Anime. Naruto. Sasuke & Sakura That's our forum way! |
--- Ne-am gândit să ne facem o nouă (re)introducere în categoria de Ești nou? Prezintă-te. Dacă te-ai mai prezentat în trecut, caută vechiul topic și fă-o din nou tot acolo. ---
|
|
| Autor | Mesaj |
---|
xenomorphius Chūbu
Sex : Varsta : 29 Localizare : În pădure! Nr. mesaje : 3304 Puncte : 4254 Reputatie : 841 Stare de spirit : -
| Subiect: In Corde Tuo Mier 09 Oct 2013, 16:57 | |
| M-am decis să deschid un fic scurt. Fiindcă doar atât pot, dar şi pentru că am idei. :3 Genul ficului: romanţă, dramă. Personajele nu îmi aparţin, toate sunt ale lui Masashi Kishimoto. Eu deţin doar idea poveştii acesteia. PS. ficul îl mai am postat pe blog şi pe un alt forum.
Capitolul 1 Agale vântul, dansa euforic peste nisipul malului. Luând în braţe granulele auri, pe care le înşira pretudindeni, precum o zână împrăştiind sclipiri de magie. În cameră, perdelele se înfoiau, precum fantome, bântuind odăi. Mişcări suave, mişcări gentile, materialul mângăia turnurile de cărţi de pe podea, pielea colţarului de modă veche, îmbibate în parfum de scorţişoară şi vanilie. Razele de soare pătrundeau impunător, luminând o parte din încăpere. Descoperind bibleotecile de cărţi pe care sufrageria le deţinea, odată cu tablourile peisagiste şi restul lucrurilor. O umbră a unei siluete transparente, neagră, măiestos punea stăpânire pe peretele paralel cu veranda. Unde un tânăr bărbat de zor mişca armonic şi energic pensula pătată de culori. Pe pânza odată albă, luau naştere forme care mai de care neobişnuite, ajungând toate să îmbrace aceiaşi temă simplă şi melancolică a plajei care se întindea departe de casa aceasta. Copacii falnici, cu slaba lor sclipire de verde, precum santinelele acopereau solul pânzei, de unde răsărea parcă nisipul şi marea. Soarele metamorfozându-se într-o energie care înconjura bolta uşor albăstrită de apă şi culoare. Era un haos ordonat, căci până şi degetele sale pipăiau în dorinţa de a simţi cum arta prinde viaţă. Iar viaţa se preschimbă în imaginar. Puteai afirma că e un geniu ori un nebun, dar geniu este nebun, iar el depăşea cotele normalului. Pasiunea îl poseda în momente de inspiraţie, egoul său interior comunica prin pictură, prin culori, prin pensule şi apă. Se putea exterioriza în pace, în habitatul său. Tot ceea ce putea auzi era freamătul naturii în pragul metamorfozei tomnatice. Vara pălise de câteva săptămâni, aerul era cu câteva grade mai scăzut şi totuşi, el nu voia decât în pantaloni să stea pe verandă. Lăsând fiecare por al pielii să respire. Nu l-ar fi deranjat nici să picteze nud, atâta timp cât artă făurea cu ale sale unelte. Dar nu îşi permitea, la ora aceasta, diavoliţa îşi făcea apariţia. Lovind puternic cu tocurile lemnul, doar ca să îşi facă prezenţa simţită. Suspina uşa de la intrare, dar nimeni nu băgă în seamă acest aspect. Fata privea cu zâmbetul pe buze, sperând ca cel ce locuieşte să fie un gentleman şi să-i arate calea spre paradisul său. Dar nici una din fanteziile ei nu se îndepliniră, primi nimic. Iar ea nu suporta nimicul, fiind obişnuită să i se ofere totul la picioare. Bărbatul acesta era pe gustul ei, juca dur şi asta o încânta. Zâmbi mulţumită, se dădu câtiva paşi în spate şi dădu cu piciorul în uşă, până ce se deschise şi strigă tare, cât o ţinură plămânii: „Sasuke, dulceaţă, am sosit!” De pe verandă, brunetul își manifestă dezgustul faţă de glasul ei angelic şi comportamentul copilăresc, ieşit din afară. Îşi roti ochii odată şi întoarse capul în spate, fata era încă pe holul de la intrare, privea în camera de lângă. Din nou admira atelierul plin de tablouri. Iar Sasuke, era sută la sută sigur că avea din nou să-i propună, poate chiar să-l oblige cu frumosul să i le dea ca să le expună la muzeul de artă. Dar pentru început tăcu din cură, văzându-şi de treaba sa şi o lăsă să îşi facă damblalele până când gura avea să i se usuce. În paşi alergători, blonda ajunsă în sufragerie şi îl luă prin surpindere cu factura la lumină. - Am lumânări, nu îmi trebuie atâta lumină, oricum eu nu consum mai mult decât o fac ei. Acum că mi-ai reamintiti, misiunea ta s-a încheiat aici. Poţi pleca! - Sasuke, Sasuke, eşti un feroce tigru, încăpăţânat şi dificil, îmi place asta la un bărbat. Şi tot nu înţeleg de ce nu accepţi propunerea mea? - Care dintre ele, aia în care să fiu iubitul tău ori sclavul tău? Chiar şi aşa cele două atribuţii enumerate mai înainte au sens unic. Pe scurt nu vreau să îţi cerşesc din mână, Ino. Răspunsul rămâne nu. - O, da, haide! Nu sunt destul de bună pentru tine? Mă gândeam să îmi măresc sânii, ce spui, asta te incintă într-un fel sau altul? - Într-un fel sau altul cred că tot nebună ai rămas şi din nou, nu. Am treabă. - Observ, bâzgăleşti. Altceva mai bun nu ai ce face astăzi, aşa că hai să mâncăm ceva împreună. Să îţi fac cunoştiinţă cu prietenele mele şi desigur să discutăm afaceri. Sasuke se întoarsă spre ea, având între palme o cărpă umedă cu care se ştearsă de vopsea şi ulei. Zâmbi amuzat de faţa fetei, era macheată cam strident, cu acea nuanţă de roşu aprins... Nu îl dezgusta, îl speria. - Da, trebuie să merg la pădure, am un program încărcat, nu am timp să fac parada modei în faţa prietenelor tale fără creier şi cultură generală. Sasuke strânsă şevaletul şi îl dusă în sufragerie, oftând şi lăsând-o pe Ino să vorbească. Oricum nu o