8 Zile

8 Zile

Gen: Dramă / Aventură

Prolog

Când am auzit alarma ticăind nonşalant, am sărit din pat şi am răsuflat adânc, ca şi cum până atunci m-am temut a o face. Ridicându-mă şi stând cu privirea-nainte, obiectele au început să prindă mişcare, precum adieri ale valurilor, culorile pierind în dedesubtul podelei, iar mii de puncte negre se înmulţeau în faţa mea. Mă prefăceam de ceva timp că sunt încă în lumea viselor, stând întinsă, cu braţul peste ochi şi respirând adânc, fără să dau semne de suspiciune.

Imediat cum patul a început să scârţâie ritmat, agitaţia a început să se simtă, mai ales în interior, unde inima-mi bătea groaznic de rapid. ”Oare voi reuşi să nu mă mai ascund, să nu mai fiu controlată?” gândeam eu fără niciun sens. Îi purtam atâta dragoste, încât făceam orice ca nimic să nu intervină între noi. Adoram şi îmi plăcea la nebunie să am control deplin asupra mea, chiar dacă asta aducea în prim plan momente feerice de singurătate. Îmi plăcea atât de mult să mă gândesc la dorinţe, acele lucruri pe care nu le ai, dar ţi le doreşti. Nu mă deprimă, nu mă întristează, dar câteodată devenea enervant să te gândeşti la acelaşi lucru.

Plecase din cameră, eu fiind singura fiinţă de aici. Nu eram sigură pe mine şi nici nu ştiam ce să fac acum. Parcă voiam să mă ridic în pat, dar mă simţeam bine şi stând întinsă, cu braţele împrăştiate prin pat, de-a lungul corpului.
Deasupra mea era fereastra - singura din cameră - cu privelişte către grădină şi blocurile impunătoare. În acest moment aveam de gând să mă prefac că sunt un copil mic, cu mintea şugubeaţă, doar la momentele copilăriei, bucurându-mă de ceva ce abia căpătasem, sărind în patul extrem de moale şi călduros sau punându-mi tălpile membrelor inferioare pe pereţii fini şi proaspăt văruiţi.
Îmi aduceam aminte, stând exact aşa, de acele zile când ceream libertate şi o primeam prematur, sfârşindu-se trist, pierzând câte ceva, pe cineva, plângând fără oprire. Nu se compară în niciun fel cu prezentul, momentele în care mă simt naturală, liberă să mă mişc, fără să aduc cuiva vreo observaţie, iar acum, fără să mă gândesc măcar la ea.

M-am ridicat încet în patul nupţial, punând cotul pe pervazul fără gloturi, întinzându-mi gentil mână de-a lături pe el, iar cu cealaltă apucând mânerul geamului extrem de curat, care reflectă perfect lumina.

- Ce mi-ar plăcea s-o tai, fără ca cineva să întrebe... am şoptit, oftând din greu, aplecându-mă şi mai mult. Dacă plec de aici, gata! Nicio întrebare, niciun fulg cu ţepi, doar paşii mei tandri către propria-mi viaţă.

Aceste gânduri mă deprimau, în adevăratul sens al cuvântului, punându-mă şi pe mine sub acea aripă dură, dar protectoare, mare, deşi extrem de limitată. Doar cotrobăind orbeşte cu mintea, cele două organe comunicau, capul expunându-mi o durere care nu putea fi ignorată, inima înţepându-mă energic, parcă cu un sentiment apos de supărare. Cu atât de multe emoţii şi senzaţii pribege prin acest corp hapsân care nu mai încape în el, am fost îndemnată indirect să trântesc geamul şi să îmi iau mâna numaidecât de pe mâner, revenind la o veche poziţie. M-am întors cu totul şi am observat că încă eram îmbrăcată aiurea. Oricum, plecând atât de departe, pe cât credem toţi, nu rezolv nimic. Toate acele amintiri şi goluri adânci mă vor aduce înapoi, fără să mă bucur de scurta reuşită, dorinţele şi realizările devenind amare remuşcări. Ca să reuşeşti, ca femeie, ar trebui să fii un Don Juan feminin, fără să îţi pese de dramele altora, durerea şi pulberea de dragoste rămasă ce zboară în jur.

