ღ Iluzia dragostei ღ

Subiect: ღ Iluzia dragostei ღ Sam 11 Feb 2012, 23:43

Buna,
Pai, asta ar fi primul meu One shots. As fi vrut sa-l pun atunci cand o sa-l termin de scris in pc dar nu am mai rezistat tentatiei. O sa fie destul de ciudat, doar o parte din el l-am visat eu nu? ღ Iluzia dragostei ღ 947835

Titlul, stiu ca e ღ Iluzia dragostei ღ 166492

. Fara inspiratie la ora asta. Asa, sper sa va placa.. Sa spuneti ce-i lipseste ღ Iluzia dragostei ღ 138742

Personajele fac parte din anime-ul Full Metal Panic. O sa va arat poze incepand cu al doilea capitol.

PS: In caz ca ma razgandesc si vreau sa-l transform in fic, pot?

Capitolul 1

Privea pierduta in zare incercand sa-si dea seama ce se intampla in acele clipe. Nu intelegea de ce tot ghinionul se abatuse asupra ei. Nu incurca pe nimeni, era aproape invizibila, atunci de ce? De ce trebuia sa indure atatea? Locul in care se afla, parca era bantuit. Tot ce era mai rau se intampla aici si asta ii dadea fiori. Statea pe iarba proaspata cu picioarele stranse la piept, suspinand si injurand printre dinti din cand in cand. Era atat de speriata, tremura din toate incheieturile. Ochii o intepau ingrozitor, o usturau. Vroia sa planga, nu putea. Nu mai avea cum, deja trecusera doua nopti albe in care sufletul ei a plans. Lacrimi mari si cristaline, prelinse pe chipul ei angelic cu atata suferinta. Ochii mari si ciocolatii isi pierdusera de mult stralucirea. Preacum o perdea invizibila, durerea s-a abatut asupra ei. Era singura in acest loc strain, departe de cei dragi, departe de iubirea lor, inecata in suferinta. Ce putea face? Nu era decat o fata de 18 ani. La varsta asta ar trebui sa fie .. matura. Dar unde? Unde este scrisa acesta regula penibila? Nicaieri, nu exista, doar o aberatie. Isi aduce aminte cu groaza de clipele de singuratate. Noptile, desi putine, petrecute intr-o masina, la marginea orasului, langa un depozit. Nu putine au fost filmele pe care le-a vazut cu acest scenariu. Printre micii norisori isi facea aparitia luna. Atat de curata, atat de frumoasa. Lumina ei blanda te ocrotea, te linistea.. Dar ce mai puteai spera de la viata cand tipete ascutite strapungeau linistea noptii? Mantia intunericului cobora usor, teama crestea iar zgomototul asurzitor al unui glont iti zgaria auzul. Ce puteai face? Ieseai curajos din masina, te avantai in negura noptii cautand victima, o descopereai iar vinovatul il bateai si il predai politiei!? Da, asta ar fi cel mai bun mod in care sa mori. Sa faci pe viteazul si sa sfarsesti in acelasi mod, impuscat. Nu! Singura solutie era sa stai acolo si sa te ghemuiesti langa un scaun, sa te acoperi cu o patura si sa astepti. La usa iti putea bate sfarsitul sau libertatea. Care din ele, ghicitul nu e obtiune. Decat sa risti mai bine accepti suferinta si astepti cu sufletul la gura dimineata. La prima raza a soarelui sa te trezesti si sa te comporti ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Te asezai langa masina si asteptai un miracol desi stiai ca nu ai scapare. Cine ar fi atat de generos incat sa te ia de pe strada, sa te duca in orasul tau natal, stiind ca nu ai nici un ban pentru ai plati si fiind sigura ca nu iti va cere nimic altceva in schimb. Chiar si asa, plecai dar masina? Cui o lasai? Toata munca ta, toate noptile nedormite, tot stresul pe care l-ai acumulat sa fie in zadar?
Un vant puterni veni de nicaieri. Parul albastru, stralucitor era ridicat in sus si purtat pe aripile adierii. Era placut. Sentimentul de melancolie, fericire, siguranta .. toate acestea se spulberau usor in momentul in care vantul inceta. Razele argintii ale soarelui erau mult mai inflacarate. Sub mirificul torent arzator se aseza din noi teama de singuratate. Statea jos langa masina, de cel putin doua ore. Privea pierduta soseaua, la fel ca ieri. Parea o stana de piatra. Dincolo de acesta masca un uragan de sentimente o incolteau. Ii era scarba de toti oamenii ce treceau pe acolo si o fluierau, vroia sa-i faca sa dispara, ii ura. Nu dura mult si fata ei incruntata se intrista, nimeni nu o ajuta, era teribil! Avea sa ramana acolo pe veci, sau cel putin pana ii va veni si ei randul sa moara, rapusa de raceala cumplita a unui glont sau a unui cutit. Brusc isi aduce aminte de ceva . Prima data cand a ramas blocata aici, cineva a ajutat-o. Fara sa ceara nimic in schimb, fara sa-i pese de numele ei, fara sa se intereseze de originea ei. O privea atent, zambind. Avea ochii mari si luminosi, se putea citi bunatatea si seriozitatea. Nu putea sti ce vrea cu adevarat in acea clipa, doarea sa stie ce se ascunde dincolo de mantia aceea cenusie. Ar fi vrut sa-i vorbeasca dar nu putea. La randul ei il privea curioasa. Se imbujorase, lasa privirea in pamant si totusi continua sa zambesca. Era placut sa stai in preajma acelui baiat. Te simteai in siguranta, pazita si cel mai ciudat, iubita. Nu intelegea de ce? Ce avea tanarul acela de il simpatiza atat de mult .. Poate faptul ca s-a oferit sa-i dea roata lui de rezerva. Cele cateva minute petrecute cu el au trecut repede. A plecat ..
Chiar si acum, inca mai blestema ziua in care a plecat de acasa. Inca isi mai blestema deciziile proaste. "Nu tati, la ce-mi trebuie roata de rezerva? ", "Am bani pentru benzina, am ce sa cheltui. Nu-mi mai trebuie .. pastreaza-i tu." In ciuda avertismentelor satenului din ziua aceea, tot n-a alimentat. Acum iata, din nou pe drumuri. L-ar fi vrut langa ea, din nou. Nu stia nimic despre identitatea lui dar asta nu o oprea. Il dorea in preajma ei. Ar vi vrut sa-i vada din nou chpul luminos, sambatul inocent si atragator, ochii lui sticlosi si fermecatori. Era prima data cand se gandea la un baiat in felul acesta... Intr-o clipa ochii i se marira, fata ei se lumina si isi lovi usor fruntea cu palma. Si-a adus aminte, scaparerea ei.

