Sunetul mortii

Da, inca un fic. Ce am de spus innainte sa cititi? Pai: 1. Ficul este pentru Apophis † :). 2. Nu stiu cat de originala este idea, insa incerc si eu. 3. Este de preferat sa ascultati ASTA cand cititi. Enjoy! :*

Sunetul mortii se aude prelung
Se aude ceva in intuneric
Clinc-tilinc!
Sunet de clopotei.

    Singuratate, frica, durere si suferinta. Doar aceste cuvinte pot sa cracterizeze viata pe care o duc in acest moment de liniste pe care il am. Desigur, trebuie sa savurez faptul ca nu sunt atacat de acei monstrii cu care impart teritoriu. Niciodata nu am pasit mai departe de curtea in care sunt “captiv” si nici nu am incercat aces lucru deoarece, stiu deja ca sunt singurul om ramas aici, ceea ce este un lucru oribil. Fiecare secunda este ingrozitoare si imi provoaca sila, deoarece…
    Clinc-tilinc! Clinc!
    Oh, credeam ca nu isi mai fac aparitia pe ziua de azi, insa mereu ma insel si reapar. Iau costumul negru de pe ramasita de dulap incercand sa mi-l pun cat mai repede cu putinta. O secunda pierduta si as putea devenii camaradul lor de ucis in masa. Apuc arcul cu putere si ies din casa cautand intrusul care a declansat alarma: o femeie blonda, subtire si inalta se apropia incet incercand sa ajunga la mine. Fata ii era descompunsa la fel ca si alte parti ale corpului care aveau sange inchegat pe ele. Deja m-am obijnuit cu aceste finite dezgustatoare si nu mai reusesc sa ma sperie de aproape opt ani. Ochesc cu arcul capul acesteia, iar sageata o strapunge cu precizie doborand-o la pamant. Ma uit in toate directiile ca sa ma asigur ca nu are intariri de la Leon. Cine sau ce este acest tip? Nici eu nu mai stiu ce a devenit, insa sunt sigur ca nu va mai fii fratele meu niciodata. Inca de cand eram mici ne uram reciproc si doream mereu sa fim mai buni in ceea ce facem, iar acum rivalitatea s-a ascutit si deja vrem moartea celuilalt. Mama m-a invatat sa ma feresc de aceste aratari cu sange rece, insa nici ea nu avea de unde sa stie ca avea in casa un viitor monstru. Si eu il iubeam pe Leon, chiar daca avea in el o ura de proportii mari si incercam sa cedez uneoir, desi in alte dati eu porneam o certa care se ajungea la bataie, insa nu credeam ca simpla mea existena il va conduce la idea de a trece de partea lor si chiar de a le devenii stapan peste acea armata de hidosenii. Din cate se vede, familia mea nu a avut o viata prea dulce, iar faptul ca parintii mei sunt morti este cel mai bun exemplu si al doilea sunt prietenii mei care au fost transformati in unii dintre ei si a trebuit sa ii ucid cu mainile mele. Sangele lor rece se scurgea pe mainile mele necurate care i-au lovit cu toata forta posibila.
    Simt cum niste colti imi intra in mana stanga, strapundandu-mi pielea si infectandu-ma cu veninul acela scarbos care incearca sa imi puna stapanire pe corp. Iau o sageata din suport si i-o infig in inima reusind sa ma eliberez. Imi strang cu putere rana care deja incepea sa se faca neagra si alerg catre casa unde aveam medicamentul. Apuc sticla in care se afla antidotul si imi torn peste portiunea infectata, lasand lichidul galben sa-si faca efectul, in timp ce un scot un mic oftat de durere si trag aer cu putere in piept. Se pare ca orice simtamand pe care l-as avea ma incetineste si imi slabeste atentia, ceea ce nu este un lucru chiar pe placul meu. Am luat decizia sa nu mai imi deschid inima sentimentelor, dar amintirile raman tiparite in inima ca o boala incurabila si uneori imi mai scapa.
    -La naiba, mai bine m-as culca.
    Ma arunc in patul vechi care scartaie sub greutatea trupului meu extenuat. Privesc prin tavanul crapat catre stelele care lucesc pe cerul negru si la maiastra luna plina. Ma calmeaza acest peisaj linistit al noptii si chiar imi da falsa impresie ca unele clipe pot fi dulci uneori. Hm, chiar in aceste moment isi reincarca energia acele lighioane ale naturii si isi fac planuri cum sa ma ucida cat mai repede cu putinta. Zambesc si acum la aceste ganduri si ma amuza cu cata usurinta le pot rosti in aceste minute cand sunt pe jumatate adormit si nu mai gandesc limpede. Chiar ca deja o iau razna si nici nu stiu cat o sa mai resist in singuratatea asta. Deja ma gandesc sa ma sinucid strangulandu-ma sau taindu-ma cu un cutit pe care il am langa mine.
    Iau in mana stanga obiectul ascutit care straluceste la lumina lunii care il face si mai inspaimantator si imi introduce in cap mai multe moduri de a muri, dar oare chiar imi doresc acest lucru? Incep sa ma tai usor pe vena dreapta, insa cand vad sangele luand-o la vale azvarl cutitul, acesta fixandu-se in peretele opus patului. Nu! Nu trebuie sa fac asta acum! Inca mai am lucruri de facut si de realizat si nu am de gand sa las mintea sa puna stapanire pe mine. Se pare ca acum mi-am mai gasit un dusman, acela fiind chiar eu. Mh, ce sila poate sa ma apuce. Mi se face greata de halul in care am ajuns. Cu ce am gresit atat de rau ca sa fiu pedepsit cu singuratatea aceasta?! Inteleg, acest plan a fost elaborat de fratele meu cat sa ma cuprinda nebunia si sa cedez in fata lui.
    Simt cum o dulce adiere ma imbratiseaza si parca vad cum patul imi canta o melodia de leagan. Ah, dulce melodie ce imi incanta auzul si ma adoarme. Stiu ca nu trebuie sa cad in aceasta capcana, insa in seara aceasta cred ca pot sa adorm linistit, somnul sa imi limpezeasca gandurile si odihna sa imi calmeze corpul incins.

