salut
sa sti ca e adevarat ca esti o scriitoare buna!
este foarte misterios si dragut ficul tau
mai ales pentru ca suspansul este de ne uitat
deabi astept noul capitol!
sa vedem ce se intampla cu fata!
deci next!

Kiri ? vrei bataita ? Unde-i nextu ? Daca nu-l pui cat mai repede jur ca vin dupa tine si te bat .
Pupici

Vai ce mult imi place.
Chiar asa cand pui next-ul?
Plizzzzzzzzzzzzzz vreau next-ul ca il adorx
Ai niste idei grozavex
Sa pui repede next-ul ca ma tii in suspans si vreau sa vad ce se mai intampla.
Te rog eu dulce sa pui next-ul reepde, repede

Da chiar imi place acest fic. E foarte interesant si imi place cum descrii.
Astept nextul sa vad ce se v-a mai intampla.

Va multumesc mult pentru commuri si ma bucur ca va place. Uitati si next-ul:-*

Capitolul 3

Ma intreb daca sunt singura care crede ca fericirea e doar o masca ce ascunde adevaratul chip, adevarata infatisare...tristetea. In ultimul timp am folosit zambetul doar pentru a le creea diferite iluzii oamenilor, doar pentru a nu-i ingrijora starea mea insa in realitatea acel zambet e doar un fals ce il port ziua. Ma intreb daca viata e cu adevarat complicata sau eu imi creez singura acea lume unde rozul devine negru si unde povestile se transforma in groaza. Privesc in fata, ferindu-ma de ochii intunecati ai lui Shane care se uitau la mine pe sub sticlele groase ale ochelarilor. Nu stiam ce sa-i mai spun, ma simteam ciudat, ma intrebam de unde stia acest lucru. Paseam usor pe asfaltul rece si dur care parea ca imi asculta gandurile.
Mingea galbena parea ca nu mai vrea sa lumineze orasul, indepartandu-se putin si lasand doar niste picuri de ploaie sa loveasca pamantul. Priveam fermecata acea apa ce cadea din cer, fiecare strop de ploaie parea ca are povestea lui. Cerul urla de durere, lasand doar niste simple picaturi de ploaie sa distruga asfaltul cald ce parea ca incetul cu incetul se crapa. Locuitorii alergau grabiti in difere directii nedorind sa se ude insa eu stateam nemiscata avand ochii inchisi. Doream sa simt ploaia pe trupul meu, doream sa simt loviturile reci de apa asemeni unor bice, doream sa ma distruga insa nu erau suficient de puternice sau poate nici eu nu imi doream sa mor cu adevarat. Shane se opri si el, privind norii de cenusa ce acopereau orasul. Plapuma de ceata isi facea prezenta prin simplul ei dans ce te ametea. In zare se observau cateva luminite, insa nimic mai mult. Acea cenusa nu permitea ochilor sa vada dincolo de ea.
Satenul se apropie de mine, luandu-ma in brate, presandu-si buzele de fruntea mea rece. Simteam respiratia lui calda in ceafa lui si degetele sale lungi care imi mangaiau suprafata fina a mainilor.

- Ai auzit acel cantec, nu-i asa? Sa sti ca acel pian e blestemat. Nimeni nu a mai scapat dupa ce a auzit acel cantec.

