Prin sticlă

Am hotărât să deschid un nou topic, unde voi surprinde fiecare etapă prin care omul trece de-a lungul vieţii. Creaţiile vor fi ordonate crescător, numărul acesteia indicând vârsta pe care o are protagonista în textul respectiv. Sper să vă placă ideea mea. Voi posta cât de des pot şi chiar sper să vă placă. Mulţumesc că îmi sunteţi alături. <3

0

Lăsăm timpul să treacă de parcă ar fi frunzele de toamnă în bătaia vântului. Lăsăm lacrimile să cadă ca şi cum ar fi singura speranţă pe care o mai are pământul, ca şi cum ploaia s-ar izbi de tot ce înseamnă umanitate. Ne pierdem printre gânduri, trăim în viitor şi deseori uităm că prezentul este cel mai important. Trăim într-o lume care nu ar putea niciodată înţelege de ce eu şi cu tine suntem atât de diferiţi, nu ar vrea niciodată să înţeleagă că noi conştientizăm că s-ar putea să nu ajungem să trăim acel viitor la care visăm acum.
Nu suntem marionete, nu există un păpuşar suprem, nu acum. Nu când trăiesc sub inima ta, o inimă pentru care voi deveni totul. Nu există teama de a pierde, ci doar teama de a fi judecat, celelalte fiind doar nişte minciuni care ar trebui să mascheze adevărul suprem. Te pierzi printre gânduri şi nu mai ştii ce să faci, iar la un moment dat apare cineva şi schimbă totul. Apoi apar eu şi mă strecor pe sub pielea ta, făcându-te să tresari la miez de noapte.
Mă mângâi şi îmi spui că mă iubeşti, chiar şi fără a mă vedea de-a-ntregul. Oasele mele îţi sunt uşor conturate pe o foaie la care te uiţi neîncetat, întrebându-te cu cine semăn mai mult: cu tine sau cu tata? Nu că ar conta. Îmi place aici şi dacă ar fi după mine, n-aş vrea să te părăsesc niciodată, dar se va întâmpla şi cu toate astea, nu înţeleg de ce aştepţi acest lucru cu atâta ardoare.
Au trecut vreo trei anotimpuri şi am simţit asta, mai ales când mă acopereai cu trei pulovere şi tata insista să îţi mai iei şi haina. Am simţit cum ai fost dezamăgită când te-ai certat cu el şi nu v-aţi vorbit o zi, acesta fiind un moment cu adevărat greu pentru tine.
Dar nici n-aveai habar că certurile vor deveni mai lungi, mai apăsătoare, că veţi lăsa iubirea voastră sa se spargă, iar cioburile să mă însângereze pe mine. Habar nu aveai cât de mult aveam să te distrug, mamă.

Hei, scumpa mea kiss

Ma bucur sa trec pe la topicul tau. Imi place doarte mult aceasta idee aleasa de tine si cred ca este unica. Chiar vreau sa vad cm o dezvolti pe parcurs, pana la varsta adolescentei, in special.
Despre text in sine, am numai cuvinte de lauda. modul tau de a nara este unul unic, foarte placut de citit.
Imi place in mod special ultima propozitie, modul cum ai incheiat.
Astept sa fiu surprinsa in continuare.
Pupici si spor la scris. nu uita sa ma anunti cand postezi kiss

Omfg. Complet adevărat ce ai scris tu aici. God, credeam că am să plâng la final (la naiba cu emoțiile mele). Am fost atât de cuprinsă de sentimentul acela de distrugere, de depravare, de gândurile mamei și tot, certuri etc. Aveam ochii în lacrimi, mai ales că ascultasem și înainte o melodie tristă. Abia aștept să postezi din nou. Ești genială, să știi asta.
Aștept viitoarea creație. Pup.

Nu mai am cuvinte . Foarte frumos. Nu știu dacă va conta ceea ce voi spune , dar am plans după ce am citit-o. Ai avut o idee foarte bună făcând acest topic și chiar nu mint. Ai talent, să ști ! O seară bună !

Subiect: Re: Prin sticlă Mier 11 Dec 2013, 20:43

După cum ți-am mai zis de alte milioane de ori, esti un geniuuuu. Îmi place mult, foarte, extrem, maxim de mult cum scrii. Descrii genial, narezi pe măsură și ai un fel de a încheia orice lucrușor pe care îl scrii...crimăăăăăă. Ar trebui sa fii ucisă, serios. Mai ales pentru titlul ăsta foarte șmecher, atractiv și relevant pentru conținutul întregii lucrări. Abia aștept să scapi de teze, teste și ascultări ca să scrii din ce în ce mai des. Până atunci, succes la școală. :* Te iubesc.