The lives of the lost

Subiect: The lives of the lost Mar 05 Aug 2014, 16:45

The lives of the lost

Capitolul 1

”For those who don't know me,

I can get to bit crazy,
Paps who get in my way,

At 24 hours a day, yep

Cause I'm hot like that ”

Din perspectiva Sakurei:

Era încă în viață. Eram sigură că ultima lovitură l-a lăsat fără suflare. Simțeam o cantitate extrem de mare de chakra venind din partea lui. Deja mă călca pe nervi. Nartuo era la pământ străpuns de sabia tăioasă ce i-a crestat derma ajungând până la os. Zăcea jos ghemuit din pricina durerii. Sângele i se prelingea pe haine, alunecând apoi pe pământ.
I-am barat atacul bărbatului, formând un scut protector nu foarte rezistent. Respirația accelerată îmi îngreuna mișcările, dar spre norocului meu chakra nu mă părăsise încă. O manevram impecabil.
M-am oprit concentrându-mi suficientă chakra în pumn pentru a sfărâma pământul în bucăți masive. Inamicul meu se feri de atac, dar fu lovit de un bolovan pe care îl subestimase. Strigătele de durere mi-au adus pe chip un zâmbet ștrengar, pe care cu greu îl puteai îndepărta. Suferea, iar asta era mai mult decât o încântare pentru mine.
Bolovanul aproape că îi sfărâma-se coloana vertebrală, dar datorită condiției fizice perfecte s-a ales cu o leziune. Zăcea pe jos scuipând sângele ce îi umpluse esofagul. Lichidul roșu îi îmbrăcă buzele cărnoase, alunecând pe gât. Firele capilare îi acopereau ochii de un albastru intens. Pielea albă era acum acoperită cu vânătăi uriașe, la fel ca a mea de altfel. M-am apropiat de el cu pași repezi, neezitând să-i ofer câteva lovituri în stern făcându-l să scuipe și mai mult sânge. Mi-am înfipt mâna dreaptă în gulerul cămășii de un gri închis, strângându-i cu putere gâtul. Mori!Mori odată!
-Nenorocito...! Spunea printre gâfâieli. Îi îngreunam respirația cu fiecare apăsare, mărindu-și ochii din lipsa oxigenului.
-Ăstai numele meu, i-am spus. Stropii de ploaie se întetisera, făcând lupta și mai dificilă. Degetele mele încă erau încleștate în gâtul bărbatului, zdruncinându-l în stânga și-n dreapta. Speram să se sufoce.
Nu i-am prevăzut atacul, fiind izbită de un pom. Impactul m-a obligat să strig de durere, ceea ce îi provoca inamicului o plăcere imensă. Bărbatul se ridică, îndreptându-se spre mine. Mă chinuiam să-mi mențin picioarele drepte, dar era în zadar, îmi tremurau prea rău. Și-a încleștat degetele groase în părul meu, ridicându-mă câțiva centimetri. Mi-a oferit un picior în stomac de toată frumusețea. Stropii de sânge nu au întârziat să apară în colțul gurii.
Mi-am ridicat privirea și o dată cu ea, maxilarul meu afișa un zâmbet malefic.
-Era și timpul, Uchiha!
O masă de fulgere îi cuprinsese spatele bărbatului și nu dispăruse decât după ce-l lăsă fără suflare. Sabia îi perforase inima, ieșind pe partea cealaltă murdară de sângele bărbatului. Am răsuflat ușurată, văzându-l pe Sasuke. Și-a scos sabia din intestinele fostului inamic, curățându-și-o pe hainele acestuia.
-Ce te-ai face tu fără mine?
-Termină Uchiha! Mi-am îndreptat privirea către direcția blondului. Zăcea pe jos, respirația-i sacadată auzindu-se zgomotos. Mâna îmi fu acoperită de o nuanță verde, în timp ce Sasuke îi îndepărta cu grijă sabia ce-i străpunsese sternul. Naruto era încă inconștient, durerea ce i-a fost provocată încă persista. Îmi mișcam mâinile în stânga și-n dreapta încercând să-i diminuez durerea. Ploaia se întețise lipindu-mi părul lung din ce în ce mai mult de spate. I-am închis rana lui Naruto, însă mai mult nu puteam face. Nu acum, n-am suficientă chakra.
Uchiha își ridică coechipierul, purtându-l pe brațele lui acoperite de mușchi.
- Să mergem! Vocea dură și masculină a lui Sasuke, mă trezise la realitate. Mi-am întors privirea spre el, admirându-i perlele negre atât de intese. Mi-a trecut prin minte o șcenă perversă cu el și cu mine, evident. Hmm... Fără să vreau am rânjit senzual în fața lui, care se uita de asemenea la mine.
-Sper că nu încercai sa fii senzuală.
-Nu prea cred Uchiha, pentru că ție, îți plac băieții.
Privirea de ”eu știu tot și tu nimic” se schimbase într-una furioasă. Am început să râd isteric, gândindu-mă că eu i-am provocat asta. Reușisem să-l enerveze. Îi lăsase cu grijă, trupul prietenului său jos, urmând ca apoi trupul lui să ajungă la câțiva centimetri de al meu.
Îmi cuprinsese brațul, strângându-l cu putere. Se apropiase de urechea mea respirația sacadată pulsându-mi pe gât, apoi îmi șopti:
-Îmi plac, în special, băieții cu păr roz. Replica lui m-a lăsat cu gura căscată și cu ochii cât cepele. Fiorii și-au făcut și ei prezența pe corpul meu.
-Du-te dracu! I-am spus.
-Mergem unde vrei.
Nu așteptă vreun răspuns din partea mea, ci o luă înainte cu Naruto pe brațe. L-am urmat bineînțeles. Din fericire nu a durat mult și găsisem rapid o cavernă în care să ne adăpostim.
Am simțit o mână fermă de siluetă masculină cum îmi cuprinde încheietura, forțându-mă să-l privesc în ochi.
-Ce vrei? L-am întrebat
Mi-a afișat unul din zâmbetele lui inconfundabile, urmând ca apoi să elimine distanța dintre noi.
-Îmi poți tu oferi ceea ce vreau?
Am Înghițit în sec, chiar și acum Uchiha reușea să mă intimideze. Luasem foc. Mi-am poziționat ambele mâini pe pieptul lui și am împins în zadar. Forța lui o eclipsa pe a mea. Mi-a prins încheieturile doar cu o mână, urmând cu cealaltă să-mi ridice bărbia.
-Știi ce cred eu? Spune apropiindu-se tot mai mult de mine
-Nu. I-am răspuns
-Că ești atât de emoționată încât nu poți vorbii cu mine. Recunoaște Sakura, mă placi!
-Am încetat să fac asta cu ani în urmă.
-Recunoaște! Spunea ridicând vocea considerabil. Mâna lui era încleștată acum în brațul meu strângând din ce în ce mai tare.
-Termină! Mă doare!
-Nu contează.
Fiecare nerv din corp îmi exploda, deja clocoteam, uitând chiar să și respir. Inima mea nu m-ai avea stare pulsând din ce în ce mai repede. Dacă nu-și întorcea privirea către Naruto, probabil că muream.
Fiind medic ninja, datoria mea era să-l îngrijesc, astfel că nu ezit să fac acest lucru în niciun moment. Naruto își revenise, însă se pricopsise cu o cicatrice imensă pe piept.
După înfrângerea Kaguyei, Naruto și Sasuke au devenit membri ANBU și mâna dreaptă a hokage-ului, Kakashi, el fiind înlocuitorul lui Tsunade, pe termen nedeterminat.
Fiind membri ANBU au fost nevoiți să mă însoțească eu fiind medic-șef și ANBU în căutarea plantelor medicinale.