Încercând să fac acest moment extrem de special să nu se spulbere rapid, m-am aplecat din nou asupra ferestrei, ţinându-mi spatele gol de peretele rece, cuprinzând cu ambele braţe perdelele extrem de fine, de transparente și m-am întors la poziţia ce o adoptasem la fereastră, alături de gândurile mele rătăcite. Încercam să mă menţin cât mai dreaptă, atârnându-mi gâtul de acel mâner, dar parcă cu mai puţină dorinţă de activitate.
Eram conştientă şi totodată destul de pregătită pentru momentul când va veni în cameră. Era o persoană mai dură, dar corectă, pe care mai mereu mă puteam baza, exceptând acele ore în care nu ne vorbeam, ocolindu-ne pe etaje diferite. Nu puteam întotdeauna să fiu ospitalieră şi zâmbitoare, chiar şi ambiţioasă, ştiind de „buna" părere pe care o am despre persoana mea. Mă gândeam dacă va veni aici şi mă va întreba: „Fato, tu ce vrei de fapt?". Nu cred că voi dărui un răspuns concret, dar nu pentru că e o persoană apropiată, însă nici nu sunt hotărâtă pe situaţie. Îi gândeam de fiecare dată reacţia la spusele mele şi o găseam spontană la fiecare lucru.

Iubesc această ființă din tot sufletul, da, precis o iubesc. Vreau să stau cu ea, să depind de ea, dar totodată nu o vreau în preajmă. Nu ştiu de ce asemenea gânduri mă posedă, dar găsesc şi puncte bune acestei singurătăţi: rămânând retrasă voi ştii cu adevărat ceea ce vreau, dar mă voi întoarce într-un final printre oameni, hotărând atunci. Fericirea nu e benefică și nici nu reprezintă singurătatea. Atunci, de ce tot mai puţini o acceptă, iar alţii negociază pe seama ei? Unii fug, alţii nu o menţin pe măsură ce o prind. Oricum, nu sunt exaltată vorbind de ea. Mă simt sufocată chiar auzind zilnic discuţii despre ea, scoţând-o pe gură precum o minciună dulce pe care toţi o gustă. Nu mă simt tristă, dar nici fericită. Nu îmi lipseşte nimic, dar simt că ceva nu există în firea mea. Nu întotdeauna voi fi precum...

Deodată, un scârţâit enervant se auzi de pe hol. Venea aici, iar eu, prefăcându-mă că abia m-am trezit, căscând fără nicio ezitare, m-am pus cu cotul din nou pe pervaz. Intrase în cameră fără nicio vorbă şi, întorcându-mă, îi văd silueta aproape de mine, lângă pat.

Se apropie, fără nicio scrupulă şi îmi mângâie pomeţii, zâmbindu-mi inocent, apoi îşi vede de treabă.

- Bună dimineaţa...! am şoptit eu melancolică.

~~Edit.~~
Cum să încep? A, da! Îmi place, însă, cum întotdeauna există un ”dar”, îmi voi spune și eu oful.
Cred că am o singură obiecție: nu-mi place acel cuvânt de la început, ”protagonista”. Sună atât de rău! Precizezi numele personajului dacă vrei, dar aici cred că era mai bine dacă lăsai acel moment de mister. Adică fără să mai scrii ceva. Titlu, capitol, text. happy2

Dacă nu mă înșel, personajul principal, dat fiind faptul că e o tipă, cred că e interpretat de Sakura. Oh, această fată are tare multe personalități, dar, de cele mai multe ori, este doar o fire complicată și nimic mai mult.
Chiar sunt curioasă să văd cum va apărea Sasuke și, în general, cum se va desfășura firul poveștii tale.
Dacă poți, anunța-mă când aduci următorul capitol. happy2

Iooi <3 ! Me guuuusta :3 E foarte frumos cum descrii :) Abia astept sa citesc in continuare <333 Asa caa... sa pui urmatorul capitol repede, da ? :o33 Te pup si iti doresc mult, mult spor la scris si la ales cuvintele >:D< Stii tu cel mai bine cum va decurge tot :***

Heii darling, uite, am trecut si eu pe aici, intr-un final si cum am mai spus, imi place tare mult stilul tau de scriere.

Despre fic pot spune ca-ti ador descrierea si chiar imi place ca ai pus la inceput "Protagonist" pentru a lasa o urma de mister. La inceput credeam ca o sa fie din perspectiva unui baiat, dar am ramas placut surprinsa cand am vazut ca descrii din perspectiva unei fete.

Imi place tare mult cum descrii si cum redai toare acele parti in care sentimentele protagonistei sunt in contradictie. Pentru un prim capitol este foarte reusit, chiar daca nu dezvaluie multe si.. sunt tare curioasa de cine sunt acele persoane care au venit.

