Capitolul 1

    Prima zi de liceu. Nimic nu se compara cu ea , pentru ca nimic nu e mai groaznic. Fete noi , priviri ciudate intre colegii de clasa.....Oficial urasc clasa a noua. Profesorii urla la noi ca la niste animale fara minte... Intr-un sfarsit , prima zi de liceu se incheie. Merg pe culoarele intesate de lume , incercand sa descopar o fata cunoscuta. Nu il vad pe Naruto , pe Hinata sau pe oricine altcineva. Pana si antipaticul de Pain mi-ar fi de folos acum...Ma izbesc de o fata cu parul roz.
    -Scuze...nu te-am vazut. Imi pare rau , spune ea. Numele meu e Sakura.
    -Deidara , spun eu dand mana cu fata.
    -Siii....ceva colegi cunoscuti pe aici? intreaba ea zambind.
    -Nu , din pacate. Dar sper sa intalnesc macar un fost coleg de scoala....
    -Si eu. Ma simt singura. Abandonata. Liceul este oribil.
    Rad. Si eu am aceeasi parere despre cusca asta de animale fara creier.
    -Si , ce ai de gand sa faci dupa ore? intreb eu.
    -Nu mare lucru...Poate doar sa ma plimb prin parc...sa imi adun putin gandurile.
    -Si eu fac asta din cand in cand. De obicei , ascult muzica si supararea trece de la sine.
    -Vrei sa vii? ma intreaba ea. Mi-ar prinde bine un cunoscut.
    -De-abia ne-am izbit unul de celalalt in holul scolii si deja ma inviti sa vin cu tine in parc? intreb eu pe jumatate razand.
    -Hahaha...Ce amuzant...spune ea sarcastic , zambind.
    -Bine , voi veni in parc cu tine , spun eu. Imi pun castile in urechi , apoi dau muzica la maxim , ca de obicei. Ies din liceu , impreuna cu Sakura.
    -Ce asculti? , intreaba ea luandu-mi o casca.
    -Hmmm...spun eu zambind. Cred ca nu vrei sa stii.
    -Slipknot? Ii ador! Pot sa ascult si eu?
    -Sigur , spun eu pe jumatate zambind. Ii dau casca , apoi mergem spre parc.
    Ea nu e ca celelalte fete. Imi place asta.

Yang: Un capitol trebuie sa aiba minim 25 de randuri!