Acest capitol a fost editat l-am modificat (asta în cazul în care sunteți nelămuriți :D)
~~Necorectat :(~~ Nu mai e :)

Subiect: Re: The lives of the lost Mar 05 Aug 2014, 17:21

AHAHAHA, AHHH, YEAH, AH. Doamne... Iar ai venit cu un Shippuden pentru inimoara mea <3. Scenele cu Sakura luptandu-se au fost de departe scenele mele preferate. Nu pot uita lupta aceea impreuna cu Chiyo impotriva lui Sasori. Prima data am crezut ca cel cu care se lupta este Sasuke, dar nu. Totusi, pana la urma cine este Kaguya asta? Stiu ca are ochii rosii si par lung si alb, dar nu l-am vazut in serial deloc si nici nu a fost amintit, nu a fost nimic. Si cred ca e femeie, dar ma rog. Dialogul dintre Sakura si Sasuke a fost foarte amuzant si bine facut. Ma refer aici la faza cu baietii cu par roz :)). Totusi, nu inteleg de ce Sasuke se poarta asa, fiindca acel dialog erau clar tachinari din partea a doi indragostiti. Mi-a placut mult faza aia cu vocea dura si masculina a baiatului. Ahahah, ah. Defapt, barbat nu? :)). Trebuie sa pui urgent next-ul la ficul asta, DAR! Trebuie urgent sa mai aprinzi o tigara, stii la ce ma refer. Te pupicesc.

