Buna, dupa o pauza de 2 luni - am avut probleme cu laptop-ul - am revenit! Sper sa va placa primul capitol, astept pareri si comentarii! ^^





Capitolul 1








Mi-am ridicat pisica de pe jos, punand-o in poala. Acea atmosfera rece, inghetata a unui noiembrie tarziu mi-a trezit o stare de neliniste care m-a facut sa ma intreb ce mi se intampla. Au trecut doi ani de cand aceste incidente au inceput, frica si nelinistea m-au patruns incet.  Primele cuvinte care mi-au aparut in minte au fost: de ce eu? Evident, familia mea nu a dorit sa apeleze la specialisti sau la biserica, ei credeau ca totul este o etapa a vietii mele. Dar stiu ca totul este real. Nu este un cosmar, cu fiecare zi ma simt mai neajutorata. Fiecare luna devine din ce in ce mai greu de suportat stiind ca el este acolo. Asteptand cu rabdare cel mai mic semn de slabiciune din partea mea. Simt ca inebunesc. Viata mea pare lipsita de rost si ma intreb ce ma mai tine pe aceasta lume. Nu, nu pot renunta. Daca ma las coplesita de sentimente voi cadea in plasa lui si dupa totul se va termina.


Numele este Sakura. M-am obisnuit sa vorbesc cu mine insumi si sa ma gandesc la viata mea ca la o carte.  M-am nascut in Los Angeles si am copilarit intr-o casa veche de o 100 de ani, locul unde l-am cunoscut pe el. Niciodata nu m-am gandit ce este, sau de ce nu-mi spune de unde vine pana cand am crescut. Mi-am dat seama ca parintii mei nu il vad si lucrurile au inceput sa se schimbe, pana cand mi-am dat seama ca nu e om. Da, mi s-a spus de multe ori ca sunt nebuna sau ca ar trebui sa merg la un psiholog.  Stiu ca oamenii nu ma cred, toti sunt sceptici in privinta incidentelor de genul. Sunt singura in lupta asta care m-a condus in Infern. Mi-am ridicat privirea spre lacul din fata mea plin de frunze si crengi putrezite, in care altadata cautam o raza de speranta si ma gandeam ca urma ca totul sa se termine. Dar m-am obisnuit, am incetat sa ma consolez si mi-am vazut inainte de viata, ignorandu-l. Ignorandu-i soaptele care imi strapungeau inima precum un pumnal si privirile reci pe care le zaream noaptea in cele mai intunecate colturi ale camerei. Am incetat sa ma mai gandesc la lucrurile astea inutile, incepand sa ma indrept cu pasi lenti spre casa mea. Vantul rece a inceput sa suiere puternic, ciufulindu-mi parul roz inchis stralucitor. Tragand puternic aer in piept am pasit pe treptele din lemn marcate de ani, privind casa. O vila veche, spatioasa si luminoasa care atrage atentia oricarei persoane. Parintii mei credeau ca aceasta casa este o binecuvantare, dar eu cred ca este un blestem.
 - Hei, Sakura-chan! M-am intors speriata la vocea puternica a prietenului meu, Naruto. Blondul vesnic vesel si optimist, totodata singurul meu prieten.  ”Nu-l asculta!” O voce puternica a inceput sa rasune in capul meu, aceeasi voce masculina care ma bantuie de ani. Niciodata nu m-am putut obisnui cu acest ecou gol, parca mut care incearca sa traga intr-un abis nesfarsit din care nu as mai putea scapa. Il stiu, il cunosc. Nu este om, nu este real. Cel putin asta vreau eu sa cred.
 - Hei Sakura-chan, am aflat ca ai fost primita la Biroul de Avocatura Los-Angeles. Felicitari, eram sigur ca vei reusi! Blondul imi zambi calduros, am incercat din rasputeri sa-i zambesc si eu chiar daca era fals. Ma bucur ca Naruto nu-si poate da seama ca zambetul meu este fals, nu vreau sa-l ranesc chiar daca stiu ca nu ar fi intentionat. Un gand mi-a fulgerat prin minte: nu-l pot primi inauntru. Nu am mai primit pe nimeni inauntru din cauza entitatii care se ascunde in mansarda si care bantuie cand vrea prin casa. Imi este frica sa nu fie ranit, daca il pierd viata mea isi va pierde si ultima farama de lumina.
 - Multumesc Naruto pentru felicitari dar ma simt foarte rau. Nu vreau sa te mai retin, probabil Hinata te asteapta. Du-te acasa si te sun eu maine, ok? Am zambit incercand sa par vesela si desi nu era sigur pe el, a plecat. Sunt din nou singura, in locul asta izolat de lume. Doamne, ce am facut sa merit asta? Evident, eu nu am facut nimic ci parintii mei. Ei si-au dorit o casa la tara si cand au vazut ca aceasta prezenta se tine dupa mine au plecat si m-au lasat aici. Mereu mi-am spus ”Halal parinti mai am si eu” dar nu vreau sa ma plang. Voi strange bani si voi organiza o slujba, voi incerca sa alung spiritul care imi traieste in casa. Totul se va rezolva.
Frigul m-a gonit in casa la caldura si pentru prima data am simtit ca sunt acasa. Ca sunt in caminul meu si voi incerca sa ma bucur de sentimentul acesta minunat, fiindca stiu ca in curand va disparea si totul va reveni la normal. Am aprins lumina si am mai bagat cateva lemne pe foc, dupa m-am asezat in fotoliul confortabil si mi-am aprins laptop-ul. Zgomotele de la mansarda au reinceput si frica m-a cuprins desi stiu ca nu ma va rani. Vrea sa ma sperie, se hraneste cu frica mea. Imi doresc sa plece dar totodata a devenit o parte din mine si simt ca daca as scapa de el nu as mai fi eu. Ce vreau cu adevarat? De ce imi doresc ca el sa plece daca il consider o parte din mine? 
Mi-am muscat buzele rozalii puternic incercand sa ma adancesc in munca mea si sa ignor zgomotul de la mansarda care era provocat exact ca sa-mi atraga atentia. Am facut odata greseala sa deschid acea usa, nu inseamna ca o voi repeta din nou. A fost cea mai groaznica zi din viata mea, acele clipe ma vor bantui pana la moarte. Atunci mi-am dat seama ca lupt singura, ca numai eu sunt implicata. Si m-a durut sa aflu crudul adevar.


Acesta este primul capitol, scuzati eventualele greseli de ortografie, astept pareri si comentarii! ^^

Imi place:**
Sper sa il continui si sa vedem ce se va intampla incontinuare cu Sakura:*
Spor la ideei >:đ<

Foarte frumos acest prim capitol.
Absolut interesant si captivant.
Astept sa aduci next!
Anunta-ma si pe mine! :-*:
Pupici!
[email=M@dy]M@dy[/email].

Buna! Deci trec si eu pe aici dupa mult timp si uite ce vad prima oara? Ficul tau! Pur si simplu titlul mia sarit in ochi. Imi place, desi sincer ma cam sperie. Avand in vedere ca vine miezul nopti cred ca ma bag in pat. E halloween! Mie frica. Glumesc! Esti super talentata, imi place cum scri, iar de greseli nu am ce spune, pentru ca eram asa captivata, incat nici nu am mai observat, pot spune doar ca e superb. Te pup pa!

FanFic SasuSaku Blocat din cauza inactivitatii.