<<Băiatul Frumos De Pe Facebook>>

Subiect: <<Băiatul Frumos De Pe Facebook>> Dum 15 Sept 2013, 23:27

Capitolul I

S.U.

“ Ma auzi cum te strig si negi tot ceea ce ne leaga? Amintiri uitate intr-o carte veche asemeni unor flori candva frumos mirositoare, lasate in mana timpului. Eu sunt aici, tu… Nu stiu si poate e mai bine asa. Suntem ca doua stele pe cer, atat de asemanatoare, legati inca din nastere de ceva necunoscut, ceva ce nu poate fi perceput de mintea umana, dar ca doua stele, din pacate nu ne vom intalni niciodata. Destinele ne sunt separate, ne ducem veacul unul fara celalat constienti ca adevarul e prezent in mintea noastra, suntem la fel. De aceea poate nu vom putea fi niciodata impreuna…“

     Inchid cu ambele maini carnetul cu coperta groasa din piele artificiala ce tinea loc de jurnal si ma asez mai confortabul in scaunul rotativ. Nu pot spune ca imi petrec viata pe scaunul calculatorului, dar nu aveam nici un chef sa ies. Tot ce fac e sa citesc din acest carnet-jurnal si nu stiu cat de greu e de crezut, dar asa zisul jurnal de pe birou nu e al meu, e al unei prietene ce a fost odata mult mai mult de atat. O prietena care mi-a lasat mie acest jurnal ca amintire a vremurilor ce s-au stins de mult.
     Nu as putea sa spun mai bine ce tocmai am citit, dar cuvintele mele ar fi fara sens, caci eu nu simt asta, tot ce simt, ce traiesc, e doar nesiguranta. Nu am incredere in priviri si vorbe. Nu ma judecati! Nu pot sa cred decat in ceea ce vad cu ochii mei, iar cateodata mintea mea inoada firul fara noduri al realitatii facand totul tot mai greu de inteles.
     Mii de ganduri, mii de priviri fara sens in lumea asta, fiecare cu povestea lui, cu greseli, cu regrete, cu momente ce fac ca totul sa merite si eu… Un simplu muritor ce imparte aerul cu oamenii pe care, din ironia sortie, i-a cunoscut. Sunt norocoasa sau poate nu, nici eu nu stiu ce-i norocul. Oamenii acestia pe care ii vad zilnic ma fac sa am dubii. Ii iubesc pe unii dintre ei fara sa-mi dau seama ca isi pot bate joc de mine, iar cand ma privesc ma fac sa cred ca tin la persoana mea macar inzecit cat tin eu la ei.
     Zambesc, dar zambetul meu imi este sters fara mila cu buretele cand ma gandesc la ceilalti. Cine sunt ei? Nu stiu si de data asta nici nu voi cauta, mai bine as spune “ Cati sunt? “.
     Privesc inca o data jurnalul si ma contrazic singura. Ino a fost prietena mea cea mai buna de la gradinita, dar m-a tradat si nu pot schimba trecutul, nu o pot ierta si nici ea pe mine. Suntem legate de catusele unei foste prieteni. Pentru numele Lui Dumnezeu, imi doresc atat de mult sa gasesc cheia si sa ma indepartez cat mai repede de ea. Sunt atat de obosita acum ca sa imi mai amintesc de orice are legatura cu Ino. E prea mult, imi spun in timp ce iau o gura de apa rece, atat de potrivita pentru o calduroasa zi de 5 iunie. Imi dau capul pe spate si las lichidul sa imi alunece de-a lungul gatului. Intr-o incercare fara rost de a ma linistii inchid ochii ascunzand acea nuanta de verde ce ii aminteste mamei de padurile bogate ale Romaniei, tara mea. Poate ca nu voi putea uita niciodata tot ce a fost, poate ca din aceasta cauza ii mai spun inca “prietena”lui Ino, poate si iar poate. Poate va veni o zi cand voi zambi pentru ca asa simt si voi percepe altfel oamenii ce ma inconjoara. Acea zi e departe…
     Tresar speriata la auzul unui zgomotos si atat de enervant “bipp”. Cine ma deranjaza tocmai acum? Deschid ochii si apuc nervoasa mouse-ul ajungand cat ai zice peste pe pagina de google cu ajutorul micutului ”soricel” de culoare inchisa. www.facebook.com/ tastez si mai repede dand click o secunda mai tarziu. Se spune ca facebook-ul e ca un drog, te apuci de el ca toti ceilati, savurezi gustul si mai apoi realizezi ca nu te mai poti lasa. Da, si eu fac parte din acea generatie ce nu se poate lasa de facebook sau ma rog, in principiu de internet.
“Neji a adaugat un comentariu la fotografia Hinatei cu tine “.
     Neji e fratele geaman al Hinatei si desigur ca e si primul care comenteaza orice fotografie de a ei. Sincer asa sunt si in viata reala, mereu atenti unul cu altul, doar ca virtual le place sa evidentieze acest detaliu. Adica mai pe scurt se dau mari ca sunt frati si se iubesc uitand ca de fapt pe nimeni nu intereseaza.
     Plictisita de acest lucru imi trec ochii peste poza ce imi era total necunoscuta.
     Presupuneam ca e o fotografie de genul poza facuta cu un aparat performant in care desigur ca personajele ies foarte bine si, undeva prin peisaj, o fraza mai lunga sau mai scurta despre prietenie ori dragoste, dar la ce trebuia sa ma astept si nu am facut-o era faptul ca in acea poza aparea Sasuke Uchiha si surioara sa mai mica, Aisha, in varsta de 10 ani. Cine e acest individ de care foarte sincer spun ca m-am saturat? S.U., asa cum apare trecut pe toate conturile lui officiale, este nici mai mult, nici mai putin cel mai mare vlogger al orasului New York. In ultimul timp faima lui s-a extins considerabil cucerind tot mai multe fete cu ochii lui negri. E indradevar frumos, insa eu nu cred in aparente.
     “Nu judeca o carte dupa coperta” imi spune mama adesea si mare dreptate are. Dau totusi cu un gest plictisit click pe “like”. Ce mai conteaza daca dau un like in plus sau doua, nu? Se pare ca sunt etichetata alaturi de alti vreo 20 de personaje VIP in scoala printre care si Ino. Asta imi aminteste sa ii spun Hinatei maine in drum spre scoala sa nu ma mai eticheteze cu toti acei oameni alaturi de care respir acelasi aer si care, cum am spus prima oara de grupul care nu ma suporta, se afla in grupul “X”. Imi dau ochii peste cap. E a mia oara cand o face si de fiecare data imi rasuna in cap vorbele vipurilor:
     “A etichetat-o si pe ratata” sau “Ii e mila de ea, macar la o poza sa aiba mai mult de 10 like-uri”. Da, like-urile au ajuns ceva importat si cine are zeci, sute de astfel confirmari ale frumusetii sau a orice altceva e chiar tare si eu, care nu am atatea, sunt “mediocra”. Imi vine sa rad, dar ma abtin.