Sa aduci urmatorul capitol darling si sa ma anunti si pe mine, ca m-ai facut curioasa. O.O

Subiect: Re: 8 Zile Vin 02 Aug 2013, 15:21

Hey!

Am ajuns si eu si pe la acest fic si vreau sa incepu cu felicitari, deci:
Felicitari! Ai evoluat foarte mult la descriere si ti-a iesit un capitol minunat! a hug

Si acum, hai sa imi infig gherutele in fic. Imi place mult asezarea in pagina si descrierea. Faza cu "Protagonist" mi se pare interesanta si nu vad o problema in asta. Parca am citit eu o carte care avea asta la inceput si e ca un fel de prolog, iar aici da un aer misterios.
Chiar ma pune pe ganduri felul in care gandeste personajul ( negativist, dar stim noi doi de acest fel de a gandi). E chiar interesant, iar intrebarea care imi predomina in minte este: Cine e acea persoana de care povesteste fata?. Da, te-as intreba cine e ( cum am facut-o deja), insa nu vreau sa stric surpriza si sa aflu inainte sa fie timpul potrivit.
Bun, tot vreau sa subliniez faptul ca iti ador felul in care descrii. Nu degeaba esti scriitor. Pai, nu stiu ce sa mai zic. Oricum, greseli nu am vazut, ori nu mi-au sarit in ochi, ceea ce e bine.
Spor la ideei in continuare si nu uita sa zambesti mereu. Love you! kiss

Subiect: Re: 8 Zile Vin 23 Aug 2013, 10:57

Hei, am ajuns si eu pe aici.
Imi place modult tau descriere si felul in care povestesti.
Nu mi se pare ca grabesti deloc actiunea, iar greseli de tastare nu am vazut.
Oricum, totul e un mister total acum, asa ca nu pot spune prea multe
despre ideea ficului, dar sunt sigura ca o sa fie ceva interesant.
Acestea fiind spuse, ar fi dragut din partea ta sa ma anunti de continuare.

Subiect: Re: 8 Zile Vin 06 Sept 2013, 22:47

Fic închis la cererea autorului.

