai m-a sunat din biroul sau. A spus ca se confrunta cu o problema mai grava, dar nu a vrut sa-mi spuna despre ce este vorba si...
- Nici nu trebuie, se aude o voce groasa, masculina din spatele nostru.
Ne intoarcem, iar in fata noastra, un barbat inalt, bine facut si putin mai mare in masa musculara decat un boxeur sta drept, privindu-ne serios de sus. Am impresia ca atinge o inaltime de doi metri. Nu degeaba este seful politiei. Isi misca mustata de cateva ori, punandu-i o mana pe umar fiului sau, Gaara.
- Tata, ce s-a intamplat? intreaba, nedumerit.
- Un caz mai neobisnuit, dar n-ai tu treaba, ii spune.
Ma priveste apoi pe mine si-mi zambeste, iar eu dau din cap in semn de salut. El si cu bunicul meu fac o treaba minunata, bunicul meu fiind fost politist, care mai ajuta acum din cand in cand la cazuri. Ma intreb daca il va introduce si pe el in asta cand se intoarce luni de la tara cu bunica, daca spune ca e atat de neobisnuit.
- Tata, trebuie sa investighezi parcul acela parasit din vestul orasului, spune Gaara direct, privindu-l fix.
Il vad pe barbat cum ridica sprancenele, apoi isi mangaie barba cu degetele, fiind putin pierdut in ganduri.
- De acel parc se leaga si cazul la care tocmai am inceput sa lucram. Dar ce...
- Ce caz? intervin, tulburata.
Tocmai a spus ca se leaga de acel parc cazul acesta al politiei? Ce naiba?
- Se pare ca azi au fost gasite patru victime ranite si trei sunt morti in acel parc din vestul orajului, in jumatatea intunecata unde copii nu vor sa se joace pentru ca ii sperie. Totusi, cand specialistii au incercat sa-i intrebe despre ce a fost vorba, ei nu-si mai aminteau nimic. Dar cand i-am intrebat cum au ajuns sau daca au vazut pe cineva suspect, nu au gasit pe nimeni. De ce? La voi ce s-a intamplat, fiule? intreaba el ingrijorat.
Nu poate fi adevarat. Oare vom sfarsi toti morti?

Dana · Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 02 Sept 2013, 08:06

Edit: Iti multumesc in primul rand de anunt, un capitol miunat dar vad ca totul ia o intorsatura
Cand am auzit ce sa petrecut ni parcul " ala" chiar ma bagat in sperieti
Tine-o tot asa , spor la idei

Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 02 Sept 2013, 10:09

Merci ca m-ai anuntat la next. Astept continuarea. Ja ne!

Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 02 Sept 2013, 10:29

Bunaa.

Mersiii de anunt, in primul rand. ;;)

A fost un capitol foarte, foarte interesant. Acum, mai mult ca niciodata, sunt extrem de curioasa sa vad pana unde va merge misterul asta. Ce legatura are Sasuke cu acele morti? think

Ce naibii e el?

Spor la scris si sper sa pui next-ul cat mai repede. puppy eyes

Hugs.

P.s. Sa nu uiti sa ma anuntiiii.

Subiect: Re: Dulcea teroare Lun 02 Sept 2013, 11:23

Multumesc ca m-ai anuntat!

Capitolul asta a fost foarte bun,dar cam scurtut. crying

A fost plin de suspans,si ma bucur sa vad ca este cineva alaturi de Sakura in momente ca astea. Gaara mi se pare un baiat foarte protector si dragut,potrivit pentru ea. Dar ce se fac ei acum cat timp il banuiesc pe Sasuke ca fiind un om neobisnuit?! Sper sa nu li se intample nimic. Ei bine, o sa ne luminezi tu mintile in urmatoarele capitole,care apropo sper ca vor fi la fel de bune ca pana acum. Poate cine stie,Sasuke este un vampir? Sau un demon? In fine,este o fiinta supranaturala cu un farmec aparte ;;)

. Sper ca Nextul sa vina cat mai repede posibil pentru ca ma tii ca pe jar asteptand aici. Spor la scris,si te-am pupat! kiss