Cap. I:
    Povestea începe aşa: într-o noapte întunecată,  zăboveşte trupul obosit şi rănit al unei fete.
Mintea-i era dusă departe. Pastilele combinate cu alcoolul deja o făceau să nu-şi mai dea seama ce este realitate si ce este ficţiune. O usturime in gât o făcu să tuşească sec. Când i se potoli tusea zâmbi trist. Reflecta asupra trecutului, prezentului, si a tot ceea ce este. Nu îi plăcea ce era. Nimănui nu-i plăcea. Toţi o considerau o fată bogată, fiţoasă şi profitoare. Dar nu era deloc aşa... sub acele haine scumpe de la tot felul de firme cunoscute, sub acel aspect îngrijit, sub chipul mereu răutăcios, se ascundea un suflet rănit şi îngheţat. Un suflet torturat de durere. În timp ce îşi alcătuia în minte scenariul întregii sale vieţi, o blondă cu ochii albaştrii o întrerupse din gândurile ei,întrebând-o:
   -Cât mai ai de gând să îţi iei pastilele cu alcool?...
   -Până când o să se termine tot şi durerea se va opri.
   -Şi de crezi ca o va face?
   -Pentru ca îmi va aduce moartea curată.
   -Hai, culcă-te,lasă băutura...
   -Ieşi afară din cameră! Vreau să fiu singură.
   -Te rog, Sakura...
   -IEŞI!
   -Bine, ai grijă...
   Da, aşa se numea fata, Sakura. Părul ei şaten aluneca în valuri peste umerii săi. Era dezordonat, semn că nu prea o interesa de aspectul său. Acum putea fi ea însăşi. Nu se mai ascundea sub acea mască. Spatele drept şi-l arcuia dese ori din cauza oboselei ce a pus stăpânire pe ea. Era 3 dimineaţa. A doua noapte nedormită in acea saptămână... fiind abia miercuri. Cearcănele negre de sub ochii săi căprui accentuau acea privire tristă, cât si nopţile pierdute. Căscă. A simţit cum ceva o înţeapă în creştetul capului. Asta era oboseala ce se aşternu complet.
Încercă să se ridice, dar se prabuşi înapoi pe parchetul îngheţat de la aerul  iernatic de afară care pătrunse înauntru prin geamul întredeschis. Luă sticla de băutură şi o duse la gura. Îşi clăti cavitatea bucală cu lichidul din aceasta.
Începu să vorbească  singură. Nici ea nu îşi dădea seama dacă e de la oboseală sau dacă mintea îi joaca feste, iar. Aplecă capul si afişă un zâmbet şters. În suflet simţea o apăsare imensă. O durea.
   ''Chiar nu ai de  gând să termini asta mai repede şi să dai cu lama aia mai adânc pe vene?''
    -Mnu. Vreau să-i doară starea mea, aşa cum m-a durut când nu s-au gândit la mine.
   ''E mai bine să mori acum.''
    -Ştiu, asta vreau... Să mor. Dar nu e momentul acum. Ai răbdare, într-o zi o să îndeplinesc dorinţa asta la amândouă.
  Fata ridică capul şi işi dadu seama că vorbeşte singură. ''Sunt o idioată..'' soptise ea, iar în secunda următoare sticla de whisky zbură în cealaltă parte a camerei. Încet,încet, adormi pe jos. Era vacanţa de iarnă. Nu trebuia să meargă la şcoală. Se trezise într-un sfârşit la ora unu. Intră in baie şi-şi privi chipul palid. Buzele-i erau deshidratate si vineţii. Dormise pe jos iar geamul fiind deschis nu e de mirare că le avea aşa. Ochii încercănaţi nu mai aveau strălucirea aia de cândva. Părul său ondulat era împraştiat în toate direcţiile. ''Arăt oribil''. Îşi spusese fata iar apoi un zâmbet fals i se aşternuse pe chip. Ieşise desculţă  pe balcon, picioarele scufundându-i-se în zăpadă. Îşi aprinsese o ţigară şi privea absentă spre poarta care tocmai se deschisese. Era aceeaşi blondă de aseară,Ino.