~~Dau Edit.~~

Zombie? O ce idee interesantă ai ales, adică cel puţin de asta m-am prins când am citit de tipa aceea că avea trupul descompus şi restul. Ficul este original, se vede, ai ales bine totul şi sper să dezvolţi mai mult pe parcurs, oricum fiind primul capitol nu sunt foarte multe de spus. Am zărit totuşi o greşeală două, însă asta se poate corecta cu un edit, oricum pe lângă asta nu am mai observat nimic îneregulă, ai scris destul de corect, totuşi mai puteai da volum de spubstanţă.
Deci să înţeleg că fratele tipului acestuia e acum zombie? Interesant. O să scape tipul ăsta din locul în care este? Sper. Sigur o să urmeze lupte crâncene cu aceste creaturi moarte şi are să fie super. O să închei aici, idee îmi place şi abia aştept nextul. *hug*

~~Al doilea ! Revin cu un edit !~~

Eii, mersi. *hug*

Îmi place, îmi place! Prima dată am crezut că e ceva asemănător cu Umbra luminii, însă nu-i chiar aşa. Am ajuns să fiu un om mort, chiar aşa ? Îmi place cum ai scris şi să ştii că e chiar reuşit. Dacă nu te ţii nici de ăsta... înseamnă că... Da...

Ai mai evoluat, so I, aşa că felicitări. Nu m-am uitat la greşeli şi nu cred că ai făcut greşeli majore. L-am citit aseară pe la 1. Titlul e foarte sugestiv, deci ai ales totul bine. Mh, nu prea mai am ce spuse. Abia aştept cum îmi mai compari viaţa în următorul capitol.

Succes la idei.

A dead man was here !

Hey! Imi place foarte mult ficul si primul capitol mi s-a parut destul de original. Ai putea sa treci si pe la ficul meu Iubire intre un mafiot si o adolescenta? Este tot la ficuri originale. Sa ma anunti cand pui nextul.

Hello :3 Am ajuns din întâmplare pe aici și m-am întrebat de ce să nu continui :) Primul capitol este promițător, chiar am așteptări mari de la următorul. Mă bucur că te folosești de descriere pentru a încetini acțiunea. O faci să se scurgă așa încet, precum uleiul. Așa cum a spus și Cri, ai avut câteva greșeli de tastatre. Vreau totuși să știu dacă cuvântul ”lighianii” era, de fapt, lighioane.
Îmi place foarte mult cum descrii. Ideea este una chiar originală. Nu-mi aduc aminte să fi citit ceva cu și despre zombii. Titlul se potrivește foarte bine cu ce ai scris și cu ce va urma, presupun. În rest nu mai am ce spune.
Baftă în continuare ^.^

Trezeste-te! Trezeste-te!
Nu este o halucinatie,
Este ceea ce ai dorit
Sange cald la orizont!