asculta şi aşa îi amorţise simţul auzului de vocea aceea de „privighetoare”. Tânăra strâmbă din buze, nemulțumită de felul cum prietenul ei din copilărie o trata, indiferent, întorcându-i spatele. Se gândea acum cu ce îi greșișe, normal ar fi trebuit să îi fie recunoscător că trece prin sălbăticia aceasta doar ca să îl vadă. Era singurul din oraș care era izolat între santinelele acestea înfrunzite. Ajuns în dormitor, puse peste trupul dezgolit o cămaşă în dungi, de un portocaliu şters. Era demodat, dar toate hainele îi stăteau bine. Iar ca să scape de gura critică a fetei de jos, pusă şi o geacă neagră. Luă cheile de la maşină şi coborâ în grabă. Dădu ochii cu Ino, dar nu o băgă în seamă, ea continuă să-l analizeze şi să îl soarbă din priviri. Asta nu schimba cu nimic, faptul că pentru Sasuke era încă o copilă, chit că vărstele lor era apropiate, diferenţa era doar patru ani. Ino, strigă după el de la uşa din faţă. Bărbatul nu introdu-să cheile, lăsându-şi ochii să alunece pe chipul alb şi trupul de clepsidră pe care blondina îl avea. Zâmbi amuzat, într-un stil suav, caracteristic, cu colţul derept al gurii. Fata se topea pe dinăuntru, îşi muşcă şi buza, în ochii ei se citea focul acela care ardea de fiecare dată când amicul ei îi trăgea ochiada care prevestea că discuţia s-a încheiat şi că era timpul să-şi ia rămas bun. El îi şopti: „închide uşa şi nu mai pierde vremea”, apoi porni motorul şi derapă până ajunsă pe drumul care ducea spre adâncul pădurii.
Mirosul viu, crud părea doar o remineşcienţă a vechilor amintirii, care îi vibrau din cord până la creier. Vag resimţea acele clipe frumoase, petrecute cu bunicul său. Avea opt ani, pentru prima dată fusese dus la pădure, de atunci şi naşterea acestei pasiuni pentru copaci. Şi totuşi îi tăia, îi folosea, însă era împăcat cu ideea. Fiindcă ştia că doar pe cei mai bătrâni îi altoia la trunchi cu toporul, iar în schimb pentru acest sacrificiu nobil, planta alţi arbuşti. Ce primeau rolul de apărători ai mamei naturi. Adora să urce pe aceste câmpi şi dealuri, doar să înhaleze proaspătul aer, lăsat în urma unor schimbări atmosferice. Dar nu putea în totalitate să se bucure, căci restul camarazilor săi, aduceau cu ei tot felul de unelte care zornăiau haotic, stricând echilibrul sonoric. Dese ori le reamintea să păstreze linişte sau să vorbească în şoaptă, căci tot ceea ce dorea a auzi şi simţi e cântecul păsărilor. Vântul care se răsuceşte printre trunchiurile groase ale copacilor falnici şi pământul dur plin de vietăţi mărunte. Patru bărbaţi la număr, ceilalţi se aflau la o distanţă mai mare de locul une ei poposeau. Fiindcă Sasuke nu era adeptul lenevitului, a început a urca pe deal în sus. În urma sa ceilalţi trei încercau să îl convingă să nu meargă. Nu putea percepe mesajul pe care îl transmiteau, nu prea îl interesa, venise aici cu un scop, nu să piardă vremea. Şi mai ales să nu îşi omoare timpul cu ascultatul ultimelor bârfe din orăşel. Lucrurile de genul nu îl atrăgeau. I se păreau infantile, triviale şi lipsite de respect petru persoanele agăţate de aceste povestioare fictive, neadevărate, transmise prin viu grai. Mai ales greşite. Cu fiecare pas pe care îl făcea, cu atât mai mult putea să vadă cum soarele îşi arunca săgeţile printre ramurile copacilor, luminând porţiuni mici din sol. Se simţea binecuvântat că avea ocazia să observe mai în amănunt vietăţile care circulau sub bocancii uzaţi. Oftase din rărunchi, ajunsese unde dorise, dar tabloul care se conturase în faţa ochilor săi îl debusolă. Acel vechi tei înalt, superb, fusese tăiat. Inima se zguduia între coaste, sângele derapa prin artere, iar privirea era fixă în acel loc. Aruncă cât colo toporul şi se îndreptă precum fulgerul spre bărbatul care încă mai tăia din nimicul acelui copac. Îl prinsă de guler, luându-l prin surprindere, ceilalţi se ridicară în sus, uimiţi. O profundă tăcere se lăsă, iar glasul dur şi adânc al brunetului răsună precum urletul unui urs. - Ai luat viaţa celui mai preţios apărător al acestei păduri. Eşti conştient de greşeala pe care ai făcut-o? Băiatul acela privea speriat, înghiţi de câteva ori în sec, pierzându-se în privirea înfuriată a lui Sasuke. Pentru numele Lui Dumnezeu, nu sta şi mă privi precum n nevinovat. - Lasă-l jos, Sasuke! Nu te mai plânge, vina lui nu e mai mare decât a ta. Uiţi că şi tu tai copaci? - Kakashi! Am spus clar că acest copac trebuie să rămână în pământ, este vital pentru această parte de pădure. Sasuke îl lăsă jos pe băiat, îndreptându-se rapid spre Kakashi, care îl privea neutru. - Înţeleg că a fost important pentru tine, bărbatul îşi odihni palma pe umărul brunetului, dar imediat fu înlăturată. Treaba este că era bătrân şi dacă nu îl tăiam putea doborâ alţi copaci tineri. - Ştii foarte bine de ce îmi susţin cuvintele anterioare. Aşa că nu mai veni cu explicaţiile acestea de doi bani la mine, Kakashi. Se întoarse cu spatele şi făcu paşi mari, plecând din locul acesta. Nu mai voia să se întoarcă, copacul acela era valoros nu doar pentru el, dar pădurea avea nevoie de o santinelă puternică ca aceea. Şi aşa, cine avea să-l creadă pe excentricul Uchiha, care vorbeşte cu animalele şi îi place să umble prin pădure. Nimeni. Deschisă portiera, se aşeză şi întrodusă cheile în maşină, porni motorul şi o goni din loc, întorcându-se acasă, unde avea să facă o plimbare scurtă pe faleză.