Subiect: Re: 8 Zile Lun 14 Oct 2013, 12:07

Capitolul Întâi

    Un singur moment de fericire şi restul de melancolie nu e destul. Cu toate că zicala ,,Gândeşte-te de ori înainte de a face!'' este cât se poate de bună, nu privea niciodată spre consecinţe, ci ţinea captiv un simţământ ce îi permitea să ascundă tot ce avea pe suflet. Nu lăsa pe nimeni să îi cuprindă sufletul, să îi mângâie gândurile şi mai ales, evita întotdeauna să vorbească despre ceea ce chiar e important. Doar privind către acele buze cărnoase şi roşii, ca ale unui vampir, îţi puteai da seama cum se simte. S-a oprit deasupra pervazului şi a început să privească necontenit. Părea că vrea să îşi ia zborul, părea că nu îi mai convine ceea ce are în jur, dar nu gândea niciodată limpede.
    Deodată, o furie necontrolată se porni în interior, care parcă îi comanda corpului ce să facă, spunând asta la nesfârşit, parcă vrând să mă posede. Eram în acelaşi loc, lângă pat, dar aveam o doză de confuzie. Trebuia să fiu îngrijorată că supărarea devenea o rutină şi cu greu voi ştii care-i e problema, că vrea să depăşească limitele umane, sau că nu se mai oprea din căutatul ţigărilor prin buzunare? Tot ceea ce puteam face era să-mi mănânc singură sufletul şi mintea, întrucât ştiam că e o încăpăţânare şi jumătate. Îmi ridic capul şi trag aer în piept. Zâmbesc pentru o nouă zi şi mă apropii de ea. Probabil că a şi uitat că sunt aici, probabil a uitat că suntem o familie... îh, a uitat că mai exist...!
- Astăzi vom face ceva împr... grăiesc chiar deasupra trupului ei, tapându-i uşor umerii ce păreau a fi nişte roci masive.
- Nu am chef de nimic... mă întrerupse fără să termin ceea ce am de spus.
    Tocmai când voiam să mă ridic asupra principiilor ce le folosea drept scut împotriva mea, un zgomot zglobiu şi subţire se auzi din cealaltă parte a apartamentului. Îmi întorc rapid privirea către ea şi observ că nici nu bagă în seamă. Urăsc să mă gândesc că voi trăi de-a pururi drept un stâlp de susţinere. Oh, şi mai şi... al câtor suflete? Ea nu este în stare să se ţină pe picioare, eu întotdeauna mă strivesc între lumea reală şi cea a iluziilor iar sufletele noastre se contompesc într-unul singur care parcă vrea să arate care-i şeful. Strâmb puţin din gură şi mă îndepărtez. Cum sunt pe hol, simt cum un aer rece mă cuprinde. ,,Oare ce să fie?'' gândesc curioasă. Privesc în dreptul uşii şi observ că zace un plin alb, fin, neted.
- O altă factură... pufăi deznădăjduită.
Însă, deschizând cu grijă plicul şi citind conţinutul, nu era chiar aşa. Am apucat cu fineţe de marginile colii fără de imperfecţiuni estetice şi mi-am mijit ochii. Am parcurs rapid printre rânduri şi am executat şi concluzia. Din nou picasem pe gânduri. Era o scrisoare suspectă, care, precum scrie aici, mă anunţă că am câştigat o călătorie în nu ştiu ce zonă exotică. Aşa să fie, dar, ar fi prea de tot. E ciudat... Nicio semnătură, niciun nume, nicio firmă. Dar... am câştigat, gândeam eu zâmbind.
M-am ridicat şi o idee strălucită îmi străbătu mintea. Am ascuns documentul sub o carpetă şi m-am întors în cameră. Am străbătut rapid drumul, trecând pe lângă persoana cu pricina şi m-am oprit în faţa dulapului.
Brusc, parcă ceva intrase în mine, o entitate ce îmi dăduse o privire întunecată, ce mă făcu să mă prăbuşesc pe talia podelei.
Imediat cum sunetul impactului se auzi, am rămas din nou uimită, cu toate că priveam în gol, doar auzind.
- Ce?! Eşti bine? se abătu asupra mea, ca prin minune, revenindu-şi din acea zisă transă.
Zguduindu-mi puţin corpul, îmi revin. Priveam în jur şi mă gândeam, oare ce se întâmplase. Îmi ridic privirea asupra ei şi constat cu stupefiere că ceva se schimbase.
- ...Tu eşti bine? m-am adresat îngrijorată.
Doar a dat din cap, apoi m-a ridicat. Mi-am scuturat superficial hainele şi am privit în jur. Tot ceea ce ţin minte este că înainte să ajung în faţa... stai! eram în faţa şifonierului. Era un chip palid care parcă urla. Ceea ce puteam distinge era că unele părţi ale corpului îi lipseau. Sper că nu am înebunit. Fără să îi mai dau explicaţii, mă întorc cu spatele şi privesc către şifonier. Un fior rece îmi străbătu coloana, făcându-mă să tresar. Apuc mânerul şi, pentru un moment mă opresc din orice, apoi în deschid fără ezitare. Un miros neplăcut îşi făcu drum printre noi. Era plin cu o mulţime de haine şi genţi. Unele miroseau a naftalină, mirosul ce ieşise, semn al statutului de vechitură. Nu ştiam ce să aleg, mai ales că erau o grămadă de haine preferate. Am privit înapoi şi am mai privit încă odată trupul oficial de slăbănog al persoanei. Am întins mâna în partea superioară a şifonierului şi am întors pe toate părţile o jachetă neagră, încă mototolită din piele. Părea a fi într-o stare bună, aşadar am zâmbit larg şi am luat-o. M-am întors şi, speriată, am observat că era din nou asupra pervazului. Nu avea timp să se întoarcă... numai dacă... numai dacă nu a fost doar imaginaţia mea. Trebuia să fac ceva neapărat, altfel şi eu voi prinde aceleaşi obiceiuri, aceleaşi mofturi. Am întins mâna cât de mult am putut, într-un mod silenţios şi am pătruns într-unul din buzunarele jachetei pe care o purta. Nici nu se gândea; probabil aşa va fi tot restul zilei, sau toată viaţa dacă cineva nu va trage zdravăn de ea. Am tras rapid acel păcat de pe proprietatea ei şi l-am deschis. Mă mir că ştiam să îl desfac, întrucât eu nu am am atins vreodată aşa ceva, dar, acum o fac, pentru un scop precis. Am tras cu degetele de una din acele surate ale pachetului şi, îndepărtându-mă uşor, i-am împins înapoi pachetul şi am înscenat astfel încât să observe că i-a picat de la ea o ţigare. Imediat cum a observat că ţigarea îşi face ruta în podea, s-a ridicat şi s-a aplecat numaidecât să o ridice. Începusem a râde fără motiv, deoarece ştiam că aşa va reacţiona. Tocmai când voia să se întoarcă la vechea poziţie, i-am pus mâna pe umăr şi i-am oprit căderea.
- Nu şi azi, sweetheart! am exclamat înfuriată.
I-am întins braţele lungi şi grele şi am îndesat jacheta din dulap pe corpul care părea a fi extrem de elastic.
- Oh, Doamne! a reacţionat cu uimire. De când căutam jacheta asta! a adăugat cu zâmbetul pe buze.
- ...Ss... era chiar în dulap! am spus mânhnită, în timp ce îmi întorceam capul spre şifonier. S-a sfârşit! Astăzi facem mişcare! am început a rânji fără motiv, în timp ce i-am apucat mâna extrem de rece.
    Era ceva ciudat la ceea ce s-a întâmplat. Dulapul avea un aspect negativ asupra mea şi afecta chiar şi sentimentele protective ce le nutrea. Eram extrem de bucuroasă totuşi, că am reuşit să îi arăt că e bine să mai arunce din mediul vechi, să mai iasă din casă şi să îi îndepărtez acel spirit negativ, cel puţin pentru un timp. Ei bine, măcar puteam juca ca şi cum aş fi fericită nonstop, în faţa ochilor suferinzi, deşi nici eu nu eram prea departe. Am îndemnat să mă aştepte afară, în faţa uşii, în timp ce eu îmi jucam rolul. Am aruncat o fustă decentă de o culoare ca a safirelor şi o bluză scurtă. Imediat după, am luat o pereche de sandale şi am ieşit afară. I-am zâmbit într-un mod prietenesc şi am îndesat cheia în uşă, dar, exact când să îi imprim mişcarea, am tresărit. ,,Era cât pe ce să uit...'' gândeam mâhnită, schimbându-mi înfăţişarea. Am deschis uşa şi mi-am întins corpul către acea măsuţă cu ştergar, dedesubtul căruia se afla scopul meu. Începusem să ezit şi să privesc dincolo de acest plic. Aveam de gând să risc, pentru bunăstarea spiritelor noastre, pentru o mică desfătare.
- Acum suntem gata! am rostit bucuroasă, în timp ce încuiam uşa.