- In regula! A spus ca vine aici din sapte in sapte zile. Asta inseamna ca, maine va fi aici! Mai am de asteptat putin, inca o noapte nedormita si gata. Voi fi salvata!

In micul ei moment neviovat de fericire incepu sa alerge pe langa masina tipand si razand. Era frumoasa. Buzele rosiatice erau arcuite intr-un zambet inocent. Ochii ei fermecatori eramau atata fericire. Iti era greu sa nu-ti doresti o astfel de fata langa tine. Asta isi spuneau toti cei care treceau pe acolo, chiar si cine nu trebuia.
La ultimul geam al depozitului se putea zari o silueta barbateasca. Un om masiv, trecut de prima tinerete. O studia atent, zambind satisfacut la fiecare miscare facuta de tanara. Cu fiecare secunda trecuta mai descoperea inca un amanunt legat de tanara domnisoara. Cu fiecare clipa devenea tot mai interesat de acesta. Corpul bine sculptat de mama natura, frumusetea chipului ei, veselia acesteia si tineretea. Toate acestea il inebuneau. O vroia, si asta cat mai repede cu putinta. Insa, nu o putea rapi in plina zi. Chema la el doi servitori cerandu-le amanunte despre fata. Afla ceva ce nu ii conveni, ceva ce poate duce la sfarsitul ei. Statea acolo de doua seri deja. Imposibil sa nu fi auzit tipete, impuscaturi si asta nu era bine, nu pentru ea. Avea sa afle la noapte daca stie ceva ce l-ar costa libertatea. Un raspuns negativ ii putea aduce scaparea, unul pozitiv sfarsitul zilelor. Se aseza la birou, isi sprijini capul in maini si incepu sa mediteze. Sa-si anunte seful de acest incident? Inca un deces l-ar fi putut costa viata. Cel mai bine era sa stie!

Subiect: Re: ღ Iluzia dragostei ღ Dum 12 Feb 2012, 07:20

Buuunaaa Ce capitol interesant si frumos! Mi-a placut mult aceasta introducere si abia astept sa vad unde vor duce toate amanuntele dat acum. Impuscaturi, omoruri, imi place. =p~ In orice caz, sper sa aduci nextul cat mai repejor. :X Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce.

P.S.: pentru intrebarea ta, raspunsul este da, il poi transforma in fic daca doresti. Rogi un moderator sa ti-l mute in categoria FanFicuri cu alte personaje.