Plaja era liniştită, iar valurile firave atingeau mângâietor nisipul auriu. Regreta că nu luase alături în această plimbare pânza pe care o pictase de dimineaţă. Deja era ora apusului, iar soarele exploda în nuanţe stridente. Oşcilând - roşu prins la purpuriu, spre portocaliu deschis, amestecate toate cu puţin albastru şters. Care ofereau văzului un minunat cadru memorabil, de care nu aveai cum să te desparţi. Îi trecu prin minte imaginea teiului tăiat, deja era mult prea tărziu să îşi ceară scuze faţă de el. Dar mai ales era mult prea târziu ca să îl mai poată atinge, să îl mai admire de la distanţă sau apropiere. Dar era conştient că avea un alt arbore să îl înlocuiască, căci pădurea era nemuritoare, iar metamorfoza îmbrăca podoaba renaşterii. Cu mâna la buze şi le atingea uşor şi se opri în loc. Avea impresia că nu era singur, astfel că se hotărâ să se aşeze pe o piatră şi să observe tot ceea ce mişcă. Luă loc, mâinile şi le lăsă pe lângă trup, atingând iarba înaltă şi nisipul. Senzaţia era plăcută, caldă, îi aducea pace şi linişte. Închisă ochii pentru o secunda, ca după când să-i deschidă, o siluetă suplă, opacă, într-o rochiţă albă, acompaniată de un dulău simpatic cu păr negru. Să-l ia prin surprindere. Mări ochii când o văzu pentru prima dată, era fermecătoare, scăldată în razele solare, cu tălpile goale, dansând şi ţopăind prin nisip şi spumă. La început vru să o asemene cu o sirenă transformată în om. Dar era prea reală, prea palpabilă şi totuşi atât de departe ca el să o poată cuprinde. Simţi un junghi dulce în piept, inima îi fredona şi bătea cu putere. Nu îşi mai lua ochii de pe ea, era cu adevărat vrăjită. Îl captase de-a întregul. Acum regreta şi mai mult că nu luase cu el un bloc de desen, ca să poată să surprindă acest moment desprins din poveşti. Fata zâmbea larg şi se arunca în apă, alerga alături de căţelul ei. Jocul îl încântă pe Sasuke, iar faptul că îi trezise un sentiment atât de spontan, plin de viaţă, îl uimea. Nu o cunoştea, nu o mai văzuse până acum, dar era atât de frumoasă. Se ridică inconştient şi strigă spre dânsa, dar se ascunsă imediat când ea îşi îndreptă privirea în direcţia în lui.
Ultima editare efectuata de catre Kuro Ōkami in Dum 13 Oct 2013, 19:47, editata de 2 ori |
| | | Yang Jōnin
Sex : Varsta : 16 Localizare : Nr. mesaje : 1038 Puncte : 1376 Reputatie : 152 Hobby-uri : ᴡᴇᴇᴅᴏɴᴛᴄᴀʀᴇ Stare de spirit : make sasu.fairtopic great again
| Subiect: Re: In Corde Tuo Mier 09 Oct 2013, 19:09 | |
| Ca de obicei, un capitol minunat! Ma bucur mult ca ai inceput un fic nou, iar, din cate am citit pana acum, tema pe care ai abordat-o ma incanta foarte mult. Sincer, nu ma asteptam la un Sasuke boem si indragostit da natura, asta e ceva cu totul nou si intrigant. Descrierea mi-a placut foarte mult, in special cea a spatiului. Pff, nu prea ma pricep la cuvinte... Cert este ca imi place inceputul si astept o continuare. Pana atunci, spor la scris iar ideile sa curga! |
| | | Sentōki U. Genin
Sex : Varsta : 24 Localizare : Unde nu sunt dorită Nr. mesaje : 365 Puncte : 421 Reputatie : 40 Hobby-uri : Do you really want to know?! Stare de spirit : I'm always in the mood.
| Subiect: Re: In Corde Tuo Mier 09 Oct 2013, 19:27 | |
|
Ultima editare efectuata de catre Rebee. in Dum 13 Oct 2013, 20:17, editata de 1 ori |
| | | Yukii Chūnin
Sex : Varsta : 27 Localizare : La LoCuL pOtRiViT!!! Nr. mesaje : 613 Puncte : 752 Reputatie : 101 Hobby-uri : Ficuri, Muzica si.... multe ,multe altele! Stare de spirit : Just. . . ME!
| Subiect: Re: In Corde Tuo Mier 09 Oct 2013, 22:45 | |
| |
| | | xenomorphius Chūbu
Sex : Varsta : 29 Localizare : În pădure! Nr. mesaje : 3304 Puncte : 4254 Reputatie : 841 Stare de spirit : -
| Subiect: Re: In Corde Tuo Dum 13 Oct 2013, 19:35 | |
| Hello! Am adus nextul se pare mai repede... bine puteam si mai repede de atât, dar ce să-i fac dacă şcoala îmi ocupă mult din timp. Oricum, nu am mai nimic de spus despre acest capitol, acum doar voi raspunde comentariilor.