Sakura: 
   Ino mă analiza din cap până în picioare. Când ajunsese la gleznele mele şi îşi dădu seama că sunt desculţă, fata îşi schimbă automat privirea din una plină de speranţă în una tristă. Am zâmbit dezamăgită, realizând că prin tot ce fac o rănesc. Dar asta eram eu. O victimă la rândul meu. Cât timp mă gândeam eu la asta fata intrase deja în cameră, rugându-mă să intru în casă.     Într-un final, o ascultasem.
   Cum intrasem în casă, am simţit că mă prăbuşesc. O ameţeală cumplită m-a cuprins. Dar, de dragul fetei am continuat să mă port normal.
Ino îmi pusese o patură pe spate, zicându-mi că mă roagă să o ţin pe mine. Pentru un moment,am cooperat.

Îmi place ideea. Sakura ca fata cu 2 fete, foarte interesant. Dar... unde-i Sasuke? ;) Oricum, aștept cu sufletul la gura nextul. Si, încă ceva. Te rog frumos, mă anunți și pe mine când îl pui? Merci♡. Și nu uita, NUTELLA! :)

Holla imi place ideea ta , intr-adevar interesant.  Astept nextul si daca vrei poti trece si pe la ficul meu

https://sasu.forumgratuit.ro/t16008-darksoul-wolf-16#360487  - Darksoul-wolf.


Choco: Nu mai faceti reclama propriilor voastre ficuri atunci cand oferiti comentarii altora.

Capitolul  II:
     
Sakura:
       După ce mi-am mai revenit, am decis să cobor împreună cu Ino la parterul vilei în care stăteam, pentru a mânca ceva. Era ajunul Crăciunului, doar că era unul diferit de restul. În acest an, aveam de gând să petrec sarbătoarea alături de tatăl meu, la el acasă, ai mei fiind desparţiţi.
       Odată ajunsă jos, am rostit un „bună” plictisit, şi m-am aşezat pe canapea butonând foarte concentrată telecomanda şi ronţăind ceva de mâncare, în timp ce tatăl şi fratele meu vorbeau de împodobitul bradului.
      -Copii, împodobiţi bradul. Că ne prinde Craciunul şi nu suntem gata.
      -Imediat tată.
      Fratele meu, Deidara, împodobea împreună cu blonda bradul, în timp ce eu nu mă clinteam din poziţia confortabilă în care stăteam. Asta până când vocea groasă a băiatului răsună în camera, spulberându-mi speranţele.
     -Sakura, hai să pui tu steaua în vârf. mi-am dat ochii peste cap când i-am auzit vorbele, iar, într-un final m-am ridicat în capul oaselor şi m-am îndreptat spre pomul cel verde parcă poleit cu aur şi argint pe alocuri din cauza ghirlandelor şi globuleţelor. Nu–mi surâdea ideea, dar le făceam pe plac. Măcar acum, în ajunul Crăciunului să fiu mai bună.
     -Fie geniule. Şi cum ar trebui eu să ajung acolo sus?
     -Te ajut eu. spusese afişând un zâmbet fals şi prinzându-mă de talie, întizând mâinile-n sus, ridicându-mă.
     În acel moment, când puneam steaua  în vârf, telefonul fretelui meu sunase, iar acesta îşi dezlipi mâinile de pe corpul meu, fugind spre telefonul ăla insistent. Acţiunea sa având ca urmare dărâmarea bradului şi o julitură frumoasă în genunchiul meu drept, şi, bineînţeles, multe râsete , „cuvinte de laudă”, urmate de un „ups” gingaş din partea lui Deidara.
     M-am dus în camera mea, scotând pe gură doar un singur cuvânt: „inteligenţă”. Acolo, am dat muzica mai tare, din dorinţa de a nu auzi acei copii enervanţi  care din punctul meu de vedere „vestesc  venirea” a cuiva...  inexistent.
     După puţin timp mi-am dat seama că deja mă plictisesc şi am hotarât să merg jos. Fix când paşisem pe ultima treaptă din laminat bej sunase cineva la uşa. Plictisită, m-am dus şi am deschis-o. Când m-am uitat cine erau cei care torturau soneria, descoperisem  că nişte prichindei de vreo 7 ani se făceau vinovaţi pentru asta. Aceştia  mă întrebase cu o faţă gingaşă, duioasă pentru unii,  însă pentru mine nu:
    -Primiţi cu colinda?
    -Nu. le-am răspuns eu rece,  şi fix  când vroiam să închid uşa apăruse tata care le spusese:
    - Nu o ascultaţi copii. Normal că primim. mi-am dat ochii peste cap şi am plecat în bucatărie.Când treceam pe lângă tata, acesta dădu să mă oprească zicându-mi  să ascult cum cântă prichindeii.
    - Nu vreau. Urăsc Crăciunul.
    - Tu urăşti orice..îmi zisese el, cu o urmă de regret în glas.
    - Exact! Te-ai prins! spunând asta, am părăsit holul cu căştile în urechi, muzica desprinzându-mă de realitate.
 Când am ajuns în bucatărie, prinetena mea, Ino, mi-a zis să mânânc şi să dorm, pentru că mâine vrea să ieşim în oraş.
    - Da, fie, ieşim, dar nu mă culc. Am dormit aseară, sunt odihnită.
    - Sakura, nu mai fi aşa încăpăţânată şi ia si dormi...pentru mine..
    - Fie..am să încerc...pentru tine. acestea fiind spuse, ne-am luat în braţe, iar apoi m-am alăturat blondinei la masă, şi am mâncat amândouă o gustare uşoară. Ca întotdeauna, privirea ei era una plină de speranţă. Aproape că mi-a dat şi mie puţină încredere..aproape.. Dar oricum, un lucru era cert. Ino era o persoană ce merita tot respectul din lume.
    După această masă, am condus-o pe fată acasă, apoi m-am dus în camera mea şi am adormit, gândindu-mă unde vrea  Ino să mergem mâine.
 