Capitolul 2

    Merg incet catre parc , cu Sakura in dreapta mea. Amandoi ascultam Slipknot. Ma uit la ea. E mult mai diferita decat celelalte fete de la scoala. Nu se da mare. Doar e ea insasi. Daca toate fetele ar fi asa....
    -Nu mai e mult pana la parc , Deidara , spune ea aratandu-mi parcul cu mana dreapta.
    -Vad asta , Sakura , spun eu zambind.
    Traversam repede strada , apoi intram in parc. Mergem incet prin parcul aproape gol. Ne asezam pe o banca. Sakura spune incet :
    -Multumesc , Deidara , spune ea.
    -Pentru ce ? intreb eu zambind.
    -Pentru ca imi esti alaturi. Stiu ca abia ne-am intalnit de doua ore , dar....simt ca te cunosc de-o vesnicie.
    -Multa lume crede ca ma cunoaste , cand de fapt nu stiu nimic despre mine , ca persoana... La scoala de unde vin eu , eram in centrul atentiei doar pentru ca aveam parul lung si fetelor le placea. Ele credeau ca mie imi plac complimentele si linguseala. Se inselau amarnic... Le ignoram tot timpul. Cateodata devenea chiar plictisitor si enervant.
    -Poate vei rade , dar la scoala de unde vin eu , toata lumea ma respingea. Desigur , eu eram draguta cu toata lumea , dar colegii ma credeau nebuna , din cauza faptului ca parintii mei au plecat intr-o vacanta fara mine. Cineva trebuia sa aiba grija de cainele nostru. Eu am ramas acasa , in timp ce ei se duceau pe ultimul lor drum. Au avut un accident groaznic de masina. O frana a cedat , si la un moment dat , tata nu a mai putut pune frana. Atunci au murit.
    -Si colegii tai nu ti-au fost aproape in timpul asta ? intreb eu. Nu stiu daca va vrea sa imi spuna. Isi ridica ochii inlacrimati spre mine , apoi spune :
    -Deidara , nimeni nu mi-a fost aproape. Toti ma credeau nebuna. Credeau ca eu le-am blocat franele. Si , intr-un fel eu mi-am creat reputatia asta in scoala. Cu o saptamana inainte ca ai mei sa plece , am luat o nota mica la un test de matematica. M-am certat cu amandoi foarte rau. Apoi , a doua zi am venit furioasa la scoala si i-am spus totul "celei mai bune prietene" , spune ea sarcastic. De atunci pot spune ca....ma cresc singura. Sau ma rog...il am si pe yuki , care imi tine companie si imi ridica moralul. Dar de atunci , niciodata nu mi-am permis sa ies afara cu prietenele. Sau cu oricine altcineva. Mi-a fost frica de faptul ca....daca m-as distra cat de putin , ar putea sa ma ia valul si sa nu mai fiu in stare sa am grija de mine. Mi-e frica de lume , Deidara. De tot ce ma inconjoara. Poti spune ca sunt putin...interiorizata. Ciudata , chiar. Nici macar nu stiu de ce mai stai cu mine.
   Ma uit la ea. A suferit mult. Lacrimile ii cad de pe obrajii palizi. O iau de mana si i-o strang cu putere. Vreau sa stie ca ii sunt aproape  , ca nu o voi parasi , ca toti ceilalti.
    -Pentru ca....tu nu esti ca celelalte fete , spun eu zambind. Esti normala , un lucru foarte rar printre fete. Si , spun eu , imi pare rau pentru tine si parintii tai. Sunt sigur ca erau de treaba , la fel ca si tine.
Sakura ma imbratiseaza. Nu stiu ce sa spun , dar stiu ca imi place sa o am in brate. Imi place de ea. Imi place parul ei roz.
    -Multumesc , spune ea.
    -Te voi ajuta cum voi putea mai bine sa treci peste pierderea parintilor tai. Mi-ar fi placut sa ii cunosc.
    Ne ridicam de pe banca , apoi Sakura spune :
    -Deidara , stiu ca este cam din scurt dar... tu esti singurul in care am incredere acum. Imi esti sigurul prieten.
Ma saruta. Inainte sa imi dau seama , deja o tin in brate. Ne despartim , apoi ne continuam plimbarea linistita prin parcul pustiu.

Sper ca v-a placut. Acest capitol este mai lung pentru ca am mai avut timp sa scriu la el... :))