Yang: e o surpriză să te văd la ficul meu. Îşi mulţumesc că ai trecut şi că ţi-ai omorât timpul ca să citeşti. Da, Sasuke nu doar că are să fie un romantic şi pasionat de natură. Cât şi un artist care se dedică trup suflet, ai să observi asta în capitolul acesta, dar şi în viitoarele.
Yukii: mulţumesc că ai trecut şi mă bucur că ţi-a plăcut capitolul. O să fie, cel puţin aşa consider eu, destule surprize în fic.
Capitolul 2
A lăsat sufletul să fie purtat de paşii pe care necunoscuta ia făcut, nisipul parcă îl înghiţea. Apa se unduia în valuri numeroase, iar aerul părea mult mai curat ca înainte. Un înger binecuvântase acest loc. Venise ca un răsărit şi plecase ca un apus. Îi părea rău că se ascunsese de ea, putea să o observe mai din apropiere, astfel încât să poată realiza un portret al chipului acela zâmbăreţ, luminos. Nici nu îşi dădu seama că zâmbeşte, până când nu îşi lăsă degetele de la palmă să atingă buzele. Se afla exact în locul unde ea îşi întorsese capul în dorecţia sa. Ridică ochii din sol şi privi la piatra unde stătuse înainte şi la copacii care în spatele ei se înălţau. Rar ajungând la numeroşi. Era o adevărată junglă, iar deasupra toturor era casa. Se gândea cum ar fi dacă fetei i-ar trece prin cap să facă o vizită. Nu l-ar fi denrajat, un lucru cu adevărat neobişnuit. Căci din câte ştia Sasuke, nu îi prea plăcea să aibă musafiri, nici pe amici săi nu îi suporta în apropierea habitatului său. Îl irita, fiindcă doar gălăgie putea omul să creeze, nimic sinfonic care să aducă pace şi linişte. De aceea şi alesese acest colţ desprins din sălbăticie, departe de civilizaţie, ca să poată să fie singur cu gândurile sale. Dar uite, că acum cineva îi oferea gânduri care se contraziceau cu principiile pe care şi le impunea. Misterul care o învăluia îi frământa, iar acum se îndrepta cu paşi mari spre casă, cu imaginea ei întipărită bine în creier. Avea o urgie de a desena, trebuia să pună mâna pe acele vopsele, pensule şi să le contopească cu pânza albă, imaculată. Cu fiecare pas pe care îl făcea simţea că ceva în inima lui creştea, iar obrajii i se îmbijoraseră de la efortul mare pe care îl făcuse. Niciodată nu i se mai întâmplase să respire atât de fugitiv, din cauza alergatului. Era destul de antrenat, însă acum era cu totul altceva, de parcă o forţă îi secăda esenţa. Rări paşii pentru a-şi trage sufletul şi ajungând în faţa casei, privi spre ea preţ de câteva secunde, admirând împrejurimile. Îşi culegea elementele pe care dorea să le contopească fiinţa care avea să ia naştere în tablou. Înaintă spre uşa din faţă şi intră, nu se mai descălţă, cu toate că îşi ridică cămaşa uzată, lăsându-se în bustul gol. O aruncă pe jos şi parcursă scările până în pod ca să scoată dintr-o cutie de lemn nişte vopsele speciale, sidefate. Coborâ în hol, apoi privi în jur, nu mai intră în atelierul din dreapta sa, aşa că plecă direct pe verandă unde îl aşteptau pânzele şi restul lucrurilor. Parcă le auzea strigându-i numele, iar în faţa ochilor minţii îi trecu din nou tânăra acea de pe plajă. Urma să o picteze, să-i de-a viaţă pe un fond neviu, alb strălucitor. Pătat de razele solare aflate în pragul unui apus cald de sfărşit de vară. Pusă toate pensulele pe măsuţa din lemn de lângă şevalet. Începând să deschidă fiecare tub de vopsea, luând cu degetele din culori şi punându-le pe braţ, combinându-le pe unele, iar pe altele lăsându-le neatinse, nici măcar de apă. Iar după mânjindu-şi aproape toată palma cu un aquamarin atinsă cu grijă şi mângâitor suprafaţa aspră a pânzei. Întinzând vopseaua, apoi cu o pensulă înmuiată în ulei, începu să ofere detalii neuniforme acelei nuanţe atât de profunde. Stilul său începea să se reflecte foarte bine în fiecare detaliu. Însă nu doar mişcările atât de laşcive cu care parcă încingea acea pânză defineau unicitatea şi originalitatea sa. Din rărunci stropea fiecare colţ, bucăţică a fondului alb, lăsând să ia naştere o lume feerică unde o nestemată cu chip de om, atât de angelic, prindea condur. El era Dumnezeul ei într-un univers imaginar, cu ochii îi cerceta fiecare părticică care ieşea de sub degetele sale umede şi colorate. După ce dădu o formă câtuşi de puţinul concretă a elementelor, se opri, privind în profunzime tot ceea ce desenase şi începu să deschidă un sidef auriu şi unul roz. Apăsă pe puternic pe tuburi astfel încât pe măsuţa din lemn să se prelingă vopseaua şi înfigându-şi degetele în ea dusă apoi palmele spre pânză ca să înceapă să tragă linii atât de drepte, urmate de alte forme neobişnuite care dădeau volum creaţiei. Atmosfera era uşor răcorită de o adiere blândă a brizei marine, care încerca din răsputeri să îi capteze atenţia artistului. Însă Sasuke era cu mult mai prins în povestea pe care o făurea cu pasiune şi sudoare. De sub degetele sale magice chipul fermecător al acelei fete care îi furase întreaga