  Deciii...m-am hotărât şi eu să fac capitolul II  :”>.Scuze că a durat atât..sper să vă placă. *:*

A treia! E si asta un progres, nu?
Ok, incep sa o ador pe Saku. Si inca o noutate. Oficial si ficul tau e printre preferatele mele. Asa ca te rog, trimiti si mie un msj cand pui next? Merciiii ;* ;*
Cat despre fic, il ador. Mna, doua capitole mi-au fost de ajuns. Dar totusi frate, e Craciunul. Nu cred ca e asa rea. Si cum am spus... und-i Sasuke?? Sunt sigura ca il vei baga repede si pe el, si atunci ar trebui sa merite si mai mult. Astept, girl. And don't forget, NUTELLA!

Hey!!! Deabia acum am intrat si eu aci si ti-am citit ficul. In primul rand, e magnific :)) :*  Scrii superb si imi place mult de tot cum ai construit caracteruk Sakurei, e atat de...diferit. Oricum, e genial si sper ca la next, care sper ca va venii incurand, sa-mi trimiti un MP. Te pup :*

Ce frumos. Intr-adevar frumos. Ficul tau ma atrage si astept nextul. Felul tau de a scrie e super. imi place mult de tot. Sa aduci next repede

Capitolul III:
        - Trezeşte-te.
        - 5 minute blondo. spun eu, întorcându-mă pe partea celaltă.
        - Nu, hai trezirea, leneşo. îmi replică blonda punând accent pe ultimul cuvânt şi lovindu-mă cu perna.
        - Bine, m-am trezit. Şi... unde ai de gând să mergem aşa de dimineaţă?
        - Sakura, e 4 după-amiaza.
        -Pentru mine, tot dimineaţă e. am spus asta râzând scurt  în timp ce ieşeam din cameră, mergând spre baie şi în acelaşi timp întinzându-mi  oasele mâinilor.
        Am intrat în baia frumos amenajată, mereu având un aspect îngrijit. Gresia de culoare bej conferea un aer de calmitate, aşa fiind mai uşor să pătrunzi în adâncul inimii tale şi să desluşeşti cele mai  misterioase secrete ale propriului spirit... Cred că... această culoare o uram cel mai mult. Nu, cu siguranţă aşa era. Nu-mi plăcea să mă descopăr pe mine.  Vroiam ca personalitatea mea să rămână o enigmă chiar şi pentru propria-mi fiinţă.
        Am pătruns sub bătaia picăturilor fierbinţi de apă. Având grijă să nu-mi ud părul. Câteva minute bune le-am petrecut sub stropii limpezi şi clocotiţi pentru a mă trezi. După jumătate de oră am ieşit din baie, îmbrăcată doar în capotul de baie negru, poziţionându-mi trupul în faţa dulapului. Era un munte de haine ce era gata în orice clipă să se prăbuşescă. Detestam iarna. Era un anotimp plin de sărbători pentru amăgirea copiilor mici si creduli. Se însera prea devreme, peisajul era prea monoton pentru gusturile mele, ca să nu mai zic de greutatea ce o simţi în urma paşilor tăi când strabaţi o cărare prin stratul pufos de nea spre o anumită destinaţie. Se făcuse frig, aşa că am hotărât ca în loc să bolborosesc de una singură, umplându-mi mintea cu destăinuirile sufletului, să mă înfofolesc bine ca să putem pleca.