    Aud un strigat de ajutor, de disperare. O fiinta vie urla dupa ajutor si nu stie de ce mai traieste. Cauta o cale de scapare din infernul acesta si nu gaseste, chiar simte cum constiinta o paraseste fara voia ei. Moare. Cade la pamant si nu se mai ridica. Trezeste-te!
Sar din pat ca ars. Hm, inca un cosmar afurisit s-a gandit sa-mi strice ziua mai rau decat este deja. Imi sterg ochii inca invadati de somn si ma ridic in capul oaselor. Rasuflu nervos. Chiar nu o sa pot sa dorm si eu linistit macar o data pe an?! Imi pun costumul pe corpul inca amortit si imi iau arcul. De ce persista acest vis idiot in mintea mea? Este oare adevarat faptul ca nu sunt singur pe acest pamant? Mh, nu! Nu am de gand sa imi mai fac sperante false pentru o amarata de dorinta de-a mea. Sunt pe cont propriu si trebuie sa accept asta, odata pentru totdeauna.
    Iau cutitul din perete si incep sa imi mai scutrez parul care deja devenea enervant de lung. Prind intre degete o suvita castanie si o retez cu lama ascutita. Stai asa… Mereu aceleasi lucruri si intotdeauna este la fel. La dracu! Hai sa fac si eu o schimbare macar! Imi dau parul in partea dreapta, iar in stanga il tund pe tot cat sa raman mai descoperit. Chiar nu mai support aceeasi rutina zilnica. Deja imi vine greata si nu cred ca mai resist mult in felul acesta. Cred ca am si eu dreptul sa mai schimb cate ceva!
    Dupa ce termin sa ma “aranjez” stau si privesc in bucatile mari prinse de perete, ramase de la o oglinda Sparta cu multi ani in urma. Ma rezem de masa din fata privindu-ma drept in ochi. Da, acei ochi maro care exprima dezgust fata de viata asta care i-au pus pe jar.
Ies din casa ponosita si plictisotare, indreptandu-ma catre un orasel din apropiere, iar prin orasel, ma refer la un sat pustiit de mult timp. Imi iau tot ce-mi trebuie si incep sa merg cu pas grabit. Nu prea am chef sa imi vina vre-un zombie pe la spate sa ma “imbratiseze calduros”. Ma uit in toate partile cu atentie ca sa fiu sigur ca nu ma pandeste vre-o capcana pe la spate. Incep sa urc un deal mic, stiind ca dupa el se afla oraselul. Mh, ce drum lung si enervant. Privesc catre casutele parasite si darapanate din fata mea. De la inaltime se pot vedea si niste vile ponosite, dar inca destul de frumoase pe langa restul. E un peisaj destul de sinistru, desigur, daca stai sa te gandesti.
    Privirea mi se atinteste pe doua siluete in miscare. Din cate vad, acestea incearca sa rupa usile unei cabane. Daca vor cu atata disperare sa intre acolo, sigur e ceva pretios pe care nu trebuie sa puna mana. Ma dau mai aproape de acel loc si tintesc capul unuia dintre ei. Imi pun inca o sageata si intend la maxim coarda arcului. Aceasta cand ii dau drumul scoate un sunet inabusit si proiecteaza acea chestiuta mortal pentru cel de-al doilea zombalau. Zombalau? Super, numai acest cuvant nu mi-a trecut prin cap in atatia ani. Ah,nu am timp de pierdut, ci mai bine m-as duce sa investighez ce e asa de important la acel loc. Ma indrept catre o crapatura mai mare a acestei cabane.
    -Draci!
    Ma sperii la vederea unei fete care are un pistol in mana indreptat catre gat si ma dezechilibrez, rezultand ca am picat in fund. Tipic mie, nu? Aceasta vine inspre mine incet incercand sa vada daca sunt bine. Mai rau cred ca s-a speriat ea de mine in acest moment… Prin micuta crapatura imi intinde o mana ca sa ma ajute sa ma ridic. O privesc in ochii aceia castanii, speriati, insa chiar draguti. Apuc palma si ma ridic de pe suprafata fierbinte si taioasa. Ii multumesc politicos si o intreb cine este si ce cauta prin aceste locuri care nu vor mai fi sigure niciodata.
    -Ma numesc Andreea, insa imi poti spune Andy si am treisprezece ani. Sunt obijnuita ca lumea sa imi spuna asa, sau cel putin, eram.
    O vad cum isi lasa in jos capul cu o vaga urma de tristete in ochi. Se pare ca nu sunt singurul care a suferit mult pe parcursul acestor ani afurisiti. Oare chiar m-ar intelege si am putea devenii prieteni? Oare ii va pasa de mine? Ah, ce intrebari pot sa-mi pun si eu cand nici macar nu o cunosc. Chiar trebuie sa fiu asa de inchis?
    -Ma auzi?
    -Cu siguranta, nu. Stai, ce?
    Super, tocmai am spus ca sunt surd pe deasupra tuturor. Poate am norocul sa fie psiholoaga, insa pare mai mica decat mine.
    -Scuze, ma gandeam. Poti repeta?
    - Tu cine esti?
    - Ma numesc Mihai si am cincisprezece ani.
    A trecut mult timp de cand nu am mai avut o conversate normala. Chiar ma gandeam ca poate mi-am uitat numele sau ceva in acest gen. Mh, oricum, nici macar nu credeam ca am sa mai dau de o fiinta cu sange cald cat voi mai traii. Stai, asta seaman cu visul meu! Da, acel vis care se tot repeta si incerca sa imi spuna ca o persoana este in pericol si nu mai rezista mult, insa imi pare ca Andy e chiar linistita. Trebuie sa aflu mai multe despre ea si mai bine as lua-o cu mine acasa. Vai, ce stupid poate suna ce am gandit!
    O vad cum isi scoate pistolul din buzunarul blugilor si il indreapta in directia mea. Aceasta apasa pe tragaci, insa gluntul se opreste in alta persoana. Imi deschid ochii si privesc in spate. La un metru de mine era un zombie cazut la pamant cu o gaura in cap lasata de glont. Ea tocmai m-a salvat de la moarte?! Nici nu ma cunoaste si totusi m-a ajutat? Ca e asta? Ma uit la ea surprins. Aceasta, intelegand intrebarea care ii state ape buze imi raspunse:
    -De ce nu te-as ajuta?
    Inca nu ii inteleg gestul. E chiar foarte ciudat faptul ca a facut-o din pura vointa si nesilita. Sau poate a reactionat asa doar pentru ca si eu am scapat-o de ceilalti doi? Prea multe intrebari pentru o singura zi. Momentan, trebuie sa am putina incredere in ea sis a incerc sa o mentin in viata. Faptul ca nu mai sunt singur e de ajuns pentru mine, insa ramane de vazut daca ea demna ca sa am incredere.