     -S.U.! De la o pozitie atat de obisnuita la calculator ajung in mai putin de doi timpi si trei miscari pe podea.
     -Andi, m-ai speriat ! Spun eu incercand fara rezultat sa ma ridic. Ajuta-ma, te rog! Ma prind de mana lui micuta si cu o forta surprinzatoare ma ridica. Andi e hiperactivul familiei si la cei 12 ani pe care ii are e mai puternic si mult mai priceput in ale cibernetici ca mine. Cum am spus, hiperactiv si cu un avant imi ia locul la calculator.
     -Andi ti-am zis ca am nevoie de imprimanta si in plus leptopul meu e stricat. Da-te!
Nici nu ma baga in seama. Tot ce face e sa analizeze poza, fiecare unghi, fiecare trasatura a celor doi. Chipul lui inca neatins de soare se umbri dandu-mi mie multe semne de intrebare
     -S.U. isi iubeste sora… Nu imi pot da seama ce, dar sigur ceva il framanta. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, insa a spus-o cu atata durere in glas incat ma simteam ultimul om si nu pot intelege de ce, nu facusem nimic, din cate stiu.
     -Andi… Eu sa stii ca… Vroiam sa ii spun cat de drag imi e de el, de ochii lui caprui care ma fac sa fiu mai blanda cu el atunci cand ma enerveaza, nu sa il iert, doar sa mai las de la mine, dar continua propozitia fara sa ma lase sa termin ce aveam de spus sau poate nu ii pasa.
     -I-a jignit sora in ultimul hal pentru ca Sasuke nu a mai putut posta nimic timp de o luna. E nedrept, Sakura, avea probleme! Il intreb din priviri ce boala putea sa aiba o copil la de 8 ani asa de grava. Nu eram medic, dar pana si eu imi dau seama ca bolile nu dureaza o luna de zile, sa fim seriosi. Daca nu era totusi o boala? Andi nu a spus ca era bolnava.
     -A avut varsat. Isbugnesc intr-un ras isteric, iar pustiul de langa mine ma privea nervos. Cine nu ar fi ras? Varsat, zau? Doamne, dar asta e ceva atat de normal! Marea majoritate a pamantenilor au avut macar un singur tip de varsat, insa nu pot sa ma abtin sa nu rad. Ma asteptam la cu totul altceva. Dupa 5 minute de ras burta ma durea ingrozitor taindu-mi respiratia si chiar daca incercam sa ma opresc pentru a lua o gura bine meritata de aer, nu puteam.
     -Si totusi o luna de zile? Ridic o spranceana. Andi numara in gand pana la 10, era nervos si asta nu avea sa se termine cu bine daca nu se calma. Am fi ajuns sa ne certam ca de obicei, din orice nimic.
     -Nu ai cum sa intelegi, tu nu stii ce inseamana dragostea intre frati! Acestea au fost ultimele sale vorbe inainte de a isi lua talpasita. Unde? Nu stiu. El chiar crede ca nu tin la el? Adica da, ne certam zilnic, cu toate astea il iubesc. Ma aserz pe scaun revenind la ale mele. Privesc inca o data poza inainte de a iesi din patratelul ei. A mai si plecat fara sa imi raspunda la intrebare…