Subiect: Re: The lives of the lost Mar 05 Aug 2014, 17:28

De cand am citit in descriere, cuvantul "Shippuden", mi-a placut.
Se pare ca oamenii gandesc mai bine noaptea, deoarece ti-a iesit foarte bine si nu e o idee esuata.
Imi place mult faptul ca Sasuke si Sakura se poarta exact ca un cuplu. Sunt asa de amuzanti si draguti...
Replica brunetului, cand a spus ca-i plac baietii cu parul roz, mi-a facut ziua.
Trebuie sa pui next cat mai repede la acest fic sau o sa mor, asteptand.

Subiect: Re: The lives of the lost Mar 05 Aug 2014, 20:21

Buna , ti-am primit mesajul si am fost tare incantata ca ai facut un fic tot shippuden. Imi place mult idee. Astept next-ul, sper sa fie la fel de interesant . Key biie baby

Subiect: Re: The lives of the lost Mar 05 Aug 2014, 21:55

M-am gândit să trec și pe la fic ul ăsta cu toate că aștept next-ul la celălalt, deci hai cu inspirația!
Îmi place mult și acesta , chiar nu am mai citit un fic care să fie după război.
Mai multe nu am sa zic pentru că este primul capitol dar aștept next-ul și te rog să ma anunți ! ♡

Subiect: Re: The lives of the lost Mar 05 Aug 2014, 22:54

Da ai dreptate, cate poate sa produca mintea noaptea.
Destul de intrigant inceputul.
Am crezut ca Sasuke e cel rau, dar m-am inselat.
M-ai surprins intr-un mod foarte placut.
Mai ales ca ficul e Shippuden.
Abia astept un nou capitol.

Subiect: Re: The lives of the lost Mier 06 Aug 2014, 00:50

Îmi place. Muult. Ok, am rămas în pana de comentarii dragute. Sorry ;) . Ideea e super și toate cele sunt super așa ca te rog sunama dacă ai de gând să faci ceva cu viața ta ;) ;) . Sau mesaj,sau ce vrei tu.

Ps. Sorry, sunt pe tel ;*

Subiect: Re: The lives of the lost Mier 06 Aug 2014, 09:06

Bunaaaa :*. Mersi mult ca m ai anuntat de existenta acestei noi idei. Sper totusi sa continui si celalalt fic, ar fi pacat de el. Imi place aceasta idee, in special faza cu "Du te dracu ! - Ajungem si acolo". Suuuper! Imi place si ideea de echipa 7 ANBU, iar Kakashi Hokage. Insa cea mai mare bila o ai pentru faptul ca ficul e Shippuden, pur si simplu le ador. Anunta ma te roggg cand pui următorul capitol, sunt f curioasa de ce Sasuke vrea atat de mult ca Sakura sa recunoască ca simte ceva pentru brunet. Bafta la scris, te pupppp :* :* :* :*

Subiect: Re: The lives of the lost Vin 15 Aug 2014, 14:32

Hai ma Andreea, pune next-ul te rooooooooooooog :(( :(

Subiect: Re: The lives of the lost Vin 15 Aug 2014, 15:40

Buna.

Nu stiu ce sa spun, astept urmatorul capitol ca sa vad cum decurg lucrurile. Ai grija cu timpurile, le cam incurci. Atat iti pot spune. Spor la scris, sunt curioasa sa vad urmatorul capitol. Pup

Subiect: Re: The lives of the lost Lun 01 Sept 2014, 01:55

Capitolul 2

Creation shows me what to do

I'm dancing on the floor with you

And when you touch my hand

I go crazy, yeah!