fiinţă, începea să prindă un contur precis. Cu uimire recunoştea că după atâţia ani, cineva îi trezise o fortă nebună de a picta cu atâta dedicare şi trudă. Devenise pe moment oaza sa de inspiraţie şi atât de tare dorea acum să o cunoască. Însă precum o plăsmuire a unei imaginaţii nebune, ea răsărise din neantul marin, păşind pe nisipul fin, încercând să se contopească cu lumea palpabilă. Aşa o recepta Sasuke, ca fiind o nălucă a celor mai interzise năzuinţe ale unui bărbat. Îi era greu să creadă că ea ar fi fost reală, dar cum nu se afla pierdut în deşert. Soarele îi descoperise o adevărată ninfă umană, palpabilă pe care încă nu reuşise să o perceapă ca fiind o creaţie din pământ, precum Adam şi Eva. Îi dăduse impresia unei zeiţe, care se născuse din praful şi exploziile cosmice. Valurile se auzeau în surdină, păsările care poposeau pe crengile copacilor care pătrundeau şi în veranda în care bărbatul picta, începuseră a ciripi, dar el continua să înoate în vopsea şi genunele creaţiei. Şi totuşi întinderea fluidă reuşi să îl cheme şi să-i fure o privire scurtă. În ochii săi negri se putea citi o cădere în hăul unei sirene devoratoare. Nici el nu ştia ce îl apucase, dar inima îi pulsa fericită, căci ceea ce picta în acest moment era ceva ce nu putea fi întrecut de nimeni, nici chiar de următoarele sale idei. Zâmbi şi lăsă pensula jos, dusă podul palmei la frunte şi flueră când privi mai cu atenţie întreaga şcenă reflectată pe pânză. Îi plăcea, căci se putea observa cum pictura avea propria ei strălucire, iar asta îl mulţumi pe brunet. Nu cunoştea noţiunea timpului, astfel că făcu o pauză desenul era complet, se putea odihni. Iar ceasul din sufragerie îl atrasă spre el, trezindu-l la realitate. Era deja ora şapte şi trei minute, soarele începea să se evapore de pe cer, lăsând noaptea să iscălească cu cerneala ei întunecată împrejurimile amorţite. Lăsând creaturile nocturne să bântuie natura şi orăşelul. Oboseala îi masa întrega musculatură, astfel că se lăsă pe canapea, întinzându-se şi închisă ochii pentru a-şi aduna gândurile. Primul lucru care îl străfulgeră era Ino, se întrebă ce mai face. Fiindcă în dimineaţa aceasta a fost destul de dezamăgită şi totuşi acesta nu era un motiv destul de întemeiat care să îl facă să verse lacrimi pe Sasuke. Tipa era destul de excentrică şi îl urmărea ca un şoim, simţea că nici nu are aer când se afla în preaja ei. Şi totuşi erau prieteni, iar el şi ocrotea. Se întoarse cu faţa la spătarul canapelei, inspirând şi expirând uşurat. În cameră domnea obscuritatea şi acel vuiet al naturii care fremăta sub căldura serii. Senzaţia era atât de plăcută, iar faptul căn în spatele său tabloul fetei îl vechea, Sasuke se simţea şi mai relaxat ca niciodată. Dar oare acest moment avea să dureze pentru totdeauna? La uşa casei stăteau cei trei prieteni ai săi, aflându-se într-o polemie înflăcărată. Fiindcă era o seară frumoasă, se deciseseră să se întâlnească tot grupul la barul lui Collen. Doar că Sasuke era singurul obstacol care îi împierdica să aibă parte de distracţie. El nu era genul care să bântuie cu ei prin barul acela nenorocit, nu prea agrea acel loc şi totuşi mai venea când se rărea lumea. Însă cei trei feciori care îi erau amici doreau ca el să fie alături când ceva amuzant se întâmpla şi să se destindă şi el puţin cu o băutură sau o discuţie.Nu strica din când în când să părăsească casa asta mare şi plină de mistere. - Cum să îl lăsăm aşa Shikamaru? Nu vezi cât de trist şi afundat în natură este. Încep să cred că se transformă. - Nu ştiu dacă îţi dai seama Naruto, dar nici tu nu eşti pe creanga ta. Sasuke e cu mult mai normal ca tine. În fine, pur şi simplu nu vreau să îl bat la cap. Nici mie nu îmi place când vin alţii la mine să mă scâcâie cu ceva. - Cum ar fi Ino. Răspunsă Choji, răzând, făcându-l pe Shikamaru să zâmbească amuzat. Când urc să merg la pădure mereu o văd venind aici cu maşina ei sport şi roşie. E mult prea obsedată de el. - Vă rog, să nu mai discutăm de Ino şi să-l scoatem pe băiatul naturii din casă. Aşa cum le stătea în caracter, au intrat fără să bată la uşă. Fiind întâmpinaţi de întunericul care se abătuse asupra întregii case. Nu erau becuri aprinse înăuntru, doar afară lămpile care se încărcau cu energie solară licăreau drumul. Naruto fu înfricoşat, gândindu-se că prietenul său avea să se izoleze complet de civilizaţie. O luă înaintea celor doi şi ajunsă în sufragerie, strigându-i numele lui Sasuke. Nu primi un răspuns concret şi pătrunsă mai adânc în cameră. Observând uşile de la verandă larg deschise, cu perdelele din mătase fluturând spontan din cauza adierii vântului. Iar tabloul pe care îl desenase brunetul îi captă atenţia, căci în razele palide ale lunii, care îşi făcuse aparţia pe cerul înstelat, strălucea. I se păru anormal şi dori să analizeze în detaliu fenomenul interesant şi