        Zis şi facut. În următoarele 5 minute eram în spatele blondinei, încuind uşa cu cheia în urma mea.La primul pas pe plapuma de nea, am simţit o rafală de vânt ce-mi provocase fiori pe şira spinării, şi pentru a doua oară azi, îmi repetasem în minte că urăsc iarna.
        Priveam în jur la întinderea de nea. Părea totul atât de pur.  Totul era neatins de urmă de om sau animal. Era cert. Locul meu nu era în peisajul ăsta, antiteza dintre noi fiind prea mare. Ino îmi întrerupse din judecăţile mele, zdrobind liniştea aşternută peste noi de ceva vreme:
        - Nu eşti deloc curioasă unde mergem?
        - Ba da. Dar nu îţi stric surpriza.
        - Tu urăşti surprizele, Sakura.
        - Eu urăsc totul, dar uneori fac sacrificii.
        - Ştiu..uneori...Apropo, Crăciun fericit, Sakura!
        - Mda. Crăciun fericit, Ino! i-am urat fetei, cu un zâmbet sincer pe faţă, ceva destul de neobişnuit pentru mine..
        - Sakura, am ajuns. A tras de două uşi mari, din lemn masiv. Înăuntru, o mulţime de adolescenţi, cu vârste cuprinse între 17 şi 24 de ani. O ceaţă densă formată din fumul de ţigări plutea în aer. Mirosul de băutură era pretutindeni, iar muzica răsuna în boxe atât de tare încat îţi vibra în piept, ritmul tău cardiac fiind la unison cu cel al cântecelor.
        - Ce e locul ăsta?
        - Sakura, bun venit în Faifăr, un loc  doar pentru adolescenţi.
        - Interesant.îmi plăcea aici, agitaţia era la fel ca cea din interiorul meu. Ino, unde e baia? simţeam că o să mă prăbuşesc. Inima îmi pulsa cu putere, o stare de greaţă punând stăpânire pe corpul meu. Probabil, mirosul de tutun nu îmi făcea aşa de bine. Deşi eram fumătoare, nu aveam o stare tocmai bună. Mergeam grăbită spre locul indicat de blondă. Privirea îmi era aţintită în pământ. Mergeam pe holul puternic luminat, ce părea interminabil. Grăbeam pasul tot mai mult. Dar parcă nu mai ajungeam odată la baie.
       Brusc, mă lovisem de ceva tare. Am ridicat nervoasă privirea din pământ, uitându-mă la cel care îmi facuse asta:
       - Uită-te pe unde mergi, împiedicatule.
       - Scuze, nu te-am văzut. Îmi spusese acesta cu un zâmbet pe faţă, întinzându-mi o mână pentru a mă ridica, şi prezentându-se în acelaşi timp:
       - Eu sunt Sasuke.
       - Te-am întrebat eu ceva? băiatul nu mai scosese nici un sunet, doar se uită la mine cu o privire de gheaţă, parcă scuipând înjurături prin ea pentru aroganţa mea.   Am zâmbit satisfăcută. Abia îl cunoşteam, dar era clar că îmi plăcea să îl enervez. Tipic mie.
  
  Heeeeyyyy, am adus next-ulllll. Sper să vă placă.

Buna, buna, buna! :D Se pare ca Sakura e Sasuke iar Sasuke e Sasuke :). Dragut. Imi place mult capitolul si am fost atat de absorbita de actiune, incat nu mi-am dat seama cand s-a terminat. Descrii sentimentele atat de bine... Mersi pentru MP si anunta-ma la next! Te-am pupat :*

Hey hey, am devenit mai harnică, şi am adus next-ul. Lectură plăcută. 
          