Simțeam pentru brunet ceva mai mult decât atracție fizică. Era perfect, perfect pentru mine. Abia îmi puteam potoli dorința nebună de a sări pe el, ciufulindu-l, sărutându-l. Bănuiam că încercarea de a mă atrage, de mai devreme a fost un joc prost, dar chiar și-așa mă forțam șă mă port firesc, în ciuda faptului că eram în extaz. Știam că mă vedea o puștoaică prostă, nu avea rostul să-i intru în joc. Știa deja ce simțeam...simt, pentru el.
Stătea în șezut cu spatele rezemat de peretele cavernei în care ne adăpostisem. Avea privirea în pământ, mâna dreaptă șezând pe unul genunchi, jucându-se cu degetele. Naruto era întins între noi, pradă durerii ce-i apăsa abdomenul. Reușisem să i-o diminuez, dar era prea adâncă. Picurile de ploaie mai reușeau să cresteze liniștea dintre noi, urmate de Naruto. Încerca să pară înțelept, mereu proceda așa în fața lui Uchiha, sau poate doar se dădea în spectacol pentru mine. Nu știu.
-Înnoptăm aici astă seară. Buzele brunetului de lângă el, formau un zâmbet în colțul gurii, urmate de un pufnit simplu din partea lui. Era doar amuzat de încercarea blondului de a părea matur.
Aveam la noi doar pelerinele de ploaie care mai reduceau din tăria frigului, dar nu suficient pentru a-l îndepărta complet. Înainte de a ne pregăti de culcare, i-am administrat blondului un medicament împotriva durerii. Îl va ajuta să doarmă la noapte.
M-am făcut apoi, comodă într-un colț, astfel încât să dorm cât mai bine. Simțeam, însă, o privire în ceafă, bănuiam cine se holba tocmai de aceea m-am întors cu spatele, ignorându-l. Fiori întregi mi-au străpuns corpul, inima bătându-mi în ritm alert atunci când i-am simțit corpul întins la câțiva centimetri de al meu. Încercarea mea de a-l ignora eșuase de mult, astfel că acum îl priveam încontinuu. Eu pe el, el pe mine.
Mi-am dat seama că mintea mea nu mai judecă coerent atunci când el este prin preajmă. Fiecare celulă din corp era pe cale să-mi explodeze, iar fiorii îmi străbăteau perpetuu pielea. Încercam să înghit, dar era în zadar, până și gura mi se uscase. Pulsațiile inimii deveneau din ce în ce mai mari, încât, la un moment dat aveam impresia că-mi va plesni pieptul. Era o prostie să cred că în sfârșit mă place ”Hai Sakura, fii serioasă, nu s-ar uita la tine nici moartă!”, îmi ascultam vocea interioară care mă mustra pentru gândurile mele prostești. Eu-l meu interior avea dreptate.
După un schimb lung de priviri mi-am schimbat locul și m-am ghemuit lângă Naruto pe partea opus a lui Sasuke. Îl lăsasem cu buza umflată, iar după un pufnit scurt și-a unit pleoapele căzând într-un somn adânc. Ce-i drept mă așteptam să vină după mine, dar nu a fost așa. Am încercat să adorm și eu, reușind într-un final.

Următoarea dimineață am petrecut-o pe drum, în spre satul Ceții, destinația noastră. Hippophae rhamnoides(1) este principala plantă de care avem nevoie. Tenul lui Tsunade a avut mult de suferit în urma războiului și la fel ca ea mulți alți locuitori se confruntă cu aceeași problemă. Este un tonifiant general, datorită complexului vitaminic pe care-l conține. Datorită compoziției și prezenței vitaminelor, fructele de cătină se utilizează în prevenirea răcelilor, dar aici nu este cazul.
Nu mă miră nici acum faptul că Kakashi i-a luat locul. Cu tenul ăla nu s-ar prezenta nici moartă la întâlnirile confidențiale. Era aproximativ ora 16:00 când am ajuns. Un băiat mai înalt ca mine, dar de aceeași înălțime cu Naruto și Sasuke, ne-a întâmpinat la intrarea în sat. Avea douăzeci și ceva de ani deci mai înaintat în vârstă ca noi. Era nepotul celui mai bun prieten-medic a lui Tsunade, Chieko Azami.
Tenul măsliniu se potrivea cu părul lui șaten închis și cu ochii de un verde șters. Nasul cârn era ușor ars de soare, pe când buzele sale de un maro deschis erau uscate. Sprâncenele stufoase îi întunecau ușor privirea.
-Atsushi Azami este numele meu. Încântat! S-a prezentat scurt și la obiect, eu răspunzându-i deasemenea. A urmat apoi un roman scurt de prezentări din partea coechipierilor mei. Știa de ce îl onorasem cu prezența noastră (sau poate deranjat) astfel că ne-a îndrumat spre câmp.
Câmpul Botan era cunoscut pentru platele medicinale unice și pentru efectul lor de durată. Atsushi ne-a oferit o mână de ajutor.