     Melodia trupei mele preferate imi atrage atentia purtandu-ma de-a lungul versurilor ce imi caracterizau perfect viata si felul de a fi. Eram prinsa in vraja muzicii care ma reprezinta asa cum orice adolescent ar fi, fara sa fie atent la nimic altceva, fara sa analizeze detaliile.

     -Saku, telefonul! Ma uit pierduta prin camera de parca acum ar fi fost prima oara cand am vazut-o, nici urma de telefon chiar daca melodia tonului de apel rasuna ca si cum era prin apropiere, nu era. Privirea zambitoare a mamei ma aduce cu picioarele pe pamant. Isi facu aparitia de undeva din casa, mi se pare ca se uita la un film.
     -E Hinata! Imi spune in timp ce imi inmaneaza micutul aparat ce mai si vibra.

     Raspund fara tragerede inima, iar pe linia cealalta se aude un “alo” ce parea mai mult tipat decat spus. Hinata e acea fata ce o vezi din intamplare si nu ti-o mai poti scoate niciodata din cap, mai ales cand iti zambeste. Face impresie buna nu am ce spune si poate asa m-a cucerit si pe mine, cu un zambet, nu prin cuvinte inutile. Multi se dau in stamba sa para ceea ce nu sunt, incearca sa te faca sa crezi ca ei sunt ceea ce tu cauti, acel prieten adevarat. Vorbesc prea mult si de aceea uita atat de repede tot ce au zis, iar cand gasesc ceva mai bun te lasa, te fac sa crezi ca e vina ta pentru ca nu va mai puteti intelege si pleaca. Hinata nu e asa, nu bag mana in foc intradevar, dar tin sa ii accord o sansa.

     -Ai auzit ca S.U. si Miruna sunt impreuna? Nu pot spune ca nu am ramas blocata, surprinsa sau orice altceva de genul se poate, cu toate astea ma abtin. Sasuke? Te rog, a ajuns sa simt un gust amar cand ii aud numele. Nu il suport nici pe el nici zambetul sau de cuceritor cu care si-a facut reclama pozitiva in randul fetelor. Miruna, pe de alta parte, e milionara originala din –si pun pariu ca nu ghiceati- Romania. Bucurestiul nu a fost destul de mare pentru ea, deci iat-o in New York. Oare cum o fi sa fi bogat?

     Oftez. Asta e diferenta dintre mine si ea, dintre mine si Ino, dintre mine si Hinata si, normal, dintre mine si restul membrilor grupului V.I.P..

     -Nu! Hin… Nu apuc sa spun cat de neinteresata sunt de aceasta discutie primesc un mesaj pe telefon de la… Ino.
     “Sakura maine trebuie sa stabilim locatia excursiei de anul acesta si vreau ca tu, asemeni celorlalti colegi, sa te gandesti la o idée pe care sa o propui la ora de dirigentie.

     Daca vi cu cea mai buna idée vei fi scutita de costul excursiei. Succes!”

     -Ai primit mesajul, nu?
     Fata asta citeste mintile sau ce? Spun un “da” mai rece decat mi-as fi dorit.
     -Si eu… Nu e super tare?

     Ce vede asa de super? Ma scuzati, ea e bogata si, colac peste pupaza, face parte din acel grup stupid. Daca concureaza lumea ii voteaza idéile din “respect” pentru statutul ei social. Eu nu am cum sa castig nici in vise!
     As fi putut sa o ascult pe bruneta ce vorbeste in continuu despre avantajele acestui concurs sau as putea sa inchei aceasta discutie de pe acum?
     Aleg a II-a varianta.
     -Hin, mama ma cheama la masa! Ne vedem maine.
     Inchide destul de trista telefonul nu inaite de a sopti parca un “bine” plouat, inghetat si bagat in boala.
     Acum tot ce fac e sa privesc ecranul si sa analizez putin situatia. Cateodata ma intreb daca nu sunt prea rea cu ea, adica copila asta foarte stresanta imi vrea doar binele, mreu mi l-a vrut. Nu stiu… Poate asa e cand ai ceva si nu apreciezi.
     Arunc telefonul undeva prin pat sperand ca o data cu el si acest gand sa dispara.