                     Capitolul IV: 
          În timp ce analizam adolescentul, încercând să desting câteva trăsături ale acestuia, îmi păstram acelaşi zâmbet pe faţă. O înţepătură puternică în stomac mă trezi la realitate, amintindu-mi motivul pentru care mă aflam pe coridorul acesta. Am încremenit pe moment, dar mi-am revenit în câteva clipe şi am plecat din faţa băiatului, mergând ca un zombie, la fiecare pas generându-se un balans uşor datorat ameţelei. Vederea îmi era mai înceţoşată ca acum câteva secunde. Băiatul al cărui nume nu m-am obosit să-l reţin, se uita în urma mea întrebător, cutezând să spună ceva:
         - Hei, stai! Unde te duci?!  nu i-am răspuns. Am continuat să merg spre locul unde trebuia să ajung. Acesta rămăsese singur în mijlocul holului kilometric, privindu-mă dezorientat. Era normal. Eram o ciudată. Am ajuns în capătul culoarului. Am intrat pe uşa din faţa mea, ştiind din directivele lui Ino, că aceasta e baia. Pătrunsesem într-o cameră robust luminată, de un alb imaculat. M-am mişcat până la prima chiuvetă din încăpere şi mi-am sprijinit palmele de părţile marginal opuse ale bucaţii de porţelan fixată pe perete. Am dat drumul robinetului, jetul de apă tâşnind  puternic şi prelingându-se în acelaşi timp prin gaura de scurgere. Mi-am băgat mâinile sub aceasta, şi mi-am limpezit faţa. Am ridicat privirea, vizualizându-mi chipul în oglinda ce era suspendată deasupra chiuvetei. Ochii-mi erau goi, iar pielea feţei palidă. Deşi în baie era o căldură infernală, eu tremuram de frig. Am făcut câţiva paşi în spate, până la contactul cu faianţa rece. Mi-am rezemat spatele de ea, lasându-mă încet în jos. Mi-am strâns genunchii la piept, proptindu-mi capul pe ei . Am închis ochii, aşteptând să-mi revin. Mă durea tot corpul. După câteva minute, uşa se trânti de perete, pe ea intrând Ino:
        - Mi-am făcut griji. Eşti de câteva minute bune în baie.
        - Încercam să-mi revin.
        - Şi acum eşti mai bine, Sakura?
        -Da, hai să ne întoarcem. Vreau să inspectez puţin locul. am spus acestea dintr-o răsuflare, destul de greu pentru ritmul meu cardiac din acel moment, ridicând capul de pe genunchi  şi intinzând o mână adolescentei pentru a mă ridica. Nu îmi revenisem complet, dar nu vroiam să o îngrijorez pe fată. Am părăsit baia, mergând pe acelaşi drum pe care am venit.
El era tot acolo. Mă văzuse aşa că se îndreptă spre mine:
       -Nu-mi zi că stai aici de când am plecat eu. i-am spus eu cu un ton uşor jucăuş şi o privire amuzată.
       - Nu. Am fost la baie, şi  mă duc înapoi la masa mea. nu puteam spune că minţea. Pentru că baia bărbaţilor era fix în dreptul locului unde ne întâlnisem.
       - Mă rog. Ea este Ino;Ino, el este Sasuke. am spus eu, lungind  puţin numele, timp în care mă chinuiam să mi-l amintesc.
      Am mers înapoi în marea de adolescenţi ce se distrau pe cinste, fiecare cu grupul lor. Am rotit privirea imprejurul sălii apoi m-am apropiat de Ino zicându-i:
      -Nu e nici măcar o masă liberă la care să ne  aşezăm. Ce facem? Sasuke, auzind ce i-am spus blondei, ne-a invitat să stăm cu el şi grupul său. Fata mă trase de mână fără a mă lăsa să-mi dau cu părerea, decizând ea pentru amândouă. Sasuke mergea în faţa noastră, pentru a ne conduce la masă. Atunci, blonda profită de neatenţia băiatului şi îmi  zisese la ureche:
      - E draguţ! la auzirea vorbelor ei, am întors capul în aşa fel încât să ne privim în ochi. M-am uitat la ea urât. O privire care dacă ar putea, ar lovi-o. I-am răspuns rece:
      - E urât. De obicei, eram de acord în privinţa unui băiat. era prima dată când ne contraziceam pe subiectul ăsta. Oricum , abia putem destinge nişte trăsături din cauză că îmi era rău.
Am ajuns la masă, iar acolo câteva priviri întrebătoare i-au fost adresate lui Sasuke. În acel moment, o fată, puţin mai miliţioasă, îi spusese băiatului cu  o voce rece:
     - Sasuke, nu ştiam că aşteptăm să mai vină şi altcineva...nou...
     - Păi nu aşteptam pe nimeni, Tayuya.
     - Atunci, ele ce caută aici? Spusese roşcata aruncându-ne o privire superioară. În acel moment, un val de nervi se stârni în mine, aşa că i-am zis brunetului:
     - Sasuke, apreciez amabilitatea ta. Dar mie nu îmi place să stau unde nu sunt bine primită.am încheiat totul cu un zâmbet  nervos  şi fals, care îl destingeai foarte bine de unul sincer, indiferent de cât de bine m-ar cunoştea o persoană.
     - Sakura,... dacă eu v-am chemat, atunci staţi. Nu o băga în seamă, nu îţi face nimic cât sunt eu aici. în acel moment am izbucnit în râs pentru o clipă, apoi luându-mi iar aspectul „de fată serioasă”, i-am replicat: 
     - Nu îmi e frică de ce ar putea să îmi facă ea mie. Mi-e frică de ce aş putea eu să-i fac ei, dacă mă mai tratează mult cu privirea aia superioară. am spus aceste cuvinte pe un ton sigur, uitându-mă la aceasta cu ură. La auzul vorbelor mele, toţi cei  prezenţi la masă încremenise, iar nimeni nu mai era capabil să spună ceva. Ino se uita la mine cu aceeaşi calmitate pe care şi-o păstra mai mereu, indiferent de starea mea.  Sasuke îi azvârli o privire plină de dispreţ prietenei lui, apoi mă invită pe mine şi pe blondă să stăm jos.  Toţi au făcut cunoştinţă cu prietena mea, dar cu mine nu. Eu stăteam cu cotul de la mâna dreaptă pe masă şi cu faţa sprijinită în podul palmei, fiind  prea concentrată  pe o sticlă de pe raftul întins, agăţat la vederea tuturor. O vroiam, dar ştiam că mi-aş dezamăgi prietena.
    - Şi tu, nu faci cunoştintă cu noi? mi se adresase un tip ce stătea pe scaunul de lângă Sasuke. Fără să-mi iau privirea de la minunăţiile expuse acolo, ce păreau a fi la paradă, i-am răspuns sec: 
    - Nu. Ino îmi dăduse un cot uşor în partea laterală a abdomenului , obliându-mă să mă port mai .. „prietenos”. Aşa că, de dragul ei, am continuat dialogul început cu blondul curios de existenţa mea, de data aceasta, uitându-mă ţintă în ochii săi albaştrii, analizând uneori şi privirile celorlalţi. Era o fire curioasă. Se putea simţi asta în glasul folosit atunci când a deschis discuţia. 
    - Mă cheama Sakura. Şi nu îmi pasă cum vă cheamă pe voi. Oricum nu mă obosesc să reţin atâtea nume. Urăsc asta. Am spus asta repede, observând reacţiile fiecăruia, după, mişcând înapoi privirea la bar.  Ino îmi dădu iar o lovitură, de data aceasta, mai tare.
    - Interesant, Sakura. Atunci cum o să poţi purta o conversaţie cu ei? mă întrebase Ino cu o voce ironică, băgându-se în discuţie, lovind cu unghiile ei lungi şi roşii în bucata de lemn neagră ce servea ca masă. Era nervoasă. Acest tic o trăda. Aşa că am privit-o în ochii săi albaştrii, nereuşind să mă abţin din a profita de starea fetei. Firea mea nu admitea asta:
   - Cine a zis că o să fac conversaţie cu ei, Ino? i-am replicat imediat, nereuşind să-mi controlez orgoliul meu imens. Blondina s-a oprit din a tachina masa cu unghiile, resemnându-se. Era foarte bine crescută şi nu îi placea când eram aşa de răutăcioasă, însă nu m-am putut abţine. Dar nu regretam.
Într-un final, m-am ridicat,şi am mers cu paşi grabiţi spre...
 
Şiiiii asta e tot >:D<