Sopti pe un ton scazut si ragusit, aproape fara suflare. Cuvintele lui ma speriau in timp ce se indeparta de mine. Isi dadu jos ochelarii lasand o pereche de ochi intunecati la iveala. Isi musca buza de jos, incercand sa vorbeasca cu calm insa parea ca nu poate. Ma intrebam ce a vrut sa spuna. Era adevarat, de cand am auzit acel cantec ma simt ciudat insa nu cred ca are vreo legatura cu misteriorul pianist. Doream sa ma intorc in acel loc, sa-l mai vad o data si sa-l intreb cine este de fapt, ce legatura e intre el si acel pian asemeni sangelui. Comparatia facuta de mine era adevarata, acel rosu ce stralucea in lumina acelui bec drogat parea o lava sau mai bine zis sangele celor pacatosi. Paseam pe trotuarul umed si dur, lasandu-mi tocurile de la sandale sa scoata diferite zgomote, in timp ce din cand in cand sfarma crengile cazute de pe jos. Satenul ma urma indeaproape, neschitand vreun zambet. Parea ca se gandeste la ceva, insa ma intreb la ce. Isi indeparta suvitele care se incapatanau sa-i cada pe chip, ciufulindu-si bretonul. Isi baga mainile in buzunar, privind indiferent in fata. Ochelarii ii acopereau ochii ciocolatii nelasand la iveala strulucirea lor.
In fata era o cladire inlta construita din caramizi maronii. Destul de veche daca era sa ma intrebi, insa era un liceu destul de bun. Am intrat amandoi in curtea liceului unde unii adolescenti vorbeau despre diferite lucruri in timp ce altii preferau sa asculte sunetul linistitor al ploii. Cerul era traversat de linii portocalii urmate apoi de diferite zgomote inspaimantatoare. Acest fenomen ma speria de cele mai multe ori, crezand intotdeauna ca sfarsitul lumii e aproape insa mereu mi se spunea ca dupa ploaie vine soare cum dupa lacrimi apare zambetul. Asa si era. Picaturile reci de ploaie continuau sa cada, in timp ce tunetele erau asemeni unor tobe ce se auzeau de cate ori fulgera. Am intrat in ininta scolii unde peretii erau de un galben deschis si unde diferite tablouri pline de istorie erau agatate de cuie. Holul era luminat de o lustra rosiatica, in timp ce langa pereti se aflau diferite flori ce isi imprastiau miereasma in intreaga incinta a liceului. Ma indreptam cu pasi greoi si lenti spre clasa de unde se auzeau zgomote. Colegii mei tipau in timp ce altii se bateau. Shane si-a asezat ghiozdanul in banca, scotandu-si castile. Eu m-am propiat de o fata ce statea sprijinita de banca din lemn de stejar, lacuit. Ochii sai asemeni marii ma priveau in timp ce buzele sale usor rozalii erau arcuite intr-un zambet. Parul sau maroniu era prins intr-o coada la spate lasand o suvita putin ondulata sa ii alunece pe chip. In partea stanga, avea o fundita roz prinsa in par ce se asorta cu fustita sa ce ii acoperea o parte din picioarele sale. Aceasta ma imbratisa, sarutandu-mi ambii obraji. Era prietena mea cea mai buna, Britney . Era diferita de mine, insa o iubeam enorm de mult. Cand aveam nevoie de un umar pe care sa plang ea mi l-a oferit pe al sau si era langa mine atunci cand intreg universul ma ura, ea a fost singura care a stiut cum sa ma incurajeze si sa ma faca sa simt ca traiesc cu un anumit scop.

- Kristen, ce ma bucur ca in sfarsit ai venit. Ai patit ceva? Ma intreba aceasta ingrijorata, observandu-mi chipul alb si trist. Ochii mei pareau goi, nu exprimau nimic, in timp ce buzele imi erau uscate. Din cand in cand mi le muscam, lasandu-mi un firicel de sange sa-si faca aparitia. Am strans-o puternic in brate observandu-l pe saten cum ne privea cu coada ochiului. M-am indepartat putin de ea, rugand-o sa se aseze pe scaun. Aceasta dadu afirmativ din cap, sprijinindu-mi la randul meu corpul de banca sa. Am oftat, incercand sa-mi gasesc cuvintele insa nu prea reuseam. Conversatia de mai devreme cu Shane ma inspaimantase. Ma intrebam ce se v-a intampla cu mine.

- Britney, aseara am fost in vechea scoala parasita deoarece sunetul acela provocat de pian nu imi dadea pace si doream sa aflu ce este. Ei bine, acolo am intalnit un baiat. Nu prea l-am vazut bine si nici nu am aflat cum il cheama insa m-a cam speriat si imi este frica acum. Am vorbit si cu Shane si mi-a spus ca acel pian e blestemat.

Vocea mea devenea din ce in ce mai joasa, in timp ce in incapere se auzi oftatul meu printre miile de tipete ale celorlalti. Satena ma privea ingrozita nestiind ce sa spuna. Se ridica in cele din urma de pe scaun, indreptandu-se spre saten. Acesta o privea calm in timp ce Britney il plesni puternic peste fata. Zgomotul provocat de palma sa rasuna in intrega incapere, in timp ce adolescentii o priveau uimiti. Aceasta iesi din clasa, trantind usa dupa ea. Am vrut sa ma duc dupa ea insa mana puternica al lui Shane ma impiedica. Nu intelegeam comportamentul prietenei mele. Ma intelegeam de ce a facut asta. Atatea intrebari imi provocau dureri de cap. Satenul se apropie de mine, spunandu-mi ca vrea sa iesim afara. L-am urmat indeaproape, intrebandu-ma ce doreste. Ma trase cu putere de brat, impingandu-ma in peretele liceului ce era rece. Afara inca ploua insa eu ma intrebam ce are de gand el. Imi ridica capul, jucandu-se cu cateva din suvitele mele. Isi cobora o mana pe piciorul meu, mangaindu-mi pielea fina. Deveneam din ce in ce mai speriata. Am vrut sa-l imping insa acesta era mult mai puternic decat mine. Ochii lui aveau o lumina ciudata in ochi in timp ce isi trecu limba peste buzele sale. Ma trase cu putere de par, obligandu-ma sa deschid gura. Isi apropie buzele de ale mele, initiind un sarut. Cateva lacrimi isi facura aparitia pe chipul meu sperand ca ma v-a alsa in pace insa acesta incepu sa-mi ridice bluza. Am inchis ohii sperand ca se v-a termina acest cosmar.