Subiect: Re: 8 Zile Lun 14 Oct 2013, 20:58

Heeeii, buna. kiss

Mersi mult ca m-ai anuntat. Este un fic nemaipomenit, cu foarte mult potential, spun eu. Nu prea imi pot da seama despre ideea centrala doar din doua capitole, insa m-a atras extrem de mult modul tau de a descrie. Sunt putin cam in ceata, trebuie sa recunosc. Nu sunt chiar foarte sigura cine este persoana care se afla cu Sakura in camera, insa sper ca voi afla pe parcurs. A, si inca ceva. Sper sa nu te superi, dat ar fi mai bine sa spui la inceputul capitolului din a cui perspectiva povestesti, astfel ne-ar fi totul mai clar. dap !

In rest numai am nimic de comentat; numai ca astept cu nerabdare next-ul care sper sa vina cat de repede se poate. kiss

Sa nu uiti sa ma anunti cand il vei posta si daca vei mai adauga parti la acest capitol. Te-am pupat! Multa inspiratie si idei, talentat mic! hi!

Subiect: Re: 8 Zile Lun 14 Oct 2013, 21:18

Darlinn', darlin', darlin', cat ma bucur ca ai postat capitolul doi. Adevarul e ca cel mai mult mi-a placut sfarsitul, dar nu pot comenta nimic pentru ca intreg textul a fost superb. Chiar daca te-ai grabit, mi-a placut ca ai descris detaliat cam tot ce tine de el. Darlin', mi-au placut replicile, chiar mi-au placut. A da, mi-a mai placut si partea cu tigarile, a fost destul de interesanta si placuta de citit. Spor la scris darlin'. kiss

Subiect: Re: 8 Zile Mier 16 Oct 2013, 21:34

Buna, buna. In primul rand multumesc de anunt.
Asa, cat despre acest capitol, nu prea am ce comenta. Mi-a placut foarte mult,
si asta datorita felului tau de a descrie. Abea astept sa aflu identitatea
acelei persoane "misteriose" care, presupun ca e o ea.
Acestea fiind spuse, astept urmatorul capitol si te rog sa ma anunti in cazul in care
mai modifici ceva la acesta.

Fic închis la cererea autorului.