natural, dar fu prins de picior de Sasuke, care îi simţi prezenta băgăcioasă. Nu suporta ca alţii să-i calce teritoriul, însă fiindcă era Naruto îşi slăbi strânsoarea. Mormăi un „ce vrei?” obosit, printre dinți, iar bărbatul care îl privea de sus înghiți în sec, speriat. Îi răspunsă frumos că vrea să îl scoată la un pahar de băutură. Brunetul mârâi, dându-i de înțeles că nu are nici un strop de chef ca să iasă afară, tot ceea ce dorea era să doarmă. Însă odată cu venirea și celorlalți doi amici, nu avu încotro decât să îi de-a drumul lui Naruto și să se așeye în fund pe canapea. Frecându-și ochii cu degetele și căscând silențios. - Sasuke, băiete, mergem să ne distrăm. Strigă entuziasmat Choji de la ușa sufrageriei. De pe buzele bărbatului se despinsese o înjurătură, urmată de „grozav!”. La Collen, muzica country şi cea din anii şapte-optzeci răsuna tare, strigătele celorlalţi le puteai percepe chiar din afara. Şi foarte multe maşini erau orânduite lângă bar, cu multe fetele şi băieţii care discutau rezemaţi de autovehicule. Uşile clădirii mici erau larg deschide, iar o căldură ieşea precum focul din şemineu. Îndemându-te să intri. La doar câţiva paşi distanţă de bar, se aflau cei patru bărbaţi. Sasuke încă nu îi venea să creadă că acceptase să li se alăture prietenilor săi. Nu se simţea bine în acest loc, mai ales în mijlocul orăşelului. Fiindcă prea bine ştia că lumea era destul de persiflantă şi neştiutoare de cauză. Toţi judecau după aparenţe şi nu stăteau să asculde părerea învinuiţilor. - Nu pot să cred că m-aţi adus aici, v-am mai spus că nu îmi place? - De când te-ai mutat aici, ai spus asta, dar totuşi Sasuke, distrează-te! Accentuă Naruto zâmbind. - Nu am cu cine... Bine, cu voi, dar nu se putea să bem o bere sau un whisky acasă la mine? Chiar era nevoie să mă târâţi până aici. Ştiţi că am lucruri mult mai importante de făcut, decât să stau să mă uit la toţi oamenii aceştia care se dezlănţuie. - Poţi să îţi găseşti inspiraţia chiar aici. Nu spuneai tu că amalgamul acesta de fiinţe te încarcă cu idei? Sasuke tăcu, fiindcă nu putea să-l contrazică pe Shikamaru, avea dreptate. Îl inspirau îmbulzelile acestea, iar atmosfera îţi oferea un sentiment plăcut, primitor. Dar asta doar în imaginaţie, realitatea era cu totul altceva. Iar locuitorii orăşelului acestuiau erau foarte bărfitori, mai ales femeile. Astfel că tot ceea ce putea face în seara aceasta Sasuke, era să nu intre în vorbă cu vreo fată. Aici circulau rapid veştile. - Surpriză! Se auzi de la o masă unde Kakashi şi ceilalţi cu care lucra Sasuke la pădure, săteau. Îl luară prin surprindere, îşi plesni faţa cu palma, fiindcă chiar nu trebuiau să strige, deoarece toate privirile se îndreptaseră spre el. Din nou acea senzaţie inconfortabilă îl cuprinse, dar îi ignoră pe restul din bar, erau şi ei la rândul lor muritori. Care urmau să fie judecaţi după moarte De Demnezeu. Nu avea de ce să îşi frământe gândul cu existenţa unor persoane care nu îi erau nici măcar prieteni, ci doar străini care vânau cu poftă sânge nevinovat. Se aşeză urmat de Choji, Shikamaru şi Naruto. Kakashi îl bătu pe umăr şi îi sopti la ureche că nu are de ce să fie neliniştit, fiindcă aici cu toţi erau prieteni. Înafară de majoritatea de la masă pe care chiar nu îi prea cunoştea. Concluzia era că nu putea să fie în cu totul calm, deoarece acest loc îl irita deseori. Doar oameni care nu prea reflectau asupra vieţii lor, femei uşuratice care îşi scoteau în evidenţă formele şi mai ales puştanii de şaisprezece, optsprezece ani care fumau şi consumau alcool, în loc să înveţe pentru un viitor mai bun decât a părinţilor şi a celor din această încăpere plină de haos. Un astfel de peisaj îl inspira cu adevărat pe Sasuke, căci putea observa în fiecare privire a fiecărui om oglindirea personalităţii şi a vieţii pe care o duc şi au dus-o. Şi cu tristeţe constata că lumea continuă să alerge după bani, iar multe familii se destramă din cauza incompetenţei unor personaje slabe de înger. Ce nu ştiu să îşi ia inima în dinţi şi să înfrunte greutăţile cu capul ridicat. Palmele le avea împletite la piept, apăsând pe coaste cu greutate, iar Kakashi observase acest lucru. Astfel că îi pusese o mână pe umăr, îndemnându-l să îşi întoarcă capul în direcţia sa. Urmă o discuţie scurtă, un schimb de replici destul de seci, dar pline de profunzime. Kakashi nu doar că era şeful său, dar şi un om de încredere, pe care Sasuke se putea baza ori de câte ori simţea că aripile i se frâng. Însă deja trecuse de acea etapă, acum doar îşi confirma gândurile unui bărbat care zâmbea şi dădea din cap înţelegător. Da, cu adevărat era înţeles. Când atmosferă se mai dilată, iar toţi începură să fie mai elastici cu vorba, Sasuke începu să doarne pe gât două pahare de băutură. Şi imediat îşi roti ochii prin întreaga încăpere, zârind-o pe Ino care stătea la bar şi