~~Dau edit.~~
Hello ^.^
Nu știu de ce, însă am impresia că primul capitol a fost mai bun decât acesta. Cred că ai avut unele rânduri care au făcut acțiunea să pară bruscată, ai intrat dintr-o dată în contact cu noi, cititorii, și nu e prea bine. Greșeli nu cred că am observat, nici de tastare, dar nici de ortografie. Te-aș ruga să te pui în pielea personajului și să te gândești mai bine la ce vei scrie, la ce ne va spune, teoretic, personajul.
Nu mai am ce aspect să comentez. Sper doar că următorul capitol va sosi mai repede decât acesta ^.^

~~Primul... edit later.~~

Hello ^.^ . A fost frumos, însă nu am înţeles foarte mult. Ce erau aceia de la acea uşă ? Cine era tipa cealaltă, cum a dat de ea? E ceva misterios cred, ceva ce se va clarifica în următoarele capitole. Îmi plac extrem de mult ideile tale, însă uneori le pierzi. Ceea ce îmi place cel mai mult este cum descrii, cum faci actiunea sa decurga. Cred ca cel mai incitant este atunci cand te joci cu verbele si iti iese bine, ceva important zic eu. Dialogul puteai să îl faci în continuare tot indirect pentru că dădea mai bine.

Nu ştiu ce să mai zic, îmi place. Aştept următorul capitol, când, sper, voi înţelege toată acţiunea. Spor la idei şi la scris. >:D<

Hellow, there. :3 Am adus si eu next... Nu prea e bun, insa m-am gandit sa fie. Enjoy!

Pot sa simt caldura.
Pot sa simt si protectie.
E ceva schimbat,
E ceva bun.

    Imping usa care face contact cu peretele, scotand un sunet destul de puternic si sparge linistea de mormant care s-a asternut in casuta mea veche. Praful deja s-a asternut cat timp am fost plecat, iar patul si restul hainelor pe care le aveam erau in dezordine. Practic, locul este o harababura totala, insa e posibil sa treci si sa respiri, dar asta nu scuza faptul ca toate sunt aruncate peste tot. Ma intorc catre Andy si ii cer scuze pentru “peisajul mirific” in care ne aflam amandoi. Aceasta chicoteste, spunandu-mi ca e cu mai multa ordine decat in zona in care a locuit pana acum.
    Daca stau sa ma gandesc, nu am vorbit tot drumul si tot nu stiu mai nimic despre ea. Mh, chiar ca am uitat sa socializez in toti acesti ani de singuratate in care am fost tinut captiv si nu am reusit sa ies din aceasta capcana. Observ cum Andreea se uita in oglinda, destul de uimita zic eu. Ma indrept cu pasi inceti catre trupul ei care sta intepenit in fata obiectului care reflecta chipul ei. Podeaua veche si roasa de carii trosneste incet sub greutatea corpului meu care se concentreaza in picioare. Ma opresc in spatele fetei care era concentrata si imi ridic privirea ca sa ma uit si eu in oglinda, incercand sa gasesc motivul pentru care ochii ei sunt pironiti asupra obiectului. Cand isi da seama de faptul ca apar si eu pe acolo, se intoarce cu fata catre mine si isi cere iertare.
    -De ce iti ceri scuze?
    -Deoarece nu ti-am cerut voie sa iti folosesc unul din obiecte, insa am vrut sa vad si eu cat am mai evoluat in acesti cinci ani.
    Stai, tocmai a spus ca nu s-a mai vazut in oglinda de cinci ani?! Si eu care credeam ca traiesc in conditii proaste. Se pare ca stie putin cum sa traiasca in salbaticie, insa nu sunt sigur ca e constienta cu cine are de-a face pe acest pamant. Ma departez usor de ea incepand sa ii explic cum sta treaba cu apararea, de cum trebuie sa tina la cat mai mare distanta monstrii de orice parte a corpului si cum este nevoita sa…
    -Bine, cred ca stiu si eu ca nu trebuie sa strang in brate un zombi si daca ma musca trebuie sa dau cu urzica pe locul infectat ca sa nu devin una dintre ei, nu?
    Raman perplex cand aud ce a zis si mai stau un minut ca sa diger spusele ei. Am incercat eu sa ma dau filozof, insa se pare ca stie procedurile. Un zambet imi apare fara sa vreau pe fata. Nu cred ca am sa ma plictises cu cu Andy prea curand, mai ales daca este o fire mai zburdalnica si ciudata, din cate se vede, insa ar trebui sa ma gandesc si la eventualele defecte ale acestei fiinte.
    Ma trantesc in patul moale care geme si striga indurare din partea trupului meu ostenit dupa o zi… Ce fel de zi a fost asta? Nu pot sa spun ca a fost obisnuita, deoarece am intalnit-o pe fetiscana si nu mai sunt singur in toata pustietatea aceasta, ba chiar pot sa zic ca nu mi-am irosit timpul si ca am facut o descoperire chiar placuta. De cand am pornit catre casa nu m-a parasit acel impuls de a zambi neconditionat. Sunt fericit?
    Un gand ma strafulgera. Incep sa o caut pe Andy in timp ce ma ridic in sezut. Aceasta statea intinsa pe jos langa patul meu si privea cerul prin tavan in timp ce piciorul ei drept era asezat pe cel stang care era ridicat. Ii intind o mana in semn ca vreau sa se ridice si ca nu am de gand sa o las sa raceasca si sa nu mai am pe nimeni langa mine iar. Am stat atata amar de vreme izolat in locsorul acesta, incat imi e sila si imi vine sa urlu ca sa scap de aici. Singuratatea este atat de deprimanta si dureroasa. E ca si cum cineva te-ar taia in mii de bucatele incet si usturator. Am obosit si m-am saturat sa fie mereu acelasi program care sa se repete la nesfarsit si in care sa mor nebun sau sa ma omor din furie fata de viata pe care o am in prezent.
    Simt cum ceva fin, dar rece imi mangaie obrajii umezi. Ma uit in sus la bruneta care statea trista in picioare si imi stergea lacrimile fierbinti care mi se prelingeau in jos, incercand sa le opreasca. Imi pun palma mea peste a ei apasandu-i-o peste fata mea extenuata. Spre deosebire de Andy, a mea e calda, iar a ei este sloi. Nu e de mirare, din moment ce poarta doar un tricou si pantaloni trei sferturi, taiati si jupuiti in unele locuri. Un “Esti rece.” incet, printre suspinele mele, se aude in camera.
    -E in regula, nu conteaza asta acum. In acest moment este important sa iti fiu alaturi si sa incercam sa te facem sa zambesti,nu-i asa?
    O privesc si vad cum si ochii ei sunt putin rosii, gata sa planga langa ai mei. De ce simte tristete si de ce vrea sa ma ajute? De abia ne cunoastem are grija de mine deja. Chiar nu stiu cum de ma face sa simt ca totul va fi bine si nu inteleg cum de imi da speranta prin simpla ei prezenta aici. Ma las cu capul pe umarul ei drept in timp ce ea imi umbla incet, dar jucaus prin parul meu negru ca smoala, iar cu cealalta mana ma strange pe dupa spate intr-un fel de imbratisare calduroasa.
    Observ cum ma inveleste cu patura pufoasa care imi incalzeste mai mult trupul obosit si supus la atatea si se rezeama de peretele de la capatul patului. Imi pun mana pe spatele ei. Desigur, bara din lemn ii intra in coloana si nu prea cred ca este comoda pentru corpul ei firav. Trag perna si i-o pun in locul cu pricina incercand sa ameliorez eventualele dureri pe care le-ar putea provoca prajina aceea stupida. Ah, inca este rece Andreea, ar trebui sa am si eu grija de ea cum face aceasta cu mine. Apuc cu mana dreapta de patura si ii acopar umerii golasi si palizi.
    Tot muschii din corp incep sa se relaxeze, iar pleoapele se inchid incetisor si lin. Simt cum somnul imi cuprinde trupul si il duce unde doreste el. Mh, e atat de bine sa nu mai fiu singur…
    - Noapte buna, Andy…