Uchiha s-a gândit că poate ar fi mai bine să-și expună pielea la soare astfel că s-a descotorosit de cămașa gri pe care o purta. Și-a fixat apoi privirea spre mine afișând unul dintre zâmbetele sale ironice. Puteam să jur că a făcut-o intenționat. Așa Sasuke, înnebunește-mă! Avea o masă musculară de invidiat, iar pe piept se zăreau câteva pătrățele bine formate. Salivam și asta se vedea clar. Eu-l meu interior m-a trezit la relitate, uitându-mă apoi oriunde altundeva. Mi-am inaugurat treaba, furându-i periodic o privire.
Cu gândul la ”domnul perfecțiune” mi-am tăiat ușor încheietura mâinii încercând să smulg o buruiană. Lichidul roșu nu a întârziat să apară. Ah Sakura, neatento! Nu exagerez, dar la maxim două sau trei secunde m-am pomenit cu Sasuke lângă mine.
-Dacă voiai să vin la tine, o puteai face mai subtil, a început să-mi spună, nu să atragi toate privirile. Îngâmfatul mi-am spus. Chiar crede că orice aș schița este un semn pentru el. Nesuferit este câteodată.
-Dacă voiam ca cineva să vină la mine, fii sigur că alegeam un bărbat în toată firea.
-Vrei să-ți arăt bărbatul din mine? Mi-a răspuns lăsându-mă cu ochii cât cepele. Se apropia din ce în ce mai mult de mine până când mâna lui a cuprins-o pe a mea. Tot înăuntrul meu explodase. Venele îmi pompau sângele mai repede ca de obicei, nodul din gât nu voia să iasă, iar gura mi se uscase instantaneu nelăsându-mă să-i răspund. Îmi analiza mâna atent și pe-o parte și pe alta, până m-am dezmeticit eu. Mi-am smuls mâna dintr-a lui, vindecând-o apoi. I-am căutat privirea, dar nu i-am găsit-o lângă mine cum o lăsasem ci la vreo șase metri cum era înainte. Nu mă privea, poate era nervos, dar sincer nu-mi mai păsa.

La aproximativ două ore ne-am isprăvit treaba și o dată cu ea și ultimul strop de vlagă. Întunericul de afară a domolit arșița de peste zi, iar vântul ne îndepărta picăturile de transpirație de pe frunte.
Atsushi și Chieko Azami ne-au găzduit în noaptea acesta. Aveau o casă nu foarte mare cu patru camere. În două dintre ele stăteau ei, urmând ca Naruto și Sasuke să-și petreacă noaptea împreună, iar eu singură.

__________________________________
1. cătină albă
__________________________________
Am adus următorul capitol, destul de târziu. Știu. Hmm, să vedem...
Hurrem- îmi place că-mi lași mereu comentarii lungi la ficuri și îți mulțumesc mult că-l citești și pe acesta. Ține-o tot așa!
Simona135- îți mulțumesc pentru comentariu, și mie îmi plac la nebunie cele shippuden. Sper să-ți placă și acest capitol.
Ade și atât:)- al doilea comentariu al tău m-a făcut să scriu următorul capitol :)) Mulțumesc mult!
☆SnikerS☆-Mă bucur că-ți place acest fic. Sper să-ți placă încontinuare!
Emyly- Deasemenea și ție îți mulțumesc pentru comenatriu , da doar noaptea pot scrie :))
Pufarină- Merci mult și pentru comm și pentru mesajul privat.
dedde14-mi-a plăcut faptul că ți-au placut ideeile mele :)) mulțu”
Bubu Style- normal că-ți mulțumesc și ție pt că-mi citești ficul.Sper că n-am mai incurcat timpurile :))

P.S Îmi cer scuze dacă nu apuc să vă trimit MP la toate, dar e 2 noaptea și nu mai văd bine :)) kiss

Subiect: Re: The lives of the lost Lun 01 Sept 2014, 11:06

Primaaa!
Ok, sunt super data peste cap de capitolul tau. Si, pe bune, Uchiha, mai lasa si tu fata in pace ca nu mori. Mai gasesti!

M-ai atras cu capitolul tau pentru ca domnu Uchiha acolo de fata e un fel de obsedat, dar nu in toata firea. Ca sa iti spun sincer, de aia imi place. Ai stiut sa pui idea!

Dar sunt putin supi dupi pe tine. Ce e cu next asa tarziu? Fratilor, sunteti in vacanta doar!

Ok, sper sa te revansezi. Astept next, spor la scris! Pupici Pupici!