******^^^*****

*****^^^*****

Subiect: Re: <<Băiatul Frumos De Pe Facebook>> Dum 15 Sept 2013, 23:49

Frumos, frumos!! :>
Imi place mult.
E interesant pentru inceput.
Nu am ce comenta.
Astept nextul si sper sa ma anunti de el.
Mersi. Spor la scris!
C'ya! ^.~

<<Băiatul Frumos De Pe Facebook>> Doqkc1

Those who are best suited to power, are those
who have never sought it.
⊙ • ⊙ • ⊙

Subiect: Re: <<Băiatul Frumos De Pe Facebook>> Lun 16 Sept 2013, 15:00

Buna! Deci...dupa mine e o idee prea originala...cred...adik eu nu am mai citit un fic cu o astfel de idee.
Daca nu te superi te rog sa ma anunti la next! Pup Tine:P: a hug

https://sasu.forumgratuit.ro/t12688-rabdarea-e-o-virtute#323990 -

Subiect: Re: <<Băiatul Frumos De Pe Facebook>> Lun 16 Sept 2013, 17:52

~~Dau edit.~~

Hello. Am trecut şi eu, ei bine, nu ştiu cum, pe la ficuri, din întâmplare al tău. Nu pot spune că nu m-a atras titlul, ca de altfel, cred că şi pe ceilalţi. Măi, îmi place ideea şi cum o conturezi şi dialogul şi tot... E o diferenţă clară între Sasuke şi acel tip, care apropo, cine e? :)) Hmm, îmi place că protagonista pune piciorul în prag şi nu se dă în bărci pentru aşa ceva. Totuşi, titlul este cel cu Facebook-ul ? Interesant... Abia aştept să aduci next-ul şi să mă lămureşti cu tipul şi numele. =)) Succes!

<<Băiatul Frumos De Pe Facebook>> Mhfux3

Subiect: Re: <<Băiatul Frumos De Pe Facebook>> Lun 16 Sept 2013, 18:49

Ei bine, se pare că minunea secolului s-a întâmplat şi anume că după atâtea luni de zile am citit un fic.
Ca idee îmi place mult. Nu cred că am mai văzut asta undeva(într-o vreme citeam chiar şi 10 ficuri în acelaşi timp).De asemenea îmi place şi fontul folosit,dar unele litere mi-au fost greu de înţeles ca de exemplu "l" aşa că te sfătuiesc să foloseşti Times New Roman sau ceva apropiat de el. Îmi place cum ai aşezat textul,se vede într-adevăr bine.
Am văzut câteva puncte lipsă,dar nu este cine ştie ce chestie.Ni se întâmplă tuturor. Unele pasaje le-am înţeles mai greu şi a trebuit să le recitesc de două-trei ori,dar probabil aici esti vina mea.
Mi-a făcut plăcere să-l citesc şi te rog să-mi dai un PM când postezi şi când am timp şi nu sufăr de lene am să mai trec cu un comentariu.
Edit: Tipul din poza de la începutul capitolului e mişto di tăt.

<<Băiatul Frumos De Pe Facebook>> 4gj58z

Just gonna stand there
And watch me burn
But that's alright because
I like the way it hurts

Subiect: Re: <<Băiatul Frumos De Pe Facebook>> Sam 21 Sept 2013, 10:29

super fic :D anutama de next :D

Stiu am un talent nativ , sa folosesc un zambet fin pe post de sedativ

Subiect: Re: <<Băiatul Frumos De Pe Facebook>> Sam 21 Sept 2013, 12:42

Hello.

Mi se pare destul de frumos primul capitol.
Titlul m-a facut curioasa, de aceea am intrat sa vad ce e pe aici.
O admir pe Sakura deoarece nu judeca cartea dupa coperta.
Abea astept sa vad ce se intampla in urmatorul capitol.
Spor la scris si sa ai parte de multa inspiratie kiss

Ja ne!

p.s.: anunta-ma si pe mine cand postezi urmatorul capitol.

Acolo unde cuvintele esueaza, muzica vorbeste.
Hans Christian Andersen

Fanfic blocat din cauza inactivităţii.

<<Băiatul Frumos De Pe Facebook>> A0fibm

ᴛʜᴇ ʜɪɢʜᴇsᴛ ғᴏʀᴍ ᴏғ ᴘʀᴇsᴇɴᴄᴇ