P.P.S.: Sa ma anunti si pe mine cand postezi nextul te rog. :o3

choco^^

Subiect: Re: ღ Iluzia dragostei ღ Dum 12 Feb 2012, 09:46

Bella , tu te întreci pe tine însuți :x !
Cu fiecare rând reușești să captezi cititorul :x , iar aste a splendid . !
Introducerea asta e foarte frumoasă , te obligă să aștepți și următoarele capitole .
Titlul mi se pare ciudat , mrejele e un cuvânt ? Că eu nu l-am mai auzit =))
Ehh , poate oi fi eu analfabetă , ori tastatura îți joacă feste .
Ai un talent foarte „cum-se-cade” , așa de purrr :x
Pisic , pentru întrebarea ta , sigur că poți să-l faci fiic , dacă vrei poți să mă rogi și pe mine să ți-l mut .

Crede-mă , cuvintele nu-mi ajung să-ți descriu opera de artă ,
așa că punete pe tastat fetișșșcano !

Te pupă je și îți urează Week-end plăcut !

P.S : Anunță-mă când vine next scumpete , sunt nerăbdătoare , !

Subiect: Re: ღ Iluzia dragostei ღ Dum 12 Feb 2012, 11:08

Uuu, ce frumos este capitolul. :x
Descrii superb. Fiecare aspect, este minunat!
Imi place foarte mult pentru ca e mereu mister..
Sper sa aduci cat mai repede next-ul.
Si sper sa ma anunti si pe mine.
Buh Bye!

Buna,
A trecut mult timp de cand nu am mai postat. M-am gandit mult in acest timp si povestea care initial vroiam sa o fact One shot, am transformat-o in fic ღ Iluzia dragostei ღ 947835

Am incercat sa fac sa fac un capitol interesant dar nu mi-a iesit decat ceva plictisitor. ღ Iluzia dragostei ღ 359687

Oricum, va multumesc pentru comentarii si ma bucur ca v-a placut primul capitol. ღ Iluzia dragostei ღ 197722

Capitolul 2

Atunci cand astepti ceva cu nerabdare, parca totul in jurul tau ti se impotriveste. Vroia atat de mult sa plece din acel loc, sa se simta in siguranta, incat secundele i se pareau minute, poate chiar ore. Verifica ceasul destul de des dar era in zadar. Ticaitul acela enervant se auzea neincetat, semn ca inca funcioneaza dar timpul parca se oprise in loc. Iar acesta liniste, o apasa, o nelinistea. Isi auzea pana si cele mai negre, cele mai adanci ganduri, ura asta! Se simtea de parca ar tine un discurs continuu, pe care doar ea il auzea. Intunericul se lasa usor facand totul si mai straniu. Mereu i-a fost teama sa stea singura, chiar si in propria casa. Dar acum? Ce putea sa mai zica? Era intr-un loc ciudat, unde au loc crime, singura. Era incoltita de necunoscut, si parea ca se afla intr-o alta dimensiune.

Acum cateva ore era atat de fericita. Incepea sa creada ca s-a bucurat mult prea repede. Cand esti suta la suta convins ca ceva se va implini, tocmai atunci vei vedea ca este chiar opusul. "Inca o noapte, ultima seara petrecuta in acest loc iar maine, maine voi fi libera." In zadar incerca sa-si ridice moralul, sa se convinga ca va fi asa. Era de-a dreptul disperata. Ar fi vrut sa strige dupa ajutor dar nu avea cum. Ar fi atras atentia, mai mult decat o facea. In timp ce privea pierduta in departare ii veni o idee. Cu siguranta nu era una stralucita, poate ca era cea mai proasta dar daca putea muta masina chiar si cu 10 m, ar fi ajutat-o extrem de mult. Isi puse mainile pe capota si incepu sa impinga cu toata forta masina. Pentru prima data gasi un dezavantaj la masinile de teren, mult prea grele! Vorba verisoarei ei, cea mai ideala masina este aceea pe care o poti muta cu mana.

Reusise sa se ascunda dupa un gard. Situatia nu prea evoluase, inca se afla in pericol. Privi cerul si o stare de nostalgie o cuprinse. Era atat de frumos, atat de stralucitor, la fel ca in copilarie. Isi aduse aminte de zilele de vara petrecute cu prietenii, noptile in care se intalneau si povesteau. Stand intinsi pe paturi, chicotind la glumele celorlalti, admirand stelele.. Acum totul ii aducea aminte de acele vremuri, mai ales acea nopate de 7 iulie. Sunetul frunzelor, parfumul florilor, aerul rece si steaua cazatoare. Prima si ultima pe care a vazut-o impreuna cu cea mai buna prietena a ei. Dorinta pe care amandoua si-au pus-o simultan, si care nici pana acum nu s-a implinit. << Imi doresc sa fiu speciala>> Pufni dispretutor. Pana acum cateva zile nu stia ce este frica, teama de a disparea dar acum, mai avea un pic si ceda psihic.