Subiect: Re: The lives of the lost Lun 01 Sept 2014, 14:21

Bunaaaa :* ! Multumesc ca m ai anuntat ! In sfarsit next ul. Uchiha, tu nenorocit agorgant absolut perfect ce ii faci saracutei Sakura. NIci la munca la care este cea mai buna nu poate sa se concentreze. Ador replicile atat de calculate, inteligente si obraznice ale demonului. Sakura, ai grija ca esti destul de aproape sa fi posedata de acest demon al iadului si Naruto nu stiu daca va fi capabil de vreo exorcizare :)))). Anunta ma si pe mine te rog cand pui next ul. Bafta la scris pisoi, te puup :* :* :*

Subiect: Re: The lives of the lost Mar 02 Sept 2014, 15:07

Deci a venit next-ul. Foarte captivant nu am ce spune. Naruto vrea sa para serios, nu i se prea potriveste. Iar domnul perfectiune e destul de obraznic. Biata Sakura nustiu cum poate rezista tentatiei. Dar ii reuseste binisor. Imi place foarte mult, abia astept next-ul.

Subiect: Re: The lives of the lost Mier 03 Sept 2014, 12:43

Buna :D. In sfarsi next-ul :) sunt asa de fericita :D. Imi place (ca de obicei :))),dar...prea scurt :(, s-a terminat prea repede :((. Sper ca Sakura sa nu se lase usor la tentatiile pe care i le face Sasuke. Ma bucur ca al doilea mesaj al meu te-a facut sa scrii :)), daca uiti sa nu il aduci la timp iti mai scriu unul :P.

Subiect: Re: The lives of the lost Joi 11 Sept 2014, 01:01

Okay deci ca de obicei aterizez la un fic pe la al doilea sau al treilea capitol (ceva normal pentru mine)
Cum nu am ajuns aici de la primul capitol mi-am cam ratat sansa sa spun ca m-am apucat sa iti citesc ficul pentru ca am vazut ca e Shippuden :))
Revenind la al doilea capitol si la idee in sine: IMI PLACE!!!
Si sunt curioasa cum o sa isi ascunda Sakura sentimentele fata de Sasuke pentru ca din cate am observat Sakura isi ascunde sentimentele mai prost decat traduce Google Translate. ( I am mean)
Sper sa pui repede urmatorul capitol si sa nu cumva sa vad ficul asta la cele blocate ca te bat
Te-am pupat!

Subiect: Re: The lives of the lost Lun 22 Sept 2014, 09:34

Heheheii! Draaagut! Imi place idea! Astept sa vad ce se intampla! Anunta-ma plz cand pui next, ok? Ok! Ja ne!:*

Subiect: Re: The lives of the lost Lun 22 Sept 2014, 23:09

Buna !
Am trecut si eu pe aici si ce gasesc : FIC SHIPPUDEN.
Atat de deja suficient cat sa il ador, dar e un fic interesant, adica dupa razboi nu m-am gandit sa fie altcineva Hokage in afara de Naruto.
Astept sa vad cum o sa continue fic-ul si te rog sa ma anunti si pe mine cand postezi next.
Ja ne !

Te rog anunta - ma de next dda ? Ja ne ! Akatsuki te pupiceste

Choco: Comentariul tău este absolut irelevant ficului, căci nu pomenești de nimic legat de el. Chiar dacă are 11 cuvinte, ori că îl postai ori că nu, tot aia era. :/

Sper din tot sufletul meu că vei continua acest fic, cred că îmi iau daună totală dacă nu apuc să citesc continuarea. :))
Abia acum am ajuns pe aici și ți-am citit primele capitole. Cum eu m-am născut cu sarcasmul pulsându-mi prin vrene, am fost extrem de mulțumită când am văzut că replicile tăioase și ironice nu lipsesc din scrierea ta. E un început promițător, și pe mine m-a încântat faptul că e "inspirat" din Shippuden, fiindcă nu mai citisem de ceva timp ceva asemănător, îmi lipsea oarecum.
Scrii limpede, deloc vag și plictisitor, interesant, atractiv.
Cum spuneam, sper să nu uiți de acest fic, căci ar putea ieși ceva super bun din el și chiar ar fi o pierdere.
Când vei posta continuarea, te rog să mă anunți și pe mine.
Multă inspirație! ^^

Capitolul 3

It's just a matter of time I'm sure
But time takes time and I can't hold on
So won't you try as hard as you can
To put my broken heart together again

Am întins mâna dreaptă și, cu ajutorul degetului arătător i-am indicat străinului florăria familiei Yamanaka. Mi-am continuat apoi drumul spre casă cu sacoșele în mâna stângă, mutând două dintre ele în cea dreaptă. Abia așteptam să ajung și să-mi termin cartea pe care am început-o zilele trecute. Luna septembrie zici? Pe naiba! E cald ca dracu. Broboanele de transpirație apăreau una câte una pe tâmple și în zona axilelor. Urăsc transpirația! Încui ușa în urma mea și-mi croiesc drum spre cabina de duș unde mă aștepta spumantul cu aromă de cafea. Mi-am aruncat hainele și lenjeria în coșul cu rufe, făcând apoi contact cu apa fierbinte care se contopea perfect cu aroma spumantului și clăbucii acestuia. Am oprit robinetul, scufundându-mă ușor până la gât în cada de culoare alb-gălbuie. Mi-am strecurat un picior în afara căzii, alunecând pe-o parte, făcându-mă confortabilă. Meditam în aroma îmbietoare a gelului de duș, la zilele precedente. Ieri am luat micul-de-jun cu Naruto și, dacă nu mă înșel luni sau marți ne-am întors din misiune.