~~Primul.~~

Mi-a plăcut acest capitol. Ai reușit să încetinești foarte mult acțiunea în acest capitol cu descrierea și dialogul care, din perspectiva mea nu au fost deloc rele. Felicitări, ai evoluat! Să înțeleg că se naște ceva între ei, nu? Păi aștept să văd cum îmbini data viitoare aceste lucruri. Aprinde-ți inspirația și GOO!

Descriere: ai evoluat si asta se vede clar, scrii mai bine decat o faceai inainte. Totusi, tin sa iti spun, capitolul intai mi s-a parut cel mai bun dintre toate trei. In acela ai reusit sa redai totul asa cum ti-ai dorit, ai reusit sa ma faci sa-mi imaginez peisajul, personajele, tot. Apoi insa nu stiu ce s-a intamplat, cumva ai iesit din pielea personajului, ati devenit doua entitati diferite ce incercau sa povesteasca, fiecare pe cont propriu. Revino iar la personajul pe care il intruchipezi si descrie totul in asa fel incat sa ma aduci si pe mine in toiul actiunii. Creeaza un cadru realist, chit ca este vorba despre o lume apocaliptica in care oamenii nu isi mai au locul, tot trebuie sa imi pot imagina ceea ce descrii tu fara sa mi se para exagerat sau iesit din comun. Cauta sa legi actiunile si gesturile intre ele si ai sa vezi ca iti va fi mai usor asa. Spre exemplu, a fost momentul acela in care tipul i-a facut o noua frizura si si-a taiat parul altfel. Mi-ar fi placut sa accentuezi putin ideea acelei rutine si a faptului ca-si dorea nespus ceva nou, asta ar fi amplificat bucuria sa atunci cand a dat peste Andreea. Sau a mai fost momentul in care el s-a apucat sa ii dea indicatii despre cum se poate apara de tipii aia. Era clar ca stia si ea ceva, din moment ce avea un pistol, stia sa il foloseasca si supravietuise pana atunci. Si-apoi, intrebarea cu "De ce m-a salvat?" a fost cam aiurea, caci oricine in situatia lor ar fi facut la fel, parerea mea. Fii mai atenta la credibilitatea personajelor tale si la modul in care sunt percepute de cititori.

Actiune & Dialog: actiunea este ok, nu mi se pare grabita. Vreau saina sa oferi mai multe amanunte si despre imprejurimi si povestea din spatele acestui personaj. Cred ca o puteai introduce pe Andreea in peisaj ceva mai incolo si ai fi putut sa imi prezinti mai bine situatia, sa stiu sieu ce se intampla de fapt si sa nu mai dau cu presupusul. De asemenea, incearca sa nu te repeti si sa nu starui asupra unei idei la nesfarsit, caci tinde sa devina plictisitor sau enervant. Dialogul este destul de bun, insa ai grija sa nu exagerezi. In ultimul capitol, replica aceea a Andreei a fost cam trasa de par dupa parerea mea, cred ca puteai sa te gandesti ceva mai bine la cuvintele sale.