- Daca o mai atingi o data, iti promit ca iti vei fi dorit sa nu o faci. Indeparteaza-te de ea si pleaca o data pana nu ma enervez si te omor!

Am deschis ochii, dorind sa aflu cine era cel care l-a oprit pe Shane. Era el, acelasi baiat misterios, acelasi pianist ce cantase in acea seara. Satenul pleca, in timp ce brunetul zambea satisfacut.

- Data viitoare ai grija cum iti alegi prietenii.

Acesta disparu in cele din urma, nelasandu-mi sansa de a-l intreba cine este cu adevarat.

Britney

Ce bine ai pus next-ulxx
Vai cat de mult imi place
Pur si simplu ador acest fic
Ai fi o scriitoare foarte bunax
Plizz sa pui repede next-ul ca numai am rabdare sa stiu ce se intampla:x
te opresti cand nu trebuie, te rog mult, mult sa pui next-ul

Eh, chiar te pricepi la ficuri.Inca unul foarte reusit, Kira.
Descrierea e foarte buna si nu am ce comenta la ea.Chiar imi place.
Sa pui repede next-ul ca vreau sa vad ce se v-a mai intampla.

Ce ma bucur ca ai pus nextul
Pur si simplu iti ador ficul
Nu mai stiu ce sa spun. devine din ce in ce mai interesant.
Sa pui reepde cobtinuarea ca ma tii in suspans

Wow, Kirara, acest capitol este chiar reusit. Iubesc felul cum descrii peisajele, dar si sentimentele. Ma capteaza ficul tau, e foarte frumos.
Sper ca o sa aduci nextul curand. Spor la scris si pupici!

Cat de mult imi place
E foarte frumos si ma bucur ca ai pus continuarea.
Ma intreb ce se v-a mai intampla cu ei.
Sa pui repede next-ul ca iti ador ficul

Kiri, Kiri cand pui next-ul?
Te rog sa-l pui cat mai repede

<>...numele tau mi-a sarit in ochi. Imi aminteste de desenul ala cu Inuyasha.
Oricum nu de asta sunt aici.
<< Pff, titlul chiar m-a atras iar descrierea ta de la inceput m-a facut sa ma simt eu in pielea persoanjuui. Mda, as vrea si eu sa viziztez o asemenea scoala.<Imi plac ficurile astea cu ceva mister ca sa spun asa, fantome, blesteme si alte chestiute de astea.
<< Mna, sa pui next-ul>>>>>>>>>>>>>>>>>>Bye Bye!

Frumos fic-ul...chiar imi place, dar asa cum am mai zis nu pot sa comentez mai mult ca nu sunt in masura. Succes la scris. Pwp


---------------------------


My fic:
- Steaua norocoasa: https://sasu.forumgratuit.ro/t1764-steaua-norocoasa

am citit fic-ul tau si sunt foarte uimita imi place foarte multtt est foarte superb fic-ul de abia astept sa pui nextuu spor la scris

Kirisor, cand ai de gand sa pui nextu ? Te rog eu mult de tot sa-l pui, deci nu mai am rabdare asa ca pune-l cat mai repede . Pupici

Kiri cand ai de gand sa pui next-ul?
Plizz, ador acest fic asa ca te rog sa aduci next-ul mai repede

Asa deci Kiri, uite-o pe Pufulete.
Cand ai de gand sa pui next-ul? Adica eu una ador acest fic si tu nu mai vrei sa pui next-ul. Pai sa poate? Haide te rog un mic capitol acolom, tot conteaza pentru mine numai sa stiu ca nu ai renuntat la acest fic si te vei apuca repejor de el.

Uite commuri ai si tu nu mai aduci next-ul.
Plizz, mai ales ca mai lasat si in suspans sui chiar vreau sa stiu ce se va mai intampla. Eu una ador acest fic, sunt fana ta, asa ca plizzzzzzz adu next-ul ala ca mor aici si nu cred ca vrei sa vii la inmormantarea mea.

Ador cum scriiix e superb pur si simplu nu mai am cuvinte.
Decat de lauda...deci eu una adooooooorrrr acest ficcc foarteeeeee muuuuuult
te rog, mult, mult, mult sa aduci next-ul ca il astept de un secol si chiar nu mai am rabdare.
Sunt prea curioasa sa stiu ce se intampla. Ma intreb de ce se comporta asa si cine e defapt acel pianist misterios, ce se va mai intampla cu personajele.
haide pune-te mai repede pe tastat ca eu chiar vreau din tot sufletul next-ul:x
Ador ficul asta:x
E minunat, numai am cuvinte
Plizzz pune next-ul ala pe care il astept de un secol