Și că tot vorbeam de misiune mi-am amintit de Sasuke. Se întâmplase ceva ciudat cu el. Înainte de a pleca acasă, eram singură cu el în grădina lui Azumi și, spre surprinderea mea nu mi-a făcut niciun avans. Apoi, pe drum spre casă, m-am împiedicat și l-am lovit. Mi-a aruncat o privire de gheață, pe care preferam să nu o primesc și pe care sigur nu o voi uita vreodată. Mi-a aruncat un ”Fii mai atentă!” pe un ton mai mult decât nervos și cu cea mai mare ușurință mi-a împins corpul la câțiva centimetri de al său. Aici am devenit mai mult decât confuză. I-am ignorat manifestarea nervoasă și lipsită de respect față de mine și mi-am continuat drumul în urma lui, lângă Naruto. Am înțeles că este imprevizibil și, oricât mi-aș dori să-l cunosc, să pătrund în mintea lui, nu reușesc, mă lovesc de fiecare dată de imprevizibilitatea lui. Și iarăși o iau de la capăt. Nu știam dacă era bine să-i-o răsplătesc cu aceeași monedă, așa că am hotărât să-l ignor, să nu mai vorbesc cu el.

Azi este joi, iar de marți eu și el nu am schimbat niciun cuvânt, nici măcar schimb de priviri. Și ne-am întâlnit de multe ori. Îl urăsc pentru cum se comportă, și mai mult, urăsc ceea ce face. Ușurința cu care ignoră sfaturile și manifestările celor din jurul său, mă scoate din sărite.

Dacă credeam că până acum am luat-o razna, atunci acum deja sunt nebună. Și până la urmă cine se crede? Nimic nu e sigur! Capacitatea lui de a-și călca pe inimă, întorcându-se în sat nu este tocmai normală. Fii atentă! Nu te lăsa păcălită!

Vocea lui Tsunade îmi răsuna în cap mai ceva ca o melodie veche.Și totuși dacă are dreptate?

Ajunsesem să îi urăsc schimbările de comportament. Oricât de mult mă apropiam de el, nu îi puteam smulge umbra de mister în care se ascundea. Mă întrista conștientizarea că nu mă va iubi niciodată.

Idioato! Mi-am spus. Curiozitatea și faptul că mă calcă pe nervi să cred că a-și putea fi mințită de unul ca Sasuke, m-au împins la spionarea casei lui. Nu m-aș fi gândit nicicând ca voi face pe spioana vreodată. Sau mai bine spus, nu m-aș fi gândit ca îmi voi spiona un coechipier, dar atunci când neîncrederea se strecoară, adevărul trebuie să iasă la iveală. L-am urmărit și se pare că se îndreaptă spre biroul hokage-ului. Nimic mai perfect! Am tras o pereche de pantaloni cu talie înaltă, rupți în genunchi, pe mine, un top negru și m-am făcut nevăzută în reședința domnului Uchiha.

Fir-ar a dracului de ușă! am exclamat în toată curtea. Normal că este încuiată, tolomaco! Am sărit pe geam, ajungând în camera, în care Sasuke petrece cel mai puțin timp presupun. Bucătăria. Nimic interesant, cum bănuiam.

Am făcut cale întoarsă spre sufragerie, lovindu-mă de măsuța de cafea. Mi-a atras atenția un plic de culoare bej, fără expeditor. Pe partea din spate a plicului scris cu litere îngroșate IUSU. Aproape că mi-am stors creierii, încercând să identific înțelesul acestui cod, nereușind nicicum. Am desfăcut plicul cu repeziciune, lipindu-mi ochii de mesajul scris cu culoare neagră pe hârtia gălbuie. Nu pricepeam o iotă din tot ce era scris acolo. Era un fel de limbă veche, combinată cu un fel de cod, rosa canina, lotos flos, spuma maris, în dreptul fiecărui cuvânt, fiind scris câte un număr, 22, 24, 26. Prea ciudat. Am ascuns foaia în buzunar, urcând spre dormitor. Casa asta îmi dă fiori mai ceva ca un film de groază, făcându-mi orice nerv din corp să explodeze. Începeam să cred că făcusem cea mai mare greșeală să vin aici, regretam. Dar mă simțeam obligată să o fac altfel nu voi avea liniște niciodată.