vorbea cu un bărbat destul de masiv, cu o pălărie de cowboy. Râdea şi totuşi părea încordată, iar brunetului nu îi fu prea greu să observe că tipul îi făcea tot felul de avansuri. Până şi ceilalţi din grup îşi dăduseră seama de acest lucru. Ino cu adevărat era râvnită de mulţi masculi, însă din cauza aceasta putea fi uşor pusă în situaţii în care nu mai putea să joace pe degete bărbaţii. Iar în acest moment, discuţia ieşise puţin din tipar. Ea se ridică primă scuzându-se, spunând că merge la baie ca să îşi pudreze nasul. Dar imediat tipul se ridică şi o prinsă de mână, spunându-i că mai poate sta cu el. Însă ea vru să se elibereze şi nu reuşi. Se părea că nimeni nu îi sărea în ajutor, toţi ceilalţi priveau cu poftă şcena, iar restul femeilor priveau cu nişte ochii de vipere. Putându-se citi pe chipurile lor invidia şi mulţumirea că tânăra ajunsese din nou într-o astfel de strânsoare. - La naiba! Murmură Sasuke printre buze şi ridicându-se din locul său, mearsă cu paşi mari spre prietene lui. Luând-o de talie şi îndepărtând-o de lângă bărbatul acela. Uite ce este cowboy, domnişoara nu mai vrea să o acompaniezi, nu crezi că e mai bine să te îndepărtezi şi să o laşi să facă ceea ce simte? Vorbele sale erau sigure, iar Ino rămasă uimită când îi întâlni chipul. Nu era chiar prima oară când o scoate dintr-o belea şi după cum prea bine ştia, Sasuke nu era foarte agreat de restul locuitorilor din orăşelul acesta. - Se pare că ţi-ai adus şi căţeluşui Ino, e atât de patetic. Sasuke, vrei atât de tare să ţi-o iei pe cocoaşă? Sincer, eşti un ciudat şi doar privindu-te mi se face scârbă. Ţi-aş propune să nu mai vi pe aici. - Oricum nu o făceam şi aşa, fiindcă sunt de asemenea sătul de oameni inculţi ca tine care nu ştiu să aprecieze o femeie. Te duc acasă, Ino. - Cum mi-ai spus nemernicule? Bărbatul se năpusti asupra celor doi, însă Kakashi fu mult mai rapid şi îi opri. - Domnule, consider că aţi consumat mult alcool, e timpul să mergeţi la nani. Cu braţul pus la gâtul bărbatului, Kakashi le făcu drum liber celor doi. Sasuke dădu din cap în semn de mulţumire şi o prinsă de braţ pe Ino şi o dusă la maşina ei. Urcară în ea, iar brunetul ca să fie sigur că nimic nu are să i se întâmple, o dusă acasă la el. Odată ce ajunseră, Sasuke ieşi primul şi înaintă să deschidă uşa din faţă. Iar ino îl privea rezemată de portieră. El îi simţi ochii pe spate şi întoarse uşor capul, analizând-o cu coada ochiului. - În seara asta dormi aici. O să stai în dormitorul meu, eu am să dorm pe canapeaua din sufragerie. S-a înţeles. Bărbatul intră în casă şi deodată simţi că se dezechilibrează, când blonda sări şi îl cuprinsă cu braţele ei subţiri pe la spate. Ino... Rosti el în şoaptă mirat. Ea îi mulţumi, adăugând că nu mai există bărbat minunat ca el pe acest pământ. Dar imediat fu contrazisă. Sasuke se întoarsă cu trupul spre ea şi îi cuprinsă faţa în ambele palme. - Nu este adevărat, eu nu sunt minunat, prea bine ştii că sunt destul de distant. Şi totuşi ţin la tine, Ino, de accea vreau să ştiu că eşti bine. Eşti ca o soră pentru mine, însă ai momente când îţi pierzi controlul şi ştii cum să te descurci. Ai uitat ce ţi-am spus: bărbaţii sunt animale, cu greu vei găsi o sălbăticiune îmblânzită în jungla asta. - Dar tu eşti domestic, iar eu... Se opri, dar după ce înghiţi saliva care i se adună în cavitatea bucală, îşi luă inima în dinţi şi îi mărturisi. Nu te percep ca un frate, te percep ca un bărbat în toată firea, tu de ce nu mă percepi pe mine ca fiind o femeie? - Ino, sunt conştient de asta şi prea bine cunosc faptul că eşti o femeie frumoasă, dar noi doi vom rămâne mereu prieteni apropiaţi şi nimic mai mult. Fata îşi lăsă ochii să privească podeaua, însă imediat fu încurajată de subconştu-i năstrujnic. - Nu mă voi da bătută, frumosule. Te voi convinge într-o zi că meriţi ceva bun, ca şi mine. Brunetul zâmbi, lăsându-şi capul într-o parte, şuviţele negre se aplecară şi ele pe obrajii rumeni şi întunecaţi. Dădu ulterior din cap, apoi o apucă de umăr şi cu grijă urcară în hohote de răs scările spre dormitor.
Ultima editare efectuata de catre Kuro Ōkami in Lun 14 Oct 2013, 14:16, editata de 1 ori |
| | | Sentōki U. Genin
Sex : Varsta : 24 Localizare : Unde nu sunt dorită Nr. mesaje : 365 Puncte : 421 Reputatie : 40 Hobby-uri : Do you really want to know?! Stare de spirit : I'm always in the mood.
| Subiect: Re: In Corde Tuo Dum 13 Oct 2013, 21:01 | |
| |
| | | Yukii Chūnin
Sex : Varsta : 27 Localizare : La LoCuL pOtRiViT!!! Nr. mesaje : 613 Puncte : 752 Reputatie : 101 Hobby-uri : Ficuri, Muzica si.... multe ,multe altele! Stare de spirit : Just. . . ME!
| Subiect: Re: In Corde Tuo Dum 13 Oct 2013, 21:51 | |
| |
| | | Elena S. Chūnin
Sex : Varsta : 24 Localizare : Galati Nr. mesaje : 748 Puncte : 835 Reputatie : 57
| Subiect: Re: In Corde Tuo Dum 13 Oct 2013, 22:40 | |
| Buna!