Capitolul 3


   Ma trantesc in pat. Ploaia bate usor in geamul aburit al camerei mele. Ma uit la ceas. Ora 1 dimineata. Imi afund fata in maini. Nu mai pot dormi. Nu ma mai pot concentra la liceu. Ma gandesc doar la Ea. Ieri ne-am plimbat prin parc. A fost minunat. Ea mi-a spus povestea sa , si eu pe-a mea. Practic , ne-am deschis unul in fata celuilalt. Dar povestea sa chiar ma induioseaza. A suferit foarte mult pentru varsta ei. Si nimeni nu a fost langa ea. Dar eu voi fi. Eu o voi ajuta sa treaca peste si sa uite de tragedia din viata sa.
   Este singura fata de care chiar imi place. Pe care chiar o vreau langa mine. Pe care o inteleg. Ma ridic din pat si imi iau telefonul. Un mesaj necitit de la ea. Il deschid , apoi incep sa citesc  , in minte rasunandu-mi vocea Sakurei in timp ce literele imi curg prin fata ochilor.
   "Deidara...M-am gandit mult la tine. Imi apari mereu in minte. Chiar si cand nu ma gandesc la ceva. Pur si simplu. Nu am mai simtit asa ceva pentru un baiat. Niciodata. Simt ca te cunosc de multa vreme. Si totusi , noi doi ne-am intalnit pentru prima oara acum doua zile , cand ne-am izbit pe coridorul liceului. Vroiam sa te intreb ce crezi despre...noi doi."
   Aici se incheie mesajul. Ma holbez in continuare la ecranul stralucitor. Sakura chiar ma place. Si eu pe ea. Arunc telefonul pe perna patului , apoi ma duc la ferestra aburita a camerei. deschid geamul , apoi las aerul rece sa imi racoreasca fata. Lacrimile isi fac simtita prezenta in ochii mei. Stiu ca nu pot fi impreuna cu ea. Stiu ca nu o mai pot saruta inca o data. Este interzis , pentru unul ca mine sa se indragosteasca de un om.
   -Deidara , se aude o voce.
   Ma intorc incet spre persoana din spatele meu.
   -Kakashi , nu mai imi repeta aceeasi predica , spun eu.
   -Poate ca de data asta vei intelege.
   -Nu poti sa stii , spun eu incruntat. Kakashi , stiu ce vrei sa imi spui. Ceea ce imi spui de fiecare data cand ma indragostesc de o fata umana. Stiu ca este interzis pentru unul ca mine sa se indragosteasca de un om. Dar de data asta e altfel. Nu imi mai pasa de ce ar putea spune Marele Preot despre relatia dintre mine si Sakura.
   -Deidara , este Marele Preot. Nu ii poti sfida autoritatea asupra neamului nostru. Nu il poti sfida. El a reusit sa ne tina neamul in frau in timpul Purificarii. Ii datoram respectul , Deidara. Stii ca ea este doar un om. Tu , insa , nu.
   -Si daca nu vreau sa mai fiu ceea ce sunt? intreb eu furios. Nu imi pasa daca ea e om. Nu imi pasa ca eu nu sunt un om.
   -Viata sa va trece intr-o clipita , pe langa viata ta.
   -Nu imi pasa. Vreau doar sa nu mai fiu singur. Vreau pe cineva alaturi de mine. Vreau sa fiu iubit de cineva. Nu mai vreau sa fiu singur , Kakashi.
   -Deidara , asculta-ma. Eu sunt mult mai batran decat tine. Si asta ar trebui sa iti aduca aminte ca sunt si mai intelept decat tine. Iti spun , Deidara ca ar trebui sa renunti la Sakura.
   -Nu pot , Kakashi. Are incredere in mine. A suferit foarte mult. Nu vreau sa o fac sa sufere mai mult , Kakashi. Ea e altfel dacat celelalte fete din neamul sau. Pur si simplu o plac , si va trebui sa accepti asta.
   -Vad ca nu te pot face sa iti schimbi decizia. Poate te vei razgandi , Deidara , spune Kakashi iesind usor din camera si inchizand usor usa in urma sa.
   Ma trantesc cu toata puterea in pat si imi afund fata in perna de furie. Stiu ca joc un joc periculos , dar nu ma pot opri. Imi place de ea , si nu pot sa schimb asta. Nu vreau sa schimb asta. Desi o voi rani , trebuie sa ii spun adevarul. Chiar daca e crunt , e adevarul. Neamul meu nu poate minti , mai ales in fata unui om.
   Ma uit la ceasul de pe noptiera de langa patul meu. Ora 2 dimineata. Pleoapele mi se inchid fara voia mea. Adorm.

Buna :D Cum a zis am trecut pe aici. Nu vreau sa intru in munca criticilor insa parerea mea e ca mai ai putin de lucru. Capitolele sunt scurte, ai foarte mult dialog(in rimul capitol este 95% dialog si nu trebuie) iar actiunea este putina si grabita.
Imi place ca ai ales ca si cuplu pe Deidara si Sakura, este o idee frumoasa. Incearca sa nu mai postezi asa de des si sa ai grija asupra capitolului.