Sandaua de culoare neagră a făcut contact cu parchetul, scârțâind îngrozitor de tare. Am lăsat ușa deschisă în urma mea, astfel, putând auzii orice mișcare. Paranoia! Îmi repetam încontinuu în cap.

Analizam cu atenție întreaga încăpere în care mă aflam, cercetând orice îmi ieșea în cale. Mi-a atras atenția o fotografie ce se sprijinea de birou. Era el, Suigetsu, Jugo și...Karin. O ținea de gât. Simțeam deja cum mă înțeapă ceva în colțul ochilor, dar am ignorat. O iubea, era clar. O iubea pe ea, nu pe mine. Era și de așteptat, aproape că i-a sărit în brațe când l-a întâlnit în timpul războiului. Proasto! Chiar credeai că te place? Am zâmbit fals, așezând fotografia înapoi. Scopul vizitei mele era altul. Și totuși nu-mi putea lua gândul de la fotografie și de la cele întâmplate zilele trecute.

Din toate astea rezulta că ori era un pervers notoriu, ori un bolnav mintal. Una din două. Sau pur și simplu îi place să joace la două mese.

Sau poate tu ești paranoia. Mintea îmi juca feste ca de obicei, întorcându-mă la o sută optzeci de grade.

Deja îmi imaginam o cameră doar cu ei doi și un pat. El o împinge, ea cade pe spate, în pat. El peste ea, o sărută, o mângâie, îi dă jos bluza, la fel și pantalonii. Revine la sărutări în timp ce se descotorosea de cămașa albă, lăsându-și mușchii atinși de sărutările ei.

Frumoasă imagine, Sakura! Tocmai ai reușit să te autodistrugi. Ea era mai frumoasă decât mine. Și mai înaltă. A da! Avea de asemenea niște forme superbe. Avea ochii căprui. Era feminină cu ochelarii ăia. Cine nu și-ar dori-o? Era perfectă față de mine.

-Te distrezi?

Chiar îmi doream să citesc ceva bun astăzi și am primit mesajul tău. happy2

Într-adevăr, m-am uitat puțin prin urmă să mă "actualizez", însă nu a durat mult.
Îmi place ampla descriere din acest capitol, fie a sentimentelor fie a acțiunii propriu-zise și îmi place că de data aceasta dialogul a fost aproximativ inexistent (exceptând replica lui). Pe mine cel puțin m-a făcut mai doritoare să citesc următorul capitol, mai curioasă.
Mă bucur că ai continuat acest fic, îmi place mult maniera în care scrii.
Anunță-mă când postezi continuarea, multă inspirație! ^^

Mă bucur cu adevărat de anunțul tău! Mulțumesc! Îmi place ce văd, este o înșiruire de gânduri bine pusă la punct. Ador personajele, mai ales caracterul lui Sasuke. Sakura este zăpăcită, iar narațiunea făcută prin firul gândirii ei face acțiunea semiobscură, plină de mister. Îmi place... Bravo! Este un fic bun.

Să nu uiți să mă anunți și, te rog frumos, pune următorul capitol cât de repede poți! Bine, nu te grăbi, lucrează intens la ceea ce ai de făcut, pentru că faci bine.

Ja ne!

Nu ma lasa in suspans da ? Pupici .

Elina: Te rog frumos să treci pe la Regulamentul general FanFicuri și să îl citești. Comentariile lăsate ficurilor trebuie să conțină cel puțin 10 cuvinte pentru că altfel se formează spam-ul. De asemenea, comentariile trebuie să conțină lucruri relevante care să se refere la capitol și ce părere ai despre acesta. Dacă nu știți ce să spuneți, nu o faceți.

Olla!
Multumesc ca m ai anuntat ! N ai mai scris de ceva timp, bine ca te ai intors si sper ca te ai apucat serios de treaba. Foarte interesant capitolul ! Sakura, spioana, mereu mi am imaginat o astfel, ma bucur ca mai e si altcineva care sa se gandeasca la aceasta ipostaza. O detest pe Karin. Always have, always will. Acum, ramane de vazut ce se va intampla mai departe.
Anunta ma te rog cand postezi urmatorul capitol. Te pup, spor la scris