Depozitul parea ca a prins viata. Luminile se aprinsera si usile incepura sa se tranteasca. Se pare ca era o cearta in toata regula si avea sa devina si mai periculoasa. Kaname se urca incet in masina, fara a face prea mult zgomot. Isi asigura securitatea incuind usile si ducandu-se pa bancheta din spate. Se ghemui in unul din colturi acoperindu-se cu o patura. Desi geamurile erau fumurii si nu puteai vedea nimic, se simtea vulnerabila. Isi stranse genuchii la piept si astepta. Un plan, sa treaca o masina, orice. Isi privi telefonul si constientiza ca a ramas fara baterie. Acum nici sa sune la politie nu mai putea, era teribil.

Un ciocanit destul de puternic in geam o facu sa tresara si sa-si muste puternic buzele. A fost prinsa in ganduri, hipnotizata in amintiri si nu a putut gasi o idee salvatoare. Trebuia sa inventeze totul pe loc, dar nu era buna la asa ceva. Era genul de persoana care se gandeste de doua ori inainte sa actioneze si cand facea totul dupa instinct, ajungea in situatii ca astea. Situatiile de acest gen o depaseau. Nu putea gasi o solutie pe moment, avea nevoie de timp. Dar acum, daca mai intarzia mult dadea de banuit.

Privi sfioasa pe geam. Trei oameni solizi si fiorosi, imbracati in costum negru si ochelari. Erau genul de oameni fara minte, care se supun sefului. Fara pic de inteligenta proprie, doar forta bruta. Acum sansele ei erau minime. Daca era unul singur ar fi putut sa-l loveasca si sa fuga. Era destul de buna la sport. Facuse cativa ani de karate si box. Avea o viteza uimitoare, era cea mai buna din liceu. In sutuatia de fata era ea impotriva a trei gorile. Isi regla respiratia, tusi fortat si crapa putin geamul. Incerca sa para sigura de ea, curajoasa si puternica.

- Cine sunteti si ce vreti? Nu va cunosc, nu am ce discuta cu dumneavoastra! Incerca sa para hotarata. Nu avea de gand sa iasa din masina, asta ar fi fost cea mai mare prostie. In cel mai rau caz, ar fi coborat daca era amenintata.

- Domnisoara, personal, nu cred ca sunteti in masura sa comentati. Mai ales pe un asemenea ton. V-as sfatui sa coborati din masina si sa mergeti cu noi. Este cineva care ar dori sa va cunoasca si sa va puna cateva intrebari. De asemenea, va mai sfatuiesc sa nu opuneti rezistenta, va fi in zadar.

Parea destul de serios si foarte infricosator. Farama de tupeu pe care o mai avea acum era undeva in zare facandu-i cu mana. Era ciudat..niciodata nu si-a dat seama ca are un simt al umorul atat de dezvoltat, gata sa se arate in cele mai periculoase si mai nepotrivite situatii. Este de apreciat totusi. Putea simti in acelasi timp si frica, teama de moarte si se putea gandi si la glume prostesti. Revenind, situatia era tensionanta, coarda era intinsa la maxim si un refuz din partea ei nu ar fi avut urmari prea fericite. Chiar daca nu vroia asta, de dragul de a trai, trebuia sa faca ce spun ei. Pana acum nu se gandise la posibilitatea ca va muri, nu in viitorul apropiat.

Deschise usa si cobora din masina. In liniste ii urma pe cei trei pana la depozit, incercand sa gaseasca o scapare. Daca va fi supusa unui interogatoriu? Daca se da singura de gol ca a auzit impuscaturile?

Din nou, s-a inselat. Cladirea aceea mare in care a fost dusa nu era un simplu depozit de arme, nimic obisnuit. Era un laborator. Recipientele mari si persoanele care se aflau in ele, mirosul de medicamente si ustensilele ascutite o facu sa lesine..

Poze: Kaname Chidori
Tinuta ei: https://2img.net/r/ihimizer/img198/9975/fashiongirlhotshortsfav.jpg
De ce sa mint, l-am corectat, dar sunt sigura ca mai am greseli :))

Buna

In primul rand iti multumesc ca ai pus in cosul de gunoi acel post pe care l-am postat unde nu trebuia, mi-am dat seama mai tarziu unde trebuia sa il pun asa ca iti multumesc mult a hug

Povestea e interesanta si sper ca o sa pui continuarea repede in love

Bella, ești o artistă! Cuvintele din capitol valsează ușor în creierul meu, ca și cum ar fi cele mai fericite din lume. Te iubesc pe tine și pe ficulețul tău !

Subiect: Re: ღ Iluzia dragostei ღ Lun 20 Aug 2012, 18:56

Fic inchis pentru inactivitate.

Autaorea nu a postat din 2 Iunie.

Scuze Bella. :o3 Stii ce faci daca vrei sa-l redeschizi. Pae rau, asta-i regulamentul