Idee & Titlu: ideea mi se pare interesanta. Conceptul acesta cu zombi nu l-a mai intalnit decat prin filme, iar ca sa fie ceva de capul lui intr-o carte, trebuie sa fie cu adevarat foarte bine conturat. Vreau neaparat sa faci ceva cu ideea asta, e buna si interesanta si ma gandesc ca ai planuri cu ea, ca ai si alte idei secundare si ca ma vei uimi in continuare. Titlul ma atrage, este interesant si aduce o nuanta de mister ficului. Totusi, "mortii" trebuie scris cu litera mica, intrucat este un titlu in limba romana si numai primul cuvant se scrie cu majuscula.

Estetica: mie imi place, nu am ce comenta. Alege-ti totusi un singur stil de-a scrie si continua cu acela, nu oscila de la un capitol la altul cu fontul sau marimea textului.

Greseli de tastare, ortografie, punctuatie:
- ai grija la modurile si timpurile verbale, ai scapari si combini prezentul cu trecutul;
- ai grija la virgule, mai ai locuri in care le omiti so locuri in care pui fara sa fie nevoie;
- dezvolta-ti vocabularul; ai grija la repetitii si foloseste sinonime acolo unde se poate;
- nu mai folosi pronume posesive si demonstrative sau adjectivele corespunzatoare acestora atat de des, devine sacaitor.

ßulletproof a scris::     Imping usa care face contact cu peretele (,) scotand un sunet destul de puternic si sparge linistea de mormant care s-a asternut in casuta mea veche. Praful deja s-a asternut cat timp am fost plecat, iar patul si restul hainelor pe care le aveam erau in dezordine. Practic, locul este o harababura totala, insa e posibil sa treci si sa respiri, dar asta nu scuza faptul ca toate sunt aruncate peste tot. Ma intorc catre Andy si ii cer scuze pentru “peisajul mirific” in care ne aflam amandoi. Aceasta chicoteste (,) spunandu-mi ca e cu mai multa ordine decat in zona in care a locuit pana acum.
    Daca stau sa ma gandesc, nu am vorbit tot drumul si tot nu stiu mai nimic despre ea. Mh, chiar ca am uitat sa socializez in toti acesti ani de singuratate in care am fost tinut captiv si nu am reusit sa ies din aceasta capcana. Observ cum Andreea se uita in oglinda (,) destul de uimita, (fara virgula aici) zic eu. Ma indrept cu pasi inceti catre trupul ei care sta intepenit in fata obiectului care reflecta chipul ei. Podoeaua (Podeaua) veche si roasa de carii trosneste incet sub greutatea corpului meu care se concentreaza in picioare. Ma opresc in spatele fetei care era concentrata si imi ridic privirea ca sa ma uit si eu in oglinda (,) incercand sa gasesc motivul pentru care ochii ei sunt pironiti asupra obiectului. Cand isi da seama de faptul ca apar si eu pe acolo (,) se intoarce cu fata catre mine si isi cere iertare.
    -De ce iti ceri scuze?
    -Deoarece nu ti-am cerut voie sa iti folosesc unul din obiecte, insa am vrut sa vad si eu cat am mai evoluat in acesti cinci ani.
    Stai, tocmai a spus ca nu s-a mai vazut in oglinda de cinci ani?! Si eu care credeam ca traiesc in conditii proaste. Se pare ca stie putin cum sa traiasca in salbaticie, insa nu sunt sigur ca e constienta cu cine are de-a face pe acest pamant. Ma departez usor de ea incepand sa ii explic cum sta treaba cu apararea, de cum trebuie sa tina la cat mai mare distanta monstrii de orice parte a corpului si cum este nevoita sa…
    -Bine, cred ca stiu si eu ca nu trebuie sa strang in brate un zombi si daca ma musca trebuie sa dau cu urzica pe locul infectat ca sa nu devin una dintre ei, nu?