Cu toate ca sunt pe telefon si imi este foarte incomod sa las un comentariu, chiar merita pentru un asa fic. Deci pot sa zic ca este unul din cele mai bune ficuri citite de mine pana acum. Descrierea ta este fabuloasa, parca nu ma mai satur. Caracterul care i l-ai construit lui Sasuke este cel mai bun don cate am vazut. Imi place de el asa, imbujorandu-se, pictand, fiind linistit si placandu-i natira. Parca este un Sasuke complet opus celui obisnuit. Si bine-nteles, asta atrage si mai mult cititorii. Cel putin pe mine m-a acaparat total. Abea astept sa vad cum ii faci intrarea Sakurei, care deja a aparut in vizor, daca nu ma insel. Pff, vreau doar sa ma anunti cand postezi. Te pup!!! |
| | | Yang Jōnin
Sex : Varsta : 16 Localizare : Nr. mesaje : 1038 Puncte : 1376 Reputatie : 152 Hobby-uri : ᴡᴇᴇᴅᴏɴᴛᴄᴀʀᴇ Stare de spirit : make sasu.fairtopic great again
| Subiect: Re: In Corde Tuo Joi 17 Oct 2013, 17:03 | |
| Stórkostlegt!
O continuare magnifica! Alt cuvant nu gasesc sa descriu ultimul capitol. Extrem de captivant, cu o descriere fix pe gustul meu. Mi-a placut enorm de mult spatiul descris de tine, ca de obicei. Iar caracterul lui Sasuke ma uimeste capitol cu capitol...Oficial, iubesc acest fanfic (fara exagerare). Nu cred ca pot sa-mi exprim bucuria si aprecierea fata de ceea ce scrii. Oh, Doamne, ma simt asa de penibil ca nu pot sa-ti spun cat de mult imi place. Cred ca cel mai intrigant lucru este mentalitatea lui Sasuke. Nu gasesc multe lucrari povestite din perspectiva sa care chiar sa imi placa asa de mult. Iar Ino, pfff, Ino este fabuloasa, ca de obicei! Acestea fiind spuse, multumesc pentru anunt (stiu, am venit cam tarziu, dar stii cum e cu scoala...) si astept continuarea. Chiar vreau sa vad unde se ajunge cu plot-ul si vreau sa o cunosc si pe aceea 'straina' care i-a fost muza protagonistului. Pana atunci, spor la scris iar ideile sa curga! |
| | | crisalex Chūnin
Sex : Varsta : 26 Localizare : Constanta Nr. mesaje : 951 Puncte : 1016 Reputatie : 77 Stare de spirit : Dezastru
| Subiect: Re: In Corde Tuo Sam 19 Oct 2013, 17:52 | |
| Buna! Este primul fic, scris de tine, pe care il citesc si pot sa-ti spun sincer ca imi place la nebunie! Descrierea ma fascineaza in fiecare capitol, la fel si atitudinea lui Sasuke, care mi se pare interesanta, ciudata intr-un fel placut si spontana. Nici Ino nu este mai prejos, ma uimeste cu comportamentul copilaros si cu incapatanarea ei de a-l face pe Sasuke s-o iubeasca! Esti foarte talentata si ma bucur ca am avut ocazia sa-ti remarc talentul de scriitoare! Sper sa postezi repede next-ul si te rog sa ma anunti si pe mine! Spor la scris si la idei! Te pup! :* |
| | | Anne Howard Chūnin
Sex : Localizare : Cine stie pe unde...in lume... Nr. mesaje : 900 Puncte : 1138 Reputatie : 96 Hobby-uri : Tot ce tine de Coreea! Stare de spirit : Ok...avand in vedere ca mereu poate fi mai rau...
| Subiect: Re: In Corde Tuo Mar 05 Noi 2013, 21:41 | |
| |
| | | Diana Legend
Sex : Varsta : 26 Localizare : Cosoveni ~ Craiova acebook : Diana Violeta Nr. mesaje : 1907 Puncte : 2295 Reputatie : 200 Hobby-uri :
| Subiect: Re: In Corde Tuo Dum 10 Noi 2013, 13:42 | |
| Cred ca ma tin de secole sa citesc acest fic. :):Din nefericire, timpul nu mi-a prea permis, dar intr-un final am reusit si eu sa ajung pe aici. Ce pot sa spun, in afara faptului ca imi place?. Este foarte frumos, ador aerul asta plin de mister si imi place personalitatea lui Sasuke cu toata ca parca toata acea calmitate de care da dovada parca incepe sa ma enerveze. :D Acea intalnire cu Sakura a fost de vis. Mi-a placut extrem de tare. <3 Sa stii Cris ca te admir extrem de tare deoarece muncesti asa de tare. Desii ai un bac de dat in acest an scolar, tu inca iti faci timp pentru pasiunile tale si inca iti incanti cititorii cu ideile si ficurile tale minunate. Esti o persoana demna de admirat si de uramt. Eu te respect foarte tare pentru ceea ce faci. Mi-ar placea tare mult sa nu te opresti niciodata din scris, sa-ti vad peste 2-3 ani cartile publicate in librarii. Sa-ti cumpar cartile si sa le pastrem pentru totdeauna. Eu in locul tau chiar as incerca sa scriu niste carti. :D Sa aduci nextul cat de repede poti in functie de programul tau. Te pup . Bafta la tastat. :DP.S: Sa ma anunti si pe mine de next. |
| | | Choco. Sensei
Merite deosebite : Sex : Varsta : 27 Localizare : Cluj. acebook : Choco. Nr. mesaje : 23591 Puncte : 28367 Reputatie : 2484
| Subiect: Re: In Corde Tuo Dum 12 Ian 2014, 09:24 | |
| FanFic SasuSaku Blocat din cauza inactivitatii. |
| | | Continut sponsorizat
| Subiect: Re: In Corde Tuo | |
| |
| | | |
| Permisiunile acestui forum: | Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
| |
| |
| |
|