Capitolul 4

   Deschid ochii incet. Lumina palida imi patrunde dureros in ochi. Ma ridic incet , apoi ma asez pe marginea patului. Ma gandesc la seara trecuta , la disputa cu Kakashi... Nu stiu de ce m-am certat cu el. Si ce pot face in privinta Sakurei? Nu pot sa ii spun adevarul , m-ar crede nebun , si as face-o sa sufere si mai mult. Sa o mint in continuare , pentru binele sau? Pur si simplu....nu stiu...
   Ma imbrac incet , apoi cobor scarile. Il gasesc pe Kakashi in bucatarie , pregatind micul dejun. Nu am chef sa il aud cum imi tine predici interminabile despre relatia mea imposibila cu Sakura. Intru repede in baie , apoi inchid usa in urma mea. Ma holbez la tipul din oglinda care ma priveste cu o privire somnoroasa.
   "Ce vrei , de fapt?" ma intreb singur. Nu stiu ce  sa fac in legatura cu Sakura. "Pana la urma , tu nu esti ca ea. Nu apartii lumii sale. Nu este permis. Trebuie sa accepti asta!" imi spun eu privind in oglinda.
   -Deidara , esti acolo ? se aude vocea lui Kakashi , care ma scoate din starea de visare.
   Ma spal repede pe fata , apoi ies din baie , evitandu-l total pe Kakashi si urcand in fuga scarile. Inchid usa in urma mea , apoi ma asez langa fereastra deschisa. Aerul dupa ploaie ma ajuta...Ma relaxeaza. Vad o pasare zburand.
   "Ce fericita trebuie sa fii" , imi spun eu zambind. "Tu poti zbura toata ziua , dar eu...eu sunt altfel , incatusat de neamul meu si de regulile lor..."
   -Deidara? se aude vocea lui Kakashi din cadrul usii.
   Nu ii raspund. De ce as face-o? Probabil ca as arunca cu ceva in el. Si nu e cazul. Chiar nu e cazul.
   -Deidara , raspunde-mi , te rog! Nu ma mai evita!
   Nu mai suport. Ma ridic de pe scaun , apoi ma intorc cu fata la el si ii spun :
   -Si ce ai vrea sa fac? Ce ai vrea sa iti spun? Ca imi pare rau , cand de fapt nu imi pare? Vrei sa iti spun ca ai dreptate si ca ma voi desparti de Sakura , doar pentru ca Marele Preot a impus interzicerea relatiilor intre oameni si noi?
   -Nu , Deidara , dar totusi , eu nu am nici o vina...Nu eu am facut regulile....
   -Pai , cateodata , regulile sunt facute ca sa fie incalcate , Kakashi. Uita-te la noi...Incalcam regulile vietii in fiecare zi.... , spun eu cat de calm pot.
   Kakashi isi pleaca capul , apoi spune :
   -Te astept jos in sufragerie. Cand te calmezi , putem vorbi. Simt ca acum ai prefera sa arunci cu ceva in mine decat sa vorbim...
   Pleaca. Ma arunc in pat , furios pe mine insami. De ce trebuie sa strice Kakashi totul? In sfarsit simteam ca am un plan conceput pentru a putea fi impreuna cu Sakura , cand intra el in camera si strica totul. Vreau sa imi traiesc viata ca un om normal.
   "Viata? Oare ceea ce traiesti tu se poate numi viata? Nu , Deidara. Tot ce faci este sa te amagesti. Mergand la liceu , crezand ca oamenii nu isi vor da seama... Ei bine , oamenii nu sunt chiar atat de prosti. Pana la urma...tot isi vor da seama." imi spun eu. Simt Puterea curgandu-mi prin vene mai repede decat orice altceva. Stiu ca nu trebuie sa o las  afara. Stiu ca trebuie sa ma controlez , pentru a putea tine Puterea in frau.