    Raman perplex cand aud ce a zis si mai stau un minut ca sa diger spusele ei. Pai, (nu inteleg rolul acestui "pai") am incercat eu sa ma dau filozof, insa se pare ca stie procedurile. Un zambet imi apare fara sa vreau pe fata. Nu cred ca am sa ma plictisescu (plictisesc cu) cu Andy prea curand, mai ales daca este o fire mai zburdalnica si ciudata, din cate se vede, insa ar trebuii (ar trebui) sa ma gandesc si la eventualele defecte la aceasta fiinta. (ale acestei fiinte)
    Ma trantesc in patul moale care geme si striga indurare din partea trupului meu ostenit dupa o zi… Ce fel de zi a fost asta? Nu pot sa spun ca a fost obisnuita, deoarece am intalnit-o pe fetiscana si nu mai sunt singur in toata pustietatea aceasta, ba chiar pot sa zic ca nu mi-am irosit timpul si ca am facut o descoperire chiar placuta. De cand am pornit catre casa nu m-a parasit acel impuls de a zambii ("a zambi", verbele la infinitiv au un singur "i" la sfarsit) neconditionat. Sunt fericit?
    Un gand ma strafulgera. Incep sa o caut pe Andy in timp ce ma ridic in sezut. Aceasta statea intinsa pe jos langa patul meu si privea cerul prin tavan in timp ce piciorul ei drept era asezat pe cel stang care era ridicat. Ii intind o mana in semn ca vreau sa se ridice si ca nu am de gand sa o las sa raceasca si sa nu mai am pe nimeni langa mine iar. Am stat atata amar de vreme izolat in locusorul (locsorul) acesta (,) incat imi e sila si imi vine sa urlu ca sa scap de aici. Singuratatea este atat de deprimanta si dureroasa. E ca si cum cineva te-ar taia in mii de bucatele (,) incet si usturator. Am obosit si m-am saturat sa fie mereu acelas (acelasi) program care sa se repete la nesfarsit si in care sa mor nebun sau sa ma omor din furie fata de viata pe care o am in prezent.
    Simt cum ceva fin, dar rece imi mangaie obrajii umezi. Ma uit in sus la bruneta care statea trista in picioare si imi stergea lacrimile fierbinti care mi se prelingeau in jos, incercand sa le opreasca. Imi pun palma mea peste a ei (,) apasandui-o (apasandu-i-o) peste fata mea extenuata. Spre deosebire de Andy, a mea e calda, iar a ei este sloi. Nu e de mirare, din moment ce poarta doar un tricou si pantaloni trei sferturi (,) taiati si jupuiti in unele locuri. Un “Esti rece.” incet, printre suspinele mele, se aude in camera.
    -E in regula, nu conteaza asta acum. In acest moment este important sa iti fiu alaturi si sa incercam sa te facem sa zambesti,nu-i asa?
    O privesc si vad cum si ochii ei sunt putini (putin) rosii, gata sa planga langa ai mei. De ce simte tristete si de ce vrea sa ma ajute? De abia ne cunoastem are grija de mine deja. Chiar nu stiu cum de ma face sa simt ca totul va fi bine si nu inteleg cum de imi da speranta prin simpla ei prezenta aici. Ma las cu capul pa (pe) umarul ei drept in timp ce ea imi umbla incet, dar jucausi (jucaus) prin parul meu negru ca smoala, iar cu cealalta mana ma strange pe dupa spate intr-un fel de imbratisare calduroasa.
    Observ cum ma inveleste cu patura pufoasa care imi incalzeste mai mult trupul obosit si supus la atatea si se rezeama de peretele de la capatul patului. Imi pun mana pe spatele ei. Desigur, bara din lemn ii intra in coaste (intrucat statea cu spatele, nu prea ave cum sa ii intre in coaste, cel mult in vertebrele coloanei) si nu prea cred ca este comoda pentru corpul ei firav. Trag perna si i-o pun in locul cu pricina incercand sa ameliorez eventualele dureri pe care le-ar putea provoca prajina aceea stupida. Ah, inca este rece Andreea, ar trebuii (ar trebui) sa am si eu grija de ea cum face aceasta cu mine. Apuc cu mana dreapta de patura si ii acopar umerii golasi si palizi.
    Tot muschii din corp incep sa se relaxeze, iar pleoapele se inchid incetisor si lin. Simt cum somnul imi cuprinde trupul si il duce unde doreste el. Mh, e atat de bine sa nu mai fiu singur…
    - Noapte buna, Andy…