   Gandul acesta imi aduce aminte de lectiile pe care Kakashi mi le-a dat inainte de a-mi incepe asa-numita "viata normala". Imi aduc aminte cum m-a ajutat sa trec peste moartea parintilor mei. Mi-a fost ca un frate.
   Incet-incet imi aduc aminte cum au inceput toate astea... Abia facusem 14 ani. La miezul noptii. Atunci a inceput haosul din viata mea. O durere cumplita mi-a lovit inima. Simteam cum...viata imi este luata cu forta din inima , din creier , din vene...Nu mai puteam respira. Am incercat sa strig dupa ajutor , dar pur si simplu nu mai aveam aer in plamani. Am incremenit pentru cateva clipe. Nu mai simteam nimic. Am crezut ca am murit. Apoi , m-am trezit. ma simteam ca si cum am iesit dintr-un lac adanc , cu apa rece ca gheata. Mi-am verificat pulsul. Nu simteam nimic. Atunci m-am speriat cumplit. Am iesit din casa si am iesit din orasul in care locuiam cu parintii. Credeam ca am innebunit. Pur si simplu eram mort. Si totusi , in viata. Mort si viu in acelasi timp , prins intre limita dintre viata si moarte. Am mers mult. Am iesit intr-un camp. Noaptea cazuse de mult. Am cazut in genunchi. Nu mai puteam sa mai merg nicaieri. Doar imi doream sa mor. Atat. Apoi , El a venit. Kakashi. M-a luat si m-a dus acasa. A avut grija de mine. Apoi mi-a explicat ca familia mea se trage dintr-un neam de druizi foarte vechi. Prima oara am crezut ca glumeste. La scoala invatasem ca Druizii au trait mult in trecut. El mi-a spus ca asta este adevarul. Ca nu am ce face. ca asa a fost sa fie.
   L-am intrebat daca sunt vampir. Cam stupid. El a ras si mi-a spus ca da , pot spune si asa. Mi-a explicat ca neamul nostru nu moare niciodata si ca avem Puteri mult mai mari decat ale oamenilor obisnuiti.Ca ne asemanam cu vampirii in multe privinte.
   Am trait intr-o minciuna timp de cinci ani de atunci , langa parintii mei care nu au observat ca anii nu ma atingeau. Am ajuns la 19 ani in ani omenesti , dar inauntru , nu imbatranisem deloc. Chiar daca aratam de 16 , varsta mea a ramas 14. Pana cand intr-o noapte , Puterea s-a trezit in mine. Nu stiam cum sa o controlez. Nici nu stiam ca dispun de ea. Am iesit noaptea pe strada si am inceput sa alerg. Alergam cu o viteza mult mai mare decat a oricarui atlet. Fugeam pur si simplu ca sa opresc Puterea. La un moment dat , nu am fost atent si am intrat intr-o masina. Cu toata viteza. Metalul era facut zob , dar eu am ramas in viata. Chiar si dupa acel impact care a rasturnat masina de metal pe o parte.
   Zambesc , in timp ce ma trezesc din amintirile care imi inneaca ochii in lacrimi. Furia parca mi s-a mai domolit. Cobor scarile , pregatit sa vorbesc cu Kakashi , cand o vad pe Sakura in mijlocul sufrageriei.
   -Buna , Deidara , spune ea zambind.
   Imi intorc capul si imi sterg lacrimile pe furis. Nu vreau sa stie ca am plans. Ce cauta aici?

ficul tau... e...BUN! :3 mie una imi place mult! ideea e buna, originala dupa mine.... ehh, eu as vrea sa-mi trimiti mesaj cand o sa mai postezi, si sper sa fie curand  si se vede o mica evolutie intre cap 1 si celelalte