Pai, vreau sa ii multumesc lui Choco ca mi-a dat cu o tigaie in cap si m-a trezit la realitate. Da, ai dreptate cu intratulin trupul personajului si stiu ca trebuie sa fac asta si incerc, insa uneori imi mai pica din buzunar fisa si nu o mai gasesc. Acum, na, cred ca am facut si eu ceva mai bine si sper. A se citii cu asta.. Enjoy!

Vezi cum cazi la pamant
Vezi cum totul e gresit
Vezi cum cazi la pamant
Chiar acum mintea iti e dusa.

     Imi deschid incet ochii inca adormiti, insa nu reszst mult si imi las capul pe perna. Incep sa pipai asternuturile patului in cautarea celuilalt trup, insa nu dau de el. Speriat, ma ridic in picioare strigand-o pe Andy cat de tare pot iar raspunsul a fost o impuscatura asurzitoare veninta din gradina. Imi iau arcul si ma indrept catre locul din care s-a auzit zgomotul puternic, insa ma opresc socat cand vad zece zombie incercand sa ajunga aproape de Andreea.
    -La dracu, fereste!
    Fata se pune pe vine dandu-mi cale libera sa tintesc pe doi dintre atacatori cu o singura lovitura. Doamne, nu puteau astepta si ei pana pe la zece ca sa imi dezmortesc si eu oasele?! Imi mai pregatesc o sageata ca sa tintesc, insa un tipat de durere se face auzit din dreapta mea. Andy era muscata de gat de catre unul dintre inamici. Nu stau mult sa ma gandesc si ma grabesc catre ea, lovindu-l pe vinovatul ce o ranise cu o piatra ascutita gasita pe jos.
    Ma ridic de pe el uitandu-ma la ea cum se chinuia. O spuma alba-rosiatica ii iesea din gura si corpul ei avea convulsii, iar eu stau aici si nu stiu ce sa fac. Vad cum mana ei dreapta aluneca la pistol si il apuca dandu-mi=l mie, imbiandu-ma sa o ucid. Sa o ucid?! Daca nu o omor o sa ma omoare ea pe mine fara sa stie, dar... Nu! Ma napustesc asupra gatului ei ce inca sangereaza scotandu-i veninul cu gura mea si scuipand scarbosenia aceea. O iau in brate ducandu-ma in casa si asezand-o pe pat. Ah, totul s-a intamplat atat de repede incat nu am pregatit din timp sticluta cu antidotul salvator.
    Trantesc usa dulapului unde se afla serul luand din bidon o cantitate destul de mare punand-o in pistolul-seringa si grabindu-ma inapoi de unde am venit. Simt cum pulsul imi creste din ce in ce mai mult. Simt cum firca, mustrarea si ingrjorarea pun stapanire din plin pe mine. Mihaie, trezeste-te din aceasta stare si ai grija de ea!
     Ii administrez serul si pun plapuma peste ea tinandu-i in acelasi timp corpul care se zvarcolea puternic in agonie si durere. Draci, daca eram mai atenti nu ajungeam in halul acesta, insa nu e timp pentru regrete. Tot ce trebuie sa fac acum este sa ma asigur ca o mentin in viata, in vre-un fel sau altul. Simt cum Andy incepe sa se mai domoleasca si sa se calmeze din tremurat, ramanand la un moment dat mult prea nemiscata. Doar nu e... Imi pun capul pe pieptul ei incercand sa ii ascult bataile inimii. E vie!
    -Vaco, m-ai speriat de moarte!
    Nu reusesc sa imi tin aceasta propozitie si se pare ca eu chiar am urlat-o. Si ce? Sunt in culmea fericirii ca este bine si ca a scapat de ce era mai rau, adica faza a doua. Daca se trezea si avea ochii albiciosi si venele fetei ii erau evidente, atunci nu mai avea nici macar o singura sansa... Asa a fost si cu fosta mea iubita, insa totul a fost bine planuit la ea.
     Imi atintesc privirea catre parchetul crapat de sub picioarele mele amortite. Nu pot sa cred ca dupa atatia ani inca mai am sentimente pentru acea fiinta si ca inca o mai vreau vie dupa cate mi-a facut si cu cata usurinta a putut sa se joace cu sufletul meu acea femeie haina si dezgustatoare. Ah! Ma ridic din pat indreptandu-ma catre geam, incercand din rasputeri sa imi limpezesc mintea care nu prea vrea sa colaboreze cu mine niciodata.
    Nu am de gand sa las emotiile sa puna monopol peste trupul si inima mea. Trebuie sa raman de piatra, sa fiu un sloi de gheata intr-o iarna rece si puternica, uitat in zapada catifelata. Da, acum ma cred poet! Sfinte, totul parca sa intoarce in potriva mea si parca vrea sa ma doboare la paman si sa ma lege cu niste lanturi din otel ca sa nu mai pot scapa niciodata. Dupa ce s-a intamplat cu Andy simt ca ma ia durerea de cap. Cand am vazut-o zacand pe jos in convulsii am simtit cum imi crapa sufletul in mine, insa de ce sentimentele au fost atat de puternice la acel moment critic? Da, inteleg ca a fost o clipa ingrozitor de infricosatoare si de dureroasa, dar nu am mai simtit ceva atat de intens pana acum. Cred ca m-am imbolnavit in vre-un fel de vre-o gripa, insa nu imi prea place cum se numeste afectiunea asta si nici unde poate duce aceasta. Cred ca m-am cam atasat de Andy...
     Simt cum obrajii mi se incalzesc si ma dor, iar un zambet tampit imi amplifica starea de neplacere, dat totusi placuta. Hm, acum nici sa vorbesc romaneste nu mai stiu! Vai de capul meu ce poate sa imi faca bruneta asta nebunatica! Nu ma pot oprii din ras cand ma gandesc cum sarea de pe un picior pe altul cand veneam catre casa, sau cand fredona „ I like to move it! Move it!” si isi misca corpul intr-un fel amuzant. Fara sa imi dau seama, un ma apuca un ras usor, insa cand imi atintesc privirea asupra ei expresia imi devine trista. Da, sunt foarte schimbator, insa nu pot sa raman intr-o dispozitie buna atata timp cat stiu ca ea sufera. Mi-a fost alaturi ieri seara cand simteam ca vreau sa mor si ca am trait ca un nebun atatia ani.
    Un mic amanunt imi atrage atentia catre ea. Stai putin... Acelea sunt ceea ce cred eu ca sunt?! Ii apuc ambele brate uimit de numarul urias de taieturi pe care le avea pe mana si mai sunt si adanci.
    - Una... doua...sapte...douazeci...
    -Sunt exact patruzeci pe fiecare brat, insa din cate vad, nu sunt singura care face asa ceva.
    O voce ragusita si stinsa se face auzita in camera goala. Hm, se pare ca m-a prins si pe mine cu mata-n sac.

Subiect: Re: Sunetul mortii Mar 20 Aug 2013, 10:36

Hello!

Am uitat că îţi citisem şi ultimul capitol, dar nu ţi-am oferit un comentariu. E drăguţ cum ai continuat, dar se putea mai lung. Îmi place cum ai continuat, deşi unele detalii sunt nerealiste. Ai câteva greşeli de punctuaţie cât şi de tastare, dar se rezolvă!

Mi-ar fi plăcut să te afunzi mai mult în viaţa personajului principal, dar mere şi aşa!

Spor la scris... anunţă-mă de next!

Subiect: Re: Sunetul mortii Vin 25 Oct 2013, 14:46

Fanfic original blocat din cauza inactivităţii.